Din învăţăturile Sfântului Părinte Arsenie Boca

[Adrian Pop]

Arsenie BOCA - Arhanghelul de la Prislop

acum aproximativ o oră

PARINTELE ARSENIE DESPRE RAUTATEA FARA LEAC

“Nimic mai greu, nimic mai periculos decat sa te lupti cu ingustimea si cu formalismul.

Nimic mai primejdios, decat a combate rautatea, care crede ca are dreptate, ca apara adevarul si ca slujeste lui Dumnezeu. Aceste forme ale relei-vointe au infrant si pe Iisus. Desi Dumnezeu n-a revelat o Scriptura impotriva Sa, formalismul [dupa aluatul] iudaic a intors-o impotriva lui Dumnezeu. Iata ce poate rautatea; sa stea impotriva iubirii de oameni si de Dumnezeu; impotriva ei, nu poate nimic, nici Iisus. De aceea, rautatea, pentru ca nu se poate schimba in bucurie nicidecum, nu are iertare, ea este impotriva iertarii si a oricarei tamaduiri, dar are judecata. Rautatea a infrant pe Dumnezeul Iubirii, dar se va infrange de Dumnezeul Judecatii.

Iisus a tamaduit orbirea ochilor dar n-a putut tamadui orbirea rautatii. Orbirea rautatii nu are leac, dar are pedeapsa.

Rautatea e o osanda, o moarte anticipata, care chinuieste firea, dar nu e naturala, e o venetica in fire. Pe aceasta vrea Dumnezeu sa o izgoneasca din fire, cu ajutorul omului…: “Iata, eu va trimit pe voi ca pe niste miei in mijlocul lupilor”.

Firea perversa si firea curata, originara, stau laolalta in raportul in care se afla un miel care bea apa dintr-un rau, fata de lupul care se afla mai la deal si ii baga mielului vina ca-i tulbura apa, gasindu-si astfel motivul intemeiat (justificarea) sa-l manance. E absurditate multa si variata lipita de fire. Misiunea lui Iisus, data si mieilor, e descojirea firii de absurditate, de salbaticie, de caricatura existentei: demonicul.

Aceasta inseamna ca Iisus conteaza pe un miez originar necontaminat, existent in fire, care desi este comprimat, este capabil sa-si recastige dimensiunea paradisiaca; miezul capabil de Har. Precum ca acestea sunt asa ne stau marturie mieii lui Dumnezeu, sfintii in preajma carora se imblanzeau fiarele.

Oamenii vor strange asa de multe rele pe pamant, incat nu mai ramane istoriei alta solutie decat sfarsitul ei”.

(din: “PARINTELE ARSENIE BOCA, mare indrumator de suflete din secolul XX. O sinteza a gandirii Parintelui Arsenie in 800 de capete“, Editura Teognost, Cluj-Napoca, 2002)






4Îmi place · · Distribuie

[Adrian Pop]

Arsenie BOCA - Arhanghelul de la Prislop

acum 5 ore

"Schimbarea la Față a Mântuitorului"
- fresca biserica Sf. Nicolae, Draganescu








http://www.sfatulbatranilor.ro/threa...ur-Romaneasca-!!!

[Adrian Pop]

http://www.sfatulbatranilor.ro/threa...rsenie-b/page2

[Adrian Pop]

Arsenie BOCA - Arhanghelul de la Prislop

acum 5 ore

Pr. Arsenie – Despre Sfântul Vasile cel Mare înaintea prefectului roman

Ca să scurtez vorba, aleg din viaţa Sfântului Vasile câteva momente de mare înălţime morală prin care se dovedeşte a fi cu adevărat mare dascăl al lumii şi ierarh. Era prin anul 372 când însuşi împăratul Valent a mers în Cezareea Capadociei unde păstorea Sfântul Vasile cu gând să-l abată de la dreapta credinţă la arianism. Sfântul Vasile i-a răspuns liniştit şi cuviincios că ţine credinţa pe care au mărturisit-o Sfinţii Părinţi la Niceea (325) şi că nimeni nu are putere să dea altă mărturisire de credinţă peste aceea. Primind un atare răspuns împăratul Valens căuta pricina ca să-l exileze pe Sfântul Vasile ştiin că numai el susţine dreapta credinţă în Asia Mică şi că dacă n-ar fi el pe ceilalţi uşor i-ar putea câştiga fie prin momeli fie prin înfricoşări.

