Drumul cânepii pe Valea Almaşului. Proiect de reînviere a tradiţiei cultivării cânepi

[Adrian Pop]

Drumul cânepii pe Valea Almaşului. Proiect de reînviere a tradiţiei cultivării cânepii

O iubitoare a tradiţiilor populare vrea să reînvie obiceiuri precum cultivatul şi prelucratul cânepii în Sălaj, prin intermediul unui proiect intitulat ‘Drumul cânepii pe Valea Almaşului’, parte a unei mult mai… Citeste mai departe






Comunitate

Leontina Prodan vrea să creeze ”Drumul cânepii pe Valea Almaşului”
O iubitoare a tradiţiilor populare vrea să reînvie obiceiuri precum cultivatul şi prelucratul cânepii în Sălaj, prin intermediul unui proiect intitulat ‘Drumul cânepii pe Valea Almaşului’, parte a unei mult mai ample iniţiative naţionale la care a aderat şi fostul canotor, multiplu campion olimpic, Ivan Patzaichin.
Născută pe Valea Almaşului, mai exact la Gâlgău Almaşului, Leontina Prodan, dublă licenţiată în ştiinţe economice şi design vestimentar, este legată sufleteşte de locurile natale, în ciuda faptului că a plecat de acolo la o vârstă fragedă iar actualmente trăieşte la Timişoara. Satul unde s-a născut este, în primul rând, locul unde şi-a petrecut cele mai frumoase vacanţe de vară din perioada copilăriei, locul pe care îl iubea atât de mult încât se ascundea pentru a nu fi găsită de nimeni în ziua în care trebuia să ia autobuzul de plecare.
Dragostea pentru plaiurile natale, dar mai ales pentru tradiţiile populare au făcut-o să se gândească la Valea Almaşului ca la zona unde să pună în practică un proiect pe care îl are în minte şi în suflet de mulţi ani.
‘Ideea mea de proiect se intitulează ‘Drumul cânepii pe Valea Almaşului’. Am scris acest proiect în ideea de a relua în sistem gospodăresc cultura şi prelucrarea cânepii, chiar după ce s-au distrus toate fabricile de aici din Sălaj. Era la Someş Odorhei o topitorie de in şi cânepă, la Zalău era o integrată de in şi cânepă, în toată ţara au fost 52 de unităţi şi nu mai este niciuna’, menţionează Leontina Prodan.
Ideea este însă una mult mai amplă şi are în vedere crearea unui cluster, de care s-a arătat interesat şi multiplul campion olimpic la canoe Ivan Patzaichin.
‘Se va face un cluster în care vom fi 10, maxim 12 firme. Musai în acest cluster trebuie să fie firme de producţie. Este şi staţiunea de Cercetări Agricole din Roman, Universitatea Aurel Vlaicu din Arad, o firmă din Bucureşti care lucrează pentru Japonia prosoape şi ţesături de in, Asociaţia Ivan Patzaichin. Se vrea finanţare europeană pentru înfiinţarea acestui cluster. Va fi o structură condusă de la Bucureşti, sub numele lui Ivan Patzaichin, care ne va reprezenta peste tot. Deja colecţia lui cu haine de cânepă este extrem de apreciată şi multă lume cere haine de cânepă. Sunt foarte protectoare, vara ţin de răcoare şi iarna de cald’, afirmă designerul vestimentar.
Celebrul canotor are nevoie de haine de in şi cânepă pentru proiectul pe care asociaţia care îi poartă numele îl are în vederea revigorării turismului din Deltă.
Clusterul ar urma să includă, potrivit sursei citate, şi alte persoane şi instituţii interesate de cultura şi prelucrarea cânepii, un produs cu multiple utilizări.
‘La Universitatea Aurel Vlaicu din Arad este o profesoară care a brevetat un procedeu de topire a cânepii cu bioenzime. Procedeul tradiţional, de topire în apă, este mai greoi şi mai costisitor. La Roman, în Neamţ, este un domn cercetător ce a omologat nişte soiuri de sămânţă de cânepă care sunt cele mai bune din lume. Substanţa halocinogenă este aproape nedeductibilă în plantă. La Carei este o doamnă care va înfiinţa o topitorie. (…) Se pot face foarte multe din cânepă. Toată planta este utilizabilă. Din frunzuliţe de fac perniţe bune pentru durerile de cap sau de măsele. Pentru partea lemnoasă, puzderia, am fost contactaţi de grajdurile regale din Anglia, pentru cai. Puzderia absoarbe mirosul de urină şi este foarte bună ca aşternut la cai. Dacă vrei să faci ciupercărie, 75% din compost poate să fie puzderie de cânepă. Uleiul de cânepă se foloseşte crud, la salate. Sămânţa de cânepă este foarte hrănitoare, singura sămânţă care are şi Omega 3 şi Omega 6 şi poate înlocui nuca’, precizează Leontina Prodan.
