Din învăţăturile Sfântului Părinte Arsenie Boca

[Adrian Pop]

[Adrian Pop]

[Adrian Pop]

Parintele Arsenie Boca – Lumina si stalp de nadejde
(fragment din cartea MARTURIA PARINTELUI PANTELIMON)

Multe a învăţat Părintele Pantelimon de la duhovnicul său, Arsenie Boca. ,,Pentru mine a fost o lumină şi un stâlp de nădejde. Fără îndemnul şi rugăciunile lui, nu aş mai fi ieşit viu din închisoare. Un călău m-a bătut în sac şi, cu un drug de fier, aproape mi-a scos ochiul. Am fost în moarte clinică şi am scăpat. Mi s-a pus căpăstrul pe cap (cea mai cumplită schingiuire), dar nu mi-am pierdut minţile, aşa cum voiau securiştii. Nici o secundă nu m-am lepădat de Hristos, chiar dacă în arestul de la Galaţi a venit un general, care, vorbind frumos şi cu multă dibăcie, încerca să ne convingă că Arsenie Boca e un impostor şi că Dumnezeu nu există: «Am fost în Germania, am fost în China, Japonia şi America. Am fost peste tot, dar nu L-am găsit pe Dumnezeu. Cum poţi să crezi în ceea ce nu e şi nu se vede?». Deţinuţii aflaţi în celulă cu mine au amuţit, dar eu nu m-am lăsat. Gândindu-mă la Părintele Boca şi repetând în şoaptă numele lui Hristos, mi-a venit o putere de sus şi m-am trezit vorbind: «Domnule general, degeaba ai călătorit… Dumnezeu e în om, e în dumneata, în fratele de lângă tine. Nu în America trebuie să mergi, ci la Patriarhie. Acolo ai să vezi şi ai să pipăi cu mânurile tale lucrarea lui Dumnezeu asupra Sfântului Dimitrie, cel care a stat 200 de ani în apă şi nu a putrezit». Generalul mi-a întors spatele, trântind furios uşa, iar unii colegi m-au certat, spunându-mi că nu am strop de înţelepciune, că nimic nu mă împiedică să zic ca securiştii şi să fac ca mine. Voiau să tac, dar eu nu puteam. Ce fel de creştin aş fi fost, să zic astăzi una şi mâine să fac alta? Asta m-a învăţat Părintele – să predic numai adevărul şi să nu mă ruşinez de cuvântul lui Dumnezeu. Şi securiştii voiau să mă înveţe, dar altfel – cu o minciună poleită în adevăr. Veneau în celulă cu Biblia şi spuneau: «Uite ce scrie în Cartea Sfântă – să faci ascultare, să te supui noii orânduiri şi să asculţi ce spune partidul. De ce nu respecţi porunca lui Dumnezeu?». În veacul veacului nu ar fi putut atinge cineva statura şi harul Părintelui Arsenie, care vorbea despre smerenie într-un fel aparte, tainic şi încifrat. Vorbea prin pilde, lăsându-ţi ţie libertatea de a-i găsi tâlcul. Ţin minte că o dată mi-a cerut, spre marea mea uimire, să-l vorbesc de rău printre oameni. Fără să pricep ce vrea de la mine, m-am clătinat şi nu i-am împlinit porunca. Cu greu şi mult timp după aceea, am înţeles şcoala Părintelui şi lecţia smereniei sale. Cu greu şi mult timp după aceea, am priceput ce voia să spună Părintele, atunci când mă certa şi îmi cerea să iau aminte: «Dacă nu pleacă din inimă, nu intră în suflet nici un cuvânt»”.

[Adrian Pop]

[Adrian Pop]

[Adrian Pop]

[Adrian Pop]

DIN ZICERILE PARINTELUI ARSENIE BOCA
explicate de Parintele Teofil Pãrãian:

"Cu mine de douã ori trebuie sã se întâlneascã omul…"

Pãrintele zicea cã de douã ori trebuia sã se întîlneascã omul cu el: o datã cînd îi spune si a doua oarã la moarte, sã*i spunã dacã a fãcut ce i*a spus. Foarte corect! Ce rost are sã meargã cum merg unii cã sã*i spunã unul, cã sã*i spunã altul, cã un cuvînt de folos, cã nu stiu ce… si *apoi adunã la cuvinte de folos si nu împlineste nimic!