Împăratul l-a dus cu sine pe Modestus, prefectul pretorienilor (siguranţa împăratului) şi pe episcopul Evippius din Galatia care era arian. Pe acesta l-a dus ca să provoace scandalul ca apoi prefectul să poată interveni cu armata. Evippius a vrut să slujească într-o biserică din Cezareea dar Sfântul Vasile nu l-a lăsat până când nu va subscrie afuriseniile date de soborul de la Niceea asupra arienilor. Acela s-a plâns împăratului care a trimis la Sfântul Vasile pe prefectul pretorienilor ca să-l atragă la arianism iar dacă nu va putea cu binele să-l înfricoşeze cu ameninţări.
“Ce îndrăzneală ai tu să te împotriveşti religiei împăratului” – îi zise prefectul? “Eu nu văd nici o îndrăzneală şi nu văd care este religia împăratului ca să mă împotrivesc ei. Eu ştiu că şi împăratul e creat de Dumnezeu ca şi mine şi prin urmare şi el trebuie să aibă aceeaşi religie pe care o am şi eu şi credincioşii mei”. Prefectul începu cu ademeniri zicând: “Uite n-ai vrea tu să fii în mărire asemenea împăratului? O vei putea avea dacă vei mărturisi şi tu credinţa împăratului”. Sfântul Vasile îi răspunse: “Amândoi suntem creaţi după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu dacă suntem asemenea împăratului. În ce priveşte mărirea, aceasta se va vedea numai în viaţa viitoare. Apoi spune tu dacă o va avea acela care face voia lui Dumnezeu sau acela care lucrează împotriva Lui”. “Dar nu te temi de relele ce pot să vină asupra ta” – îi zise prefectul? “Eu nu mă tem de rele pentru că ştiu că Dumnezeu nu va îngădui mai multe decât sunt de trebuinţă pentru ispăşirea păcatelor mele”. “Dar ştii că împăratul poate să-ţi facă atâta rău cât tu nu vei putea răbda?” “Ce anume ar putea să-mi facă împăratul” – întreabă Sfântul Vasile liniştit? “Să te despoaie de averi, să te exileze, să te ucidă chiar”. La acestea Sfântul Vasile râse zicând: “Toate acestea împăratul nu mi le poate face. Astfel nu mă poate despuia de averi fiindcă m-am despuiat demult eu însumi, aşa că azi n-am nimic. Nu mă poate exila unde să nu fie Dumnezeu de faţă. Apoi cu moartea nu-mi poate face alta decât să mă trimită mai degrabă la viaţa pe care atât de mult o doresc. Spune deci stăpânului tău, împăratului, că dacă n-are alte rele cu care să mă înfricoşeze, de acestea de până acum nu mă tem şi nici gând n-am să-i fac lui pe voie împotriva lui Dumnezeu”. Prefectul pretorienilor spuse împăratului totul şi încheie cu aceste cuvinte: “De către căpetenia acestei Biserici suntem biruiţi: Ameninţărilor este superior, decât cuvintele e mai tare, iar decât ademenirile este mai puternic” (Minis superior est, sermonibus firucior, verbogum blandi, tiis fortior). Dacă i-am zis: “Niciodată n-am văzut om ca dumneata” ştiţi ce mi-a răspuns? “Poate că niciodată n-ai văzut episcop”! Împăratul se aprinse de mânie şi zbieră înfuriat: “Să fie exilat numaidecât!!” Şi însuşi se apucă să scrie mandatul de exilare, dar de trei ori i se rupse peniţa şi nu putu scrie. Împăratul crezu că acesta este un semn de sus şi de data aceasta lăsă mânia pentru mai târziu. Reîntors la Constantinopol, din nou încercă să scrie mandatul de exilare pentru Sfântul Vasile dar fără de veste i se îmbolnăvi copilul cel mai mare şi se zbătea ca-n ghearele morţii şi nu se linişti până ce nu-şi propuse să lase pe arhiepiscopul din Cezareea în pace.
Iată părinte al Bisericii, mare dascăl al lumii şi ierarh. Iată ucenic umblând liniştit pe marea înfuriată. Iată stâlp nemişcat de talazuri, iată linişte şi modestie neclintită de vifor, iată om dintre noi străbătând veacurile şi întărindu-ne pe noi în liniştea cea mai presus de fire, că tot Dumnezeu este la cârma lumii.






