„Dacă noi dormim, copiii noştri vor deschide ochii în întuneric…”

Publicat în 14 septembrie 2013 Radu Iacoboaie
Am pornit să scriu acest articol de la întrebarea absolut legitimă ridicată de Marius Ştefan într-o revistă: ,,Vom aştepta 300 de ani ca să afle copiii noştri că cei decapitaţi de comunism sunt SFINŢI ŞI MĂRTURISITORI…?”. Autorul concluziona: ,,ROMÂNIA NU ESTE CE SE VEDE! Dar dacă noi dormim, copiii noştri vor deschide ochii în întuneric…” Într-adevăr, creştinii de astăzi au mai mult decât oricând obligaţia morală de a transmite mai departe adevărul copiilor şi generaţiilor viitoare. Mai ales, în condiţiile în care subiectul comunismului pare a fi tot mai puţin abordat şi considerat ca fiind irelevant sau poate chiar plictisitor. Ce ştiu însă copiii noştri despre comunism, despre nenumăratele torturi şi crime abominabile din închisorile şi lagărele de muncă forţată comuniste? De ce nu se doreşte cunoaşterea adevărului întreg despre comunism şi nu s-a dorit la noi îndepărtarea practicilor şi mentalităţilor comuniste? De ce în atâţia ani nu s-a reuşit măcar adoptarea Legii lustraţiei, care ar fi interzis foştilor nomenclaturişti să mai ocupe funcţii publice? În câteva cuvinte, vom spune următoarele. Comunismul a însemnat înainte de toate o religie distructivă şi satanică, care a promovat în aparenţă binele şi interesul naţional. Este regimul dictatorial care a sădit în oameni ura (lupta de clasă), minciuna şi ipocrizia, iar pentru a se putea menţine a recurs la teroare şi violenţă. Ce s-a întâmplat la Piteşti, apoi la Gherla, Aiud şi în alte închisori comuniste depăşeşte de multe ori chiar puterea noastră de imaginaţie. Prin torturi îndelungate s-a încercat reeducarea deţinuţilor de către alţi deţinuţi sau ,,schimbarea minţii” prin reevaluarea sistemului de valori, prin lepădarea credinţei creştine şi îmbrăţişarea concepţiilor comuniste, bazate pe ateism şi idolatrie faţă de partidul unic. Nenumăraţi români nevinovaţi, unii reprezentând elitele neamului nostru, au cunoscut bătăi şi torturi groaznice, injurii şi alte acţiuni doar pentru vina de a fi buni patrioţi şi creştini. Mulţi au fost ucişi şi îngropaţi în gropi comune, comuniştii nereuşind să-i convingă şi să-i atragă de partea regimului. Un mărturisitor al vremurilor de astăzi, Danion Vasile, ne atrăgea atenţia încă din 2008 astfel: ,,Chiar dacă până acum sfinţii din închisorile comuniste, care au pătimit pentru Hristos în România, nu au fost canonizaţi (de către Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Române – n.a.), am venit să vă cer să-i canonizăm în inimile noastre. Pentru că dacă vom şti să-i iubim ca pe nişte sfinţi mucenici, atunci Dumnezeu va rândui şi canonizarea lor de către Biserică. (cum ar fi Valeriu Gafencu, Ioan Ianolide şi mulţi alţi mucenici – n.a.) (…) Pentru că sfinţii închisorilor ne-au învăţat să fim demni, să fim curajoşi şi, când duşmanul lui Hristos vorbeşte, să vorbim şi noi. Să nu ne fie frică. Pentru că secretul prigonitorilor este tocmai trezirea fricii în sufletele celor prigoniţi. (…) Şi bine ar fi fost ca şi în ţara noastră să fie o luptă făţişă împotriva comunismului, nu numai dusă de către mireni sau de către călugări sau de către preoţi, ci şi de către ierarhie şi de către conducerea ierarhiei, aşa cum s-a întâmplat în Rusia. (…) M-am dus la el (la părintele Justin Pârvu – n.a.) şi l-am întrebat ce e de făcut. Pentru că prigonitorii credinţei lucrează astăzi mult mai parşiv şi puţini ştiu să le stea împotrivă. Şi părintele Justin a răspuns: «În vremea de astăzi, în care preoţii se feresc să dea mărturia cea bună, în care călugării se feresc să dea mărturia cea bună, mirenii trebuie să iasă la mărturisit. (…) Comuniştii sunt duşmanii Bisericii, ai ţării şi ai familiei. Eu, să mă lepăd de Hristos? Niciodată!», a mărturisit părintele Dimitrie Gagastakis (din Grecia – n.a.), pe care l-au condamnat la moarte pentru că nu a vrut să pactizeze cu comuniştii. (…) Cu adevărat, fraţilor, pentru sfinţi mucenicia e o bucurie!” Glorie eternă şi cinstire tuturor mucenicilor din închisorile comuniste, care nu au renunţat la demnitatea şi libertatea lor de conştiinţă şi au luptat pentru Adevăr.