EVANGHELIA DACILOR
----- Original Message -----
From: Octavian Sarbatoare
Sent: Monday, April 04, 2011 11:07 AM
Subject: EVANGHELIA DACILOR sau VIATA LUI IISUS MARELE INITIAT DIN DACIA.
Iata manuscrisul EVANGHELIA DACILOR sau VIATA LUI IISUS MARELE INITIAT DIN DACIA.
EVANGHELIA DACILOR
sau
VIAŢA LUI IISUS
MARELE INIŢIAT DIN DACIA
EVANGHELIA DACILOR sau VIAłA LUI IISUS MARELE INIłIAT DIN DACIA
Tuturor crestinilor si altor râvnitori întru
adevăr care caută să cunoască
viaŃa Domnului Iisus
© Public Domain (domeniu public)
Autor Octavian Sărbătoare
Australian National Library – ISBN 978 0 9807337 6 1.
Prima ediŃie, anul 2011
EVANGHELIA DACILOR sau VIAłA LUI IISUS MARELE INIłIAT DIN DACIA
Pagina
CAPITOLUL 1 . . . . . . . . . . . . . . . . . . 4
CAPITOLUL 2 . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7
CAPITOLUL 3 . . . . . . . . . . . . . . . . . . 11
CAPITOLUL 4 . . . . . . . . . . . . . . . . . . 13
CAPITOLUL 5 . . . . . . . . . . . . . . . . . . 16
CAPITOLUL 6 . . . . . . . . . . . . . . . . . . 23
CAPITOLUL 7 . . . . . . . . . . . . . . . . . . 29
CAPITOLUL 8 . . . . . . . . . . . . . . . . . . 33
CAPITOLUL 9 . . . . . . . . . . . . . . . . . . 35
EVANGHELIA DACILOR sau VIAłA LUI IISUS MARELE INIłIAT DIN DACIA
4
EVANGHELIA DACILOR
sau
VIAłA LUI IISUS MARELE INIłIAT DIN DACIA
CAPITOLUL 1
Dumnezeu în cerul de purpură. Despre
Pandera din Tracia. Cultul străbunilor
tracilor. Pandera în Galileea. Fecioara Maria.
1Dumnezeu, Tată si Mamă, se afla în
limpezimea luminii în cerul de purpură. 2Si
Domnul i-a chemat la El pe îngerii cei mari, pe
Osiris si pe Iisis, soŃia Lui, si pe Horus, fiul Lor,
si pe Melchisedec, si pe Zaratustra, si pe
Zamolxe cu soŃia Lui Bendisa, si pe alŃii. 3Si se
gândise Domnul să mai limpezească apele
printre oameni. 4Si Le-a vorbit îngerilor: „Este
vremea să le mai amintim oamenilor ce este
iubirea. 5Doar ei asa se apropie mai mult de
lumina Noastră. 6Voi stiŃi ce aveŃi de făcut.
7Atunci când duhurile voastre îngeresti coboară
pe pământ, sunt si Eu cu Voi în duh”.
8Apoi Domnul S-a dus în partea cea palidă a
cerurilor unde erau sufletele cu lumină palidă, si
chiar si fără lumină. 9Si le-a spus lor: „Este
vremea să le mai amintim oamenilor ce nu este
iubirea. 10Voi stiŃi ce aveŃi de făcut”.
11Si Domnul s-a întors în limpezimea luminii
în cerul de purpură să privească cele ce vor
urma.
12Era vremea împăratului roman Octavianus
Augustus, nepotul lui Iulius Cezar. 13Tiberius,
fiul adoptiv al lui Augustus, anexase regiunile
din Balcani. 14Romanii erau puternicii zilei si
stăpânii unui vast imperiu.
15Tracia, pământul aflat la nord de Grecia,
intrase de mai mult timp în sfera de influenŃă a
Romei, dar nu era provincie romană.
16Locuitorii Traciei erau de cultura elenă, mulŃi
dintre ei vorbeau si limba greacă.
17Clanul Cogaion, aflat în aria MunŃilor
Haemus, era binecunoscut în toată Tracia. 18Din
clanul Cogaion făcea parte si Tâcu Pandera,
păstor de munte si om cucernic în credinŃa Lui
Zamolxe. 19Tâcu îl crescuse pe fiul său Tiberiu
Iuliu în spiritul iubirii Lui Dumnezeu. 20Familia
lor urma cu străjnicie Decalogul Lui Zamolxe,
Legile Lui Zamolxe si toate învăŃăturile
mostenite din mosi-strămosi.
21La maturitate Tiberiu Iuliu Pandera, căruia
cei cunoscuŃi îi spuneau de obicei Iuliu, era un
bărbat voinic care mânuia cu mare îndemânare
arcul si lancea, fiind neîntrecut în luptele cu
sabia si scutul.
22Într-o zi Iuliu i-a spus tatălui său Tâcu:
„Vreau să mă angajez în armata romană”.
23Tatăl i-a răspuns: „Ai aproape optsprezece
ani, esti bărbat în toată firea. Să mergi sănătos
băiete. Sunt încredinŃat că te vei întoarce teafăr.
24Un singur lucru îŃi cer cu străjnicie – nu uita
niciodată Decalogul Lui Zamolxe si păstrează
legile străbunilor nostri! 25Si asa Dumniezău si
Zamolxe vor fi mereu cu tine ca să te apere si să
te bunecuvânteze”.
26„Voi face precum îmi spui”, si-a asigurat
Iuliu tatăl.
27Cu o seară înainte de ziua plecării lui Iuliu,
familia si prietenii au aprins Rugul Lui
Zamolxe, ajutaŃi de un preot deceneu. 28Si s-au
rugat cu Rugăciunea Domnească: Tatăl Nostru
Dumnezeu, Mama Noastră Domnazâna, 29Voi
care trăiŃi în lumină, înŃelepŃi sunteŃi în cer si
pe pământ. 30Astept darul înălŃării Voastre în
mine. 31Vreau să primesc harul Vostru în
fiecare zi. 32Lumina Voastră să-mi fie ca pâinea
de zi cu zi. Să-mi dea înŃelepciune sufletului
care să-mi lumineze cu putere viaŃa. 33Tată
Dumnezeu si Mamă Domnazână rogu-Vă să-mi
daŃi binecuvântarea Voastră cu lumină să pot
trăi în înŃelepciune, mulŃumire si har 34si focul
din inimile voastre să fie si în inima mea. 35Asa
să fie, asa să fie, asa să fie, zău.
36Când a sosit la Atena, unde vroia să se
înroleze în armată, Tiberiu Iuliu Pandera a luat
legătura cu garnizoana romană de acolo.
37Comandantul ei a aflat astfel că tânărul trac
dorea să slujească în armata romană. L-a privit
pe Pandera din cap până-n picioare si a
constatat aptitudinile lui fizice deosebite.
38Si comandantul i-a spus: „Te trimit la
instructaj, apoi te angajăm soldat roman. 39Si îŃi
vom zice Pandera, că avem destui soldaŃi cu
EVANGHELIA DACILOR sau VIAłA LUI IISUS MARELE INIłIAT DIN DACIA
5
numele Tiberius si Iulius”. 40Comandantul i-a
scris lui Pandera o trimitere către scoala de
instructaj si Pandera a mers acolo însoŃit de un
soldat roman.
41Când a sosit la câmpul de instrucŃie, al
cohortei romane, Pandera a întâlnit si alŃi recruŃi
veniŃi din multe Ńinuturi ale imperiului roman.
42Si mulŃi îl credeau grec pentru că Pandera
vorbea limba greacă foarte bine. 43Treptat
Pandera a observat că limba latină a romanilor
se apropia mult de limba lui maternă, traca.
44După instructajul de trei luni Pandera a
revenit la Atena unde a fost angajat soldat
roman cu sâmbrie pe o perioadă de douăzece si
cinci de ani. 45Dar curând a fost transferat de la
Atena la o garnizoană romană din orasul Sidon,
în Fenicia, unde Pandera a rămas un timp.
46Acolo a învăŃat repede limba feniciană care îi
va folosi în Iudeea, căci se asemăna cu cea
aramaică.
47Dar, cunoscându-i-se aptitudinile de arcas,
Pandera a fost trimis la Ierusalim, la cohorta
Sagittariorum, alături de un grup de soldaŃi din
Fenicia, ca să slujească în Iudeea.
48Când Pandera a sosit la Ierusalim, toŃi l-au
crezut că era fenician. 49Si a primit sarcini de
lucru în localitatea Nazaret din Galileea
împreună cu doi soldaŃi cu care venise din
Fenicia. 50Pandera trebuia să păzească casa unui
aristocrat, de origine greacă, pe nume Filias.
Aristocratul si familia lui se temeau de iudei că
ei îi sprijineau pe romani.
51Si Domnul se afla în limpezimea luminii în
cerul de purpură si privea la oameni.
52La acel timp, în Nazaret, trăia Maria, o
fecioară de saisprezece ani care locuia peste
drum de casa aristocratului Filias. 53Aproape în
fiecare dimineaŃă Maria îl vedea pe Pandera în
grădină când el se ruga la zeii lui. 54Si Maria se
gândea: „Trebuie să fie un om bun dacă face
asta. Asa un soŃ as vrea si eu să-mi trimită
Domnul. 55Dar părinŃii mei m-au logodit cu
Iosif. Si eu nu vreau să-i fiu soŃie. 56Doamne, nu
stiu cum să scap de asta! Nu văd nici o
posibilitate”.
57Si Mariei i-a încolŃit în minte un gând al
speranŃei: „Ce-ar fi ca într-o zi să-l cunosc pe
acest om? Poate că mă poate ajuta cu ceva? Este
din armata romană si ei au mare putere aici la
noi. Poate că-l va îndupleca pe logodnicul meu
Iosif să renunŃe la mine?”