Revenind la judeţul Sălaj, iniţiatoarea proiectului şi-ar dori o reluare a cultivării cânepii în gospodăriile ţărăneşti.
‘Vom merge pe două direcţii cu acest cluster: pe partea de relansare a culturii şi prelucrării în sistem gospodăresc, tradiţional şi pe partea industrială. Pentru că aşa vom putea reînvia şi micii cultivatori, în gospodării. Cânepa nu trebuie săpată sau ierbicidată, pentru că ea prin desime şi înălţime sufocă buruienile. Ea se pretează la cultivarea în sistem gospodăresc, pe o suprafaţă mică. Dar trebuie gândit un lanţ gospodăresc, cum ar fi Valea Almaşului – cu Hida, Bălan, Surduc, ce trebuie amenajat şi în sistem de ecoturism. Va fi greu, pentru că acum nu mai este ce a fost şi va trebui să începem cu partea de cultură, educaţie, promovare, informare, conştientizare. Eu aş dori să mă ocup aici, motiv pentru care acum caut persoane şi instituţii cu care pot să colaborez în acest proiect. Trebuie implicate şi instituţii şi persoane şi e posibil să se facă, dacă vrem. Eu zic că trebuie trei-patru ani de luat sat cu sat, casă cu casă, om cu om şi organizate nişte manifestări’, conchide sursa citată.
Una din principalele susţinătoare ale ideii acestui proiect este meşterul popular Ileana Graţia Pop, din Ciumărna, colecţionar şi creator de artă populară ce îşi aminteşte cu nostalgie şi o undă de regret vremurile în care familia sa, ca de altfel mai toţi sătenii, se ocupa de cultivatul şi prelucratul cânepii, plantă ce stătea la baza majorităţii articolelor vestimentare.
‘Îmi amintesc foarte bine, pentru că şi mama avea câte 40-50 de mănuşi de cânepă (legături formate din câteva zeci de plante de cânepă, n.r.). La recoltarea cânepii, îi tăiam rădăcina, tăiam şi de vârf, formam legături, după care mergeam şi făceam în vale o topile (o adâncitură în albia râului, n.r.), ca să se adune apă multă. Aşezam legăturile una cu rădăcinile încoace şi vârfurile încolo, cealaltă invers şi tot aşa puneam până le aşezam toate în apă. Pe urmă puneam o rudă de lemn dintr-un capăt în celălalt şi o ţâpie, adică băga nişte ţepi şi punea şi de-a lungul şi de-a latul rude de lemn ca să stea cânepa în apă, că ea e uşoară. O fixa cu nişte lemne ca să stea acolo şi punea o greutate peste ea. Dacă erau bolovani, puneau bolovani, dacă nu, puneau numai lemne. Când vedeam că tună, fulgeră, e vreme grea, toate femeile fugeau la vale, pentru că dacă venea puhoiul, apă mare, lua cânepa şi ţi-o ducea. Dacă era ţâpită bine, stătea două săptămâni în apă. După doua săptămâni, mergeai să vezi dacă s-o topit, adică atunci când frecai cânepa în mână se vedea fuiorul. Atunci o spălai frumos, o băteai pe apă până când se făcea albă. Băgai cânepa verde în apă şi o scoteai albă. O aduceam şi o întindeam pentru ca să se usuce, după care o zdrobeam cu zdrobalăul. Ieşea puzdărul, o zdrobeam tătă, tătă şi făceam fuiorul. După ce am făcut fuioarele, le trăgeam prin hecelă. Hecela e ca o perie mare cu dinţi de fier, pe care o puneam la talpă, jos, şi trăgeam fuiorul şi la un capăt şi la altul şi ce cădea, care era mai scurt, se numea câlţi. Şi fuiorul, după ce-l trăgeam, îl puneam deoparte. În celaltă zi îl trăgeam prin perie cu dinţi de fier, mai deasă, ca să iasă spuma, cel mai fin fuior. Şi din ăla se torcea firul subţire din care sunt făcute aceste cămeşi şi poalele care-s pe mine. Astea făcute de bunicile noastre. Din câlţi se trăgea un fir mai gros, pentru saci, ştergare sau lipideauăle care le puneau pe pat’, povesteşte Graţia Pop.
De altfel, ea ce nu se sfieşte să mergă chiar şi astăzi în straie tradiţionale la biserică, însă regretă că prea puţini oameni din sat îi urmează exemplul, motiv pentru care susţine necondiţionat proiectul Leontinei Prodan.
‘O părere foarte bună am despre acest proiect. Sunt foarte de acord pentru că nu-mi place ce se poartă acum şi mă supără faptul că ne fură ideile străinii. Asta e un mare năcaz pe români. Noi am fost nişte oameni gospodari şi harnici care de aici am putut trăi, de pe pământul ăsta. Va fi foarte greu, dar dacă începi, până la urmă poate reuşeşti. Eu o susţin în tot ceea ce face’, a conchis Ileana Graţia Pop.


