Din învăţăturile Sfântului Părinte Arsenie Boca

[Adrian Pop]

[Adrian Pop]

Arsenie BOCA - Arhanghelul de la Prislop
Îmi place pagina · 26 iulie



De ce l-a urmarit Securitatea pe Pr. Arsenie Boca? – cateva fragmente din dosarele politiei politice

Primul lucru care trebuie precizat este faptul ca parintele Arsenie a intrat in vizorul autoritatilor inca de dinainte de instaurarea regimului comunist. Masele de oameni care se indreptau spre Manastirea Brancoveanu de la Sambata de Sus in anii celui de-al Doilea Razboi Mondial puteau sa cuprinda si oameni potential periculosi pentru ordinea de stat, atat de fragila in contextul istoric atat de delicat.

Cum drumurile aveau drept tinta cel mai adesea pe parintele Boca, in mod firesc organele de ordine s-au intrebat cum si in ce fel acest calugar poate avea influenta asupra oamenilor. Printre miile de pelerini la Sambata s-au numarat si tineri simpatizanti ai Miscarii Legionare, care au cautat sfat la vestitul duhovnic. La semnalele date de informatorii din preajma manastirii, pretinsele legaturi ale parintelui cu Miscarea Legionara au fost verificate, dovedindu-se lipsa lor de fundament. in schimb, banuiala a ramas consemnata in dosarele Sigurantei, care vor fi preluate mai tarziu de Securitatea comunista.

in vara anului 1945, parintele Arsenie a fost arestat pentru prima data. Totul a plecat de la excesul de zel al proaspatului ministru al Cultelor, Constantin Burducea, care, pentru a se face util guvernului Groza, promisese ca va curata Biserica de persoanele vinovate de participarea la crime de razboi si la dezastrul tarii. Printre cei „vinovati“ a fost considerat si parintele Boca, care, in acea perioada, desfasura o ampla campanie catehetica, menita sa-i pregateasca pe monahi si credinciosi sa faca fata tavalugului comunist. Anchetatorii, care nu dobandisera inca naravurile Securitatii, si-au dat repede seama de eroare, iar parintele a fost eliberat, intorcandu-se la Manastirea Brancoveanu.



Aceasta a intrat insa curand in centrul luptei dintre fortele anticomuniste din munti si trupele de Securitate. Cautat de cei din rezistenta si urmarit permanent de agentii regimului, parintele Arsenie a urmat in toti acesti ani o cale ale carei ecouri reverbereaza in textele pe care le vom oferi mai jos. Suspiciunile au ajuns atat de mari, incat in anul 1948 parintele este din nou arestat si anchetat si din nou nu i se gaseste vreo vina.



Eliberat, parintele Arsenie nu se mai duce la manastirea sa de metanie, unde framantarile erau prea mari, ci primeste staretia unei foste manastiri greco-catolice, Prislopul, de care isi va lega definitiv numele.

Aici, la Prislop, Arsenie Boca incearca sa constituie o comunitate monastica model. in scurt timp, mii de oameni se indreapta spre mica manastire, aducand mari batai de cap securistilor din raionul Hateg, care se trezesc cu napasta pe cap (din punctul lor de vedere). Nenumarate ordine de la centru cer acestor securisti de provincie sa stabileasca activitatea „ostila“ regimului care se desfasura la Manastirea Prislop. in mod zadarnic, deoarece nici o ancheta nu a reusit sa gaseasca ceva compromitator. Cum oamenii veneau in numar tot mai mare la manastire, „centrul“ a gasit in cele din urma solutia trimiterii parintelui in colonie de munca (la Canal), pentru reeducare, in perioada ianuarie 1951-aprilie 1952.



Aceasta detentie nu a facut decat sa mareasca faima parintelui in randul credinciosilor din regiunea Hategului. Revenit la manastire, Arsenie Boca continua programul sau duhovnicesc, urmarit indeaproape de securisti.



in 1955, Securitatea a crezut ca l-a prins in sfarsit pe parintele Arsenie. in contextul framantarilor legate de arestarile operate la Manastirea Vladimiresti, parintele este retinut pentru a da marturie ca in acel loc s-au desfasurat activitati legionare si ca el insusi este parte a unui vast plan al fostilor membri ai Garzii de Fier, menit sa submineze regimul comunist.



Cu toate eforturile depuse de agentii regimului, parintele nu a putut fi gasit vinovat de ceva. Din nou, Securitatea era obligata sa-l puna in libertate. Parintele revine la Prislop, insa pentru scurta vreme, deoarece, in contextul actiunilor premergatoare adoptarii Decretului nr. 410/1959, Arsenie Boca este scos din manastire si din monahism, ca un element „dusmanos“ regimului democrat-popular.

