De ce medităm
Scrie un comentariu Publicat de Victor pe 13/10/2013
OMRAAM MIKHAEL AIVANHOV
Ciclul Meditaţia
De ce medităm ?
Conferinţa din 17.09.1973
Lectura meditaţiei zilei
“Meditaţia constă în concentrarea propriului gând asupra unui subiect elevat şi cere aceluia care meditează să poarte în sine idealul de a se perfecţiona. Pentru aceasta, discipolul se poate concentra asupra unei calităţi, a unei virtuţi pe care doreşte să o dobândească, sau caută să fuzioneze cu Eul său superior care este sinteza tuturor virtuţilor. Scopul unei meditaţii este acela de a te lega cu Spiritul Cosmic, ca să poţi împlini apoi jos, pe pământ, frumuseţea pe care ai contemplat-o sus, în Cer.”
Un Iniţiat este o fiinţă cu o viziune largă, el vrea să îmbrăţişeze deopotrivă trecutul, prezentul şi viitorul. De aceea, zilnic, în rugăciunile şi meditaţiile sale, în linişte, el pregăteşte tot ceea ce este necesar pentru cunoaşterea universului. Apoi, el încearcă să creeze pe pământ toate minunile pe care le-a contemplat în lumea de sus.
Citatul de mai sus vorbeşte despre un Iniţiat care caută nemărginirea, imensitatea. Cum poate el înfrumuseţa sau redimensiona lucrurile, cum le poate ameliora ? Nu putem schimba şi înfrumuseţa lucrurile dacă nu am văzut alte imagini, exemple, modele care pot fi ulterior concretizate. Nu se pot zămisli lucruri noi fără o contemplare şi o cunoaştere prealabilă a unor lucruri care le depăşesc pe cele existente-reale sau aparente… Iată de ce Iisus s-a exprimat: “Precum în Cer aşa şi pe pământ…”. El a contemplat lucrurile şi a văzut că lucrurile în Cer erau atât de perfecte, diferenţa era atât de mare cu pământul încât şi-a exprimat dorinţa în rugăciunea de mai sus amintită. El iubea frumuseţea şi a cerut Domnului să trimită lucrători pentru ca, în sfârşit, Pământul să devină un Paradis. Pentru ca aceste lucruri să se înfăptuiască, este nevoie de fiinţe, de creaturi care pot merge să trăiască o altfel de realitate pe care o pot transpune apoi pe pământ, pentru îndreptarea şi înfrumuseţarea lucrurilor. Aceasta este lucrarea Iniţiaţilor: prin meditaţiile, dedublările şi contemplările lor, ei ajung să sesizeze, să capteze această perfecţiune din lumea înaltului şi apoi încearcă să aducă pe pământ toate aceste efecte binefăcătoare. Oamenii obişnuiţi nu cunosc aceste proceduri de dedublare, ei rămân veşnic pe pământ, nu întâlnesc modele şi lucrurile merg înainte încet-încet… Noul şi schimbarea apar tocmai divinităţilor care se încarnează şi lucrează în lumea artei şi a muzicii… În trecut, numai natura era frumoasă, încântătoare, viaţa oamenilor fiind mereu ceva urât şi greu de suportat… Acum aceste entităţi coboară, aduc cu ele noţiuni noi apropiate de Cer, şi astfel această lucrare continuă de veacuri şi veacuri…
De ce trebuie acum să medităm, să contemplăm, ca să părăsim această lume prozaică, lipsită de armonie şi dezagreabilă ? Ca să putem aduce apoi forme şi dimensiuni diferite, mai bune. Numai că trebuie să înţelegem cum şi asupra căror lucruri medităm şi contemplăm, deoarece mulţi oameni spun că meditează, dar o fac asupra unor lucruri mult prea pământene: afaceri, bani, femei… Nu acesta este scopul meditaţiei şi al contemplării; el presupune să mergi cât mai sus ca să poţi capta, înţelege, lucruri superioare şi apoi să cobori pe pământ ca să poţi modifica lucrurile în bine.
