Re-revizuirea Constituției și re-referendumul pentru 300 de parlamentari

Publicat în 17 iunie 2013 Gheorghe Funar
Românii îşi amintesc că pentru Constituţia României, adoptată în şedinţa Adunării Constituante din 21 noiembrie 1991, au lucrat parlamentarii aproape 2 ani. La Legea de revizuire a Constituţiei României nr. 429/2003 au muncit parlamentarii circa un an. Cu ocazia adoptării şi revizuirii Constituţiei României, opinia publică a fost bine informată atît de către parlamentari, în toate judeţele, cît şi de mass-media. Acum, cînd s-a diktat de la Bruxelles să fie re-revizuită Constituţia împotriva Poporului Român şi a României, s-a ajuns ca în Parlament, în numai două săptămîni, să fie pregătit raportul Comisiei speciale conduse de preşedintele Crin Antonescu, iar în ultima săptămînă din luna iunie a.c. este obligat Senatul să dezbată şi să adopte textul noii legi de revizuire a Constituţiei. La sfîrşitul anului 1991, Constituţia României a fost lăudată şi apreciată, atît în ţară, cît şi în străinătate. Constituţia revizuită în anul 2003 a fost considerată modernă şi europeană. Fără ca România să fi aderat la Uniunea Europeană, în Constituţia revizuită în anul 2003 au fost înscrise următoarele pevederi: a) Articolul 16 – „Egalitatea în drepturi“, alin. 4: „În condiţiile aderării României la Uniunea Europeană, cetăţenii Uniunii care îndeplinesc cerinţele legii organice au dreptul de a alege şi de a fi aleşi în autorităţile administraţiei publice locale“. b) Articolul 44 – „Dreptul de proprietate privată“, alin. 2: „Proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetăţenii străini şi apatrizii pot dobîndi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor numai în condiţiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeană şi din alte tratate internaţionale la care România este parte, pe bază de reciprocitate, în condiţiile prevăzute prin lege organică, precum şi prin moştenire legală“. c) Articolul 135 – „Economia şi finanţele publice“, alin. 2, lit. „g“: „Statul trebuie să asigure aplicarea politicilor de dezvoltare regională în concordanţă cu obiectivele Uniunii Europene“. d) Articolul 137 – „Sistemul financiar“, alin. 2: „Moneda naţională este leul, iar subdiviziunea acestuia, banul. În condiţiile aderării la Uniunea Europeană, prin lege organică, se poate recunoaşte circulaţia şi înlocuirea monedei naţionale cu aceea a Uniunii Europene“. e) Articolul 148 – „Integrarea în Uniunea Europeană“, alin. 2: „Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum şi celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate faţă de dispoziţiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare“. La alin. 4 se precizează că: „Parlamentul, preşedintele României, Guvernul şi autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligaţiilor rezultate din actul aderării şi din prevederile aliniatului (2)“. Din aceste prevederi constituţionale adoptate prin legea de revizuire a Constituţiei României, aprobată prin referendumul naţional din 18-19 octombrie 2003, rezultă limpede că se ştia că ţara noastră va adera sigur la Uniunea Europeană, începînd cu anul 2007, împreună cu Bulgaria. Acum, prin re-revizuirea Constituţiei şi în foarte mare viteză se urmăreşte, între altele, consolidarea statutului de colonie a României în imperiul numit Uniunea Europeană. Stăpînii străini ai României, împreună cu popîndăii politici autohtoni, au realizat că este blocat drumul re-revizuirii Constituţiei de rezultatul referendumului naţional de la sfîrşitul anului 2009, cînd majoritatea cetăţenilor au votat pentru Parlament unicameral şi un număr maxim de 300 de parlamentari. Timp de 3 ani şi jumătate, după anul 2009, Parlamentul, preşedintele şi Guvernul României, împreună cu Curtea Constituţională au sfidat şi au refuzat să pună în aplicare rezultatul referendumului din anul 2009, iar acum, printr-o nouă stratagemă, vor să-l anuleze, folosindu-se de alegătorii care plătesc din propriul buzunar harababura pe tema Parlamentului unicameral cu 300 de parlamentari. În realitate, conducătorii alogeni ai României au călcat în picioare statul de drept şi au refuzat sistematic să pună în aplicare voinţa alegătorilor, exprimată la referendumul naţional din anul 2009, iar acum caută să îşi bată joc, din nou, de Poporul Român, prin organizarea unui nou referendum pe aceiaşi temă, care are drept scop anularea rezultatului precedent. Culmea este că, după fraudarea alegerilor parlamentare din 9 decembrie 2012, actualii conducători ai României susţin că au fost votaţi de 85% dintre alegători, adică de către cei pe care i-au sfidat, sărăcit