58A doua zi Maria l-a văzut iarăsi pe Pandera
când îsi făcea rugăciunile de dimineaŃă. 59Si
după ce el a terminat, fata s-a îmbrăcat într-o
rochie albă feciorelnică. 60Ea îi stia deja
obiceiul lui Pandera că, în scurt timp după
rugăciune, el va pleca de acasă.
61Maria era hotărâtă să atragă cumva atenŃia
omului care o impresiona asa de mult. Si si-a
pus un văl pe cap si pe faŃă, si a iesit la poarta
casei.
62Nu a trecut mult timp si Pandera si-a făcut
apariŃia în curtea palatului aristocratului Filias.
Trebuia să meargă cu treburi la comandamentul
garnizoanei romane din Nazaret.
63Când Pandera a iesit pe poartă a observat-o
pe fecioara, care părea că asteaptă pe cineva.
64El stia prea bine că va trece linistit pe lângă ea
si nu-i va putea vede faŃa. 65Asa era obiceiul la
iudei, dar el ar fi fost curios să vadă ce se
ascunde sub acel văl.
66Când Pandera s-a apropiat de fată, el era
hotărât să-si continue drumul, dar mare i-a fost
surpriza când ea si-a descoperit faŃa si i-a
zâmbit. 67Tânărul a crezut că fata a făcut aceasta
către cineva care venea în urma lui, dar privind
înapoi a constatat că nu era nimeni.
68Si si-a zis Pandera în gând: „Mie mi-a
zâmbit. Este o fată frumoasă, si chiar îmi place
foarte mult de ea. Este iudee, iar eu sunt soldat
roman, si mai am mult timp până să fiu lăsat la
vatră”.
69Si tot drumul, până a ajuns la garnizoană,
Pandera s-a tot gândit la evenimentul dimineŃii:
„Fetei îi place de mine. Altfel de ce mi-ar fi
arătat chipul?”
70Mai târziu, când Pandera a revenit la casa
aristocratului Filias, el si-a reluat preocupările
obisnuite. 71Aproape că-si scosese din minte
cele întâmplate dimineaŃa, crezând în neputinŃa
unei legături între el si fecioara văzută.
72În schimb Maria a fost toată ziua
gânditoare la întâlnirea ei cu soldatul roman.
73Si-si spunea: „Este un bărbat frumos. Si mai
presus de toate este un om cucernic. L-am văzut
mereu cum se închină la zeii lui. Oare cine or fi
EVANGHELIA DACILOR sau VIAłA LUI IISUS MARELE INIłIAT DIN DACIA
6
ei? Mâine dimineaŃă voi iesi din nou la poartă să
mă vadă”.
74A doua zi Maria l-a privit din nou pe
Pandera când îsi făcea rugăciunile la zeii lui.
75Stia că el va pleca curând de acasă si ea ar fi
vrut să dea iar ochii cu el. 76Si fata s-a îmbrăcat
cu aceeasi rochie albă, si-a pus vălul pe cap si
pe faŃă, si a iesit la poartă.
77Când Pandera a revăzut-o pe Maria era tare
încântat. Si când s-a apropiat mai mult de ea,
Maria si-a dat la o parte vălul de pe faŃă, ca el
să-i poată vedea iarăsi chipul. 78Tânărul s-a
oprit si a salutat-o pe Maria în limba greacă, si
ea i-a răspuns cu un zâmbet si l-a privit adânc în
ochi, după care a fugit repede în casă.
79După rezolvarea treburilor prin localitate,
Pandera s-a întors acasă. 80Ar fi vrut să stie mai
multe despre fată. Si a aflat că o chema Maria,
că locuia la rude si că părinŃii ei au decedat. 81I
s-a mai spus că Maria era logodită cu un om din
localitate, un iudeu din casa lui David pe nume
Iosif, un bărbat mult mai în vârstă decât Maria.
82Pandera îsi spunea: „Nu stiu ce să mai
cred? Fata asta trebuie să se căsătorească cu un
iudeu, dar îi place de mine, un trac din armata
romană. Trebuie să aflu chiar de la ea ce
doreste”.
83Si în zilele următoare Pandera i-a cunoscut
pe Iesua si pe Rut, rudele la care locuia Maria.
Bărbatul, Iesua, era fratele Anei, mama Mariei.
84Într-o seară Pandera a fost invitat la ei la
cină si Iesua a aflat despre originea tracă a lui
Pandera. 85Iesua i-a spus: „Noi credeam că toŃi
soldaŃii care păzesc casa aristocratului Filias
sunteŃi fenicieni. Dar văd că domnia ta esti din
alt neam”.
86Si în timp ce mâncau, Iesua i-a spus lui
Pandera întreaga poveste despre logodna Mariei
cu Iosif: 87„Ioachim, tatăl Mariei, si soŃia lui
Ana, sora mea, au murit. Ioachim si Ana au
logodit-o de mică pe Maria cu Iosif. 88Cum este
obiceiul la noi iudeii, Iosif i-a plătit tatălui fetei
o mare sumă de bani. 89Dar când Maria s-a făcut
mai mare ne-a spus că nu-i place deloc de Iosif.
90Ce putem oare să mai facem noi acum? Banii
nu-i avem ca să-i dăm înapoi lui Iosif, care
desigur că va cere si dobândă. 91Si el ne-a spus
că este timpul să i-o trimitem pe Maria să-i fie
soŃie, că ea are deja saisprezece ani, iar el
patruzeci si doi de ani”.
92Pandera a ascultat tăcut cele spuse de Iesua
si nu stia ce soluŃie să-i dea. 93Si Iesua i-a mai
zis: „Noi ne-am gândit domnule Pandera că
dumneata ne poŃi ajuta cumva. Esti un om cu
putere, faci parte din armata romană. Poate că-l
îndupleci pe Iosif să renunŃe la logodna lui cu
Maria?”
94Dar Pandera le-a zis: „Lucrul acesta este
greu de făcut. Desi noi romanii suntem stăpâni
aici, nu prea ne băgăm în treburi atunci când
este vorba despre obiceiurile voastre religioase.
O să văd ce pot face”.
95În zilele următoare Pandera l-a cunoscut pe
Iosif, care i-a spus si el despre legământului
logodnei dintre el si Maria: 96„Tatăl Mariei,
Ioachim, care a murit de mult, mi-a promis-o pe
fată de când ea era o copilă. Atunci i-am plătit o
avere si m-am logodit cu ea. Cu siguranŃă că
într-o zi Maria va veni să stea cu mine”.
97Si Pandera a aflat de la Iosif că era tare
bucuros că într-o zi Maria va trebui să vină să
stea cu el.
98Lui Pandera, Iosif i-a părut un om de
treabă. Si Pandera a înŃeles că nu poate interveni
cu nimic ca să schimbe lucrurile.
99După întâlnirea lui cu Iosif, Pandera a mers
acasă si mai târziu a vizitat familia Mariei si lea
povestit despre toate cele vorbite de el cu
Iosif.
100Apoi Iesua a zis: „Doamne fereste-ne! Ne
găsim într-o situaŃie disperată, domnule
Pandera. 101Sub nici o formă nu o putem trimite
pe Maria să stea cu Iosif, împotriva voinŃei ei”.
102În dimineŃile care au urmat, Maria a iesit
de multe ori la poarta casei să schimbe câteva
vorbe cu Pandera, care simŃea că Ńine la ea. 103Si
din când în când familia Mariei l-a mai invitat
pe Pandera la ei acasă si au devenit prieteni
buni.
104În limpezimea luminii, în cerul de purpură,
Domnul Dumnezeu privea la ce fac oamenii pe
pământ. Si era bucuros când îi vedea împreună
pe Maria si Pandera.
EVANGHELIA DACILOR sau VIAłA LUI IISUS MARELE INIłIAT DIN DACIA
7
CAPITOLUL 2
Elisabeta si preotul Zaharia. Îngerul
Domnului i se arată lui Zaharia. Visul
Elisabetei. Maria rămâne însărcinată. Maria
si Iosif. Nasterea lui Ioan Botezătorul.
1În Ńinutul muntos, într-o localitate aflată în
aria tribului lui Iuda, locuia Elisabeta, al cărui
tată era frate cu Ioachim, tatăl Mariei. 2Elisabeta
era căsătorită cu preotul Zaharia, care era din
ceata preoŃească a lui Abia. 3Elisabeta descindea
si ea din Aaron, întemeietorul tagmei preoŃesti a
lui Israel. 4Ei nu aveau copii, Elisabetei îi cam
trecuse timpul zămislirii.
5Oameni drepŃi înaintea Domnului, Elisabeta
si preotul Zaharia umblau fără prihană în toate
poruncile si rânduielile Domnului, si se tot
rugau ca El să le deie un copil.
6Într-una din zile preotul Zaharia slujea la
templu împreună cu alŃi preoŃi. 7MulŃimea stătea
afară rugându-se. 8Vine rândul lui Zaharia să
intre în templu si să tămâieze. 9Si Gavriil,
îngerul, cel ce stă în faŃa Domnului, i s-a arătat
stând de-a dreapta altarului tămâierii. 10Când l-a
văzut pe Gavriil, Zaharia s-a tulburat tare si i-a
fost frică.
11Dar îngerul i-a grăit: „Nu te teme, Zaharia,
fiindcă rugăciunea Ńi-a fost ascultată si
Elisabeta, femeia ta, îŃi va naste un fiu si-i vei
pune numele Ioan. 12De nasterea lui te vei
bucura că mare va fi el înaintea Domnului.
13Nici vin si nici băutură tare nu va bea căci el
se va umple de Duhul Sfânt încă din pântecele
mamei sale. 14El va avea puterea si duhul lui Ilie
care coboară din cer ca să pregătească poporul
pentru venirea Lui Mesia. 15Eu îngerul Gavriil
sunt trimis să grăiesc către tine si să-Ńi
binevestesc acestea”.
16Când Zaharia a iesit din templu era tare
tulburat si le făcea semne oamenilor că nu putea
să vorbească. 17Iar ei au înŃeles că ceva deosebit
i s-a întâmplat lui Zaharia pe când era acolo la
altar.