Altminteri, în lipsa acestui scop, totul va fi ratat. Numai bunul Dumnezeu ştie ce poate fi în mintea oamenilor şi asupra căror lucruri meditează ei !
Există tot felul de meditaţii, contemplări şi rugăciuni, dar oamenii nu şi-au ameliorat existenţa, nici gesturile sau atitudinile; ei au aceleaşi slăbiciuni sau incapacităţi, grosolonii, neîndemânări, dar meditează !… Nu, ei nu au descoperit încă secretul meditaţiei şi al contemplării ! Este adevărat, mulţi oameni meditează întrega viaţă, dar ei rămân neschimbaţi fiindcă nu pătrund într-o lume care ne depăşeşte şi care ne încântă şi ne umple de fericire… După o meditaţie “pământeană” redevii rece, şters, nu ai nici o încântare în suflet, nici o inspiraţie, deci totul este ratat !… O meditaţie, o rugăciune trebuie să schimbe cel puţin privirea, surâsul, gesturile: s-a adaugat în voi ceva nou, o particulă cel puţin, o vibraţie nouă…
Dacă nu avem nici un criteriu, nu vom şti dacă am meditat cum trebuie sau nu… Meditaţia presupune o înălţare a intelectului, adică să te concentrezi pe un subiect ce depăşeşte viaţa obişnuită. Când ajungi să te concentrezi pe un subiect frumos şi elevat, totul se opreşte şi apare o contemplare a acestei frumuseţi, o impregnare cu splendorile ei… Dacă poţi apoi să te identifici cu Fiinţa Sublimă, este şi mai bine ! Dar, la început există meditaţia şi concentrarea. Apoi vine contemplarea , te opreşti asupra unei imagini perfecte şi încerci să o “absorbi”, să te bucuri de ea… Apoi poţi merge şi mai departe. Trebuie să ajungem într-o lume care depăşeşte lumea noastră în perfecţiune şi frumuseţe, să rămânem aici câteva minute, ore sau zile, împregnându-ne cu ceea ce găsim aici; şi chiar dacă nu vrem, apoi suntem obligaţi să zămislim lucruri noi care depăşesc mentalitatea obişnuită. Astfel au creat adevăratele genii, dăruind atâtea capodopere omenirii, ele s-au concentrat la începutul creaţiei asupra unor splendori, a unor minuni ce au devenit surse de inspiraţie…
Din nefericire, oamenii au uitat acum această practică mistică, iniţiatică şi salvatoare, şi rămân în zgomot şi urâţenie, iar creaţiile lor nu pot duce într-o lume a frumuseţii şi perfecţiunii… Oare de ce operele trecutului, numai când le privim, ne fac să ne legăm de alte existenţe care ne depăşesc şi ne fac să simţim, să vibrăm şi să trăim lucruri minunate. Iată ce util este să privim capodoperele geniilor şi să înţelegem “circuitul” creaţiei lor ! Şi noi trebuie să parcurgem acest drum fiindcă artiştii ne conduc spre acele regiuni unde au trăit extazul: iată de unde apare utilitatea artei ! Dar nu este vorba despre arta contemporană, ea nu ne conduce deloc în aceste regiuni !… Dimpotrivă, ea ne conduce spre regiuni subterane, unde apar urâţenia, deformarea, suferinţa, neînţelegerile, nenorocirile, bănuiala, pasiunea… Aceşti aşa-zişi creatori de artă duc acum omenirea spre pierzanie, spre distrugere. Chiar şi gânditorii şi scriitorii care scriu acum cărţi şi care s-au dedublat, n-au vizitat încă regiunile celeste, scriu cărţi care induc dezordinea şi dezbinarea, îndoiala şi lipsa credinţei, revolta, anarhia… Există multe cărţi scrise acum în lume de aceşti scriitori care nu au vizitat regiunile celeste.