şi umilit. Actorii politici, profesionişti şi amatori, din Parlamentul României au respins, în luna mai a.c., Proiectul de Lege de revizuire a Constituţiei iniţiat de preşedintele Băsescu şi Guvernul Boc (în anul 2010), care a ţinut seamă de rezultatul referendumului din anul 2009. Fiind consecvenţi, liderii şi parlamentarii de la toate partidele vor acţiona, pe toate căile şi prin toate mijloacele, pentru a boicota referendumul pe aceeaşi temă, care va avea loc în luna august, într-o zi de marţi, poate în 6 august a.c., o zi de sărbătoare religioasă. Nu-i exclus ca referendumul de anulare a referendumului precedent să se desfăşoare de marţi pînă vineri. De ce s-a ales ziua de marţi pentru referendum? Pentru că în actualul Parlament începînd cu ziua de marţi cei aproape 588 de parlamentari pleacă în week-end. Salutul obişnuit în sălile şi pe culoarele Parlamentului României, în ziua de marţi, a devenit „Week-end plăcut!“. Cei 588 de parlamentari (cu circa 100 mai mulţi decît în Parlamentul S.U.A.) au cel mai scurt program de lucru din întreaga Uniune Europeană. Cu toate că în Constituţie, la articolul 1 – „Statul român“, alin. 3, se precizează clar: „România este stat de drept..“, la alegerile parlamentare din 9 decembrie 2012 a fost sfidată voinţa Poporului Român, exprimată prin referendumul naţional din anul 2009, şi numărul parlamentarilor a fost mărit fără nici un temei legal la 588. Această ilegalitate a fost posibilă datorită faptului că alegerile parlamentare din România nu sînt supuse controlului de legalitate şi nici nu sînt confirmate de Curtea Constituţională, ci numai de către Biroul Electoral Central (BEC). Textul Constituţiei României, la Titlul V „Curtea Constituţională“, articolul 142 – „Structura“ este foarte clar: „Curtea Constituţională este garantul Constituţiei“. Cu toate că, în anul 2009, Curtea Constituţională a validat rezultatul referendumului pentru Parlament unicameral, cu maximum 300 de parlamentari, nimeni dintre cei abilitaţi prin Constituţie (preşedintele României, preşedinţii Senatului şi Camerei Deputaţilor, primul-ministru, Avocatul Poporului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie) să sesizeze Curtea Constituţională pentru organizarea, desfăşurarea şi finalizarea alegerilor parlamentare din 9 decembrie 2012 împotriva voinţei Poporului Român nu au făcut-o. Ulterior, în Parlament nu a fost şi nu va fi votată nici o lege privind reducerea numărului de parlamentari la 300. În seara zilei de 11 iunie 2013, simplă coincidenţă cu 11 iunie 1948, cînd comuniştii au decis marea naţionalizare, preşedintele Traian Băsescu a făcut o declaraţie de presă şocantă şi de neînţeles pentru telespectatori, respectiv a anunţat că a început demersurile pentru organizarea şi desfăşurarea unui nou referendum naţional pe aceeaşi temă şi cu aceleaşi întrebări ca şi în anul 2009 privind Parlamentul unicameral cu cel mult 300 de parlamentari. În aparenţă pare absurd să fie organizat al doilea referendum naţional, identic cu cel din anul 2009, care a fost confirmat de Curtea Constituţională. Acel referendum a fost organizat o dată cu alegerile prezidenţiale şi a costat circa 25 milioane de euro. Rezultatul referendumului a fost ignorat de către cei care au jurat să respecte Constituţia şi democraţia. De data aceasta, re-referendumul se organizează de preşedintele Băsescu, împreună cu liderii U.S.L., pentru ca rezultatul lui să fie respectat! Pare o piesă absurdă, dar adevărată! Cînd priorităţile din ţară sînt cu totul altele, cînd milioane de români care nu au emigrat recurg la toate formele de protest cerînd stăpînilor să-i lase să muncească în România, conducătorii alogeni ai ţării îi cheamă la referendum pentru a vota ceea ce s-a votat şi a fost validat în noiembrie 2009! Par un subiect şi o temă demnă pentru cei care au lăsat locurile neocupate la Spitalul nr. 9 din Bucureşti. Actualii conducători ai României l-au întrecut în imaginaţie pe celebrul I.L. Caragiale, dar nu reuşesc să-i păcălească pe români. Din banii contribuabililor se vor cheltui încă 25 milioane de euro cu scopul ascuns, deocamdată, de a fi anulat rezultatul referendumului din anul 2009 pentru Parlamentul unicameral, cu maximum 300 de parlamentari. De ce trebuie anulat practic referendumul din anul 2009 printr-un alt referendum, în vara anului 2013? Simplu. Pentru a putea fi înfăptuită re-revizuirea Constituţiei (operaţiune în curs de desfăşurare) şi împărţirea României, prin aşa-zisa regionalizare. Aceste două obiective diktate de la Bruxelles sînt acum blocate de rezultatul referendumului din 2009. Acesta se încearcă a fi anulat