Din învăţăturile Sfântului Părinte Arsenie Boca

[Adrian Pop]

Arsenie BOCA - Arhanghelul de la Prislop
Îmi place pagina · 23 iulie



Parintele Arsenie

"Toata lumea vorbea despre ce ochi frumosi albastri are parintele Arsenie. Si toti care veneau vroiau sa se uite prima data sa-i vada ochii si parintele Arsenie vazand aceste exagerari si-a pus acei ochelari fumurii pentru a mai domoli aceste exagerari lumesti..."

[Adrian Pop]

Arsenie BOCA - Arhanghelul de la Prislop
Îmi place pagina · 21 iulie



Prin foc si prin apa

Ca unul care in cursul studiilor medii se remarcase la matematica, fizica si desen, cu vointa si disciplina care il caracterizau inca din adolescenta, Zian Boca ar fi ajuns cu siguranta un pilot de elita sau un inginer de mare clasa. Cu zestrea sa intelectuala si spirituala, ar fi excelat in orice domeniu. Peste ani, la Draganescu, unde a pictat biserica acestui sat vlascean, Parintele Arsenie ii va spune Preasfintitului Daniil Stoenescu, Episcopul Daciei Felix, pe atunci, student la “Teologia” din Sibiu: “Daca Dumnezeu are un plan cu mine, trec prin foc si prin apa”. Astazi, avand perspectiva devenirii sale, putem spune despre acel moment de cumpana, cand a optat pentru Academia Teologica “Andreiana” din Sibiu, ca Dumnezeu avea pentru tanarul Zian Boca o misiune mult mai mare, pe masura talantilor cu care il dotase.
Cine vor fi fost tutorii, nu indeajuns de avuti, pentru a-i garanta financiar studiile superioare la Bucuresti? Dupa decesul lui Iosif Boca, tatal Parintelui Arsenie, in 1926, Vasile Crucin l-a luat pe Zian in custodie. Invatator la Buteni, localitate situata pe drumul ce leaga oraselul Brad de Arad, mai mare cu noua ani decat Zian Boca, Vasile Crucin este varul sau primar si, totodata, fiul lui Vasile Crucin, pantofar din Brad, si al Anei Boca, sora lui Iosif Boca. In casa varului sau, situata in spatele scolii, Zian va avea camera sa, pe tot parcursul cursurilor universitare. Aici isi petrece vacantele, ocupandu-se mai ales cu desenul si pictura. Asadar, tutorii la care se refera Parintele Arsenie in autobiografia din 1945 sunt, dupa toate probabilitatile, Vasile Crucin si sotia acestuia, Maria.

foto-Culoar in internatul unde a stat si Parintele Arsenie

[Adrian Pop]

Arsenie BOCA - Arhanghelul de la Prislop
Îmi place pagina · 21 iulie



"Nu l-a pasionat prea mult studiul limbilor straine. Cunostea, totusi, foarte bine limbile franceza si germana si citea cu aviditate studii de psihologie, de caracteriologie, de grafologie, cautand sa se adanceasca in descifrarea tainitelor sufletului. A iubit de mic desenul, sculptura si mai ales pictura. Imi amintesc si acum de usurinta cu care interpreta la flaut compozitii destul de pretentioase. Toate acestea erau tot atatea dovezi care ne ajutau sa intrevedem in el pe pictorul si pe duhovnicul de mai tarziu, care cauta sa redea, in compozitii clare si analize psihologice, destule adancuri ale sufletului omenesc”.

Asadar, la varsta de 19-20-21 de ani, cand aproape toti tinerii sunt atrasi de placeri si distractii, cand traiesc cu impresia ca au tot timpul si toata viata inainte, Zian isi autoimpune o asceza severa: un regim alimentar fara carne, calirea trupului prin frig, o atitudine rezervata in raporturile cu ceilalti, dedicandu-se cu seriozitate studiului si rugaciunii. Sa fi incoltit in sufletul sau, inca de atunci, chemarea spre viata calugareasca?...

[Adrian Pop]

Arsenie BOCA - Arhanghelul de la Prislop
Îmi place pagina · 21 iulie



„Un sfânt se cunoaşte abia după trecerea timpului. Cu cât se adaugă mai mulţi ani după mutarea sa pe lumea cealaltă, cu atât va veni lumea spre el mai mult, dacă a fost cu adevărat un slujitor al lui Dumnezeu” – Pr. Arsenie Boca

[Adrian Pop]

Arsenie BOCA - Arhanghelul de la Prislop
Îmi place pagina · 20 iulie





Veşmântul folosit de părintele Arsenie în timp ce picta

[Adrian Pop]