[Adrian Pop]

[Adrian Pop]

[Adrian Pop]

Părintele Arsenie Boca despre Sfintii Brâncoveni

Penipotenţiarul Veneţian la Ţarigrad, Andrea Nenno, a fost de faţă, în dimineaţa zilei de 15 august 1714, la execuţia lui Constantin Brâncoveanu Vodă şi a membrilor familiei sale, ucişi din porunca sultanului Ahmed.
În scrisoarea sa către Dogele Veneţiei, plenipotenţiarul său, raportează astfel:
„Duminică, 15/29 august, de dimi*nea*ţă, s-a tăiat capul bătrânului Principe al Vlahiei, tuturor fiilor lui şi unui boier care-i era vistier. Iată cum s-a făcut: Încă de dimineaţă, sultanul Ahmed se puse într-un caiac împărătesc şi veni la seraiul zis „foişorul lui Ialilsiacos", pe canalul Mării Negre, în faţa căreia era o piaţă, unde i-a adus pe Brâncoveanu Voievod, pe cei 4 băieţi ai lui şi pe vistierul Văcărescu. I-au pus în genunchi unul lângă altul la oarecare depărtare. Un gâde le-a scos căciulile din cap, şi sultanul i-a mustrat, făcân*du‑i haini. Apoi le dădu voie a face o scurtă rugăciune.
Înainte de a se ridica securea asupra capului, au fost întrebaţi dacă voiesc să se facă turci şi atunci vor fi iertaţi.
Glasul cel înăbuşit de credinţă al Brâncoveanului răsună şi zise înspăi*mân*tat de această insultă: «Fiii mei, iată, avuţiile şi tot ce am avut am pierdut! Să nu ne pierdem însă sufletele! Staţi tari şi bărbăteşte, dragii mei, şi nu băgaţi în seamă moartea. Priviţi la Hristos, Mântuitorul nostru, câte a răbdat pentru noi şi cu ce moarte de ocară a murit! Credeţi tare întru Acesta şi nu vă mişcaţi, nici nu vă clintiţi în credinţa cea pravos*lavnică, pentru viaţa şi lumea aceasta».
La aceste cuvinte, Ahmed se făcu ca un leu turbat şi porunci să li se taie capetele. Gâdele înfiorător ridică securea şi capul marelui vistiernic Enache Văcărescu se rostogoli la pământ. Apoi începu uciderea copiilor, începând cu cel mai mare. Când gâdele ridică securea la capul celui mai tânăr dintre copii, Beizadea Mateiaş, numai de 16 ani, acesta se îngrozi de spaimă. Sărmanul copil, văzând atâta sânge de la fraţii lui şi de la Văcărescu, se rugă de sultan să-l ierte, făgăduindu-i că se va face turc. Însă părintele său, Domnul Brâncoveanu, al cărui cap a căzut la urmă, îl înfruntă pe copilul său şi-i zise: «Mai bine să mori în legea creştinească, decât să te faci păgân, lepădându-te de Iisus Hristos, pentru a trăi câţiva ani mai mult pe pământ».
Copilul ascultă şi, ridicând capul, cu glas îngeresc, zise gâdelui: «Vreau să mor creştin! Loveşte!». În urmă, ucise şi pe Brâncoveanul.
O, Doamne, Doamne! Pana-mi tremură când vă descriu execuţia ce am văzut şi mă întreb: putut-a fi de faţă cineva şi să nu fi plâns, văzând capul nevinovatului Mateiaş, tânăr-tinerel, rostogolindu-se pe jos lângă capul părintelui său, care se apropiase de al copilului, părând a-l îmbrăţişa?
Gâdele, stropit cu sânge creştinesc, face un salut sultanului Ahmed, apoi se retrage. Sultanul, însoţit de pleni*potenţiarii Germaniei, Rusiei şi Angliei, se ridică să plece. Văzându-mă cu ochii înlăcrimaţi, sultanul spuse că acum regretă ce a făcut.