Cum să aflăm acum dacă cineva a vizitat aceste regiuni celeste ? Prin influenţa pe care persoana respectivă o concepe, prin lucrurile pe care le trezeşte în voi. Dacă ea nu reuşeste să trezească în voi latura luminoasă, simţită, pură, minunată, înseamnă că nu a vizitat “lumea înaltului”… Iată dovada !… Cineva care reuşeste să trezească în voi tot ceea ce este logic, frumos, moral, inteligent, înseamnă că a depus strădanii să urce, iar atunci când urci, primeşti lucruri celeste care continuă să lucreze prin persoana care le-a primit, iar vibraţiile transmise pot contribui la ameliorarea vieţii semenilor şi a întregii lumi. Iată scopul lucrării unui artist, a unui Iniţiat. Maeştrii, Iniţiaţii, artiştii, misticii se alătură cu adevărat numai când se regăsesc în aceste lumi şi acţionează toţi apoi spre binele omenirii. Artiştii o fac prin capodoperele lor, misticii prin emoţiile, puritatea şi bunătatea ce le emană, iar Iniţiaţii şi Maeştrii – pe care eu îi plasez mai sus – ating aproape direct Cerul şi propagă cu bună ştiinţă lumina. Artiştii prezintă forma, din ce în ce mai frumoasă şi mai luminoasă, moraliştii prezintă sentimentul, adică conţinutul, iar Iniţiaţii şi Maeştrii, sensul, adică latura principială, luminoasă. Toate aceste trei categorii sunt alături în lucrarea lor de ameliorare, de perfecţionare continuă a omenirii. Numai că fiecare prezintă lucrurile conform înzestrărilor personale. Inteligenţa Cosmică a pregătit aceste trei categorii, le-a instruit şi format şi ele lucrează asupra celor trei aspecte ale fiinţei omeneşti: latura estetică sau forma, latura morală sau conţinutul, latura luminoasă sau inteligenţa. Când cunoaştem aceste lucruri ne deschidem conştiinţa, începem să vedem altfel. Poate că la artişti şi la oameni în sutană întâlnim şi bigotismul pe care nu îl vom găsi însă la nici un Iniţiat. De ce ? Artiştii se gândesc la faptul că numai opera lor este cea mai semnificativă, restul rămânând lipsit de importanţă: aici intervine viziunea îngustă. La fel ca şi preotul care crede că mica lui biserică sau capelă este sediul moralei absolute, al credinţei absolute… Iată Inchiziţia !… Numai Marii Maeştrii ştiu că arta şi latura mistică, numai ele singure, nu sunt suficiente. Aici lipseşte mereu un element. Mulţi preoţi mi-au mărturisit că nu este nevoie nici de ştiinţă, nici de cunoaşterea ierarhiilor celeste… Poate tocmai atmosfera aceasta neguroasă din mintea lor îi blochează în evoluţie !… Nu, trebuie să urcăm şi mai mult, să vedem şi mai clar lucrurile, eu aşa gândesc. Apoi, poţi fi şi mistic şi om moral, mai târziu poţi acţiona şi ameliora lucrurile, poţi deveni artist… Iată un om complet ! Restul sunt cu toţii deformaţi, incompleţi…
Eu aşa văd lucrurile, eu iubesc adevărata împlinire, când poţi îmbrăţişa totul, adică cele trei lumi: să fii, în acelaşi timp, filozof, moralist sau religios şi apoi artist.