Articole asemanatoare


O persoană a murit şi patru au fost grav rănite într-un accident pe DC 105
Redactia


Dezbateri ample pe tema relansării economiei maramureșene prin clustere
Simona Munteanu


TiMAF caută voluntari
Radu Bărăian


Numire cu scandal la Borşa. Localnicii amenință cu proteste de stradă
Simona Munteanu


Două străzi din oraș vor rămâne miercuri fără apă la robinet
Radu Bărăian

[Adrian Pop]

Elena Latan a distribuit actualizarea de stare postată de Hofigal.


8 minute

Hofigal

Cânepa - plantă medicinală ideală pentru inimă şi creier
Din revista Revista HOFIGAL - Natura si Sanatate Nr. 41, numarul 41 din 16 12, 2013
În numeroase ţări, Cannabis sativa (Familia Cannabaceae) se cultivă în scop industrial şi alimentar şi, de-a lungul istoriei, părţi variate ale acestei plante au fost utilizate şi în scopuri medicinale.
Cânepa (Cannabis sativa L.) plantă medicinală, cunoscută, astăzi, ca un remediu terapeutic cu proprietăţi deosebite, este acceptată ca fiind una din primele plante cultivate de om. Descoperirile arheologice indică prezenţa ei în activitatea omului încă din perioada 8.000-6.000 î.e.n., iniţial pentru construcţii, îmbrăcăminte şi alimente, ulterior folosită pe larg şi în scopuri medicinale.
Prima atestare a utilizării cânepei, denumită canabis (etimologic, cuvântul îşi are originea de la sciţi şi traci, preluat apoi de grecii antici), este atribuită Chinei.
Chinezii utilizau fibrele plantei pentru fabricarea de diverse ţesături, funii şi hârtie, dar o foloseau şi ca plantă medicinală, cânepa fiind introdusă şi descrisă în lucrarea „Tratametul cu ierburi” - cea mai veche farmacopee chinezească Pen Tsao a împăratului Shennong (2737 î.e.n.), precum şi în alte documente în care fondatorul chirurgiei chineze Hua Tuo (140-208 e.n.) a subliniat rolul ei analgezic.
La egipteni, utilizarea terapeutică a cânepei pentru tratarea unor afecţiuni era cunoscută încă din vremuri străvechi, deoarece este ilustrată în diferite papirusuri Ramesseum III (1700 î.e.n.), în inscripţii ale piramidelor din Memphis (2350 î.e.n.) şi prezentă în rămăşiţe vegetale găsite în diferite sarcofage (1350-1210 î.e.n.).
În secolele VIII-VII î.e.n. planta era cunoscută şi folosită în tratamentul unor boli şi de alte popoare, printre care asirienii şi perşii.
În epoca modernă, în 1839 medicul irlandez William O'Shaughnessy, după mai multe cercetări efectuate la Calcutta în India, a putut demonstra proprietăţile analgezice şi anticonvulsivante ale cânepei.
Primul studiu ştiinţific a fost realizat de Societatea Medicală din Ohio în 1860, iar raportul prezentat a scos în evidenţă o serie de efecte benefice ale cânepei în nevralgii, mialgii, dismenoree, convulsii, dureri reumatice, astm, psihoză postpartum, lipsa poftei de mâncare.
În 1890, neurologul american John Russell Reynolds publica în revista Lancet informaţii privind aplicaţiile medicale ale cânepei în insomnie, migrene, convulsii, stări depresive, dismenoree.
La sfârşitul secolului al XIX-lea, în Europa şi SUA, în diverse laboratoare, se produceau în jur de 30 produse sub formă de extracte şi tincturi pe bază de cânepă pentru aplicaţii medicale în mai multe patologii.
