Din învăţăturile Sfântului Părinte Arsenie Boca

[Adrian Pop]

[Adrian Pop]

Arsenie BOCA - Arhanghelul de la Prislop
Îmi place pagina · 30 iulie



INEDIT - Comentariu la Pateric al Părintelui Arsenie Boca - ATITUDINI
Despre ispite
Avva Antonie: Ridică ispitele şi nimeni nu este carele să se mântuiască. Adică fără ispite nu te poţi mântui.
Mântuirea înseamnă un alt mod de a trăi, dobândirea altei firi, nu aceasta care o avem. Pentru că aceasta trebuie toată topită, scărmănată, omorâtă prin tot felul de ciopleli, altfel nu e cu putinţă să crească firea după Dumnezeu.
Mântuirea e imposibilă fără ispite pentru că numai cu prilejul lor ne cunoaştem; dându-ţi seama de greşeli şi felul cum puteai să rezolvi, adică cunoscând ceva în vremea ispitei, tot e ceva, adică este un început spre creşterea duhovnicească (aceasta în cazul încercării când ţi se face îndreptare).
Dumnezeu nu ispiteşte pe nimeni, ci fiecare se ispiteşte de pofta sa (cuvântul Sfintei Scripturi).
Ispitele au rostul:
1. De a ne umili, de a ne compromite chipul nostru cel iubit de noi, ochişorii noştri, în ochii noştri, în viaţa aceasta.
2. Dau prilejul să te cunoşti mai bine şi să-ţi pierzi încrederea în tine însuţi, şi te fac să alergi la cineva mai tare ca tine, la Dumnezeu.
3. De aceea îngăduie Dumnezeu ispitele, că ele au însuşirea de a ne observa mai bine răutăţile noastre.
4. Ispita este indicatorul care dovedeşte mărimea duhovnicească la care eşti. În încercări (ispite) îţi trebuie o convingere, adică temelie puternică. Convingerile trăite sunt realităţi religioase, adică realităţi trăite. Convingerile să nu fie numai o bibliotecă în cap, ci să le trăieşti. Ispitele te trag afară de la Hristos, spunându-ţi: Nu trăi o viaţă aşa de grea, nu-ţi chinui tinereţea. Toate aceste momeli te sustrag de la temelia, Hristos şi de la crucea Lui şi te dai spre plăcere, spre cruţare de
sine. În încercări trebuie să ai o casă a ta, care să fie întărită pe o temelie puternică, să ai ceva trainic, un foc, un cărbune aprins în sufletul tău, care să-ţi ajute ca în încercări să n-o luăm către noi, ci către Hristos. În felul acesta, încercările dovedesc de ţi-e mai drag de tine sau de Hristos.
Asemănarea cu casa clădită pe nisip. Pe ce temelie stai? Dacă este Hristos, treci prin toate cu veselie, dar trebuie să te laşi cu totul în conducerea lui Dumnezeu. Nu-i altă soluţie decât să te îndrăgosteşti de Iisus, Care a trăit cândva în chip văzut. El continuă să fie cu noi până la sfârşitul veacurilor.
Şi dacă am fi curaţi cu inima, L-am vedea şi acum.
La ziua judecăţii ne întreabă Dumnezeu: ce asemănare avem cu Iisus? Şi noi numai în cruce ne putem asemăna cu Iisus. Nu ne putem asemăna nici în înţelepciune, nici în putere, deci numai în cruce.
Însemnări din manuscrisele de la Sinaia
ATITUDINI
Revista de gandire si traire romaneasca
Anul II, Numarul 4, Ianuarie 2009

[Adrian Pop]