Din acel moment, parintele Arsenie nu a mai imbracat niciodata haina monahala.



in anii care au urmat, pana la sfarsitul vietii lui, parintele a continuat sa fie urmarit de agentii Securitatii, in pofida faptului ca si acestia devenisera convinsi ca apartenenta la legiune a lui Boca este o gluma. Mai mult, parintele renuntase la insemnele exterioare ale monahismului (rasa, barba) si se imbraca elegant, ca un om de lume, asa cum erau indicatiile regimului, care credea ca, odata schimbata infatisarea exterioara, si omul va deveni altul. Cine l-a privit insa cu atentie pe parinte a vazut in el acelasi calugar plin de traire duhovniceasca si de putere in cuvant. De aceea, oriunde l-au purtat pasii, pana la trecerea la cele vesnice, o multime tacuta l-a urmat, in cautare de ajutor duhovnicesc.



De fapt, aceasta urmarire absurda de aproape cinci decenii nu a avut decat o singura ratiune: Arsenie Boca a fost o persoana carismatica, capabila sa atraga multimile de credinciosi. Autoritatea puternica, capacitatea de convingere erau elemente de potential pericol, chiar daca niciodata parintele nu a facut ceva dubios. Prin urmare, parintele Arsenie a fost scos din manastire si tinut sub supraveghere pentru un „posibil“ care nu s-a intamplat niciodata si pentru a impiedica pe oameni sa se apropie de o persoana care le vorbea atat de convingator despre Hristos.

in dosarul sau, printre multele hartii fara valoare, exista si cateva marturii frumoase despre parinte, cu atat mai revelatoare cu cat sunt date de oameni aflati sub ancheta sau informatori. Una din ele dateaza din 1964 si apartine informatorului „Iulian Nicoara“, care spune despre parintele Boca urmatoarele: „Ducand o viata extrem de severa si supunandu-se unei asceze riguroase, s-a impus atentiei tuturor calugarilor si credinciosilor care mergeau la manastire. El manca foarte putin si numai legume, numai de post. El dormea jos pe podele si se ruga necontenit, stand ceasuri intregi in genunchi la rugaciune. A inceput apoi sa predice si sa spovedeasca credinciosii care veneau la el. Atat in predica, cat si in spovedanie era sever, aspru cu greselile, cu pacatele oamenilor.



A fost extremist, era riguros si exagerat in pretentii de viata curata, de post, de rugaciune, de infranare, de spiritualism. Pentru sine a inceput sa scobeasca in stanca muntelui, la inaltimi mari, o celula, unde voia sa se retraga si sa traiasca izolat de lume. Constructia fizica fiind putin rezistenta – el a fost totdeauna slab, palid, anemic -, s-a imbolnavit de piept. Medicii i-au interzis postul si i-au recomandat hrana si odihna.



Faima lui de calugar riguros, de om al lui Dumnezeu, mersese pana la marginea tarii. Lumea venea nebuna spre el (…). Era in timpul razboiului. Dureri, necazuri si suferinte erau multe. Taranii si intelectualii veneau cu sutele, cu miile de pretutindeni sa-l vada, sa-l auda, sa stea de vorba cu «Sfantul» de la Sambata“.



O alta marturie frumoasa apartine lui Nichifor Crainic, fiind data cu ocazia anchetei din 1955: parintele Arsenie Boca „este de reala valoare spirituala, care s-a facut foarte cunoscut in partile ardelene prin viata lui personala, riguros morala, prin predicile lui de o mare putere de influenta asupra sufletelor si printr-o patrunzatoare arta de a lamuri starile de psihologie religioasa si de a da sfaturi duhovnicesti (…). in scurta vreme, Manastirea Sambata de Sus a ajuns un loc de pelerinaje religioase, sute si mii de oameni venind sa-l asculte pe parintele Arsenie. Pana in anul 1945, data dupa care eu nu mai stiu nimic, miscarea de la Sambata de Sus avea un caracter pur religios, fara nici un fel de amestec politic“.

Mai tarziu, in lume, Arsenie Boca era adesea ispitit sa vorbeasca despre politica, Biserica si comunism. Raspunsurile au fost, de fiecare data, cum nu s-au asteptat informatorii. Astfel, in 1967, Boca raspundea informatorului „Rafael“: „Eu n-am facut politica niciodata si nici nu voi face. Ma voi incadra si voi respecta legile tarii, dandu-mi exemplu din Biblie, cand la Iisus au venit evrei cu o moneda cu efigia imparatului, voind sa vada ce spune. Iisus a spus: dati Cezarului ce-i al Cezarului si lui Dumnezeu ce-i al lui Dumnezeu“.