18După două săptămâni de zile, de slujit la
templu, Zaharia a mers acasă si a povestit
nevestei sale Elisabeta toate câte i s-au
întâmplat, 19si a aflat că Elisabeta era gravidă în
luna a sasea, că ea îi tăinuise aceasta.
20Chiar în noaptea aceea Elisabeta a visat-o
pe Maria. Se făcea că fecioara era întruchiparea
zeiŃei egiptene Iisis, avea trei luceferi pe piept si
umeri, era însărcinată si trebuia să-L nască pe
salvatorul neamului iudeilor, pe Mesia.
21DimineaŃa Elisabeta i-a spus visul ei lui
Zaharia. 22Si Zaharia i-a zis Elisabetei: „Dacă
Mariei i s-a dat de la Domnul nostru Adonai ca
să-L nască pe Mesia, nu încape îndoială că
pruncul nostru este trimis de Domnul să-I
deschidă calea. 23O să trimit degrabă pe cineva
s-o aducă aici pe Maria”.
24Preotul Zaharia a vorbit cu o rudă de-a lui
să meargă la Nazaret si omul s-a dus. Si
ajungând la casa lui Iesua si Rut, el le-a zis:
„Preotul Zaharia de la munte, vrea să o aduc la
ei pe Maria, ruda Elisabetei, nevasta lui”.
25Atunci Iesua i-a spus: „Bine. Maria va
pleca cu tine. Si noi ne gândeam să o trimitem
la Elisabeta, dar iată că mâna Domnului ne-a
luat-o înainte”.
26Când Maria a ajuns la Elisabeta si Zaharia,
ei au primit-o cu mare bucurie. 27Si Maria a
aflat că Elisabeta era însărcinată în luna a sasea
si le-a povestit rudelor ei de-a fir a păr toate câte
i s-au întâmplat cu Iosif, logodnicul ei, pe care
nu dorea să-l ia de bărbat.
28Atunci Elisabeta i-a spus Mariei despre
cele petrecute la templu cu Zaharia si despre
visul ei: 29„Bărbatul meu Zaharia era la templu
si tămâia când a primit înstiinŃare de la îngerul
Gavriil că eu voi naste un băiat care va avea
duhul lui Ilie. Pruncul nostru va fi profet al
Celui-Preaînalt, al lui Mesia. 30Iar eu am visat
că tu-L vei naste pe izbăvitorul neamului nostru,
pe Mesia, si că tu esti întruparea pe pământ a
zeiŃei egiptene Iisis, Cea pe care neamul nostru
o venera pe când poporul lui Israel se afla în
Egipt”.
31Maria a fost tulburată de ce a auzit de la
Elisabeta, si le-a răspuns: „Cum să nasc eu un
prunc de vreme ce nu stiu de bărbat? Iar de Iosif
nici nu vreau să aud. Mâine merg înapoi acasă”.
32Si a doua zi Maria a plecat la Nazaret. 33Pe
drum se gândea: „Cum să-L nasc eu pe Mesia?
Doamne luminează-mă!”
EVANGHELIA DACILOR sau VIAłA LUI IISUS MARELE INIłIAT DIN DACIA
8
34Când Maria a ajuns acasă, Iesua si Rut au
fost miraŃi că ea s-a întors asa curând.
35Si au întrebat-o ce s-a întâmplat. Atunci
Maria le-a zis: „Elisabeta si Zaharia au primit
înstiinŃare de la Domnul că eu Îl voi naste pe
Mesia. 36Elisabeta este deja însărcinată si ea va
naste un prunc care va avea duhul lui Ilie, cel
care trebuie să coboare din cer ca să deschidă
calea pentru venirea Lui Mesia. 37Si mă întreb,
si mă frământ, si nu găsesc răspuns. Cum pot eu
să-L nasc pe Mesia dacă nu stiu de bărbat?”
38Iesua si Rut au căzut pe gânduri si nu stiau
ce să zică. 39Apoi Iesua le-a spus: „Iată cum
cred eu: Mesia nu se poate naste decât dintr-un
bărbat si o femeie care se iubesc din suflet. 40Iar
tu Marie, dacă nu-l iubesti pe Iosif, logodnicul
tău, cum ai putea tu oare să-L nasti pe Mesia?”
41Dar Rut, care era mai tăcută de felul ei, le-a
zis: „Bine, bine. Să aflăm atunci pe cine iubeste
Maria. Că ea trebuie să iubească pe cineva, că
nu degeaba i s-a prezis că-L va naste pe Mesia.
42Si atunci Maria va sti si de bărbat, că altfel nu
se poate să se nască un prunc. 43Ia să ne spui
Maria, pe cine iubesti tu?”
44Atunci Maria si-a luat inima în dinŃi si le-a
mărturisit: „Domnul îmi este martor si stie că
dacă este să aleg pe un om după inima mea
acela este Pandera, soldatul roman pe care voi îl
stiŃi”.
45Iesua si Rut n-au fost surprinsi de
spovedania Mariei. 46Dar Iesua le-a zis: „Asta
nu se poate. Mai întâi că Iosif trebuie să renunŃe
la logodna lui cu Maria, ca apoi ea să se
logodească cu Pandera. 47Dar, zic si eu asa. Si
mărturisesc că-mi este greu să spun ce ar fi mai
bine să facă Maria. 48Va trebui musai să ne
sfătuim cu preotul Zaharia si cu Elisabeta”.
49Si a doua zi Iesua, Rut si Maria au plecat la
munte la Elisabeta si Zaharia ca să le ceară sfat.
50După ce toŃi au ascultat toate cele spuse de
Iesua, preotul Zaharia le-a spus tuturor: „Nici
pomeneală ca Maria să se logodească cu
Pandera. Că după Legea noastră, ea este deja
logodită cu Iosif. Si precum stiŃi Iosif nu vrea în
ruptul capului să rupă logodna lor”.
51Atunci Elisabeta le-a făcut cunoscut ce
credea si ea: „Să luăm aminte că acest tânăr, pe
nume Pandera, nu este din neamul nostru. El se
roagă la alŃi zei decât cei ai nostri. Tracii îsi au
Legea lor precum noi o avem pe a noastră”.
52Dar Maria, care nu spusese nimic până
atunci, le-a zis: „L-am văzut de multe ori cum
se roagă la zeii lui si cred cu toată inima că el
este un om bun. Ce deosebire să fie oare între
zeii lui Pandera si cei ai nostri?”
53Însă Zaharia era neînduplecat: „Nici vorbă
să amestecăm zeii lor cu cei ai nostri! Că asa
ne-au spus si Moise si patriarhii. 54Oricum orice
căsătorie dintre o femeie iudee si un neiudeu nu
este valabilă după Legea noastră, chiar dacă este
bună după Legea acelui om cu care femeia se
mărită”.
55Si Elisabeta le-a mai spus si ea: „Hai să
vorbim atunci cu Pandera si să aflăm despre zeii
lui si ce crede si el despre toate cele ce am
vorbit noi”.
56A doua zi toŃi au mers la Nazaret. 57Si
Pandera a fost invitat seara la casa lui Iesua si
Rut. 58Asa Elisabeta si Zaharia l-au văzut pe
Pandera pentru prima oară.
59Si tot vorbind ei între ei, Zaharia a aflat
multe despre zeii si zânele la care se închina
Pandera. 60Si preotul Zaharia i-a povestit lui
Pandera de-a fir a păr toate câte se stia despre
venirea Lui Mesia si faptul că El va fi născut ca
prunc al Mariei.
61Apoi preotul Zaharia l-a întrebat pe
Pandera: „Am vrea să stim si noi domnule
Pandera cum are loc căsătoria la voi tracii?”
62Si Pandera le-a povestit cum decurge
ritualul căsătoriei la traci. 63La sfârsit, doar în
câteva cuvinte, le-a spus si concluzia: „Prin
urmare, căsătoria la traci se face între un bărbat
si o femeie care se iubesc. 64Si ei folosesc
Jurământul Iubirii Sacre pe care noi îl urmăm
din vremurile vechi, de pe timpul Zeului
Zamolxe”.
65Atunci Iesua, stiind cât de mult Maria îl
iubeste pe Pandera, s-a hotărât să lămurească
lucrurile: „Iată ce credem noi, domnule
Pandera. Maria nu poate să zămislească pe
Mesia decât cu domnia ta, pentru că esti
singurul bărbat pe care ea îl iubeste. Eu am spus
ce aveam de spus!”
66Pandera a căzut pe gânduri si a chibzuit cu
temei cele auzite. 67Apoi le-a zis: „Eu urmez
EVANGHELIA DACILOR sau VIAłA LUI IISUS MARELE INIłIAT DIN DACIA
9
Legea străbunilor mei, Legea Zeului Zamolxe.
68Si mai trebuie să ŃineŃi seama si de faptul că
sunt soldat roman si nu pot să-mi calc
jurământul ca să dezertez din armată si să-mi
fac o familie”.
69Dar preotul Zaharia i-a zis: „Noi, nici pe
departe, nu dorim ca să-Ńi încalci credinŃa si
onoarea. 70Dar avem o datorie faŃă de Domnul
ca Mesia Lui Israel să se nască. 71Si credem că
dacă ne-ai ajuta la asta ar fi atât voinŃa zeilor
nostri cât si a zeilor domniei tale. 72Că atunci
când este vorba de cele sfinte ale Domnului,
cine se mai uită la cele lumesti?”
73Atunci Pandera le-a zis răspicat: „Oameni
buni! Si eu slujesc pe Domnul ca si voi, desi la
noi El are un alt nume decât la voi. 74Ca eu si
Maria să putem avea un prunc va trebui să mă
căsătoresc cu ea după legea străbunilor mei. Asa
cred eu că este bine”.