Arsenie BOCA - Arhanghelul de la Prislop
Îmi place pagina · 20 iulie



Părintele Arsenie Boca şi Evanghelia din Galaţi

În biserica Parohiei Făgăraş-Galaţi poate fi văzută şi sărutată o Sfântă Evanghelie a cărei ferecătură este lucrată de mâinile Părintelui Arsenie Boca. Pentru a afla povestea ei şi a unor vremuri crunte, de neînchipuit pentru cei care nu le-au trăit, părintele paroh Cornel Ursu ne-a oferit lucrarea doamnei Elena Manta, din care am extras un episod relatat de părintele Ioan Comşa, paroh între anii 1936-1978. Considerat de către Securitate ostil noului regim comunist, părintele Comşa era pus sub urmărire şi a fost ridicat de câteva ori. Una dintre arestări a avut loc în 1948. În relatarea ei apare întâlnirea cu Părintele Arsenie, pe care îl cunoştea din facultate, şi povestea Evangheliei.
„Dimineaţa am fost legaţi cu cătuşe şi sârmă ghimpată şi am fost duşi la Braşov, la Securitate, în vila „Popovici” şi ne-au băgat într-o cameră unde era o forfotă înspăimântătoare. Acolo era un dulap şi un oarecare a deschis uşa şi m-a băgat în acest dulap şi am simţit că mă sufoc. M-au scos afară înjurându-mă şi lovindu-mă. M-au băgat într-o celulă mică, încât nu puteai să stai decât în picioare, unde era un bec electric de mare voltaj care te orbea, umezeală, murdărie şi miros de urină. Acolo am fost ţinut, cred, patru zile, cu o bucată de pâine. Când m-au scos eram năucit de oboseală. M-au dus pe nişte trepţi în sus şi m-au pus într-o cameră, au încuiat uşa după ce mi-au luat şiretele de la bocanci şi cureaua. După un timp au venit trei indivizi cu bastoane de cauciuc. Pe unul îl ştiam că este Ionescu Brăila din Făgăraş. În această cameră erau două birouri faţă în faţă. Brăila în faţa mea. A scos o foaie de hârtie şi mi-a dat-o de am citit-o. Erau douăsprezece puncte la care mi-a spus să răspund afirmativ. Douăsprezece capete de acuzare. După ce le-am citit, mi-am dat seama că răspunzând aşa era o condamnare grea şi sigură. Am spus că nu răspund la asemenea acuzaţii mincinoase. M-a lovit cu bastonul peste cap şi pe urmă pe unde apuca. Dădea cu toată forţa. Nu am vrut să recunosc nimic şi din nou începea bătaia. (…) Aşa au ţinut-o, cred, vreo două săptămâni.
Aceste bestii vroiau să recunoaştem că am organizat mişcare legionară şi ajutorul legionar din jurul Făgăraşului şi la Rupea. Eu nu am fost la Rupea niciodată şi nu voiam să-mi pun ştreangul de gât. Bătaia şi înfometarea erau argumentele lor. Apare la un moment dat şeful Securităţii, Tomescu, care mi-a zis că dacă nu recunosc, „schimbăm foaia”. Şi cu adevărat, au schimbat-o. A doua zi mi-au legat mâinile cu o împletitură de lână şi m-au pus „la fus”. Printre coate au băgat un drug de fier şi e sub genunchi şi m-au făcut ca un vârtej, cu tălpile goale şi fundul gol. Loveau pe tălpi, pe fund şi peste testicule. După ce am fost aproape leşinat, m-au aruncat pe jos şi au turnat o găleată de apă peste capul meu şi m-am dezmeticit. Mi-au ordonat să scriu. Le-am arătat mâinile. Degetele erau aşa de umflate încât nu mai puteam ţine tocul în mâini şi i-am zis lui Brăila să scrie. Miroseau a băutură, căci toţi erau beţi. El citea, eu ziceam că nu semnez. Imediat curgeau bastoanele în cap. atunci mi-au spart timpanul la urechea dreaptă. Am asurzit imediat şi mă lua cu ameţeli. M-au dus în celulă, a doua zi din nou la anchetă, cu bastoane, „cu fusul”, cu tocmeală şi lovituri, din două în două zile. Cu mare greutate am răspuns la şase întrebări şi am semnat cu greu. Mi-au luat bocancii şi m-au dus într-o cameră la subsol, unde era un prici pe colţul căruia m-am aşezat, murdar şi plin de sânge. Acolo erau o sumedenie de oameni. (…)
Dintr-un colţ din fundul camerei am văzut că se ridică cineva îmbrăcat în reverendă albă şi a venit lângă mine. M-am mirat mult, că nu ştiam că şi Părintele Arsenie Boca este arestat şi în anchetă. Pe Părintele Arsenie l-am cunoscut de foarte mulţi ani şi eram prieteni. Această prietenie a durat până la moartea Părintelui. El nu m-a întrebat nimic, că ştia că eram contra comunismului. Pe Părintele Arsenie îl duceau la anchetă seara şi venea dimineaţa. M-a luat de pe marginea priciului şi mi-a făcut loc lângă el şi m-a spălat şi oblojit. Avea un moral foarte ridicat şi permanent un zâmbet de satisfacţie pe buze. O, Părinte Arsenie! Ai tămăduit rănile celui ce căzuse între tâlhari! Părintele Arsenie era acolo la Securitate un stâlp de lumină pentru sufletele chinuite şi disperate şi deznădăjduite de situaţia în care ţara întreagă era căzută pe mâini de bestii…
Am stat acolo până ce m-am refăcut, cred că două săptămâni, şi de acolo m-am dus la închisoarea din Braşov. Pe Părintele Arsenie l-am lăsat acolo. Târziu, după ce m-am eliberat, am auzit că l-au dus la Canal. L-am văzut peste câţiva ani când lucra la Schitul Maicilor în Bucureşti. I-am dus acolo material inoxidabil şi mi-a lucrat ferecătura de Evanghelie, care se poate vedea în biserica din Galaţi.”