Totuşi, din primele decenii ale secolului trecut, utilizarea cânepei devenea treptat mai puţin răspândită. Motive erau numeroase: apariţia şi dezvoltarea rapidă a preparatelor sintetice, standardizarea laborioasă şi costisitoare a extractelor de cânepă pentru uz uman, studii ştiinţifice insuficiente privind constituenţii chimici şi mecanismele lor de acţiune, folosirea din ce în ce mai largă a cânepei indiene (Cannabis indica) ca drog în multe ţări puternic dezvoltate.
Astfel, pe parcursul anilor '50 în SUA, precum şi în alte ţări a fost interzisă folosirea cânepei, deoarece era considerată cel mai violent şi periculos drog pentru sănătatea omului.
Cu toate acestea, cercetarea cânepei (Cannabis sativa) a continuat intens în Anglia şi Canada, iar în Israel a fost descoperit constituentul principal- tetrahidrocanabinol (THC) şi mai târziu şi alţi componenţi farmacologici activi. În felul acesta, cercetări extensive ale literaturii medicale au putut releva potenţialul terapeutic al canabinoizilor, dar şi utilizările numeroase ale cânepei şi a derivaţilor ei sintetici.
În 1985, FDA (Food and Drug Administration) a aprobat utilizarea şi în SUA a unor produse farmaceutice denumite comercial Marinol, Sativex etc. pe bază de derivaţi canabinoizi sintetici, ca agenţi farmacologici utili, cu rol analgezic.
În Manualul firmei Merck, ediţia 1987 se relevă că „utilizarea cânepei (Cannabis sativa) nu conduce la dereglări de personalitate şi disfuncţii sociale, iar interdicţiile sunt nefundamentate ştiinţific”.
La ora actuală, utilizarea în scop terapeutic a cânepei este permisă în mai multe ţări europene (Austria, Olanda, Germania, Elveţia, Belgia), Israel şi 16 state din SUA, iar numărul studiilor ştiinţifice în acest domeniu este de ordinul miilor, majoritatea elaborate în ultimii 25 de ani.
În spaţiul românesc, folosirea cânepei (Cannabis sativa) a început cu fumegaţiile pe pietre încinse, utilizarea fibrelor pentru textile, construcţii şi alte întrebuinţări (atestate de Herodot la sciţi şi traci). De asemenea, o serie de documente atestă utilizarea ei pe vremea lui Alexandru Lăpuşneanu la apoteca din Bistriţa, cultivarea de către călugării mânăstirilor din zona Iaşului din timpul lui Vasile Lupu şi folosirea domestică largă până la începutul secolului XX.
Tradiţia cultivării şi prelucrării cânepei a fost continuată în secolul XX, astfel că România s-a situat pe primul loc în Europa şi al patrulea în lume până în anul 1989. Din păcate, în anul 2010 abia mai existau câteva culturi de cânepă în România – una dintre marile greşeli făcute după 1989.
Pe meleagurile ţării noastre, totuşi, cânepă (Cannabis sativa L.) a fost cultivată din cele mai vechi timpuri ca plantă textilă, dar şi ca plantă oleaginoasă, pentru că uleiul obţinut din seminţe se folosea în alimentaţie înainte de apariţia uleiului de floarea soarelui, fiind numit şi „grăsimea care slăbeşte”.
În medicina populară românească seminţele de cânepă au fost folosite pentru uz extern (lapte obţinut din amestecarea energică a seminţelor pisate cu apă caldă) în tratarea rănilor (acţiune antibacteriană) şi, pentru uz intern, în ameliorarea durerilor reumatice, în tratarea bolilor venerice, congestiei pulmonare, vărsături, otrăvire, tuse, hemoroizi, paraziţi intestinali (limbrici).