75Si preotul Zaharia i-a răspuns: „Asta putem
face fără nici un fel de problemă, că noi iudeii
nu recunoastem legăturile de căsătorie în afara
Legii noastre. 76Si ochii Domnului văd iubirea
în locul regulilor scrise de oameni. 77Te rugăm,
domnule Pandera, să pregătesti o astfel de
căsătorie după legea străbună pe care o urmează
tracii”.
78Era către sfârsitul toamnei si Pandera le-a
spus că se va căsători cu Maria pe vârful
muntelui celui mai apropiat de casa Elisabetei si
a lui Zaharia, că tracii credeau că munŃii sunt
sacri. 79Si toŃi s-au pregătit ca a doua zi să
meargă pe vârful de munte, asa cum le spusese
Pandera că trebuie să facă.
80La acel timp vremea era mai răcoroasă. Si
dimineaŃa, după răsăritul soarelui, toŃi sase au
pornit spre vârful de munte. Si au mers încet
căci Elisabeta era însărcinată. Când au ajuns
acolo se apropia prânzul.
81Pandera si Maria s-au spălat în apă de
izvor. 82Si Pandera s-a îmbrăcat în cămasă albă
de in, si totul pe el era alb. 83Maria s-a îmbrăcat
si ea în alb, în rochie de mireasă. 84Si amândoi
si-au făcut coroniŃe din flori unul altuia si le-au
pus pe cap.
85Atunci Pandera a aprins un foc sacru. 86I-a
spus Mariei să urmeze ce-i spune el si să repete
după el, cuvânt cu cuvânt, în limba tracilor,
Jurământul Iubirii Sacre. 87Si au început asa: De
astăzi eu fac legământ, pe tot ce-mi e mai drag
si sfânt, să onorez mereu iubirea ce-aduce-n
viaŃă împlinirea.
88Si Maria asa a făcut. 89Apoi Pandera si
Maria si-au întins braŃele cu palmele deschise
către focul sacru si au spus în continuare unul
după celălalt: M-oi închina Zânei Iubirii să
primesc cheia nemuririi si astfel voi simŃi
iubirea si-oi sti ce e nemărginirea.
90Apoi Pandera si Maria si-au împreunat
mâinile deasupra focului sacru si au zis: Din foc
cu mâinile-mpreună pornim să facem casă bună
si-n viaŃă o inimă vom fi tot timpul cât ne vom
iubi.
91Apoi Pandera a sărutat-o tandru pe buze pe
Maria. 92Si ea cu emoŃie în glas i-a mărturisit:
„Vreau să-Ńi fac o surpriză, domnul meu, asa
cum făceau străbunii mei pe când ei se aflau în
Egipt. Primeste această cheie a nemuririi, cheia
ankh”.
93Si Maria i-a petrecut lui Pandera, pe după
gât, snurul pe care se afla prinsă cheia ankh,
făcută din aur. 94Atunci Pandera a ridicat-o în
braŃe pe Maria si a sărutat-o din nou si i-a spus
în soaptă: „Esti zâna mea, esti Zâna Iubirii
Sacre, Zâna Zânelor a străbunilor mei”.
95Si toŃi cei prezenŃi s-au înveselit si au
mâncat strânsi fiind la focul sacru, acolo pe
vârful de munte.
96Apoi au coborât la casa lui Zaharia si
Elisabetei unde Pandera a mai stat zece zile.
97Si în noaptea când a cunoscut-o pe Maria,
Pandera i-a spus: „Eu voi face rugăciuni la zeii
mei, iar tu fă la zeii tăi”.
98Si Pandera si Maria s-au dus lângă lumina
opaiŃului si au făcut rugăciuni în gând.
99Pandera a spus rugăciunea Tatăl Nostru
Dumnezeu, Mama Noastră Domnazâna, iar
Maria s-a rugat Domnului ei.
100Si asa s-a rugat Maria: „Doamne, astept
pogorârea Duhul Tău Cel Sfânt peste mine ca
să-L pot naste pe Mesia”.
101Pandera s-a rugat Lui Dumnezeu astfel:
„Doamne pogoară peste mine Duhul Lui
Zamolxe si dă-mi un fiu care să aibe Duhul
Lui”.
EVANGHELIA DACILOR sau VIAłA LUI IISUS MARELE INIłIAT DIN DACIA
10
102Apoi Pandera s-a întors la Ierusalim, dar
Maria a rămas să stea la vara ei Elisabeta.
103Si Domnul Dumnezeu era în limpezimea
luminii în cerul Lui de purpură si se uita la
oamenii de pe pământ.
104După o lună si ceva de zile, Maria stia că
era însărcinată. 105Si ea s-a sfătuit cu Elisabeta
si cu preotul Zaharia, si ei i-au spus să meargă
la Nazaret si să vorbească cu Iosif.
105În zilele următoare, Maria si părinŃii ei
adoptivi, Iesua si Rut l-au vizitat din nou pe
Iosif. 106Vroiau să clarifice cumva lucrurile, dar
Iosif nu s-a lăsat convins să renunŃe la logodna
lui cu Maria. 107Dar ei nu i-au spus lui Iosif că
Maria era însărcinată.
108Si Maria s-a dus din nou la munte să stea
cu Elisabeta. 109Si a trecut asa timpul si Maria
era cu prunc în pântece de aproape trei luni.
110Si ea le-a spus temerile ei preotului Zaharia si
Elisabetei: „Ce-o să mă fac când mă va vedea
lumea că am prunc în pântece? Oamenii mă vor
omorî cu pietre”.
111Atunci Elisabeta i-a zis: „Iată cum vom
face. Vorbim cu Iosif, logodnicul tău. Îl vom
chema aici si se va convinge singur să renunŃe
la logodna voastră. 112Zaharia este preot si te va
dezlega de legământul făcut cu Iosif. 113Sunt
încredinŃată că acum Iosif nu se va mai opune
aflând că ai prunc cu altcineva. 114Cât despre
recuperarea banilor, el să-i ceară înapoi celui
care i-a dat, că Ioachim e mort de mult.
115Adevăratul tată al copilului tău este Domnul
care Si-a trimis Duhul Său în Pandera, asa că
pruncul tău are Duh Sfânt si va fi Mesia al
poporului nostru, precum am visat eu. 116Nu te
teme de lume că Zaharia le va spune oamenilor
că Domnul s-a coborât peste tine în duh si asa ai
rămas însărcinată urmând să-L nasti pe Mesia.
117Să vedem ce va mai zice acum Iosif,
logodnicul tău”.
118Când Iosif a aflat că Maria era însărcinată
a vrut să o lase. 119Dar un înger al Domnului i sa
arătat în vis grăind: „Iosife, din neamul lui
Iuda, nu te teme s-o iei pe Maria drept femeia
ta, fiindcă ceea ce s-a zămislit într-însa este de
la Duhul Sfânt. 120Ea va naste un Fiu, căruia tu
Îi vei pune numele Iesua, căci El va mântui pe
poporul Său de păcatele lor”.
121A doua zi preotul Zaharia a trimis pe
cineva la Nazaret să-l aducă pe Iosif care, aflând
vestea, credea că-l cheamă ca s-o ia pe Maria
acasă la el.
122Ajuns la casa lui Zaharia, Iosif a intrat
vesel pe usă si a spus: „Pace casei acesteia! Si
bineŃe de la Domnul”.
123Si Zaharia i-a răspuns: „Bun sosit om bun.
Ce faci? Cum îŃi merg treburile?”
124Iosif a zis: „Slavă Domnului, nu mă pot
plânge. Sunt sănătos si muncesc cu spor la
tâmplărie. 125Sunt bucuros că în sfârsit m-aŃi
chemat si v-aŃi hotărât că este timpul să mi-o
daŃi pe Maria de nevastă”.
126Preotul Zaharia a tăcut. Din camera
alăturată au venit Elisabeta si Maria. 127Când
Iosif a văzut-o pe Elisabeta însărcinată a spus:
„BineŃe Elisabetei. Să ai un copil cu duh si har.
Si bineŃe si Mariei, logodnica mea”.
128Atunci Elisabeta l-a întâmpinat astfel:
„Bun sosit la noi, om bun. Ne întrebam ce mai
este cu tine Iosif că nu te-am văzut de mult.
129Cât despre mine, ce să zic? Mai am puŃin si
voi naste”. 130Si Iosif i-a răspuns: „Să fie într-un
ceas bun”.
131Atunci Elisabeta i-a povestit lui Iosif
profeŃia preotului Zaharia: „SoŃul meu Zaharia,
pe când slujea în templu la Ierusalim, a aflat de
la îngerul Gavriil că pruncul nostru va fi profet
al Celui-Preaînalt. 132Iar eu am avut un vis: Se
făcea că Maria va naste pe Mesia, izbăvitorul
neamului nostru. Si află că deja Duhul
Domnului s-a coborât în Maria si ea este
însărcinată”.
133Iosif a fost coplesit despre cele auzite si a
zis: „Închinare, închinare, închinare! Si eu am
avut un vis asemănător. Un înger al Domnului
mi-a grăit la fel despre Maria”.
134Când Elisabeta, Zaharia si Maria au aflat
despre visul lui Iosif, ei au amuŃit. 135Dar
Elisabeta tot vroia să se încredinŃeze că Iosif a
renunŃat la Maria si i-a spus: „Stii bine că toŃi
suntem în mâinile Domnului. Copilul pe care Îl
va naste Maria va fi Fiul Domnului. Maria a
făcut copilul cu un alt bărbat. Acum tu Iosif ai
motive să renunŃi la logodna ta cu Maria”.
136Si spunând acestea Elisabeta credea că l-a
pus pe Iosif într-o mare încurcătură.
EVANGHELIA DACILOR sau VIAłA LUI IISUS MARELE INIłIAT DIN DACIA
11
137Dar Iosif i-a răspuns: „Ba ferească
Domnul! Cum pot eu s-o las pe Maria? Mai ales
acum când stiu că-L va naste pe Mesia? 138Orice
s-ar întâmpla sunt mai hotărât ca oricând s-o iau
pe Maria acasă la mine. Că doar ea va fi mama
Salvatorului nostru Mesia. 139Si nu mă voi
atinge de ea până va naste”.