1Îmi place · · Distribuie

• 19 persoane apreciază asta.
  
  
  
  
• 
  Maria Giurea Slava Domnului! Amin!
  acum 4 ore · Îmi place
  
  
  
  
  
  
• 
  Maria Giurea Slava Domnului!
  
  
  
  
  

[Adrian Pop]

Arsenie BOCA - Arhanghelul de la Prislop

acum 15 ore

TRAGEŢI DE VOI CĂTRE CREŞTINISM.
CITIŢI CĂRŢI EGALE CU TESTAMENTUL.
ÎNVĂŢAŢI SĂ MÂNCAŢI CU LINGURA MICĂ!

Scrisoarea Părintelui Arsenie către N.

Rememorează-ţi: "N., trage de tine la creştinism!". Tu nu faci decât că-l studiezi pe dinafară, din cărţi. Tu încă nu te-ai angajat existenţial în creştinism, adică cu toată sinceritatea de conştiinţă şi cu toate "riscurile" acestei angajări. "Riscuri" faţă de tine, întâi; şi apoi: faţă de "firea omenească", în general. Toate instinctele tale sunt "în primejdie" în faţa creştinismului, în faţa trăirii lui Hristos. Acestea sunt cele dintâi "alarme" ale naturii slăbite de păcat în faţa "primejdiei" de-a fi "înghiţite" de Viaţă- adevărata Viaţă.
Îţi descrisei o latură a slăbirii tale sufleteşti.
Mai este una.
Un psiholog francez contemporan a făcut o mare descoperire, care sună, în cuvintele lui, cam aşa: "Intelectul nostru e structurat dialectic; adică: orice idee apare în câmpul luminos al conştiiţei, trezeşte, prin inducţie, şi ideea contrară. De aceea, să nu te miri că: plecând să realizezi o idee, te poţi "trezi" făcând exact contrar ei".
Cu aceste elemente de ajutor poţi mai uşor să te înţelegi pe tine însuţi, să-ţi explici aproape toate "împotrivirile" tale şi faţă de tine şi faţă de oameni (taică-tău, de pildă) şi, şi faţă de Omul cel pogorât din Cer- făptura noastră cea nouă - cum se exprimă Sfântul Pavel.
Ce pot să te ajut este să te cunoşti pe tine însuţi, în cea mai intimă "şurubărie" a naturii tale şi să decizi tu însuţi cum trebuie, cu destinaţia ta în lume.
De această parte a ta de osteneală sincercă cu "reparaţia" ta, în lumina credinţei şi a cunoştinţelor pe care le primeşti (datorită nevoinţelor părinţilor tăi) nu te poate scuti nimeni. Nici tu nu te vei putea scuti.






75Nu-mi mai place · · Distribuie

• Ţie, lui Vasile Danci Moroşanu şi altor 92 vă place asta.
  
  
  
  
• 
  Vezi încă 3 comentarii
  
  
  
  
• 
  Anisoara Paul Ai mare dreptate parinte Arsenie dar fara ajutorul vostru din ceruri nu putem reusi prea mare confuzie in lume si e tot mai greu sa facem fata ,,,
  acum 12 ore prin telefonul mobil · Îmi place · 2
  
  
  
  
  
  
• 
  Popovici Maria Sarut mina ta cea sfinta parinte Arsenie Boca .Iarta toate pacatele si ai grija de familia mea.
  