Frunzele de cânepă erau utilizate pentru proprietăţile ei analgezice şi antispasmodice în epilepsie, gută, reumatism.
Se poate remarca că, pe teritoriul României cânepa a fost cultivată întotdeauna pentru obţinerea de fibre şi seminţe şi n-a fost utilizată nici măcar accidental pentru prepararea de droguri.
Cu toate acestea, majoritatea oamenilor nu ştiu că există soiuri de cânepă (cu un conţinut foarte redus de THC) care pot fi extrem de utile în alimentaţie, fiind mai mult decât benefice pentru sănătatea omului, dacă sunt folosite conform recomandărilor propuse de producătorii autorizaţi.
Ce trebuie să ştim despre cânepă
Cânepa este o plantă anuală, ierboasă, cu tulpina dreaptă, ramificată în partea superioară, înaltă de 1-5 m, cu grosimi variabile (0,5-6,0 cm) în funcţie de soi şi desimea de semănat. Ajunge la maturitate într-un timp scurt (3-4 luni), perioadă în care consumă dioxid de carbon - 1 ha de cânepă echivalează cu 3,5 ha de pădure (privind consumul de CO2 şi creştere concentraţiei din oxigen în aer).
Cultivarea ei pentru seminţe şi fibre conduce la obţinerea unei proteine vegetale superioare, benefică pentru păstrarea sănătăţii şi la confecţionarea de ţesături pentru îmbrăcăminte nonalergică şi sănătoasă, materiale de construcţie, hârtie, surse regenerabile de energie, îngrăşământ natural, aer şi pământ nepoluat.
Uleiul de cânepă tratează toate tipurile de alergii.
Variabilitatea speciei de cânepă
Cannabis sativa - cânepa pentru „seminţe şi fibre” are mai puţin de 0,2%, de obicei 0,03% THC şi un conţinut redus în CBD, fiind considerată o plantă medicinală extraordinară datorită proprietăţilor sale deosebite pentru menţinerea stării de sănătate.
Încă din timpuri străvechi, Cannabis sativa a fost unica sursă de ulei vegetal comestibil în multe zone ale Asiei, iar în Europa secolului XV seminţele au constituit o sursă de hrană pentru populaţia săracă.
Cânepa a salvat multe vieţi omeneşti în perioadele de foamete din China, Europa şi Australia de la sfârşitul celui de al II-lea război mondial.
Aici, mai trebuie subliniată şi o altă calitate importantă a plantei, mai puţin cunoscută, aceea de utilizare a fibrelor pentru fonoizolarea locuinţelor, barieră de masă termică, absorbant al dioxidului de carbon, materie biodegradabilă, antimucegai, utile pentru confecţionarea de îmbrăcăminte nonalergică şi termică, hârtie reciclabilă şi durabilă
Cânepa - o plantă a viitorului
Cannabis sativa este cânepa comestibilă - plantă şi produs medicinal, fără efecte adverse în timp.
În fitoterapie, poate fi considerată ca un aliment important în hrana omului, mai ales datorită conţinutului bogat în fitonutrienţi şi substanţe biologic active pe care îl oferă organismului uman.
Cânepa ca plantă aliment-medicament poate fi folosită în medicina complementară sub formă de suplimente alimentare cu valoare nutriţională remarcabilă.