140Vorbele lui Iosif i-au surprins pe toŃi.
141Atunci preotul Zaharia i-a zis lui Iosif: „Uite
ce este! Tu iesi afară în curtea casei până noi
vorbim si ne sfătuim între noi ce-o să fie”.
142După ce Iosif a iesit în curte, preotul
Zaharia, Elisabeta si Maria au cântărit lucrurile.
Si au căzut la învoială ca Maria să meargă acasă
la Iosif si să stea cu el.
143Apoi l-au chemat pe Iosif si preotul
Zaharia i-a spus: „Noi ne-am înŃeles ca tu si
Maria să plecaŃi împreună la Nazaret. Oamenii
vor vedea că umblaŃi amândoi si vor sti că de
acum toate lucrurile sunt rezolvate. 144Dar tu si
Maria nu vă veŃi căsători niciodată că Maria
este dată Domnului.
145Când s-a împlinit vremea, Elisabeta a
născut un prunc pe care l-au numit Ioan. 146Si în
ziua a opta l-au tăiat împrejur. Atunci Zaharia,
tatăl său, s-a umplut de Duh Sfânt si a profeŃit
că pruncul va fi profet al Celui-Preaînalt, că el
va merge înaintea Lui Mesia, să-I gătească calea
întru constiinŃa mântuirii si luminarea celor ce
sed în întuneric si în umbra morŃii.
147Si Domnul, din cerul Lui de purpură,
privea lumea împreună cu toŃi îngerii care mai
rămăseseră în cer.
CAPITOLUL 3
Nasterea Lui Iisus. Cei trei magi de la
răsărit. Pandera Îl botează pe Iisus. Iosif si
familia lui în Egipt. Pandera si pruncul Iisus.
Pandera în Egipt. Duhul Lui Zamolxe se
pogoară peste Iisus în Iudeea. Iisus la
doisprezece ani în templu.
1Se apropia sfârsitul verii si Maria stia că mai
erau puŃine zile până ca ea să nască. 2Iosif si
Maria au primit înstiinŃare de la sora mai mare a
Mariei, care stătea în Betleem. 3Pe ea o chema
tot Maria, zisă a lui Cleopa. Si ea îi trimisese
veste sorei ei din Nazaret să vină la Betleem ca
să nască acolo. 4Că se stia din scripturi că Mesia
trebuia să se nască în Betleem.
5Si Iosif a plecat cu Maria la Betleem unde
au ajuns seara spre asfinŃitul soarelui. 6Dar
Maria n-a apucat să tragă la casa sorei ei că
trebuia să nască. 7Si au mas degrabă într-un
grajd. 8Si Iosif a vorbit cu păstorii care stăteau
noaptea pe câmp cu oile. 9Ei au trimis-o pe
Maria a lui Cleopa si pe alte femei ca s-o
mosească pe Maria, care a născut un prunc în
iesle.
10Nevestele păstorilor au aflat că pruncul este
Mesia si le-au spus si bărbaŃilor lor, păstorii,
care au spus si la alŃi oameni. Si toŃi care auzeau
se mirau. 11Era lună nouă, si noaptea târziu, si
Iosif a luat pruncul în braŃe si a mers cu Maria
la casa sorei Mariei, numită Maria a lui Cleopa.
12La acea vreme sosiseră din Persia la
Ierusalim trei preoŃi magi care umblau
întrebând: „Unde este Cel ce S-a născut rege al
iudeilor? Noi I-am văzut steaua în răsărit si am
venit să I ne închinăm”.
13Regele Irod Arhelau a aflat despre acesti
oameni si a crezut că sosise vremea nasterii
Mesiei lui Israel. 14Si a vorbit cu cărturarii
poporului care i-au spus că Mesia trebuia să se
nască la Betleem în Iudeea. 15Atunci Irod
Arhelau i-a chemat în taină pe magi si a aflat de
la ei despre steaua de la răsărit. Si i-a trimis pe
magi la Betleem să-L caute acolo.
16Pe drum magii au tot făcut rugăciuni la zeii
lor si au mers toată noaptea uitându-se mereu la
steaua strălucitoare de pe cer. 17A doua zi au
ajuns în Betleem si au întrebat pe unii oameni
dacă auziseră despre nasterea Lui Mesia în
Betleem, dar nimeni nu stia nimic. 18Dar au dat
peste niste păstori care le-au spus că nevestele
lor mosiseră o femeie si ea a născut un băiat în
iesle. 19Si păstorii le-au arătat magilor casa unde
se afla pruncul.
20Când magii au bătut la usa casei, a iesit
Iosif, i-a văzut si le-a spus: „Nu sunteŃi de prin
partea locuri. De unde veniŃi?”
21Unul dintre magi a zis: „Venim de la
răsărit. 22Noi credem că pe aceste meleaguri s-a
născut pruncul Mesia. El va avea ceva din duhul
EVANGHELIA DACILOR sau VIAłA LUI IISUS MARELE INIłIAT DIN DACIA
12
zeului nostru Zaratustra, că va fi saosiant, adică
salvator al lumii”.
23Iosif i-a chemat pe magi în casă si i-a dus la
prunc si la Maria, mama Sa. Atunci ei s-au
plecat în genunchi si I s-au închinat si I-au adus
daruri: aur, tămâie si smirnă. După care au
plecat spre Ńara lor.
24Când Iosif, Maria si pruncul s-au întors la
Nazaret, Iosif a vorbit cu Pandera si i-a spus
toate câte li s-au întâmplat la Betleem.
25Într-o dimineaŃă, înainte de răsăritul
soarelui, Iosif a plecat la lucru si a lăsat-o în
casă pe Maria cu pruncul. 26Si după puŃin timp a
venit Pandera care i-a spus Mariei: „Iată curând
va răsări soarele. Să-l ducem pe băiat în grădină
că acolo vreau să-I fac botezul dacic, după
obiceiul străbunilor mei si să-I dau un nume”.
27Si au mers în curtea casei unde Pandera a
aprins un foc în care a aruncat tămâie si ierburi
frumos mirositoare. 28Si a pus apă proaspătă
într-un vas. 29Când au apărut primele raze de
soare Pandera a luat copilul în braŃe si a spus:
„Să te vadă acum si focul si soarele si cerul. Esti
copil al focului. Tu să aduci înŃelepciune lumii”.
30Apoi Pandera si-a înmuiat degetele mâinii
drepte în apă si a udat cu ele pruncul pe frunte
zicând: „Cu apă vie, foc sacru si Duhul Lui
Zamolxe te botez. Te numesc Iisus si Te închin
Lui Dumnezeu. Cu trupul esti fiul meu, dar cu
duhul esti Fiul Lui Dumnezeu. Esti Iisus Fiul
Lui Dumnezeu!”
31În noaptea aceea îngerul Domnului i s-a
arătat în vis lui Iosif si i-a spus să plece cu
pruncul si mama Sa în Egipt. 32Si Iosif asa a
făcut si au mers la Abdum în Egiptul de Sus
unde se afla marele templu al zeului Osiris.
33La Abdum Iosif a vorbit cu preoŃii locului
de la templul zeului Osiris si l-au închinat pe
Iisus, zeilor Osiris, Iisis si Horus. 34Si preoŃii si
preotesele L-au purificat pe prunc cu apă vie si
L-au binecuvântat cu foc sacru si spiritele
zeilor. 35Mama Sa Maria s-a bucurat tare mult
căci ea stia despre sine că era întruparea zeiŃei
Iisis.
36Odată când Maria era în templul zeiŃei Iisis,
si-L Ńinea pe Iisus în braŃe, atunci a venit peste
ea duhul zeiŃei Iisis care i-a zis: „Ia seama suflet
din sufletul meu, că pruncul Tău are duhul
zeului Horus, feciorul meu. Si asa cum te afli
acum cu pruncul în braŃe vei fi de-a pururea
cunoscută ca Fecioara Maria cu pruncul. Că
fecioria cerească este în sufletul femeii nu în
trupul ei”.
37Iar după câteva luni Iosif a primit în vis
înstiinŃare de la îngerul Domnului să meargă
înapoi în Galileea unde domnea tetrarhul Irod
Antipa, iar în Iudeea domnea Irod Arhelau,
amândoi fiii lui Irod Idumeul care murise. 38Si
Iosif s-a intors acasă cu Fecioara Maria si cu
pruncul ca să stea în Nazaretul Galileii.
39Si Domnul Dumnezeu veghea din cerul Lui
de purpură cu toŃi îngerii rămasi acolo.
40Pandera venea din când în când la casa lui
Iosif ca să-L vadă pe Iisus si asa a aflat câte se
petrecuseră cu ei când au fost în Egipt. 41În
taină Maria i-a spus lui Pandera despre duhul,
care-i vorbise în templul zeiŃei Iisis si care o
numise Fecioara Maria.
42Atunci Pandera i-a spus: „Asa te privesc si
eu Maria, ca fecioară de-a pururea, că sufletul
îŃi este curat ca lacrima. 43Noi stim din Dacia că
cine va naste pruncul care să aibă Duhul Zeului
Zamolxe se va numi Maica Domnului, asa cum
i se spunea si maicii Lui Zamolxe pe care o
chema Vetra. 44Si tu Maria ai acel duh al maicii
Lui Zamolxe, că marile suflete călătoresc din
trup în trup pentru a lumina omenirea. 45Acelasi
spirit al zeiŃei Iisis este si cel al maicii Lui
Zamolxe pe care noi în Dacia o numim Maica
Domnului”.
46După un timp Pandera a primit înstiinŃare,
de la sutasul roman că vor pleca în Egipt. 47Si
Pandera a vorbit cu Iosif că va veni să-L vadă
pe pruncul Iisus înainte de plecare. 48Si Iosif i-a
spus: „PoŃi veni oricând la noi, domnule
Pandera. Maria este mai tot timpul acasă si va fi
bucuroasă să te vadă”.