[Adrian Pop]

[Adrian Pop]

Arsenie BOCA - Arhanghelul de la Prislop
Îmi place pagina · 26 iulie ·



“Aici,strajuita la sud-est de varful Magureaua acoperit cu o frumoasa padure de foioase,se afla vatra casei in care s-a nascut copilul Zian-Valean.Conform cartii funciare,gospodaria a fost ulterior impartita intre mai multi proprietari.Chiar daca nu au iesit din indiviziune,partea cu locul casei a revenit lui Cara-Ilea Iosif si sotiei sale Mariuta.Casa nu mai exista dar la doar 10 metri spre vest de acel loc este o casuta degradata,cu tencuiala de pamant gaurita de pasari si soareci,construita in majoritate din lemenle provenite din fosta casa parinteasca.Din aceeasi casa s-au folosit materiale si la o alta casuta construita in apropiere.
La 70 metri spre sud este o sura din barne.Din spusele doamnei Mariuta,este sura originala a familiei,dar nu mai este acoperita cu paie ci cu placi indulate din azbociment.
In anul 1912 dreptul de proprietate asupra gospodariei a fost transmis de Popa Gligor catre fiica sa Popa Crestina,casatorita cu Boca Iosif iar in anul 1931 a fost vanduta lui Soica David,ajungand in final la actualii proprietari din cartea funciara.
In autobiografia sa Parintele Arsenie mentioneaza ca in cursul teologiei si-a vandut casa parinteasca pentru a putea continua studiile.Tot in autobiografie spune ca inscrierea la Academia Teologica din Sibiu a avut loc in anul 1929.Conform datelor rezulta ca aceasta este casa care a fost vanduta in timpul studiilor teologice,si cu banii rezultati studentul Zian s-a intretinut in acest timp.Aceasta inseamna ca Pascuta s-a mutat la locuinta viitorului sot din Halmagiu fara a avea nevoie de bani pentru cumpararea altei locuinte.Mariuta si sotul sau Iosif locuiesc in satul Vata de Sus la nr.37.Doamna Mariuta,in varsta de 78 ani este singura persoana in viata care s-a nascut in fosta casa,aceeasi in care s-a nascut Parintele Arsenie si pe care o descrie ca a fost o casa cu doua camere,cu tarnat(coridor) pe doua parti alaturate vest si nord,cu pivnita si acoperita cu sindrila.In locul acesteia a mai ramas o mica adancitura in pamant,care se mai cunoaste si astazi.
Pe vatra fostei case,la 6 septembrie 2009,in prezenta satenilor,a autoritatilor locale si a unui sobor de preoti am ridicat o cruce comemorativa din marmora alba iar la parastasul de pomenire cu ocazia centenarului nasterii Parintelui am plantat un stejar comemorativ.Impreuna cu satenii am stabilit ca parastasul la locul nasterii sa fie organizat in prima duminica din luna septembrie deoarece la sfarsitul lunii ziua este scurta iar vremea se poate inrautati si datorita distantei si accesului greoi incadrarea in timp este imposibila.
La sud de casa,in susul dealului este un izvoras,despre care batranii spun ca cele doua femei,Crestina-mama Parintelui si mama ei Pascuta,l-au captat si,pe jgheaburi din scoarta de copaci,apa ajungea pana in fata casei.Cu siguranta,din apa acestui izvor a baut si s-a spalat si Zian.
In casuta actuala este un vechi pat deosebit,produs in atelier specializat,despre care doamna Mariuta spune ca provine din vechea casa,ceea ce înseamnă ca in el a dormit si copilul Zian-Valean.Calitatea patului arată ceva despre starea materială a familiei.
Pe terenul cu gospodaria se afla o mulțime de pomi fructiferi bătrâni (nuci,meri,peri,pruni),care au fost plantate de inaintasii Parintelui Arsenie si ale căror fructe copilul Zian le-a gustat."

“Copilaria Parintelui ARSENIE BOCA”-Iovu Mihut

[Adrian Pop]

Odata Parintele a spus:
”Cand imi dati “telefon” sa staruiti, ca vin “telefoane” din mai multe parti si nu stiu de unde vine “telefonul”" dar nu era vorba de telefonul propriu-zis.Daca te gandeai la Parintele, Parintele simtea ca cineva ii cere ajutor.(Ierod. Ieronim Coldea).

[Adrian Pop]

Arsenie BOCA - Arhanghelul de la Prislop
Îmi place pagina · 23 iulie



“Voi veniti dupa cuvant de folos si apoi asteptati sa va mantuiesc, dar eu nu pot asta. Eu pot doar sa va trezesc din pacatele in care traiti. Pentru ca viata asta e scurta, iar cealalta e vesnica si n-as vrea sa plangeti la ziua Judecatii“.

https://www.facebook.com/photo.php?f...type=1&theater

[Adrian Pop]