Arsenie BOCA - Arhanghelul de la Prislop
Îmi place pagina · 30 iulie



"Neamurile au un destin ascuns în Dumnezeu" ! Când îşi urmează destinul, au apărarea lui Dumnezeu. Când şi-l trădează, să se gătească de pedeapsă !
Faptul că din partea Sa, Dumnezeu a făcut totul pentru om, pâna şi jertfa Sa pe Cruce, dovedeşte că omul are un preţ imens, necrezut de mare.
Omul are dimensiunile intenţiei divine: centrul şi sinteza creaţiunii Sale: lumea văzută îmbinată cu lumea nevazută. Iată de ce suntem datori a vieţui potrivit acestei intenţii divine; adică să traim deodată, şi ca persoane văzute, şi ca persoane nevăzute, căci omul are valoarea arătată de jertfa de pe Cruce.
Când omul trăieşte în adevărata lui valoare, e subiect de istorie, pe când, dacă renunţă la dimensiunile sale divine, ajunge obiect de istorie, în rând cu oricare dintre obiecte, nu mai poartă un nume, ci poartă un număr.
Deci, ce poate să însemneze coborârea omului la simplă valoare economică, decât o degradare a lui în rândul vitelor, care se vor sălbatici întreolaltă şi-şi vor împinge conducătorii până la marginile nebuniei ?
Asta înseamnă treaba unuia, care ar încovoia crinii în gunoi, preţuind mai mult gunoiul decât mirosul crinului.
Pentru o alunecare a omului de la nume la număr, au să dea seama toţi înzestraţii lui Dumnezeu, cei cu daruri, cu răspunderi, cu măriri, cu puteri şi cu tot felul de haruri."

[Adrian Pop]

Arsenie BOCA - Arhanghelul de la Prislop
Îmi place pagina · 28 iulie ·



Din dosarele Securitatii: Scrisorile Parintelui Ilie Cleopa catre Parintele Arsenie Boca
In dosarul de urmărire informativă care i s-a intocmit părintelui Arsenie Boca in perioada 1943-1989 [1], printre alte mărturii documentare de mare valoare se află două scrisori, în original, bătute la maşină şi semnate de părintele Ilie Cleopa. Epistolele, pe care le redăm mai jos, au fost trimise părintelui Arsenie Boca, duhovnicul Mănăstirii Prislop între 1949-1959. Prezenţa lor in dosar dovedeşte faptul că acestea niciodată nu au ajuns la destinatar, ci au fost interceptate de către Securitate, aşa cum s-a intâmplat cu altele trimise de credincioşii care mergeau in pelerinaj la aşezământul nicodimian.

Conţinutul acestor mărturii arată o comunicare care exista intre cele două oaze de spiritualitate din Romania supusă de comunism: in Moldova era Mănăstirea Slatina, al cărei stareţ era părintele Cleopa, cu o comunitate formată din trăitori de inaltă ţinută duhovnicească, care de altfel vieţuiau după rânduiala Sf. Teodor Studitul [2], şi in Ardeal, mănăstirea construită de Cuviosul Nicodim de la Tismana şi care reprezenta un etalon religios pentru neinsetaţii izvorului spiritual.Scrisorile au fost interceptate de organele de represiune in scopul ruperii legăturilor dintre cele două centre monahale. Pelerinajele la cele mănăstiri ingrijorau poliţia politică din România, care a incercat prin orice mijloace să le diminueze activitatea religioasa. De fapt, ideea centrala din aceste documente era dorinţa obştii din Moldova de a se bucura in mod direct de cuvintele de invăţătură ale părintelui Boca.

Prin publicarea acestor două scrisori dorim să redăm o secvenţă din mult frământata istorie a monahismului ortodox românesc din timpul persecuţiei comuniste.

Adrian Nicolae Petcu, cercetator la CNSAS

----------------------------------------------------------------

Sf. Mitropolie a Moldovei; „OBŞTEA SF. TEODOR STUDITUL”, SFÂNTA MĂNĂSTIRE SLATINA

Comuna Drăceni-Judeţul Baia, 1950 iulie 6

Prea Cuvioase Părinte Arsenie,

Cu cea intru Iisus Hristos frăţească dragoste şi cu ajutorul Prea Curatei Sale Maici, vă scriu aceste puţine rânduri, care as dori să vă găsească în momentul cel mai fericit al mântuirii şi al cugetării spre cele Cereşti.

Părintele meu,

De multă vreme, vestea P.C. Voastre mi-a umplut sufletul de bucurie auzind că sunteţi un izvor curat din care se adapă oile lui Hristos cele insetate de apa vieţii.

Mult am dorit şi eu insetatul a mă adăpa din acest izvor al cuvintelor pline de inţelepciune ale PC. Voastre, dar pentru lenea mea, am rămas incurcat cu grija vieţii in spinii păcatelor mele care m-au tot incurcat şi mă incurcă de a mă duce după hrana cea cuviincioasă şi sfatul cel spre zidire al P.C. Voastre.