49Cu câteva zile înainte de plecarea sa în
Egipt, Pandera a mers la casa lui Iosif. 50Când a
bătut la usă a iesit în prag Maria cu pruncul în
braŃe si i-a spus: „Bun venit. Sunt singură că
Iosif este dus cu treburi”.
51Atunci Pandera i-a spus Mariei că va pleca
din Nazaret si a venit să-L vadă pe prunc înainte
de a porni către Egipt. Pandera L-a binecuvântat
pe Iisus cu semnul crucii, cu Semnul Lui
EVANGHELIA DACILOR sau VIAłA LUI IISUS MARELE INIłIAT DIN DACIA
13
Zamolxe. Si i-a spus Mariei că la vremea
potrivită Îl va lua pe Iisus în Dacia.
52Iar Maria i-a zis: „Asa să se facă voia
Domnului. Mergi sănătos, domnul meu”.
53După plecarea lui Pandera, Maria a rămas
un timp tristă. Si-si spunea: „Ce mult îl iubeste
Pandera pe Iisus, fiul lui. Fă Doamne ca el să se
întoarcă curând si teafăr”. 54Dar ea nu stia că
vor trece mulŃi ani până când Pandera va reveni
în Iudeea.
54Când a ajuns în Egiptul de Sus, cu trupa de
soldaŃi romani, Pandera a primit însărcinări în
localitatea Abdum, locul unde oamenii venerau
pe zeii Osiris, Iisis si Horus. 55Si Pandera stia
câte ceva, despre aceste locuri, de la Maria care
fusese acolo cu Iisus si Iosif, după nasterea
pruncului.
56Pandera a stat mulŃi ani în Abdum, unde a
cunoscut bine pe preoŃii si preotesele egiptene
de acolo. Si era adorator cucernic si credincios
al zeiŃei Iisis. 57MulŃi credeau că Pandera avea
în el duhul zeului Osiris.
58ToŃi îl stiau pe Pandera că purta, tot timpul
cu el la gât, cheia ankh pe care i-o dăduse Maria
la căsătoria lor pe vârful de munte în Iudeea.
59Si oamenii l-au numit pe Pandera, Abdes,
adică cel care se închină zeiŃei Iisis la Abdum.
60Vremea a trecut si Iisus se întărea în trup si
duh. 61Era către sfârsitul verii în ziua când Iisus
împlinise doisprezece ani. 62Si El a mers la
templu ca să se roage si era în duh când a văzut
si a auzit. 63Apoi a mers acasă si i-a povestit
mamei Sale: „Eram în templu când un duh a
venit peste Mine. Am văzut un om cu părul alb
si o barbă mare. Când m-am închinat Lui, El
Mi-a vorbit zicând: Iisus, fiul lui Pandera, vei fi
lumii lumină de înŃelepciune, dar pentru asta
trebuie să mergi în munŃi la rudele tatălui Tău”.
64Când Maria a auzit cele spuse de Iisus a
înŃeles că era timpul întoarcerii lui Pandera. Si
ea a plâns cu lacrimi de dor.
65Primăvara, de sărbătoarea Pastilor, Iosif si
Maria mergeau în fiecare an la Ierusalim cu
rudele si cunoscuŃii. 66Iisus implinise deja
doisprezece ani la sfârsitul verii. 67Si după zilele
Pastilor la Ierusalim, Iosif si Maria au pornit
înapoi spre Nazaret, iar Iisus mergea mai mult
printre rude. Si asa au călătorit ei ziua întreagă.
68Dar când L-au căutat pe Iisus, El nu era si
negăsindu-L Iosif si Maria s-au întors la
Ierusalim. 69L-au aflat după trei zile în templu,
stând în mijlocul învăŃătorilor, ascultându-i si
întrebându-i. 70Si toŃi cei ce erau acolo si-L
auzeau se minunau de priceperea si de
răspunsurile Lui.
71Iosif si Maria au rămas uimiŃi, dar Maria La
certat: „De ce ne-ai făcut una ca asta, să pleci
de lângă noi? Iată, tatăl Tău si eu Te-am căutat
îngrijoraŃi”.
72Si Iisus le-a zis: „Cum se face că mă căutaŃi
si nu stiaŃi unde pot fi? Oare nu întru cele ale
Tatălui Meu trebuie să fiu, adică aici la
templu?”
73„Dar unde ai stat trei zile si trei nopŃi?” I-a
spus mama îngrijorată.
74Iisus i-a răspuns: „La templu, v-am spus. Si
acolo am aflat numele secret al Tatălui”.
75Când Iosif si Maria au auzit aceasta s-au
înspăimântat, căci stiau că cel ce cunoaste
numele secret al Tatălui avea mare putere. Si nu
au mai zis nimic.
76Iar acasă Maria a aflat de la Iisus că El
dormise în templu si un înger al Domnului I s-a
arătat si L-a învăŃat numele secret al Tatălui si
felul cum putea fi folosit. 77Si Maria s-a bucurat
când a auzit asta, că păstra în inima ei cine este
El si ce aflase ea de când fusese cu El în Egipt.
78Si Iisus sporea în înŃelepciunea si în harul
Domnului, care din cerul Lui de purpură se uita
să vadă ce făceau oamenii pe pământ. Si
Domnul Dumnezeu se bucura.
CAPITOLUL 4
Pandera revine în Iudeea. Iisus în Egipt pe
urmele Lui Zamolxe. Duhul Lui Zamolxe
pogoară peste Iisus în Egipt.
1Într-o zi pe când se ruga în templul zeiŃei
Iisis, Pandera a auzit un glas care-i spunea: „Să
mergi la Nazaret la fiul tău Iisus si să-L aduci
aici, apoi să-L duci la neamurile tale în Tracia si
în Dacia. Si El să-l cunoască acolo pe Bătrânul
ÎnŃelept”.
2Si tocmai s-a nimerit că cineva trebuia să
meargă cu treabă la cohorta Sagittariorum, la
EVANGHELIA DACILOR sau VIAłA LUI IISUS MARELE INIłIAT DIN DACIA
14
Ierusalim, în Iudeea. Si sutasul roman l-a trimis
pe Abdes Pandera, cum i se spunea de obicei lui
Pandera în Egipt.
3Trecuse Pastile si primăvara era în toi când
Pandera a sosit la Ierusalim. 4Si după ce a
rezolvat treburile la pretoriu, Pandera a mers la
Nazaret.
5Acolo a aflat câte ceva despre familia lui
Iosif: Maria avea si alŃi copii; Iisus, băiatul ei
cel mare, era foarte învăŃat în legea iudaică. 6Si
Pandera se întreba ce-o să urmeze: „Ce va
spune oare fiul meu Iisus când mă va cunoaste
acum la doisprezece ani ai Săi?”
7De câteva ori Pandera a trecut prin faŃa casei
lui Iosif, dar nu a vrut să intre în curte. 8Într-o zi
a văzut-o pe Maria trebăluind si memoriile l-au
năpădit. Si se tot gândea Pandera: „Ce mult am
iubit-o si încă o mai iubesc pe Maria! Păcat că
nu s-a putut să rămânem împreună”.
9Într-o zi Pandera a văzut-o pe Maria plecând
de acasă către târg. Si i-a iesit în întâmpinare
Mariei si i-a zis: „Iată-mă Maria!”
10Si Maria a fost tare emoŃionată să-l vadă pe
Pandera si i-a spus cu lacrimi: „Domnul meu,
bine ai sosit, slavă Domnului! Ce faci?”
11Pandera i-a răspuns: „Am venit cu treburi
la pretoriu la Ierusalim. Dar tu să-mi spui ce
face fiul nostru Iisus?”
12Atunci Maria i-a povestit: „Iisus S-a făcut
băiat mare. El stie că nu este fiul lui Iosif si de
multe ori m-a întrebat despre tine, tatăl Său.
13Iisus vorbeste foarte bine trei limbi, evreieste,
latineste si greceste. 14Si este învăŃat în cele ale
scripturii, dar noi totusi am vrea să-L dăm la
scoala rabinică. 15Iisus este un băiat foarte
inteligent, dar cam neascultător în învăŃăturile
iudaice pe care doreste să le îndrepte cum vrea
El. 16A intrat de multe ori în dispute cu fariseii
si saducheii cei învăŃaŃi. Acum nu stim dacă Îl
vor mai primi la scoala rabinică”.
17După ce a ascultat cele spuse de Maria
despre Iisus, Pandera i-a dat de stire de ce se
întorsese el în Iudeea: „Draga mea Maria. Pe
Iisus as vrea să-L iau cu mine în Egipt si apoi
să-L duc în Tracia si în Dacia, unde El poate să
înveŃe cu înŃelepŃii nostri si să ajungă preot”.
18Auzind acestea Maria i-a spus lui Pandera
despre duhul care de curând coborâse asupra
Lui Iisus. 19Si i-a mai spus lui Pandera că ea nu
era surprinsă de ce-i spusese el. Dar era încă
îngrijorată: „Cum să facem cu plecarea Lui
Iisus? Ce va spune oare Iosif care-l iubeste ca
pe fiul lui propriu?”
20Dar Pandera a linistit-o zicând: „Vom
rezolva si aceasta. Spune-I băiatului nostru că
am venit să-L văd. Si ŃineŃi aceasta în taină de
lume, dar lui Iosif poŃi să-i spui”.
21Apoi cei doi au plecat fiecare la treburi.
Maria se gândea cu emoŃie: „S-a întors Pandera,
domnul meu, primul si singurul meu bărbat
iubit. Doamne cât ÎŃi mulŃumesc!”
22Când a ajuns acasă Maria I-a vorbit Lui
Iisus despre întoarcerea tatălui Său si El i-a zis:
„Stiam că tata Mă va căuta. Vreau să-l cunosc si
eu mamă. Du-mă la el cât de curând!”