  
  
  
  

[Adrian Pop]

Arsenie BOCA - Arhanghelul de la Prislop

acum 16 ore

A trecut un an de la spovedania făcută la Părintele Arsenie când, pe neaşteptate, a simţit în suflet un gând vrăjmaş, păgân, hulitor de Dumnezeu şi de tot ce este sfânt. Cu trecerea timpului aceste stări au luat proporţii aşa încât, după încă un an, uraganul necredinţei, al ateismului s-a dezlănţuit cu o furie pe care numai iadul, duhul negaţiei şi al minciunii putea să-l dezlănţuie. Luptându-se din răsputeri cu ispita satanei, a ateismului, tânărul se îngrozea, gândindu-se că va ajunge să-şi piardă credinţa şi odată cu aceasta şi mintea.
Singura lui scăpare era Dumnezeu şi Părintele său duhovnicesc, Arsenie, pe care s-a hotărât să-l caute la mănăstire. Durerile lui sufleţeşti nu le-a destăinuit nimănui, nici chiar părinţilor lui, adică a păstrat o tăcere desăvârşită în acest sens. Răvăşit sufleteşte, tulburat, îngrozit, aproape de pragul sau doaga nebuniei, s-a înfăţişat la Parintele Arsenie care, văzându-l, l-a întrebat, înainte ca tânărul să-i spună durerea sa: „Ce fac cei din sat, care spuneau că nu este Dumnezeu şi tu spuneai că este?“. Părintele s-a referit la gândurile de referinţă care îl luptau furibund în timp ce el era în sat. Tânărul i-a spus cu ochii în lacrimi: „Părinte, mă chinuieşte cumplit gândul necredinţei“. A confirmat personal ceea ce Părintele i-a spus cu câteva momente înainte. „Dacă nu veneai se putea să ajungi ateu“, i-a spus Părintele Arsenie şi apoi l-a îndemnat să cheme în ajutor mila şi harul lui Dumnezeu, spunându-i: „Spovedania şi Împărtăşania“. Aşa a luat sfârşit chinul tânărului greu încercat de ispita necredinţei.
După câţiva ani de zile s-a găsit la Mănăstirea Brâncoveanu o copie a unui manuscris al Părintelui Arsenie în care se descriau stările sufleteşti ale celor care, datorită păcatelor înaintaşilor lor sau poate ale celor în cauză, trăiau momente asemănătoare cu cele pe care le-a trăit tânărul respectiv.






4Nu-mi mai place · · Distribuie

• Ţie, lui Vasile Danci Moroşanu şi altor 65 vă place asta.
  
  
  
  
• 
  Vezi încă un comentariu
  
  
  
  
• 
  Georgeta Vizitiu Slava lui Dumnezeu pentru toate , AMIN !
  acum 10 ore · Îmi place · 1
  
  
  
  
  
  
• 
  Elena Tudor PARINTE IEROMONAH ARSENIE,ROAGA-TE PT.NOI PACATOSII.
  
  
  
  
  

[Adrian Pop]