Iar fiindcă, pentru păcatele şi lenevirea mea nu am putut timpul trecut a vă vedea şi a primi sfatul P.C. Voastre de care am trebuinţă ca un frate mai mic şi prost şi care pentru lenevirea mea imi pierd vremea cea mai scumpă decât toate cele de sub soare, in răspândire şi moleşeală, m-am gândit să va scriu aceste rânduri prin care mai intâi, cer iertare de intârziere, căci ştiu că trebuia să vă scriu mai devreme, dar gândul că poate mă voi invrednici să vă văd m-a făcut să tac cu scrisoarea, dar acum văzând iarăşi că altele ma impiedică a vă vedea, măcar prin scris am dorit a vorbi.

Părintele meu,

Mai intâi tin sa va mulţumesc din tot sufletul că totdeauna aţi fost binevoitor şi cu părintească dragoste faţă de smerita noastră obşte şi ne-aţi trimis de acolo, pe unii din ucenicii P.C. Voastre care i-aţi născut prin cuvânt, hrănindu-i până la o vreme, pana ce ati socotit că pot să se hrănească singuri şi apoi i-aţi indreptat să vină aici la noi în maidanul nevoinţelor vieţii de obşte, precum este fratele Nicolae Naghi, fratele Vasile Târulescu şi Părintele Serapion Blaga, ucenici de ai P. C. Voastre, care i-ati născut in predicile de la Sâmbăta când eraţi acolo. Ei totdeauna cu mare dragoste şi evlavie pomenesc numele P. C. Voastre la Sfintele rugăciuni şi chiar in timpul vorbirei, nu fără evlavie amintesc de numele P.C. Voastre.

Sunt oameni sinceri şi merg cu Dumnezeesc dor in calea poruncilor Lui, desfătându-se intru ele ca intru toată bogăţia, eu insă, sunt sărac şi neiscusit şi nu am cu ce sa-i folosesc intru cele spre zidire căci nu am iscusinţa cea din lucrarea care să-i folosească tăcând, dar dragostea lor şi râvna trece peste toate nu iau in seamă neputinţele mele, pentru că pământul rodeşte uneori fără de lucrare. Mare bucurie aţi face atât mie pacătosului, cât şi părinţilor şi fraţilor covieţuitori, ca să ne cercetaţi cu prezenţa P.C. Voastre, pentru că, cu toţii vă păstrăm evlavie şi dorim a ne invrednici de mântuitoarele invăţături ale P.C. Voastre şi vă rugăm cu toţii in numele Domnului nostru Iisus Hristos şi al Prea Curatei Sale Maici, dacă aveţi putinţă sa ne cercetaţi că mare mângâiere aţi aduce cu aceasta sufletelor noastre.

Mila Domnului nostru Iisus Hristos şi a Prea Curatei Sale Maici să va ajute să veniţi pe la noi şi să ne folosiţi pe noi, cei saraci şi neiscusiţi.

Până atunci am dori să ne bucuraţi măcar cu o epistolă spre a noastră zidire şi lămurire, dar pe cât dorim a ne scrie, mai mult dorim a ne vedea de va rândui Domnul, o zi ca aceea si de este voia Lui, aşa pentru noi ar fi neuitată. Mila Domnului sa vă plătească dragostea şi sârguinţa care aţi depus şi la scrierea Filocaliei impreună cu Părintele Prof Dr. Dumitru Stăniloae, ca aţi dat la lumină acest tezaur mistic şi ascetic al Sf Părinţi, de unde se adapă cei doritori de a merge spre urcuşul desăvârşirii, cred că bunătatea şi mila Domnului nu vă va lăsa nerăsplătiţi, pentru această osteneală, pentru care v-aţi sârguit a pune nutreţ ales duhovnicesc in ieslea oilor lui Hristos. La incheiere dorim din tot sufletul a ne cerceta pe noi păcătoşii, iar dacă pentru aceasta nu suntem vrednici, măcar ne mângâia prin scrisoare.

Al P.C. Voastre mai mic şi neiscusit frate în Hristos Domnul, care mă plec sărutându-vă mâinile.