prin organizarea noului referendum în luna august a.c., în timpul concediilor, cînd sînt 99% şanse ca el să fie invalidat prin neparticiparea cetăţenilor la vot. De ce să meargă alegătorii la urne a două oară pentru a vota ceea ce au votat şi validat în anul 2009? În filmul „Balamucul“ s-a ajuns la episodul „Re-referendumul“ pe tema Parlamentului unicameral. Conform scenariului, în anul 2009 alegătorii români au votat pentru un Parlament cu o singură Cameră şi cu 300 de parlamentari. În vara anului 2013, foarte puţini alegători se vor prezenta la vot la referendumul cu aceleaşi întrebări ca în anul 2009. Ca urmare, re-referendumul va fi invalidat de Curtea Constituţională. Se va trage concluzia (ştiută deja) că Poporul Român s-a răzgîndit din anul 2009 pînă în anul 2013 şi nu mai vrea Parlament unicameral, ci bicameral, aşa cum a fost de la Alexandru Ioan Cuza pînă în prezent, cu excepţia perioadei comuniste. Pe cale de consecinţă, Curtea Constituţională va lua act şi va ţine seamă de ultima voinţă a alegătorilor ce se vor prezenta într-un număr foarte mic la referendum şi astfel se dă undă verde la re-revizuirea Constituţiei (menţinîndu-se Parlament bicameral) şi, ulterior, la regionalizarea României. Constituţia României, la art.90 – „Referendumul“ precizează că: „Preşedintele României, după consultarea Parlamentului, poate cere poporului să-şi exprime, prin referendum, voinţa cu privire la probleme de interes naţional“. În litera şi spiritul Constituţiei şi ţinînd seama de adevăratele probleme de interes naţional, preşedintele Traian Băsescu ar fi trebuit la referendumul din această vară să adauge pe buletinul de vot măcar două din următoarele întrebări: * Sînteţi de acord ca Parlamentul, preşedintele României şi Guvernul, împreună cu autorităţile publice locale, să asigure locuri de muncă în fiecare localitate şi pentru toţi cetăţenii apţi de muncă? * Sînteţi de acord cu vînzarea pămîntului românesc, a terenurilor la străini şi apatrizi? * Sînteţi de acord cu vînzarea bogăţiilor naturale din România la preţul pieţei mondiale, începînd cu anul 2014? * Sînteţi de acord cu introducerea aditivilor alimentari cancerigeni în alimente şi băuturi? * Sînteţi de acord cu regionalizarea, împărţirea României? * Acceptaţi să fiţi expropriaţi de către titularii licenţelor de exploatare a bogăţiilor naturale, prin modificarea Legii minelor? * Sînteţi de acord cu exploatarea gazelor de şist prin fracturare hidraulică şi a aurului prin folosirea cianurilor? Scurgerea timpului a confirmat poziţia corectă a P.R.M. privind inutilitatea referendumului naţional din anul 2009. Pe banii contribuabililor români, preşedintele Băsescu a cerut Poporului Român să-şi exprime, prin referendum, voinţa cu privire la Parlamentul unicameral şi la numărul maxim de parlamentari. Rezultatul referendumului din anul 2009, validat de Curtea Constituţională, nu a fost respectat, iar acum, în vara anului 2013, se organizează încă un referendum cu întrebări identice cu cele din anul 2009. Primul referendum a fost inutil, iar al doilea va fi util pentru a-l anula pe cel inutil, astfel încît să fie îndeplinite poruncile Înaltei Porţi de La Bruxelles privind re-revizuirea Constituţiei şi regionalizarea, îndreptate împotriva Poporului Român şi a României! Cunoscînd acest scenariu, aparent absurd, cei doi co-preşedinţi ai U.S.L. continuă netulburaţi programul de re-revizuire a Constituţiei, în paralel cu declanşarea re-referendumului pe aceeaşi temă, cu două rezultate diferite, din care al doilea este menit să-l anuleze pe primul. În ziua de 13 iunie a.c., Comisia pentru re-revizuirea Constituţiei, condusă de către senatorul Crin Antonescu, a acceptat să supună votului Parlamentului pretenţiile U.D.M.R. privind autonomia teritorială în Ardeal şi cele înscrise în Proiectul de Lege privind Statutul minorităţilor naţionale (respins de Senatul României, în 25 octombrie 2006), care vor avea ca efect sigur blocarea activităţilor Parlamentului şi Guvernului României, în paralel cu dezmembrarea teritorială a ţării noastre. În şedinţa de Guvern din 12 iunie a.c, premierul alogen Victor Viorel Ponta a solicitat cu fermitate să fie urgentată finalizarea modificărilor şi completărilor la Legea minelor, Legea nr.85/2003, în Camera Deputaţilor, pentru a se putea trece la exproprierea şi alungarea românilor din România de către titularii licenţelor de exploatare a bogăţiilor naturale. Pericolele şi acţiunile împotriva Poporului Român şi la adresa României sînt cele mai mari din Istoria Neamului Românesc! Pe trădătorii şi vînzătorii de Neam şi ţară pînă cînd îi mai rabdă Poporul Român?