100 de ani de la testarea primului avion cu reactie din lume - Genialul Henri Coandă

[Adrian Pop]

100 de ani de la testarea primului avion cu reactie din lume - Genialul Henri Coandă

Autori: Ionel Grama, Cristian Pompei



In ziua de 16 decembrie 1910, la Issy-les-Moulineaux, Henri Coandă, un tînăr român, la vremea aceea în vîrstă de numai 24 de ani, inginer aeronaut, mecanic, frigotehnist, electrician, licenţiat în ştiinţe mecanice, fizice, metalurgice şi construcţii, avea să trăiască marea experienţă a vieţii sale, întîmplare ce avea să îl aşeze pentru totdeauna în fruntea listei acelor îndrăzneţi care au vrut să se înalţe în văzduh, asemenea vulturilor.

Aparatul, proiectat şi construit în întregime de el, primul avion cu reacţie din istoria omenirii, era un biplan fără elice, cu două locuri, lung de 12,5 m, cu o anvergură a aripilor de 10,3 m, cu o greutate de 420 kg şi cu o suprafaţă portantă de 32,7 metri pă*traţi. Motorul, de tip Clerget 4 V, în patru cilindri, dezvolta o putere de 50 CP la 2.000 de rotaţii pe minut, cu multiplicator de turaţie de cel puţin 5.500 de rotaţii pe minut cu turbină (la care, ulterior, după primele teste nereuşite, montează injectoare şi arzătoare), era conceput să genereze forţă prin accelerarea unei mase de aer pusă în mişcare de o suflantă centrifugă (turbina).

Prima desprindere de sol
Deoarece atunci existau pu*ţine aeronave şi, în consecinţă, nu se făceau nici testări speciale ca în ziua de azi, la marea încercare, care era să-l coste viaţa pe temerarul român, au asistat foarte pu*ţini oameni. Dar, mai bine să vedem cum a povestit însuşi Coan*dă acest experiment memorabil.
„... Am vrut să fac o încercare şi atunci nu era nimeni să ne înveţe. Trebuia să învăţăm singuri. I-am spus lui Breguet şi lui Gabriel Voisant, care erau cu mine: «Uite... am să încerc pe teren să mă plimb puţin…». Am început. M-am aşezat în mijlocul aparatului, dar flăcările care ieşeau din amîndouă părţile la cele două tubulări de reacţie erau aşa de puternice, încît simţeam temperatura foarte tare. Atunci am decis să acopăr aceste flăcări, atît dedesubt, cît şi deasupra, cu două plăci de mică. Apoi am ieşit din nou pe teren. Atunci s-a petrecut ceva extraordinar. Flăcările jeturilor, în loc să iasă direct, au început să se abată, să vie contra fuzelajului, de-a lungul acestuia. Or, fuzelajul era de lemn, iar eu eram în mijloc şi îmi era foarte frică. Am căutat să reduc încetul cu încetul flăcările şi să le aduc înapoi în partea unde era amianţa, astfel încît nu mi-am dat seama deloc de ce se petrecea în jurul meu. Cînd am ridicat capul, am văzut că nu mai eram fixat de pămînt, dar în acelaşi timp am văzut zidurile Parisului, deoarece Parisul avea ziduri de jur-împrejur la vremea aceea. Vedeam zidurile Parisului venind cu viteză enormă spre mine. Şi atunci mi-a fost aşa de frică, încît am tras de gouvernails, volanele de pilotaj situate în stînga şi dreapta pilotului, şi am plecat în sus. Cu toate că aveam o fantă, totuşi am pierdut viteză, am alunecat şi aparatul a căzut şi a luat foc. Noroc că, în acel timp, nu aveam centură şi nici capotaj, aşa că am fost aruncat afară, iar aparatul a ars. Aşa s-a terminat primul zbor al primului aparat cu reacţie” (Extras dintr-un interviu acordat de Henri Coandă la venirea în România, în 1967).