Arsenie BOCA - Arhanghelul de la Prislop

acum 16 ore lângă Constanta, Romania

Părintele Teofil de la Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus ne-a arătat în cartea sa: „Cine sunt eu?“ că în anii liceului a ascultat o predică a Părintelui Arsenie în care a spus că Mântuitorul Hristos i s-a arătat în biserica Mănăstirii Brâncoveanu sub chipul unui copil care plutea în aer, Mântuitorul fiind în acel timp în cadrul uşii din peretele care desparte naosul de pronaos. În această vedenie Domnul i-a arătat haina cu care Părintele era îmbrăcat, deşi albă şi curată, avea totuşi o pată. Această pată reprezenta un păcat (Părintele nu a spus niciodată ce a fost acel păcat).
Altădată Domnul Hristos i s-a arătat în sfântul altar deasupra Sfintei Mese, tot sub chipul unui copil, căruia i s-a adresat cu cuvintele: „sfinte îngere, roagă-te lui Dumnezeu pentru mine, păcătosul“. Neprimind nici un răspuns şi-a dat seama că nu este un înger, ci Însuşi Domnul, Căruia i s-a adresat apoi: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu,miluieşte-mă pe mine, păcătosul“ şi a primit răspunsul din care a înţeles că va trebui să rămână acolo, la acea mănăstire, şi să săvârşească lucrarea duhovnicească rânduită.
Într-o conferinţă pe care a ţinut-o în faţa unor preoţi a spus următoarele cuvinte: „Aşa că, în deplină cunoştinţă a misiunii noastre, putem păşi la lucru că noi nu suntem singuri. Mântuitorul este cu noi. Personal am această cunoştinţă de care nu sunt vrednic. Mi-am văzut Stăpânul şi mi-a arătat păcatele! Aşa se deosebeşte adevărul de părere căci mi-a arătat păcatele mele, nu ale altora. Harul lui Dumnezeu, sălăşluit în sufletele celor care au fost luminaţi cu Sfântul Botez, devine lucrător în măsura în care credinciosul colaborează cu el, adică prin nevoimţe, rugăciuni, postiri, privegheri, ajunări, prin lacrimi de pocăinţă. Urmarea acestei nevoinţe este că cel în cauză ajunge până la o măsură dumnezeiască încât se face vrednic să săvârşească lucruri mai presus de puterile omeneşti, de a săvârşi fapte supranaturale, atunci când şi unde voieşte Dumnezeu“.
De asemenea daruri s-a învrednicit Părintele Arsenie. Dovadă sunt faptele săvârşite înaintea multor credincioşi, despre care aceştia dau mărturie.
Un fost cântăreţ de la Mănăstirea Sâmbăta îşi aminteşte că atunci când Părintele Arsenie era stareţul mănăstirii, într-o dimineaţă, ieşind Părintele din biserica cea veche pentru a merge spre altarul din pădure pentru a săvârşi Sfânta Liturghie, uitându-se în urmă să vadă dacă Părintele vine, s-a cutremurat şi a zis: „Vai, Părinte, sunteţi în foc?“. „Am simţit şi eu că mă arde ceva“ a zis Părintele. Şi atât. S-a ferit să comenteze sau să comunice stările de har ale milei lui Dumnezeu care nu l-au părăsit niciodată.
Ne spunea Părintele că ne ştie toate păcatele noastre şi ale neamului nostru, că a vorbit cu sfinţii pe care-i pictează. Cei care mergeau la el îi simţeau puterea şi ajutorul şi pe mulţi îi vindeca pe loc.
*
În lucrarea Părintelui Arsenie avem şi cazuri de vindecări miraculoase. A vindecat un orb pe care mai întâi l-a spovedit şi l-a împărtăşit şi apoi i-a zis să iasă din biserică. Cei prezenţi au vrut să-l ajute fiind orb, dar Părintele i-a oprit zicându-le să-l lase să meargă singur. Ajungând la uşă bolnavul a zis: „Măi, fraţilor, eu văd?“. În acel moment i-a revenit vederea pentru toată viaţa.



4Îmi place · · Distribuie

• Lui Vasile Danci Moroşanu şi altor 44 le place asta.
  
  
  
  
• 
  Vezi încă un comentariu
  
  
  
  
• 
  Rodica Oana Sfinte Parinte Arsenie Boca roaga-te pentru noi pacatosii !
  acum 12 ore · Îmi place · 2
  
  
  
  
  
  
• 
  Eliza Voicu Părintele Arsenie Boca și Părintele Teofil Pârâian au fost DOUĂ MARI PISCURI ALE NEAMULUI ROMÂNESC
  
  
  
  
  

[Adrian Pop]

ABSOLUT TOT CE ESTE POSTAT LA ACEASTA LOCATIE TREBUIE ANALIZAT. ABSOLUT TOTUL....

http://www.youtube.com/watch?v=IT_QjNVJBQE
Arsenie Boca - Rugaciunea

https://www.facebook.com/ArsenieBoca...lulDeLaPrislop

[Adrian Pop]

Arsenie BOCA - Arhanghelul de la Prislop a distribuit fotografia † Manastirea Sfantul Mucenic Fanurie.

vineri

Asa se ruga Sfantul Fanurie, pentru orbi, pentru muti, pentru surzi:

"Miluieste, Doamne, pe acesti necajiti, ca zidirea Ta sunt, deschide ochii, ca sa vada frumusetea cerului Tau si lumina zilei, si sa nu mai fie ei cu picioarele zdrobite de pietre, nici cu rusinea neamului lor".