Dacă mi s-ar oferi posibilitatea materială, aţi vedea cum întreaga lume ar fi un Paradis. Dar eu nu am aceste mijloace, deşi în mintea mea se găseşte împlinirea, nimic nu lipseşte !… Am petrecut ani în şir dedublându-mă, contemplând frumuseţile celeste, iar cea mai mare tristeţe pe care o am este că nu pot să împlinesc aceste lucruri pe pământ !… E ca tristeţea unei femei care nu poate avea copii…
Acum este clar în mintea voastră ce este un Iniţiat: el se gândeşte numai cum să perfecţioneze, să amelioreze, să înfrumuseţeze lucrurile… Dacă nu se gândeşte la aceste lucruri, el nu este un Iniţiat… Prima condiţie este aceea ca pe pământ să fie precum în Cer… Nici oamenii nu au desluşit aceste rânduri unde stă ascunsă întreaga filozofie iniţiatică, metodele, programul discipolului creştin… Noi toţi trebuie să fim aceia care să înfrumuseţăm pământul şi nu numai câteva persoane alese cu o misiune specială ! Trebuie să înlăturăm această filozofie unde pământul este considerat o “vale a plângerii”, filozofie de nuanţă budistă, unde oamenii se roagă şi doresc să părăsească pământul… Doctrina cathară din Evul mediu se înşela şi ea când afirma că lumea a fost creată de Diavol şi nu de Dumnezeu: de aceea trebuie să dispreţuim şi corpul fizic, acesta fiind şi el o creaţie diavolească. Câte aberaţii în aceste filozofii !… În filozofia budistă, întotdeauna trebuie să părăseşti pâmântul care este considerat un Infern nesfârşit… Nu, acum trebuie să facem un Paradis din planeta noastră !… Când oamenii vor pregăti aşa cum trebuie terenul, pe pământ vor coborî creaturi îngereşti şi chiar şi Domnul va coborî printre aceste creaturi!… Trebuie să aducem acum o nouă filozofie, opusă celor atât de dăunătoare din trecut. Existau şi lucruri bune în filozofia catharilor: puritatea, mila, curajul în faţa morţii… Dar nu trebuie să credem că trupul fizic este o creatură diavolească !… Există o polarizare a corpului fizic, există linii de demarcaţie – aşa cum am făcut-o eu cu individualitatea şi cu personalitatea – dar nu trebuie niciodată axagerat !
Vine acum şi momentul ca întreg adevărul să se instaleze pe Pământ ! Toate lucrurile greşite şi rele vor fi îndepărtate, totul va fi purificat iar omenirea va poseda adevărata filozofie !… Ea exista înainte de creaţia lumii… Inteligenţa Cosmică a dat celor trei categorii mai sus menţionate sarcini şi lucrări diferite, feluri diferite de exprimare: adevărurile rămân aceleaşi, doar exprimarea lor este diferită. Aceeaşi idee o puteţi exprima sub formă muzicală, picturală, coregrafi-că sau poetică, arhitecturală… De exemplu, în formele antice găsim idei diferite de exprimare artistică.
Trebuie să ştiţi că, dacă nu veţi acorda suficient timp, strădanii şi iubire pentru a ajunge cât mai sus, captând şi simţind perfecţiunea Cerului, nu veţi ajunge niciodată să materializaţi ceva în planul fizic, sub orice formă artistică. Lucrurile nu se fac aşa, orbeşte; nu putem exprima ceva perfect, fără a avea contact cu ceea ce este perfect. Oamenii cred că trăind o viaţă dezordonată, vor putea crea ceva sublim. Nu, în nici un caz !… Nu puteţi primi ceea ce nu posedaţi. Ca să dai, trebuie în prealabil să posezi. Ca să poţi crea, trebuie să posezi ceva în interiorul fiinţei tale, în suflet, în spirit, în minte… Nu poţi zămisli ceva, dacă nu ai în tine o “bucăţică” de lucru divin… Nu poţi fi diabolic, dacă nu ai în tine ceva diabolic. Suntem ceea ce suntem !… Ca să dăm mai mult, trebuie să ne autodepăşim, să urcăm, să captăm şi apoi ceea ce am receptat în planul fizic. Iată secretul artei divine. Dacă nu sunteţi obişnuiţi să urcaţi, nu veţi reuşi nimic. Asemenea copiilor care construiesc castele de nisip şi încearcă să “urce” într-o lume ideală…