23Seara, când Iosif s-a întors de la lucru,
Maria i-a povestit cele întâmplate. 24Si a doua zi
dimineaŃa Maria L-a îmbrăcat frumos pe Iisus si
împreună au plecat să-l întâlnească pe Pandera.
25Când Pandera si-a văzut fiul, L-a privit
îndelung cu multă iubire. Iisus era si El uimit de
vederea tatălui Său. Si Pandera I-a zis: „Bun
găsit fiule. Vino să Te îmbrăŃisez!”.
26Apoi Pandera L-a strâns în braŃe pe băiat si
L-a sărutat pe frunte si Iisus i-a mărturisit cu
lacrimi în ochi: „Ce mult te-am asteptat, tată.
Stiam că vei veni să Mă iei si că nu M-ai
părăsit”.
27Atunci Pandera I-a mărturisit: „Da fiule.
Vom merge în Dacia străbunilor Tăi. Acolo ÎŃi
vei găsi împlinirea în viaŃă”.
28Si Pandera si Maria au stat să plănuiască
plecarea Lui Iisus. 29Dar Maria era încă
îngrijorată de ceea ce va urma si i-a întrebat:
„Ce vom face de acum înainte? Cum vom
rezolva lucrurile cu bărbatul meu Iosif?”
30Pandera i-a răspuns: „Lui Iosif îi vom
spune totul. El este un om bun si înŃelept si va
înŃelege”.
31Când Maria a ajuns acasă i-a spus lui Iosif
toate câte s-au petrecut la întâlnirea lor cu
Pandera. 32Atunci Iosif i-a zis: „Nu mă pot
opune. Pandera este tatăl Lui în trup, iar
Domnul în duh. Dacă Iisus vrea să meargă cu el
atunci noi Îl vom pregăti de drum”.
EVANGHELIA DACILOR sau VIAłA LUI IISUS MARELE INIłIAT DIN DACIA
15
33În zilele următoare s-au sfătuit cu toŃii. Mai
întâi, Pandera si Iisus, vor merge în Egipt, unde
Pandera vroia ca El să înveŃe tainele preoŃilor si
să păsească pe urmele străbunului Zamolxe.
34Apoi Pandera si Iisus vor pleca spre Tracia si
mai apoi spre Dacia.
35Pandera le-a mai spus: „Neamul meu se
trage din Mari fiica zeului nostru Zamolxe.
36Pandu, un urmas de-al ei si al soŃului ei Tâcu,
numit si Marele Lup Alb, a venit în MunŃii
Haemus de unde Tâcu se trăgea de bastină.
37Noi în Tracia am păstrat cu străjnicie memoria
clanului Cogaion si am Ńinut mereu legătura cu
rudele noastre din Dacia.
38În câteva zile pregătirile au fost gata si
Pandera cu Iisus au pornit către Egipt.
39Când au ajuns la piramide, în Egiptul de
Jos, tatăl I-a povestit fiului legende ale tracilor
despre sederea Lui Zamolxe în Egipt astfel:
40„Străbunul nostru Zamolxe si-a purtat pasii pe
aceste locuri. Legendele noastre spun că El a
fost la piramide, la Teba, la Karnak si în Valea
Regilor. La Teba, Zamolxe a fost hirotonisit
preot egiptean. 41În Dacia preoŃii au obiceiul să
cheme spiritele zeilor Egiptului asa cum au
făcut si străbunii nostri Zamolxe si Marele Lup
Alb, din care ne tragem noi fiule”.
42Mergând pe Valea Nilului, către Egiptul de
Sus, Pandera si Iisus au ajuns la Teba. Si acolo
au cunoscut-o pe preoteasa de la templul zeiŃei
Maat, ZeiŃa ÎnŃelepciunii la egipteni. Si vroiau
să afle de la ea dacă se mai stia ceva din
vechime despre sederea Lui Zamolxe în Egipt.
43După câteva zile preoteasa le-a spus:
„Istoria noastră a consemnat trecerea pe aici a
unui dac pe nume Zamolxes, cu vreo cinci sute
de ani înainte. 44Zamolxes a stat trei ani în Egipt
apoi s-a întors pe meleagurile Lui. 45El era deja
preot al Zeului Dumnezeu din Dacia, dar si
preot al Lui Zaratustra, profetul persilor. 46Când
Zamolxes a părăsit Egiptul, El fusese hirotonisit
si preot al Marelui Zeu Amun”.
47Pandera i-a mulŃumit preotesei pentru cele
spuse. Si a mai întrebat-o: „Se mai scrie oare si
altceva despre străbunul nostru Zamolxe? Noi
stim că egiptenii din vechime consemnau atent
si despre spiritele care îi călăuzeau pe anumiŃi
oameni alesi de Preaînaltul”.
48Si preoteasa le-a spus: „În cronici se mai
scrie că Zamolxes era întruparea unui mare
profet din vechime, un om cu numele de
Melchisedec, care a fost Mare Preot si rege pe
vremea lui Avram, părintele iudeilor. 49Se
proroceste că acel spirit al Lui Melchisedec si al
Lui Zamolxes va coborî în cineva trăitor în
aceste timpuri. 50Noi nu stim cine poate fi acel
om, dar putem spune că va fi preot în veac si
rege drept, căci aceasta înseamnă numele
Melchisedec”.
51Pandera era încredinŃat că duhul, despre
care vorbise preoteasa, coborâse deja în Iisus,
fiul lui. 52Si a mai întrebat-o pe preoteasă:
„Rogu-te să-mi spui cum se face că un suflet
care s-a întrupat poate fi făcut din mai multe
suflete care au fost odată întrupate si ele?”
53Preoteasa i-a spus: „La facerea unui suflet
nou pot participa mai multe suflete vechi, desi
sufletul are miezul lui. Dar acel suflet nou este
si el vechi ca si sufletele care îl compun. 54Si
atunci când sufletul nou este format si se află
într-un corp, el îsi face o bază nouă si
acumulează o experienŃă nouă de viaŃă”.
55Si Pandera a mai întrebat: „Dar ce se
întâmplă cu sufletul nou atunci când el merge în
lumea cealaltă? Oare părŃile de suflete din care
este făcut revin la sufletele lor originale?”
56Preoteasa i-a răspuns: „Când sufletul merge
în lumea de dincolo, el nu se risipeste, că are o
identitate proprie, desi îi este înrudită cu
sufletele din care iniŃial s-a compus. 57Si tot asa
se întâmplă mereu cu fiinŃarea de suflete care
toate au pornit de la Domnul ca scântei. Si ele
se întrepătrund si se multiplică până cresc în
lumină asa de mult încât se întorc înapoi la
Domnul, tot asa cum fac îngerii. 58Dar drumul
existenŃei lor este lung pentru că întâlnesc în
calea lor si întunericul care le ia din lumină”.
59Si Pandera a mai întrebat: „Oare cine poate
să cheme sufletele luminoase?”
60Atunci preoteasa i-a zis: „Un om care
cunoaste aceste taine poate chema orice suflet
să vină în sufletul lui propriu si astfel să
dobândească o parte din lumina sufletului pe
care îl doreste. 61Dar sufletele invocate nu
coboară cu totul în noul corp, ci ele dau doar
EVANGHELIA DACILOR sau VIAłA LUI IISUS MARELE INIłIAT DIN DACIA
16
scântei care se alipesc altor scântei care se află
deja în sufletul omului care le-a chemat”.
62Si Pandera a fost încredinŃat că acolo la
Teba era locul cel mai bun pentru ca Iisus să
deprindă înŃelepciune. 63Si a vorbit cu preoteasa
de la templul zeiŃei Maat ca Iisus să stea la
templul ei si să înveŃe religia locului si să
devină preot egiptean. 64Si după ce a făcut toate
acestea Pandera s-a întors la Abdum la trupele
romane din care făcea parte.
65În trei ani Iisus a aflat tainele zeilor
Egiptului. 66El a deprins stiinŃele egiptenilor si a
cunoscut formulele magice prin care se
dobândeau mari puteri. 67Iisus stia deja de la
templul din Ierusalim numele secret al
Domnului. 68De la preoŃii egipteni Iisus a mai
învăŃat si mestesugul vindecării bolilor si să
facă minuni.
69La numai cincisprezece ani Iisus a fost
investit ca preot al zeului Amun, chiar la
templul Luxor din Teba, unde în vechime
Zamolxe fusese si El iniŃiat preot al zeului
Amun, zeul solar. Pandera a participat si el la
hirotonisirea Lui Iisus si era tare mândru de
feciorul lui.
70Într-o zi, pe când se afla la templul zeiŃei
Maat din Teba, Iisus a fost răpit în duh. 71Si El a
Ńinut minte cele trăite atunci si a mers la Abdum
si i le-a povestit tatălui Său Pandera: „Eram în
templul zeiŃei Maat atunci când Duhul Lui
Zamolxe a pogorât peste mine. 72M-am ridicat
în spirit si am ajuns până în al nouălea cer unde
M-a întâmpinat un om bătrân. 73Eu L-am
recunoscut si M-am închinat Lui, că-L stiam
dintr-o altă viziune pe care am avut-o în Iudeea.
74Si El Mi-a zis: Iisuse, urmasul Meu, află că
Duhul Meu se va coborî cu si mai multă putere
în Tine. 75Apoi El a dispărut si Mi-am revenit în
simŃiri, dar viziunea Mi-a rămas adânc întipărită
în minte”.
76Pe dată Pandera I-a spus: „Este un semn că
a venit timpul să pornim spre casă, fiule. 77Si
acolo în Dacia vei cunoaste cu adevărat Duhul
Lui Zamolxe”.
78Si Pandera a vorbit cu sutasul de la Abdum
să-l lase să plece un timp din armata romană, si
să vină înapoi după câŃiva ani.
CAPITOLUL 5
Iisus merge în Tracia, apoi în Dacia la
Sarmisegetuza. Iisus învaŃă înŃelepciunea Lui
Zamolxe cu preoŃii decenei si cu Marele Preot
si devine preot. Duhul Lui Zamolxe pogoară
peste Iisus în Dacia.