"Deschide buzele lor cele inchise, lumineaza-le mintea, ca sa Te slaveasca pe Tine, si cu buzele lor sa sarute chipul Tau cel nefacut de mana si cu lacrimi sa spele intrarile in biserica, ca astfel sa se proslaveasca numele Tau cel sfant".

"Auzi-ma pe mine, Doamne, in ceasul acesta, de acum si cerceteaza si deschide auzul robilor Tai, ridica greutatea neauzirii, ca auzind sa auda glasul clopotelor Tale cele sfinte, sunetele rotilor si toate sunetele de pe pamant."

Si atat de mare era rugaciunea si plangerea Sfantului Fanurie catre Dumnezeu, ca uneori, si paganii plangeau auzindu-i rugaciunile si vazandu-i lacrimile.







2Îmi place · · Distribuie

• 39 de persoane apreciază asta.
  
  
  
  
• 
  Vezi încă 3 comentarii
  
  
  
  
• 
  Arsenie BOCA - Arhanghelul de la Prislop in ultimele sale clipe de viata, cand era chinuit de calaii care vroiau sa-l omoare, el s-a rugat : "Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce ai miluit pe aceștia care au făcut plângere și strigare, fă ca tot cel ce va face o turtă și o va da săracilor să fie ascultat în orice durere dreaptă va avea. Acestea zic, să fie spre iertarea păcatelor mamei mele, care a murit păcătoasă", și de răspunsul pe care l-a primit el de la Dumnezeu: "Fie Fanurie după cuvântul tău și tot cel ce te va chema pe tine în ajutor să fie ascultat de Mine și tu vei fi ajutorul celor în nevoi". Este vorba de acele turte/prajiturele numite fanuropite . Toti cei care se roaga lui simt ajutor în problemele lor, Sfantul Fanurie fiind un grabnic ajutator ....
  acum 15 ore · Îmi place · 5
  
  
  
  
  
  
• 
  Iulia Anastasescu Popescu Nu uitati de mama Sfantului Fanurie (27 august)! Retetele fanuropitei: http://candela-aprinsa.blogspot.com....te-retete.htmlCandela aprinsă: Fanuropite - reţete
  candela-aprinsa.blogspot.comToate ingredientele se mixează. Se unge o tavă cu ulei de măsline şi puţin zahăr şi făină. Se toarnă întreaga compoziţie, care se va tăia ulterior. Se coace la foc mijlociu aproximativ o oră.
  
  
  
  
  
  
  
  
  
  
  
  

[Adrian Pop]

Arsenie BOCA - Arhanghelul de la Prislop

vineri lângă Constanta, Romania


Mie mi-a spus moşul Codrea că atunci când s-a dus în munte, l-a întâlnit pe Părintele Arsenie şi atunci i-a spus cum a primit el un duhovnic.
Înainte de a ajunge la mănăstirea Sâmbăta, după ce a terminat teologia, au vrut să îl căsătorească, să fie preot de mir. Şi Părintele s-a rugat la Dumnezeu să-i descopere ce să facă: să se călugărească sau să se facă preot de mir. Şi a avut un vis şi i s-a spus: „Mănăstirea”. A plecat la Muntele Athos ca să primească învăţături duhovniceşti şi s-a rugat mult la Mântuitorul şi la Maica Domnului să-l îndrume la un duhovnic iscusit, care să-l călăuzească bine în viaţa călugărească. S-a rugat mai intens la Maica Domnului şi a venit Maica Domnului, l-a luat de mână şi l-a dus pe un munte înalt - prăpastie mare şi în stânga şi în dreapta - pe care nu puteai merge nicicum cu piciorul liber. L-a dus pe vârful muntelui şi l-a încredinţat unui sfânt care trăise cu 200 de ani înainte: Sfântul Serafim de Sarov. Acesta l-a învăţat viaţa călugărească. Apoi, de câte ori avea nevoie de duhovnic mergea în locul acela singur, în vârful muntelui.