Din învăţăturile Sfântului Părinte Arsenie Boca

[Adrian Pop]

[Adrian Pop]

[Adrian Pop]

Arsenie Boca - Omul Lui Dumnezeu
Apreciată · 2 august



Cei ce nu urmăresc în viaţa aceasta nimic mai mult decât să fie fericiţi în lume şi tihniţi în trup, aceştia n-au război cu diavolul: pe aceştia îi are fără război. Căci câtă vreme umblă după tihneală şi fericire deşartă n-au să se trezească din vraja vrăjmaşă, care-i ţine bine încleştaţi în lumea aceasta sensibilă care-i duce prin nebăgare de seamă la pierzare sigură. De aceea a zis oarecine că cea mai primejdioasă temniţă e aceea în care te simţi bine: nu vei ieşi din ea niciodată.
Războiul începe abia cu cei ce vor să-şi refacă fericirea raiului pierdut, strădanie pentru care învaţă să se desprindă pe rând din toată tihneala şi slava deşartă a vieţii acesteia. Şi începe aşa:
Toate patimile sau lucrările împotriva firii se ivesc mai întâi în minte, în partea cea mai subţire a făpturii noastre nevăzute. Aci vine un chip sau un gând al lumii acesteia şi stă ca o momeală. Iar mintea, dacă e neînvăţată sau neprevăzută despre lucrarea străină, ca un miel neştiutor, vede lupul şi se duce la el, crezând că e oaie. Iar dacă lupul mai e şi viclean se îmbracă în piele de oaie şi bietul miel, neavând mirosul oii cercat, tot de-a zburda se duce în colţii lupului flămând.
Prima întâlnire între minte şi diavol e la linia momelii, pe care o flutură el în văzul minţii. Dacă mintea nu bagă momeala în seamă, vrăjmaşul stăruie cu ea, o arată mai sclipitoare, ca s-o arate iubită minţii. Aceasta e a doua înaintare a războiului sau asupreala. Dacă la asupreală a reuşit să fure minte cu momeala şi să o facă să vorbească împreună, avem înaintarea la unire.
Mintea însă se trezeşte, că a fost furată de gând străin şi că se află în altceva decât în ceea ce-i era dat după fire; iar când îşi dă seama de ea însăşi şi de cele în care se află, avem lupta cea de gând la o clipă hotărâtoare. Se va învoi mintea ca să meargă după momeală mai departe sau se va întoarce de la dânsa? Aici e lupta, şi clipele sunt scumpe şi de cele mai multe ori, viaţa întreagă a unuia sau o mulţime de înşi, atârnă de lupta nevăzută a câtorva clipe.
Dacă întârziem să ne luptăm, se poate întâmpla ca fără de veste să fim învăluiţi la minte de partea poftei sau a iuţimii, asupra cărora încă aruncă vrăjmaşul aprinderea sa. Prin urmare, ostaş al lui Hristos, lupta trebuie dată grabnic şi după lege.
Iată cum descrie Sfântul Marcu Ascetul, iscarea războiului nevăzut: "momeala aruncată de Satana".
Încă din Vechiul Testament se cunoaşte războiul cel de gând, despre care David scrie aceasta: "Fiica Babilonului (înţelegeţi: Satană, Satană) dornică de pustiire, ferice de cel ce-ţi va plăti după fapta ce ne-ai făcut nouă; ferice de cel ce va lua şi va lovi de piatră pruncii tăi".
Gândurile celui rău, nălucirile lui, idolii (ideile fixe ale lui), momelile sale, aceştia sunt pruncii vaviloneşti sau "puii de drac", după cum îi numeşte Sfântul Maxim. Iar piatra este Hristos sau credinţa în El, temelia cetăţii sufletului, piatra cea din capul unghiului, pe care zidarii vremii de atunci nu au băgat-o în seamă. Ori, întru nimeni altul nu este mântuire, căci nu este sub cer nici un alt nume dat nouă oamenilor, întru care să ne mântuim. De piatra aceasta trebuie să lovim pruncii vaviloneşti. Căci cine va cădea pe piatra aceasta se va sfărâma, iar pe cine va cădea ea, îl va spulbera. De aceea Sfântul Ioan Scărarul zice: "Ca numele lui Iisus Hristos, armă mai tare, în cer şi pe pământ nu este". Cerul este mintea şi pământul este inima în care trebuie să se depene rugăciunea neîncetată a preasfântului nume: "Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul", întorcându-se ca o armă mereu întinsă asupra vrăjmaşului.
Pr.Arsenie Boca

[Adrian Pop]