1Iisus avea cincisprezece ani când a pornit cu
tatăl Său Pandera spre Tracia. 2Au coborât în
Delta Nilului si de la Alexandria s-au îmbarcat
spre Atena în Grecia. 3Apoi de acolo au purces
călare către MunŃii Haemus în Tracia.
4Când Pandera a ajuns la rudele lui, la clanul
Cogaion, toŃi i-au primit cu dragoste si s-au
bucurat să-L vadă pe Iisus despre care stiau de
la Pandera că era fiul său care stătuse în Iudeea
cu mama Sa.
5În Tracia, Iisus a cunoscut multe rude din
partea tatălui. 6I-a întâlnit si pe preoŃii traci
decenei, slujitorii Lui Zamolxe, care, observând
aptitudinile deosebite ale tânărului Iisus, au
dorit să-L ia la învăŃătură.
7Atena, preoteasa decenee, sora lui Pandera,
a zis: „Băiatul să stea un timp cu noi si să
deprindă învăŃătura Lui Zamolxe si să ajungă
preot deceneu”.
8Dar Pandera i-a răspuns: „Iisus va merge cu
mine în Dacia, unde se află Marele Preot, căruia
i se spune Bătrânul ÎnŃelept. Acolo Iisus va
învăŃa cu marii înŃelepŃi ai neamului nostru”.
9Pandera si Iisus au stat în Tracia până
primăvara când s-au pregătit de plecare spre
Dacia. 10Si au trecut râul cel sfânt Istru si au
purces către Sarmisegetuza unde rudele îi
asteptau, că aflaseră că Pandera Îl va aduce
acolo pe Iisus, fiul său. 11PreoŃii si preotesele de
la Sarmisegetuza Îl asteptau si ei, se credea că
spiritul Lui Zamolxe a coborât într-un om.
12Pandera si Iisus au ajuns la Sarmisegetuza
spre bucuria tuturor. 13În seara venirii preoŃii au
aprins un rug sacru si s-au rugat Lui Dumnezeu
si Lui Zamolxe si au chemat spiritele străbunilor
înŃelepŃi.
14Într-o zi Pandera L-a dus pe Iisus la Marele
Preot Iulian, care trăia în munŃi, retras de lume.
15Si i-a povestit Marelui Preot viaŃa tânărului
Iisus si i-a mai spus si despre viziunile Lui Iisus
EVANGHELIA DACILOR sau VIAłA LUI IISUS MARELE INIłIAT DIN DACIA
17
atunci când I-a vorbit străbunul Zamolxe în
Iudeea si în Egipt.
16Si Marele Preot a zis: „Noi, de la plecarea
la Zamolxe a Marelui Preot Deceneu, am tot
chemat la focul sacru să revină Duhul Lui
Zamolxe. 17Deceneu a prorocit că Spiritul Lui
Zamolxe se va întoarce într-un om care va
schimba lumea. 18După câte mi-ai spus, nu
încape îndoială că tânărul Iisus are scântei din
spiritul străbunului nostru Zamolxe, care este
Mare Preot si zeu în vecii vecilor. 19Noi nu stim
ce va face Iisus în lume, si nici cum o s-o
îndrepte pe calea luminii, dar stim că va avea
putere de la Dumnezeu, Tatăl nostru ceresc.
20Că noi suntem poporul Lui Dumnezeu. 21De
acum pe Iisus Îl luăm la învăŃătură si în doi ani
de zile va ajunge preot deceneu”.
22Si Marele Preot a aranjat ca Iisus să înveŃe
cu preoŃii si preotesele de la Sarmisegetuza.
23Dar Iisus urma învăŃătura mai ales pe lângă
Marele Preot.
24Într-o zi Marele Preot I-a povestit Lui Iisus
legende despre Zeul Zamolxe: „Se stie prea bine
cum străbunul nostru Zamolxe a învăŃat cu
înŃeleptul Pitagora, apoi cu Zarates, un mare
preot din Babilon si mai apoi a stat un timp în
Egipt. 25Dar Zeul nostru Zamolxe a fost prezent
la sfinŃirea templului din Ierusalim. 26Era pe
vremea când trăia prorocul Zaharia. 27Atunci
Zamolxe i-a mustrat pe iudei că au adus
sacrificii la inaugurarea templului din Ierusalim.
28Ce se face cu vărsare de sânge se va sfârsi tot
cu vărsare de sânge. 29Noi credem că din acel
templu nu vor rămâne decât ruine”.
30Iisus i-a zis Marelui Preot: „Este un obicei
la poporul mamei Mele de a aduce jertfe. 31Desi
de-a lungul timpului s-a văzut că jertfele aduc
distrugeri celor care le fac, iudeii tot continuă să
facă aceasta pentru că urmează scriptura Tora,
unde este scris să aducă jertfe”.
32Marele Preot Iulian a mai spus: „Păcat că
acesti oameni, aflaŃi în căutarea cunoasterii
Domnului, mai cred că sângele poate spăla de
păcate. 33Si dacă ei vor continua să mai facă
sacrificii de animale nu va mai rămâne nimic
din poporul lor. 34Noi neamurile tracilor nu mai
aducem jertfe zeilor de pe timpul străbunului
Zamolxe. Si de atunci ne merge bine. Si bine va
fi cât timp nu venerăm moartea ci viaŃa. 35Că
adevărata scriptură este însăsi viaŃa, iar când
scripturile scrise nu mai urmează viaŃa ele devin
rătăciri, întinează sufletul omului si aduc mari
pagube si nenorociri”.
36De obicei Iisus mergea singur să-l vadă pe
Marele Preot care limpezea nedumeririle Sale.
37Si odată Iisus l-a întrebat: „Mărite Preot,
cine este Dumnezeu si cum Îl putem noi
cunoaste? 38La iudei Spiritul Suprem este
împărŃit în mai multe entităŃi. ÎnŃelepŃii
neamului se străduiesc de sute de ani să-L
definească. 39Dar multele lor frământări nu au
reusit să limpezească lucrurile. 40Desi se crede
că există o singură FiinŃă Supremă, numirea Ei
este neclară si duce mereu la violenŃă. 41În
Iudeea nu am putut înŃelege de ce contradicŃiile
continuă si de ce sunt partide religioase care
susŃin idei diferite ducând mereu la dezbinări”.
42Atunci Marele Preot I-a explicat Lui Iisus:
„Dumnezeu, în mărirea Lui, este peste puterea
noastră de înŃelegere. 43Dar este necesar să
aflăm despre El pe înŃelesul nostru. 44Putem
spune fără să gresim că Dumnezeu este în tot si
în toate. 45Dar mai cu seamă Îi vedem prezenŃa
în ritmurile naturii, în care si viaŃa noastră
trebuie trăită. Fără această apartenenŃă la natură
omul îsi pierde sufletul”.
46Iisus a întrebat: „Atunci unde se află locul
omului în înŃelegerea Lui Dumnezeu?”
47Marele Preot Iulian a zis: „Domnul este
atât în exteriorul omului cât si în interiorul lui.
48Iar atunci când omul reuseste să-L trezească
pe Domnul din el va sti ce să facă în viaŃă si va
cunoaste ce este viaŃa omului. 49Si asa omul va
înŃelege puterea gândului, a cuvântului si a
faptei. 50Si să iei aminte că gândurile omului
deschid mereu drumul pe care el păseste, căci
de la gând vine cuvântul si de la cuvânt vine
fapta. Că noi oamenii după ce gândim, spunem
în cuvinte ce am gândit si apoi înfăptuim”.
51Atunci Iisus l-a mai întrebat pe Marele
Preot: „Dar sufletul omului unde sălăsluieste?”
52Si Marele Preot a răspuns: „Cu adevărat
sufletul este fără timp. 53Dar sufletul se arată
într-un fel în lumea materială care-i este creaŃia.
54MinŃile noastre si trupurile noastre sunt tot de
suflete create. 55Si cu adevărat sufletul omului
EVANGHELIA DACILOR sau VIAłA LUI IISUS MARELE INIłIAT DIN DACIA
18
este tot asa de bătrân ca si timpul care nu are
vârstă tot ca si Dumnezeu”.
56Iisus a ascultat atent vorbele Marelui Preot
Iulian pe care l-a mai întrebat: „Cum poate
atunci omul să intre în ritmurile naturii?”
57Si Marele Preot a răspuns: „Ritmurile
naturii sunt o trăire a Domnului. 58Este bine ca
omul să înŃeleagă că de când se naste si până la
moarte, viaŃa să-i fie condusă de ritmurile
naturii. Dar dacă omul iese din aceste ritmuri el
suferă. 59Noi preoŃii decenei avem trimiterea de
a-l îndrepta pe om pe calea cea bună atunci când
el se rătăceste. Noi oferim această posibilitate
pe care omul, fie o acceptă, fie o refuză.
60Oamenii, care rătăcesc în viaŃă, vin la preoŃii
decenei care-i ajută să păsească din nou pe
făgasul armoniei cu natura. 61Din mos-strămosi
urmăm multe practici care Ńin vie constiinŃa
sacralităŃii vieŃii omului, adică trezvia, cum o
numim noi”.
62Si Iisus a mai întrebat: „Care ar fi aceste
practici?”
63Marele Preot a spus mai departe: „În
primul rând omului trebuie să i se trezească
simŃul realităŃii. Cu alte cuvinte el să-si dea
seamă de fiinŃarea lumii si a propriei vieŃi. Baza
practicilor stă în folosirea focului sacru care
trezeste sufletul. 64Odată cu trezirea sufletului
omul deschide ochii spre lume si asa îsi
îndreaptă viaŃa pe calea armoniei. 65Si în orice
moment omul îsi alege singur pasul pe care-l
face. 66Iar atunci când omul devine constient de
puterea gândului lui, el poate să-si trăi
Răspunde cu citat
Marcaje