Consumarea uleiului din seminţe de cânepă (Cannabini oleum), obţinut prin presare la rece, este o sursă directă de acizi graşi esenţiali Omega-3 şi Omega-6 într-un raport optim echilibrat (1:3) care poate să susţină funcţionarea normală a fiecărei celule din organismul uman(de la făt până la adultul de orice vârstă), prin efecte benefice într-o gamă largă de boli şi dezechilibre.
De asemenea, seminţele de cânepă sunt ideale şi pentru vegetarieni, deoarece proteina vegetală conţinută poate înlocui cu succes lipsa de proteine animale din hrana acestora, ele fiind şi un aliment cu gust delicios de miez de nucă, cu aromă specială.
Nutrienţii şi substanţele bioactive prezente în seminţele de cânepă
Seminţele de cânepă sunt apreciate ca aliment de origine vegetală bogat în proteine, aminoacizi esenţiali şi acizi graşi nesaturaţi Omega-3 şi Omega-6, din care cauză sunt mult mai valoroase decât seminţele de in, dovleac, susan sau soia.
Ele au un conţinut ridicat de proteine (25%) de înaltă calitate biologică (cu rol dinamic în metabolism) şi uşor digerabile, peste 30% lipide, o cantitate apreciabilă de fibre vegetale, antioxidanţi, vitamine, săruri minerale etc.
Uleiul din seminţe conţine toţi aminoacizii esenţiali care împreună cu acizii graşi nesaturaţi omega-3 şi omega-6 şi fibre sunt responsabili pentru acţiunea de îmbunătăţire şi normalizare a funcţiilor organismului uman.
Trebuie reţinut că, deşi există numeroase alte alimente care conţin aceeaşi nutrienţi, totuşi în cânepă ei se găsesc într-o formă cu biodisponibilitatea cea mai ridicată pentru organism.
De asemenea, în proporţie de 92% fibrele din seminţele de cânepă asigură menţinerea florei intestinale normale, contribuie la combaterea constipaţiei şi la curăţarea tractului intestinal de metale grele şi toxine.
În seminţele de cânepă sunt prezente microelemente potasiu, magneziu, fier, zinc, calciu, sulf, fosfor etc.; mai conţin şi alţi nutrienţi precum lecitină şi colină, inozitol şi fitosteroli.
Seminţele de cânepă conţin şi vitaminele A, D, complexul B, acidul folic, dar şi o cantitate însemnată de vitamina E în 5 forme: alfa-tocoferol, beta-tocoferol, gamma-tocoferol, delta-tocoferol şi alfa-tocotrienol, cu acţiune antioxidantă crescută, protejând celulele umane de efectele negative ale radicalilor liberi superoxidici.
Poate cea mai interesantă şi importantă activitate a vitaminei E este aceea de a acţiona ca un agent anticanceros, în special la nivelul colonului, putând inhiba peroxidarea lipidelor şi împiedica formarea de produşi mutagenici la nivelul mucoasei intestinale.
În concluzie, cânepa este o sursă vegetală care asigură o nutriţie echilibrată de proteine şi lipide, cu acizi graşi nesaturaţi, cu toţi aminoacizii esenţiali într-un raport favorabil digestiei, pentru stimularea funcţiilor sistemului nervos şi menţinerea sănătăţii creierului, pentru îmbunătăţirea şi întreţinerea memoriei la toate vârstele, pentru sănătatea şi frumuseţea pielii etc.
Inexplicabilă atitudinea unor autorităţi care ne-au privat de o sursă de sănătate.
Efectele benefice ale seminţelor şi a uleiului de cânepă (Cannabini oleum)
Cu aproximativ 3.000 ani î.e.n. seminţele de cânepă erau folosite pentru combaterea inflamaţiilor de la nivelul pielii şi recunoscute ca aliment cu proprietăţi tonice, regenerative, laxative, diuretice, cu efect favorabil în eliminarea limbricilor la nou-născuţi şi la animale.