Staret Arhimandrit Cleopa şi soborul

ss Cleopa Ilie

(ACNSAS, fond Informativ, dosar 2637, vol. III, f. 248-249)

-------------------------------------------------------

Sf Mitropolie a Moldovei „OBŞTEA SE TEODOR STUDITUL”, SFÂNTA MĂNASTIRE SLATINA

Comuna Drăceni-Judeţul Baia, 1950 octombrie 29

PREA CUVIOASE PARINTE ARSENIE,

Bine este cuvântat Dumnezeul milelor şi al indurărilor care pe noi păcătoşi şi smeriţi, intru această nemernicie şi vale plângerii, cu economia Harului Său, ne face părtaşi patemilor şi mângâierilor, dupa măsura dragostei şi a credinţei cu care nădăjduim intru judecăţile dreptăţii Lui.

PARINTELE MEU,

Mai intâi, cu smerite metanii, vă rog să mă iertaţi pe mine păcătosul că din cauza lenevirii mele şi a nepăsării am lăsat sa treacă un timp indelungat de când nu am scris, arătând prin aceasta şi oarecare lipsă de dragoste, căci orice motiv a fost putea trece peste fericita dragoste, căci aceasta nu ştie osteneală pentru bunătăţi şi nu caută ale sale intru toate. Ştiu că de voi vrea pot pune orice pricină, dar ştiu că pricina este o voire a păcatului şi inainte mergătoare a lui este. Cred că de aceea şi fericitul David cântă in Psalmii lui că să nu pricinuim pricinuiri intru păcate, de aceea una dintre aceste pricini nebinecuvântate a fost că după ce am scris o scrisoare către P.C. Voastră şi ne mai primind răspuns am crezut că prin neiscusinţa celor inşirate acolo, pe hârtie, v-am făcut cine ştie ce sminteală, căci niciodată nu am avut bună chibzuinţă in cuvant şi scris. Cauza este reaua mea aşezare sufletească şi intunecarea puterii de discernământ a părţii cei socotitoare a sufletului meu cel robit şi incurcat de patimile cele din voinţă şi din simţire. Dar,P. C. Voastră , care din mila Prea Induratului Dumnezeu, aveţi oglinda inţelegerii, cu duhovnicească lucrare curăţită, puteţi să nu vă smintiţi de mine intunecatul şi păcătosul dacă veţi privi la mine şi cuvintele mele, ca la cel ce stau jos cu cuvântul şi cu lucrarea, in rânduiala pruncilor; dar nu ajungându-i pe aceştia cu nerăutatea, căci ştiu că aceasta ni se cere de la Mântuitorul nostru ca să fim prunci cu nerăutatea, iar nu cu inţelegerea.

Altă pricină, ca şi cea de mai sus, a fost că nădăjduim, ca intre timp să ne intâlnim pentru că numai atunci v-aş fi putut cere multe lămuriri de care am nevoe atât pentru neiscusinţa mea, cât şi pentru cum aş putea să mai rămân a fi poreclit Stareţ şi a mă mai bizui a conduce sufleteşte si pe alţii, cela ce am nevoie de a fi incă multă vreme sub conducător iscusit, căci stiu că necuvios lucru este a paşte leul de oi şi cel nelămurit prin lucrare sufletele cele ce sârguesc spre Cer.

Si acum, ceea ce m-a făcut a tresări puţin din nepurtare de grijă spre cele de folosul sufletului meu şi a-mi aduce aminte de duhovniceasca dragoste şi iscusinţă a Prea Cuvioşiei Voastre, indrăznind iarăşi a vă scrie, a fost sosirea în smerita noastră obşte a unui frate, pe care P.C. Voastră, arătându-vă dragostea, l-aţi trimis la noi, prin luna mai, iar el a ajuns aici abia acum, in luna octombrie, din motive, după cât se vede, binecuvântate. Acest frate pe lângă bucuria că a sosit la noi, ne-a adus şi Iconiţa cu Bunul şi Marele Pastor şi Mântuitorul sufletelor noastre. Pe verso poarta semnătura P C. Voastre şi a iubitului frate in Hristos şi ucenicul P. C. Voastre, C. Sa, iscusitul părinte Dometie (Cucuzel).Lângă iconiţă şi o scrisoare a P.C. Voastre, care văzând şi auzind că este scrisă chiar de P. C. Voastră m-am bucurat foarte mult, căci până atunci nu am avut fericirea sa vă citesc vreo scrisoare, iar citind-o am văzut acolo smerita inţelepciune şi duhovniceasca dragoste, strâns legate şi formând lanţul de aur al dreptei socoteli care m-a legat mai mult de dragostea P. C. Voastre, prin aceea că era scris că doriţi o zi de la Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos — ca să ne mai vedem faţă către faţă, la care şi eu am zis să fie mila Lui si rugăciunile Prea Curatei Sale Maici şi să aducă la indeplinire, când va fi voia Lui, spre a noastră mângâiere.