În concluzie, trebuie să vă străduiţi să vă depăşiţi cu toţii, să fiţi mereu în căutarea unui lucru celest, divin… De ce ? Pentru a oferi oamenilor câte ceva mai bun, mereu mai bun… Dacă eu nu aş fi avut această ambiţie, nu v-aş fi spus lucruri care depăşesc filozofia obişnuită, viaţa obişnuită. Natura umană doreşte mereu câte ceva nou, o impresie, o senzaţie, un muzeu, o expoziţie, tocmai ca să poată găsi ceva mai bun. Dar, în loc să te rătăceşti prin localuri de noapte, printre tot felul de femei, poate că ar fi bine să urci spre înălţimi, prin meditaţie, prin contemplare şi va fi mult mai bine… Există mereu ceva în interiorul fiinţei noastre care ne împinge să căutăm lucruri mai frumoase, minunate… Inteligenţa Cosmică ne-a transmis acest instinct pentru a exista mereu o evoluţie, o căutare a perfecţiunii… Dacă priviţi plantele şi animalele, veţi observa că de mii de ani ele sunt aceleaşi, aproape că nici nu evoluează. În schimb, oamenii o fac, dar dacă nu au ghizi sau instructori, Iniţiaţi care să îi călăuzească, vor deveni mereu sclavii laturii obiective, materiale. Cea mai bună manieră de evoluţie este să căutaţi lumea înaltului, deoarece tot ceea ce au reuşit să creeze până acum oamenii, nu este decât o reflectare la mică dimensiune a unei alte lumi mai înalte, dar este departe de a exprima vreo împlinire. Oamenii sunt limitaţi în capacităţile lor, ei nu pot prezenta, capta sau oferi tot ceea ce au văzut şi simţit vizitând alte lumi. Nici chiar Bethoven, Mozart, Leonardo da Vinci, Tizian, Rembrandt, nu au reuşit să prezinte tot ce au văzut, au simţit sau au ascultat în profunzimile fiinţei lor, deoarece fiinţa umană este limitată.
Vizita în muzee sau expoziţii nu presupune imediat o evoluţie rapidă. Şi eu am vizitat peste tot în lume muzee şi expoziţii, dar am făcut şi mai multe vizite în alte regiuni şi acolo am văzut lucruri care depăşeau toate creaţiile lumii… Dacă aţi fi fost în locul meu, aţi fi făcut la fel, poate că v-aţi fi avântat fără noimă şi aţi fi distrus totul !… Dacă aveţi încredere în mine, dacă m-aţi verificat de-a lungul anilor, v-aş sfătui acum să urmaţi această îndrumare de a urca spre înălţimile celeste, de a vă autodepăşi, ca să puteţi deveni apoi creatori chiar şi pentru copiii voştri… Copiii noştri trebuie să ne depăşească, ca să devină la rândul lor creatori pentru urmaşii lor… Nu am devenit încă creatori, suntem încă departe de acest lucru !…
Aş cere acum omenirii să-mi ofere mijloacele materiale şi consimţământul ei şi într-o săptămână Împărăţia Domnului ar coborî pe Pământ !… Numai cu consimţământul ei… Fără el, aş deveni o nulitate… Cum să apară Împărăţia Domnului aici, dacă nimeni nu o doreşte ? Fiecare îşi are propriile plăceri, tendinţe… Dumnezeu a dat oamenilor o mare putere, cea a liberului arbitru, şi nici El nu îi mai poate influenţa acum pe oameni… El trebuie să respecte acum dorinţa fiecăruia !… Altfel, totul ar fi în contradicţie cu tot ceea ce El a creat. El poate, dar nu vrea şi nu o va face niciodată… Ce putere a putut da Dumnezeu oamenilor !… Da, eu cer consimţământul, dar acesta se obţine foarte greu, fiindcă oamenii sunt neştiutori, egoişti, nu îşi cunosc propriul interes. Dacă aş încheia acum, spunându-vă unde se ascunde nenorocirea oamenilor, v-aş repeta că nenorocirea oamenilor este aceea că nu îşi cunosc adevăratul interes… Gândiţi-vă, meditaţi şi veţi descoperi într-o bună zi că această filozofie va invada întreaga lume !…
Un minut de meditaţie.
Marcaje