Cred ca avea dreptate Voltaire cand spunea ca: „Titlu de prieten este superior celui de excelenta si toate marimile lumii pamantene nu fac cat un PRIETEN BUN. Un prieten adevarat se preocupa de renumele prietenului ca de al sau propriu. Cei rai au intotdeauna partasi, voluptosii au tovarasi de orgii, oamenii de afaceri, au asociati, oamenii politici aduna nemultumiti, oameni fara nici o speranta aduna relatii , nefericitii strang curtezane, si doar NOROCOSII au PRIETENI ADEVARATI”.
Stim cu totii ca „Prietenul la nevoie se cunoaste”, si bine a rostit acesta romanul din experienta lui de mii de ani.
Eu unul pana de curand am trait ambitia credintei in vremurile singulare. Sigur ca, de la o varsta , simti nevoia sa comunici cu cineva mai in taina, sa te sfatuiesti, sa-ti spui pasul.
Daca am avut prieteni? Greu de spus! Mai greu de numarat si mai greu de numit.
Dupa cat imi amintesc, pana mai de curand, nici nu voiam sa stiu de prietenie. Asa patesc cei care se socotesc suficienti pentru sine insusi. Prietenia o socoteam o slabiciune si consideram pe cei care-si ziceau prieteni ca pe niste slabanogi.
Cert este ca nu prea aveam incredere in nimeni. Parca as fi stiut ce-a spus cu multe secole in urma Aristotel: „Ah, prieteni! Nu exista prieteni! Cred mai degraba in teama de a fi pacalit de prietenie sau amcitie”.
Un episcop, duhovnicul meu din Moldova mea, P.S. Calinic, Episcopul Argesului, nu demult spunea intr-un interviu dat unui ziar american: „Noi romanii nu suntem americani si probabil nu vom putea fi niciodata. Folclorul american spune : Un prieten intr-o viata este mult, doi este foarte mult, iar trei este aproape imposibil (Henry Adams)”.
As putea afirma ca romanul este prieten prin definitie, poate ca acesta si dintr-o nevoie absoluta pentru a se consola, cum zice Voltaire: „Prietenia este consolarea acelora care sunt coplesiti de prostia si rautatea semenilor.”Dar acum , cand am ramas singur, si ofurile inimii ori suferintele nu le mai pot impartasi cu sfanta intindere a cuvantului de mama, am descoperit, surprins de emotie, ca tresar la gandul unui prieten adevarat din Craiova.
Poate ca-i putin, poate ca-i degeaba, poate ma insel si imi amagesc spiritul, dar cred ca am pierdut o mama... si am cunoscut mai bine UN PRIETEN.
ITI MULTUMESC ADI PENTRU TOT CE AI FACUT PENTRU MINE, IN ACEASTA CUMPANA DE SINGURATATE.
8.04.1996
Florin ZABORILA
http://zalmoxa.11.forumer.com/viewto...p?t=18&start=0
=====================
http://www.sfatulbatranilor.ro/threa...LORIN-ZABORILA
Sep 10 09 3:55 AM
CURS INTENSIV ŞI PERFORMANT
adaptare românească după concepţia
prof. FLORIN ZABORILĂ
TEHNICI DE VÂNZARE
Conţinutul acestui curs reprezintă o selecţie comentată.
Îl dedic lui Adrian Pop, un prieten din Craiova, care are ceva din aliura lui Wilhelm Tell.
Tell, s-a priceput să tacă, să-şi ţină cumpătul, ca să evite orice provocare, şi nici măcar nu s-a avântat prin până unde Gessler îşi ţinea priponit câinele. Dar când i-a venit la îndemână, n-a mai stat pe gânduri, a trecut la fapte, fulgerător: Arde-l!
Dedicaţia este un argument valabil şi-n fond rezumă Istoria Românilor.
PREFAŢĂ DE ORDIN PERSONAL
Sunt pierdut!
Pierdut? A! nu, umilinţa cedării este de la diavol.
Singura mea datorie este să fiu calm, isteţ şi încăpăţânat. Aici, în România ultimului “cincinal” de dinaintea mileniului trei, totul este pe viaţă şi pe moarte. Aici, nu este decor sofisticat pentru domnişoare tomnatice, nu-i Paradis ori Iad. Aici, totul se desfăşoară aidoma dialecticii lui Brâncuşi, “ un ţăran hotărât care-şi ciopleşte materialul cu gesturi de mare cosaş”.
Mă avânt. Pot? Vreau? Sunt capabil? Ştiu cum? Ştiu ce vreau?
Trebuie să optez, să aleg ruta.
Am ales! Sunt ortodox. Nimeni nu se face ortodox: alegi ceea ce ai găsit, găseşti ceea ce ţi s-a pregătit.
Creştinismul neputincios este o concepţie eretică deoarece nesocoteşte îndemnul Domnului (Matei 10, 16: “fiţi dar înţelepţi ca şerpii şi nevinovaţi ca porumbeii”). Nicăieri şi niciodată Hristos nu ne-a cerut să fim proşti. Ne cheamă să fim buni, blânzi, cinstiţi, smeriţi cu inima, dar nu tâmpiţi.
Nu voiesc să păcătuiesc din frica de a nu avea suficientă îndrăzneală să-mi apropii marile adevăruri, căci socotesc că este o treaptă inferioară şi chiar o tragedie pe care nu mi-o mai pot permite. Trebuie să ştiu, pentru a fi capabil să aleg, căci milioane de draci mă furnică atunci când mă apropii, şi, aidoma lui Shakespeare (Sonetul 66):
... văd prostia-dascăl la cuminţi,
şi adevărul -“semn al slabei minţi”,
şi “Binele” slujind ca rob la rele ...
====================
Singura cale.
Mi-au trebuit mii de nopti albe de cautari, zeci de mii de pagini scrise analizand si sintetizand informatii din discutiile purtate cu zeci de mii de tineri...ca sa merit dezvaluirea aceasta :
Parametrii BAZEI DE PLECARE la DRUM NOU
http://www.sfatulbatranilor.ro/threa...EI-de-plecare-!!!
Denis, proiectul tau poate sa capete contur plecand de la ceva simplu, cum este bunavointa comunicarii eficiente, prin toate mijloacele creative de exprimare şi toate canalele moderne, respectandu-se unica Lege:
Om cu Om, idee eficienta cu idee eficienta din care sa rezulte Ban Curat cu Ban Curat.
Răspunde cu citat
Date de contact 
Marcaje