(Pr. Ioan Comşa, în volumul Elena Manta – Galaţi-Făgăraş: loc de întâlnire a două binecuvântate ţinuturi româneşti)
Apostolat în Ţara Făgăraşului, nr. 58 – noiembrie 2011

[Adrian Pop]

Arsenie BOCA - Arhanghelul de la Prislop
Îmi place pagina · 20 iulie



Dumnezeu pe toti ii trimite inzestrati si in stare sa fie drepti. Dar trecand ei prin poarta nasterii pamantesti, iau in spate poveri parintesti, care-i spetesc si-i incovoaie spre pamant. Pe urma, slabiti de osteneala vietii si de mediul inconjurator, greu se vor decide sa reprezinte cauza lui Dumnezeu (Ridicarea casatoriei la inaltimea de Taina, Arsenie Boca)

[Adrian Pop]

Arsenie BOCA - Arhanghelul de la Prislop
Îmi place pagina · 20 iulie



O scrisoare a Părintelui Arsenie

https://www.facebook.com/photo.php?f...type=1&theater

[Adrian Pop]

Arsenie BOCA - Arhanghelul de la Prislop
Îmi place pagina · 20 iulie



Dumnezeu e pretutindeni doar că trebuie rugat. Uneori chiar o rugăciune scurtă făcută însă din tot sufletul şi cu toată inima te ajută dacă o zici cu putere

[Adrian Pop]

Arsenie BOCA - Arhanghelul de la Prislop
Îmi place pagina · 19 iulie



Porunca desăvârşirii

Porunca desăvârşirii s-a dat încă prin Legea veche, evreilor (Levitic11, 44-45), dar cu deosebire s-a dat prin Legea nouă, creştinilor (Matei 5, 48). Desăvârşirea şi sfinţenia sunt cele ce măsoară apropierea sau depărtarea noastră de Dumnezeu. De aceea, în trei cete se rânduiesc ostaşii războiului duhovnicesc, în: chemaţi, aleşi şi credincioşi, sau cu altă numire: începători, sporiţi şi desăvârşiţi.
Precum când merg la oaste, oamenii lumii lasă toată grija de acasă, ca să nu-i încâlcească în vremea ostăşiei, aşa şi nevoitorii mântuirii lasă toată grija lumii, pentru Împăratul cerurilor.
Dacă la intrarea în viaţă sunt de ajuns poruncile şi sângele Mielului, pentru ajungerea desăvârşirii însă sfaturile evanghelice se fac porunci. Sfaturile evanghelice sunt tot porunci pentru cine are înzestrarea de a le îndeplini. Şi o au mult mai mulţi, după cum întâmplările vieţii îi dovedesc, şi iarăşi înzestrarea aceasta şi-o desăvârşesc mult mai puţini, din lipsa de povăţuitori desăvârşiţi. Printre sfaturile evanghelice sau poruncile desăvârşirii cea dintâi e lepădarea de lume. Cine se leapădă de lume nu mai stă la cumpănă, între preţul lumii întregi, de i-ar da-o cineva toată în stăpânire până la sfârşitul veacurilor, şi între preţul sufletului, curăţit şi strălucit de slava lui Dumnezeu, în viaţa de apoi. Faţă de slava aceea, ale lumii de aicea toate sunt gunoi. Lepădarea de lume e o convingere, pe care poţi s-o ai şi în mijlocul lumii stând, precum poţi să n-o ai şi în mijlocul pustiei petrecând. Dar cei ce se mântuiesc, toţi trebuie s-o aibă.