Uleiul de cânepă, ca aliment-medicament se obţine prin presarea la rece a seminţelor de Cannabis sativa - cânepa utilă cultivată pentru seminţe şi fibre.
De asemenea, este singurul ulei vegetal comestibil care conţine şi acid gamma-linolenic, benefic în tratamentul tulburărilor premenstruale şi ale menopauzei.
Prin conţinutul ridicat în acizi graşi omega-3, seminţele şi uleiul de cânepă constituie alimente valoroase din punct de vedere nutriţional în perioada de sarcină şi de alăptare. În acest fel, se poate preveni deficitul de omega-3 la făt şi nou-născut în dezvoltarea şi maturarea creierului, dezvoltarea retinei şi îmbunătăţirea funcţiei vizuale la copii (din perioada prenatală şi până în primii ani de viaţă), contribuie la dezvoltatea armonioasă a sistemului osos, la stoparea apariţiei rahitismului, dar şi la o bună dezvoltare a sistemului imunitar.
Cu toate acestea, proprietăţile benefice ale uleiului de cânepă asupra menţinerii sănătăţii sunt încă puţin cunoscute în România.
Trebuie subliniat că acţiunea terapeutică şi efectele benefice ale acizilor graşi esenţiali asupra sănătăţii omului sunt multiple: antiinflamatoare, antitumorale, contribuie la scăderea colesterolului sanguin şi reechilibrarea raportului dintre colesterolul rău (LDL) şi colesterolul bun (HDL), ajută la regenerarea ţesuturilor şi la reepitelizarea mucoaselor în procese inflamatorii ale mucoasei intestinale şi ale ţesutului cutanat, menţine sănătatea creierului la copii, adulţi şi persoane în vârstă, stimulează metabolismul în general, hrăneşte şi regenerează stratul subdermic, obţinându-se o piele sănătoasă şi catifelată.
În plus, uleiul de cânepă, pe lângă acizii graşi esenţiali, mai conţine alte componente valoroase din punct de vedere terapeutic: cannabidiolul are efecte antiepileptice, antiinflamatoare şi antibacteriene; β-sitosterolul reduce colesterolul, are proprietăţi antivirale şi antifungice; tocoferolul cu proprietăţi antioxidante demonstrate experimental.
Acizii graşi nesaturaţi Omega sunt lipide esenţiale care se găsesc din abundenţă în creier (cca. 60%) şi fac parte integrantă din membranele celulare şi membranele neuronale. Ei pot reface şi proteja structura normală a membranelor celulare (dublu strat lipoproteic) şi a învelişului fibrelor nervoase, pot restabili mobilitatea şi funcţionalitatea receptorilor de membrană şi a canalelor ionice.
Deşi, sunt utili pentru completarea şi normalizarea dietelor dezechilibrate atât la adulţi, cât şi la copii, aceştia se obţin exclusiv prin aport alimentar deoarece organismul uman nu-i poate sintetiza pentru necesarul de lipide cerebrale.
Dezechilibrul dintre Omega-6 şi Omega-3 în alimentaţie predispune la obezitate, stări de oboseală şi depresie, riscul apariţiei bolii Alzheimer, boli cardiovasculare, îmbătrânire precoce, îmbolnăvirea pielii, riscul apariţiei unor neoplazii.
De fapt, acizii graşi polinesaturaţi, Omega-3 şi Omega-6, posedă o acţiune benefică pentru sănătatea inimii şi a vaselor sanguine, sunt indispensabili echilibrului emoţional şi susţin activitatea funcţională a sistemului nervos, poate atenua complicaţiile bolilor cronice degenerative, poate optimiza funcţiile sistemului imunitar, ajută la ameliorarea unor tulburări funcţionale care depind de dezechilibrele metabolice.
