Din învăţăturile Sfântului Părinte Arsenie Boca

[Adrian Pop]

Până la judecata din urmă, mântuirea se poate dobândi oriunde; şi pe câmpuri de bătaie; şi se poate dobândi şi în iad; şi se poate pierde oriunde, şi în mănăstire, şi în ceata Sfinţilor Apostoli, şi s-a pierdut şi-n Rai.

[Adrian Pop]

Orbirea răutăţii, stând de-a pururea împotriva Adevărului, nu are leac, dar are pedeapsă.

"Acela care iubeşte lucrurile bune şi frumoase tinde de bună voie spre Harul dumnezeirii, fiind călăuzit de Providenţă prin raţiunile înţelepciunii.

[Adrian Pop]

[Adrian Pop]

[Adrian Pop]

Arsenie Boca - Omul Lui Dumnezeu a distribuit o fotografie postată de Sfantul Ardealului - Pr.Arsenie Boca.



CHEMAREA CUVÂNTULUI ŞI TĂCEREA
TRASĂ LA RĂSPUNDERE-CARAREA IMPARATIEI-ARSENIE BOCA

Larma vieţii şi gălăgia grijilor deşarte strigă oamenilor în urechi
nevoile lor pământeşti, mai tare decât le strigă glasul conştiinţei trebuinţele lor veşnice. Oamenii abia mai aud cele de dincolo şi li se par
departe: surzenia tot mai mult se întăreşte şi chemarea lină nu se mai
aude. Dar Dumnezeu, milostivul, ca să nu-i piardă în fărădelegile lor,
le rânduieşte şi chemare dinafară, prin glasul slujitorilor Săi. Prin preoţi
nu te cheamă omul, ca să-ţi pui nădejdea în om, ci te cheamă Domnul
ca să-ţi strămuţi viaţa ta de om. încă de demult i-a chemat Domnul pe
oameni prin preoţi şi leviţi, prin lege şi prooroci, adică prin conştiinţe
mai curate, care nu strâmbau chemarea lui Dumnezeu. Iar la plinirea
vremii a venit la noi oamenii însuşi Dumnezeu-Fiul sau DumnezeuCuvântul.
Cine a chemat pe oameni mai duios decât Iisus, ca să-L
cunoască pe Dumnezeu ca Tată, iar pe ei înşişi ca fii şi fraţi ai Săi?
Iisus, e drept, chema şi cu glasul dinafară, dar nimeni, niciodată, nra
grăit mai tainic, mai de-a dreptul conştiinţei chemarea Tatălui către fiii
Săi, ca El. Căci Iisus ardea de mila lor, ca un Dumnezeu.
El a propovăduit, binevestindu-ne, împărăţia Cerurilor şi, prin
slăvită Sa înviere, biruinţa asupra morţii, vestea şi descoperirea celei
mai mari bucurii de pe pământ. Ucenicii Săi de atunci şi din toate vremile, au propovăduit pe împăratul Cerurilor, înduplecând pe oameni să se adune cu felul de viaţă în ţara de obârşie şi la masa împăratului.
Noi, slujitorii Săi, nu purtăm preoţia noastră, sau preoţia legii vechi, ci
purtăm şi propovăduim preoţia împărătească a lui Iisus Hristos. Deci
nu chemăm pe oameni cu chemare de om, ci Dumnezeu preamilostivul îşi cheamă copiii, prin graiul omenesc al slugilor Sale văzute. Nu
ne propovăduim pe noi, ci Dumnezeu Se propovăduieşte prin noi,
singurul care are dreptul să Se propovăduiască pe Sine, fiind în stare să
ne mântuiască. Iată pe cine urmăm, ascultând preoţii cu conştiinţe
luminate. Nu e graiul omului, ci voia lui Dumnezeu care strigă către
oameni, din sfinţi, o chemare mai tare. Pe sfinţi nu-i ştim, dar pe cei
datori cu cuvântul îi ştim. Răspunderea lor e limpede şi tăcerea fără
apărare.
Dar, cum a zis oarecine: calea cea mai lungă pe pământ e de la
urechi la inimă, încât ani de zile nu ajung, ca să-i dai de capăt. De
aceea, fiindcă ochiul conştiinţei şi-a mai pierdut vederea şi nici urechea
nu înţelege chemarea cuvântului ce-şi are obârşia de dincolo de vorbe,
Dumnezeu milostivul, ca să nu piardă pe oameni, Ie rânduieşte o chemare mai tare.


Îmi place · · Distribuie · 366518 · acum 55 minute

[Adrian Pop]

[Adrian Pop]

[Adrian Pop]

[Adrian Pop]

[Adrian Pop]