Arsenie BOCA - Arhanghelul de la Prislop
Îmi place pagina · 23 iulie



Parintele Arsenie despre rabdare,iertare si rugaciune

Cine vrea să biruie această primă piedică în calea mântuirii, are la îndemână aceste trei: răbdarea, iertarea şi rugăciunea. Cu arătarea răbdării suntem datori în primul rând pentru că, mai înainte de a veni la calea lui Dumnezeu sau la ostenelele mântuirii, făceam şi noi ale lumii, umblând în fărădelegi şi chinuind pe alţii, şi astfel ne-am băgat datori; deci acum trebuie să plătim ale noastre cele de atunci, ca pentru răbdare să dobândim mântuirea de la Dumnezeu.Aşa trebuie să plătim acum cu durere cele ce le-am făcut odinioară cu plăcere. Gândul acesta iată cum îl exprimă Sf. Maxim Mărturisitorul, definind virtutea răbdării: “A sta neclintit în împrejurări aspre şi a răbda relele; a aştepta sfârşitul ispitirii şi a nu da drumul iuţimii la întâmplare; a nu vorbi neînţelept, nici a gândi ceva din cele ce nu se cuvin unui închinător al lui Dumnezeu. Căci zice Scriptura: “Până la o vreme va răbda cel cu îndelungă răbdare şi pe urma i se va răsplăti lui cu bucurie…”. Acestea sunt semnele răbdării, dar mai presus de acestea este a se socoti pe sine pricina încercării. Căci multe din cele ce ni se întâmplă, ni se întâmplă spre îndrumarea noastră, sau spre stingerea păcatelor trecute, sau spre îndreptarea neatenţiei prezente, sau spre ocolirea păcatelor viitoare.
Cel ce socoteşte aşadar că pentru una din acestea i-a venit încercarea, nu se răzvrăteşte când e lovit – mai ales dacă e conştient de păcatul său – nici nu învinovăţeşte pe acela prin care i-a venit încercarea, căci fie prin acela fie prin altul, el a avut să bea paharul judecăţilor dumnezeieşti… Nebunul însă roagă pe Dumnezeu să-l miluiască; dar venind mila nu o primeşte, fiindcă n-a venit precum a vrut el, ci precum Doctorul sufletelor a socotit că e de folos.
Şi de aceea se face nesimţitor şi se tulbură şi uneori se războieşte aprins cu dracii, alteori huleşte pe Dumnezeu; astfel, arătându-se nemulţumit, nu primeşte decât bâta”. Cine vrea să biruie lumea e dator să ia arma rar folosită a iertării, oricâte necazuri ar pătimi de la oamenii lumii acesteia, ca unul ce vede !■ că fraţii săi stau legaţi într-o robie străină, în întunericul necunoştinţei de Dumnezeu şi de ei înşişi…
Cine vrea să biruie lumea se roagă Tatălui său în ascuns sau în gând, pentru orice fiu al lui Dumnezeu, oricât de întunecată purtare ar avea şi oricâte rele i-ar face. Căci răbdarea răului, iertarea fraţilor şi rugăciunea în ascuns au mare putere înaintea lui Dumnezeu, căci pentru ele biruie El în locul omului, întorcând spre bine cele pornite de la lume cu răutate. Stăruind în acestea te-ai făcut pricină de mântuire şi pentru fratele tău din lume. Rugăciunea nu judecă, ci se smereşte, aducându-ne aminte greşelile noastre, nu ale lumii.
Rugăciunea adevărată cere iertarea lumii, nu osândirea ei. Iar asupra smereniei vrăjmaşul nu poate nimic. Deci, făcând aşa, ori de câte ori întâmplarea o cere – dar şi când n-o cere – ajutat de Dumnezeu, treci cu bine peste prima piedică a potrivnicului pe care ţi-o ridică în cale prin fraţii tăi din lume, care sunt mai slabi de înger. Cine are darul dragostei, al răbdării şi al gândului smerit, în vremea de luptă – dacă luptă după lege, iar legea este dragostea – poate vedea lucruri minunate,întoarceri neaşteptate la Dumnezeu.

(Cararea Imparatiei, fragment)

[Adrian Pop]

Arsenie BOCA - Arhanghelul de la Prislop
Îmi place pagina · 23 iulie



“Rugăciunea este respiraţia sufletului, iar postul este apa care stinge văpaia patimilor.
Orice unealtă e cu două tăişuri. Dacă nu o foloseşti cum trebuie, în loc să taie, te taie, în loc să clădească, te dărâmă. Deci fii cu nădejdea în Domnul când foloseşti uneltele Lui.”

[Adrian Pop]

[Adrian Pop]

Arsenie BOCA - Arhanghelul de la Prislop
Îmi place pagina · 23 iulie



“Dumnezeu nu îngăduie la nesfârşit îngustarea vederii omului numai la stomacul său, de vreme ce omul acesta este destinat spre alte zări, ale Împărăţiei lui Dumnezeu, ale veşniciei şi îndumnezeirii sale.”