Iconiţa şi scrisoarea le păstrez cu multă evlavie şi de câte ori îmi aduc aminte de P.C. Voastră le citesc şi mă mângâi cu ele. Mila Domnului nostru Iisus Hristos şi cu ajutorul Prea Curatei Sale Maici să ne ajute să ne intâlnim şi în acest veac trecător, spre mângâiere şi lămurire in cel viitor spre veşniea fericire.

Dacă dorinţa v-ar face să mai ştiţi cele de pe la noi spunem că până in prezent, cu mila Domnului şi cu rugăciunile P. C. Voastre stăm cum stăm în cele spre zidire şi in cele din afară de al Martei, spre vremelnica folosire.

Timpul a fost, din mila Domnului, prielnic spre toate cele cuvenite Lui. Eu m-am intors din concediul medical de 30 zile, care l-am petrecut o parte la via noastră de la Cotnari şi o parte la Sihăstria, intre vechi fraţi şi ucenici, nu ai mei ci ai lui Hristos.

Ucenicii Prea Cuvioşiei Voastre, din această obşte, monahul Serapion, fratele Vasile Târulescu, fratele Nicolae Naghi ultimul frate, Temelie, care ne-a adus scrisoarea şi iconiţa acum de curând, toţi se află bine cu rugăciunile P. C. Voastre. Atât ei şi eu, cât şi tot soborul vă dorim a vă vedea, când va rândui Dumnezeu, in mijlocul nostru, spre a ne folosi şi a ne bucura şi a ne mângâia de vederea cea impreună. De va fi mila Domnului de care nu suntem vrednici.

Incă vă rugăm, cu frăţească dragoste şi smerite inchinăciuni, dacă vă mai vine vreun suflet care doreşte viaţă monahicească de obşte cu rânduiala ce s-a pus la noi, să-l indemnaţi către această mică turmă, adunată in numele Domnului. Incă ne rugăm, dacă aveţi bunăvoinţă şi vreme, a ne mangâia măcar prin câteva rânduri, dacă nu puteţi cu venirea de faţă la noi.

Spuneţi smerite inchinăciuni iubitului frate, in Domnul, Dometie, pândarul viei lui Hristos.

Spre incheiere vă rugăm să primiţi din partea noastră şi a intregului sobor, smerite inchinăciuni şi duhovnicească dorire in Domnul.

STAREŢ ARHIMANDRIT,

ss Cleopa Ilie

[Adrian Pop]

Arsenie BOCA - Arhanghelul de la Prislop
Îmi place pagina · 28 iulie



Conţinutul cartii “Ucigasa cetate” este adunat de Părintele Arhimandrit Serafim Popescu – mare duhovnic, om smerit, bun, blând, binevoitor, alinând suferinţele multor suflete necăjite – unul dintre primii vieţuitori împreună cu Părintele Arsenie Boca, ai Sfintei Mănăstiri Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus, stareţ între anii 1949-1955.

[Adrian Pop]

Arsenie BOCA - Arhanghelul de la Prislop
Îmi place pagina · 28 iulie



"Sfanta Liturghie mai tine lumea"

Parintele Arsenie a explicat de multe ori valoarea Sfintei Liturghii, spunand intr-o predica, devenita capitol in "Cararea Imparatiei": "Rabda Fiul lui Dumnezeu o rastignire neintrerupta. Mielul-Imparat sta mereu che zas inaintea Tatalui, aducandu-se jertfa neincetata, rugaminte de mijlocire pentru biata lume. Ca de n-ar fi sangele Mielului, al Insusi Arhiereului-Imparat, Iisus Hristos, dat de buna voie si neincetat pret de mantuire pentru oameni, stand cu iubire si partinire pentru lume, demult ar fi inecat Dumnezeu pamantul in sangele oamenilor si l-ar fi ars cu foc, desfacand de istov stihiile. Dumnezeu coboara intre oameni si suie oamenii la Sine, pe Scara Sfintei Liturghii".
Apoi, afirma in chip deosebit: "Toata lumea ar trebui sa vie la Sfanta Liturghie, ca pentru dainuirea lumii e darul acesta pe pamant". Atata vreme cat crestinii vor continua sa doreasca si sa aiba sfinte altare, pe care sa se savarseasca Sfanta Liturghie - Jertfa cea de-a pururi, de care vorbeste Prorocul Daniel - lumea va exista, dar cand Jertfa cea de-a pururi va inceta, din vrerea oamenilor, va incepe "uraciunea pustiirii" (Daniel 12, 11-12) si va fi sfarsitul lumii.