Cele prezentate demonstrează că planta Cannabis sativa poate fi considerată o plantă ideală pentru inimă şi creier.
Utilizarea cânepei în medicina populară: de ce planta Cannabis sativa este legală?
Faptul că se cheamă Cannabis nu are nimic comun cu drogurile- numai ignoranţii pot face asocierea.
În prezent, conform reglementărilor în vigoare (articol. 39 al Regulamentului (CE) nr.73/2009) s-a stabilit eligibilitatea cultivării soiurilor de cânepă în funcţie de partea anatomică a plantei şi de conţinutul în THC (până la 0,2%).
Din această cauză soiul Zenit (Cannabis sativa) se cultivă pentru utilizarea seminţelor în vederea extragerii uleiurilor grase prin presare la rece.
Staţiunea de Cercetare - Dezvoltare Agricolă (Secuieni jud. Neamţ) prin adresa nr.2401 din 27.08.2013 subliniază: studiile de specialitate menţionează că în sămânţă nu se acumulează cannabinoide.
Raportul de încercare nr. 6 / 31.10.2012 evidenţiază „un conţinut de THC % sub limita de detecţie a aparatului de analiză folosit, cu atât mai mult nu s-ar putea identifica în seminţe”.
În concluzie, Compania Hofigal foloseşte uleiul din seminţe de cânepă pentru fabricarea suplimentului alimentar:
Omega-3 & Omega-6 vegetal, capsule moi caracterizat ca:
sursă directă de acizi graşi esenţiali de Omega-3 şi Omega-6 pentru toate vârstele, într-un raport optim (1:3), echilibrat, net superior uleiului de peşte (1:4-5)
hrăneşte creierul şi îl menţine funcţional până la adânci bătrâneţi
susţine dezvoltarea creierului şi stimularea activităţii funcţionale a sistemului nervos;
menţine sănătatea creierului la copii, adulţi şi persoane în vârstă, restabileşte echilibrul emoţional;
îmbunătăţeşte capacitatea de concentrare, învăţare şi memorare, întreţine memoria la toate vârstele;
benefic în tulburări psihice la copii cu deficit de atenţie, cu dezvoltare mentală şi psihomotorie întârziată, în perturbări de comportament;
reduce nivelul colesterolului şi trigliceridelor din sânge, reechilibrează raportul dintre colesterolul rău (LDL) şi colesterolul bun (HDL), împiedică dezvoltarea aterosclerozei, normalizează tensiunea arterială;
contribuie la buna funcţionare a sistemului imunitar, inclusiv la persoane sub tratament oncologic;
benefic în dieta complexă a persoanelor cu hiperglicemie, îmbunătăţeşte utilizarea insulinei în ţesuturile organismului;
protejează sănătatea organismului în condiţii de stres şi activităţi intelectuale intense, redobândirea bunei dispoziţii, senzaţiei de bine şi de echilibrare în condiţii de stres;
ajută la regenerarea ţesuturilor şi reepitelizarea mucoaselor, în procese inflamatorii ale mucoasei intestinale şi ale pielii;
- hrăneşte şi regenerează stratul subdermic, obţinându-se o piele sănătoasă şi catifelată.
De regulă la adulţi este recomandabilă asocierea cu produse antioxidante (Coenzima Q10,Flavovit C, Echinavit C şi ulei de cătină) pentru un sistem imunitar puternic.
Ing. Ştefan Manea
Director General S.C. HOFIGAL EXPORT-IMPORT S.A.