Amintiri în prag de seară
Discuţiile purtate de noi, în după-amiaza zilei de 4 noiembrie 2010, cu dl. ing. Sorin Dinea, doctor în ştiinţe aerospaţiale şi coordonator al Muzeului Universităţii Politehnice din Bucureşti, au durat aproape cinci ore. In timpul explicaţiilor, extrem de documentate, susţinute cu demonstraţii, în cadrul muzeului prin care ne-a condus, dl. dr. ing. Dinea, care este şi fondatorul Asociaţiei „Henri Coan*dă”, ne-a reamintit: „Henri Coan*dă, ca orice mare cercetător, a fost polivalent, dar noi ne-am obişnuit să îl vedem doar prin prisma avi*aţiei şi a avionului cu reacţie pe care l-a făcut. El a făcut însă acest aparat la 24 de ani şi a murit la 86, timp în care s-a preocupat de nenumărate alte invenţii. Coandă a făcut o cercetare aplicată şi s-a implicat în lucruri importante la acea vreme”. Născut la 7 iunie 1886, în Bucureşti, Henri, fiul tînă*rului ofiţer Constantin Coandă (care, mai tîrziu, a ajuns preşedinte al Consiliului de miniştri - prim-ministru) şi al Haydei, fiica doctorului francez Gustav Danet (un apropiat al lui Pasteur), a mai avut patru fraţi şi două surori. A terminat gimnaziul la „Sfîntul Sava”, în Bucureşti, apoi Liceul Militar din Iaşi (şcoala feciorilor de ofiţeri, actualmente Spitalul Militar), pe care l-a absolvit ca şef de promoţie, şi a continuat cu Şcoala de Artilerie, Geniu şi Marină, obţinînd gradul de sublocotenent. Pasionat de tehnică, în 1905, a plecat în Germania, unde a urmat Universitatea Regală - Technische Hochscule Charlottenburg, de lîngă Berlin, unde a devenit inginer mecanic. După ce a frecventat şi cursurile Şcolii Superioare de Electricitate din Montefiore - Italia, Henri a obţinut diploma de inginer electrotehnist şi a lucrat la şantierele din Nisa, sub conducerea celebrului inginer Gustave Eiffel, cel care avea să spună despre Coandă urmă*toarele: „Băiatul ăsta s-a năs*cut cu 30, dacă nu cu 50 de ani mai devreme!”. Intre anii 1909 şi 1910, Henri ajunge din nou pe băncile şcolii, de data aceasta ca student al primei promoţii a Şcolii Superioare de Aeronautică de la Paris, unică în lume, la absolvirea căreia obţine diploma de inginer în mecanică şi construcţii aeronautice. La puţin timp şi-a susţinut teza de doctorat la Charlottenburg. Coandă nu a fost doar un om al ştiinţelor exacte, ci cînta şi la violoncel, fiind chiar membru al celebrei Orchestre simfonice din Berlin, a fost sculptor, elevul lui August Rodin, cunoscîndu-l şi devenind prieten cu marele Brâncuşi, dar, cu toate acestea, a rămas îndrăgostit de aviaţie, realizările sale în acest domeniu aducîndu-i recunoaştere şi faimă pe plan mondial. Despre activitatea sa în domeniul aeronautic şi despre multe alte invenţii, unele senzaţio*nale, vă vom spune însă pe parcurs în revista noastră.
In anul 1935, pe baza efectului Coandă, a construit aerodina lenticulară, un aparat circular de zbor, o farfurie zburătoare, aeronavă experimentată şi perfecţionată şi în prezent, în cel mai mare secret, de NASA. In 1970, la 20 noiembrie, reîntors în ţară, Henri Coandă a fost ales membru titular al Academiei Române şi numit consilier în Consiliul de Stat, cu rang de ministru fără portofoliu. In cuvîntul său, rostit la Academia Română, subliniind că nu a încetat niciodată să îşi iubească ţara, marele inventator a spus: „Ce noroc ar avea omenirea, dacă ar exista mai multe naţii care să fi adus, faţă de numărul locuitorilor, atît cît i-a adus naţia română în ultimii 120 de ani“.
Ilustrul savant român a plecat din această lume la data de 24 noiembrie 1972, luînd cu el o mulţime de proiecte ce aşteptau să fie puse în practică.
Mulţumim şi pe această cale dlui dr. ing. Sorin Dinea, Muzeului Militar Naţional, Muzeului Aviaţiei şi Muzeului Tehnic „Dimitrie Leonida”, pentru tot sprijinul acordat la realizarea acestui material şi sperăm ca, în curînd, să vă putem prezenta dvs., cititorilor noştri, realizarea numită Platforma Multirotor Multifuncţională cu Decolare Aterizare pe Verticală, o strălucită continuare şi aplicare în stil propriu a cercetărilor marelui savant român care a fost Henri Coandă.