[Adrian Pop]

Arsenie BOCA - Arhanghelul de la Prislop
Îmi place pagina · 28 iulie



Apocalipsa, in spatele invierii lui Hristos

O scena impresionanta este cea reprezentata pe peretele de miazanoapte al naosului, invierea Mantuitorului din mormant. Hristos are un trup transfigurat, diafan, care trece prin piatra dreptunghiulara a mormantului, figurata in plan orizontal. Privind-o, descoperi puterea Domnului inviat, pentru care materia nu mai inseamna granita de netrecut. Mandorla este una de culoare (deschisa, ea merge de la rosu spre galben, iar Mantuitorul este infatisat in alb. Este singura fresca in care Iisus este figurat cu parul de culoare deschisa.
Scena invierii are in fundal, de o parte si de alta a lui Hristos, lumea in flacari. Asocierea ridicarii din morti cu Apocalipsa, a doua venire a Domnului pe pamant este una profund teologica. Soarele intunecat, norii de praf si de fum, blocurile zgarie-nori ori cuprinse de vapaia de foc sunt schitate in rosu aprins si portocaliu de zugravul inspirat.
Care ar putea fi mesajul acestei reprezentari? De ce Apocalipsa in spatele Invierii? Parintele Razvan Petcu ne explica: "Lumea care nu crede in inviere va arde. Invierea este temeiul Judecatii de Apoi".

Sursa: Revista Ortodoxa
(periodic al Episcopiei Giurgiului)

[Adrian Pop]

• Bacau Basarabia E România via Iulia Modiga
  
  
  
  
  
  
  
  
  
  
  

Arsenie BOCA - Arhanghelul de la Prislop
Îmi place pagina · 26 iulie



Să vă învăţaţi să vorbiţi puţin şi esenţial.
Aşa să fie vorba între voi: ca la rugăciune.Decât ceartă mai bine pagubă.Ajungi la bătrâneţe şi puterile scad şi te trezeşti că n-ai adunat nimic.
Pentru valoarea mântuirii nici o suferinţă nu e imposibilă aici pe pământ, numai şi numai să poţi câştiga mântuirea.
Dumnezeu iubeşte Ţara Românească şi pe ea vrea intai să o spele de păcate.La mulţi le-a zis: nu plecaţi din ţară că ţara noastră are destinul ei şi va da cei mai mulţi mucenici.
Să vă rugaţi să nu vină şi peste voi necazurile care vin pe oameni, că vor veni vremuri foarte grele.Să nu credeţi că voi n-o să răbdaţi foame.Să vă pregătiţi pentru martiraj.
În rugăciunea "Tatăl nostru", "şi nu ne duce pe noi în ispită", se referă la ispita lepădării de Dumnezeu.
Prin încercări se spală menajarea de sine. Când eşti asuprit, răstignit pe nedrept, să te bucuri.
Unde ne merge bine, acolo nu sporim; unde-i mai greu, acolo te curăţeşti mai sigur; acolo unde nu eşti cioplit, eşti un necioplit.Să vă aşteptaţi la întâmplări venite din senin. Că nu tu întrebare, nu tu ascultare, nu tu nimic din cele ale căii acesteia.Să nu ai nici un amestec cu ai tăi, ca să nu se răcească în inima ta dragostea de Dumnezeu.
Aşa cum ne purtăm cu aproapele, tot aşa se va purta Dumnezeu cu noi.Nu greşelile altora ne scot din răbdări, ci puţina noastră răbdare; ne cheltuie şi răbdarea pe care o mai avem.

[Adrian Pop]

[Adrian Pop]