Arsenie Boca - Omul Lui Dumnezeu
Apreciată · 2 august



Împotrivirea la ispite

Atâta vreme cât trăim pe pământ, nu putem fi scutiţi de necazuri şi de încercări. De aceea este scris în cartea lui Iov: "Ispită este viaţa omului pe pământ". Nu se află om atât de desăvârşit şi de sfânt care să nu aibă, uneori, ispite - de care nu putem fi cu totul scutiţi.
Toţi sfinţii au trecut prin mulţime de ispite şi de suferinţe şi pe făgaşul acesta au sporit, dar cei care n-au putut birui asupra ispitelor au fost osândiţi şi au căzut.
Nu este aşezare călugărească atât de sfântă şi nici loc atât de tras deoparte, unde să nu se afle împotriviri şi ispite. Omul cât trăieşte, nu-i niciodată întru totul ferit de ispite, căci avem sămânţa lor în noi din pricina poftei trupeşti în care am fost zămisliţi. Una vine după alta şi totdeauna vom avea ceva de suferit, fiindcă am prăpădit binele şi fericirea, cele de la început. Unii caută să fugă pentru a nu fi ispitiţi şi cad în ispite încă şi mai primejdioase. Nu-i de ajuns să fugi ca să birui ci răbdarea şi adevărata smerenie ne face mai tari decât toţi duşmanii noştri. Cel care, fără să smulgă rădăcina răului se fereşte numai de primejdii (prilejurile din afară), sporeşte puţin. Dimpotrivă, ispitele se întorc asupră-i încă mai grabnice şi mai cu putere.
Vei birui mai sigur puţin câte puţin printr-o îndelungată răbdare cu ajutorul lui Dumnezeu, decât printr-o asprime prea mare faţă de tine însuţi.
Mergi adesea după sfaturi când eşti ispitit şi nu judeca deloc aspru pe cel ce se află în ispită, ci mângâie-l aşa precum tu însuţi ai vrea să fi mângâiat.
Începătura oricărei ispite este nestatornicia duhului şi puţina încredere în Dumnezeu. Căci după cum o corabie fără cârmă e purtată ici şi colo de valuri, asemenea omul slab şi schimbăcios, care-şi părăseşte hotărârile pe care le luase, este tălăzuit de tot felul de ispite. Se cade să veghem, mai osebit când se arată ispita, căci cu mult mai bine birui-vom pe vrăjmaş de nu-l vom lăsa să pătrundă în suflet, dându-l deoparte chiar în clipa când e gata să intre. Mai întâi se iveşte în minte un gând simplu, apoi o să vină o închipuire, pe urmă plăcerea, pornirea destrăbălată şi în sfârşit consimţirea. Aşa că, puţin câte puţin, duşmanul cuprinde tot sufletul, când n-a găsit împotrivire chiar de la început.

Pr Arsenie Boca-Cararea Imparatiei

[Adrian Pop]

Arsenie Boca - Omul Lui Dumnezeu
Apreciată · 2 august



Despre iubire şi dragoste

În vremea ispitelor, să nu părăseşti mănăstirea ta, ci suferă cu vitejie valurile gândurilor şi mai ales pe cele ale deznădejdii şi ale moleşelii. Căci aşa fiind probat cu bun rost prin necazuri, vei dobândi o nădejde şi mai întărită în Dumnezeu. Iar de o vei părăsi, te vei afla neprobat, lipsit de bărbăţie şi nestatornic.
De vrei să nu cazi din dragostea cea după Dumnezeu, să nu laşi nici pe fratele tău să se culce întristat împotriva ta, nici tu să nu te culci scârbit împotriva lui, ci "mergi şi te împacă cu fratele tău" şi venind adu lui Hristos, cunoştinţă curată prin rugăciune stăruitoare, darul dragostei.
Nu da urechea ta limbii celui ce defaimă, nici limba ta urechii iubitorului de ponegrire, ascultând sau grăind cu plăcere cele rele împotriva aproapelui, ca să nu cazi din dragostea dumnezeiască şi să te afli străin de viaţa veşnică.
Nu primi bârfa împotriva părintelui tău, nici nu-l încuraja pe cel ce-l necinsteşte pe el ca să nu se mânie Domnul pentru faptele tale şi să te stârpească din pământul celor vii.
Închide-i gura celui ce bârfeşte la urechile tale, ca să nu săvârşeşti păcat îndoit împreună cu acela: pe tine obişnuindu-te cu patima pierzătoare iar pe acela neoprindu-l de a flecări împotriva aproapelui.
Să nu loveşti vreodată pe vreunul din fraţi, mai ales fără pricină şi fără judecată, ca nu cumva, nerăbdând jignirea, să plece şi să nu mai scapi niciodată de mustrarea conştiinţei, aducându-ţi (aminte) pururea întristarea în vremea rugăciunii şi răpindu-ţi mintea de la dumnezeiasca îndrăznire.
Să nu suferi bănuieli, sau măcar oameni care îţi aduc sminteli împotriva altuia. Căci cei ce primesc smintelile în orice chip, faţă de cele ce se întâmplă cu voie sau fără de voie, nu cunosc calea păcii, care duce prin dragoste la cunoştinţa lui Dumnezeu pe cei ce o iubesc pe ea.
Încă nu are dragoste desăvârşită cel ce se mai ia încă după părerile oamenilor. De pildă pe unul iubindu-l şi pe altul urându-l pentru pricina aceasta sau aceea; sau pe acelaşi odată iubindu-l, altădată urându-l, pentru aceleaşi pricini.

Pr Arsenie Boca-Cararea Imparatiei

[Adrian Pop]

Arsenie Boca - Omul Lui Dumnezeu
Apreciată · 31 iulie


Parintele spunea despre viata de dincolo: de ceea ce nu te poti lasa în viata pamânteasca, când te duci dincolo pofta creste si nu mai exista posibilitatea stapânirii si nu mai poti sa te duci sa-ti cumperi tigari, spre exemplu. Astea sunt chinurile de dincolo, ca doresti un lucru cu care ai fost obisnuit aici pe pamânt. Te duci dincolo si doresti lucrul asta, dar zice ca dorinta e asa de mare încât te arde. Doresti sa ai lucrul asta si nu-l poti obtine, ca nu mai exista materia. Chinul asta nu e usor, e ca si când ti-ar fi sete. Vii pe o caldura asa mare si ti-e sete asa de tare, de simti ca ai bea o fântâna întreaga, dar nu ai de unde sa o bei.

Spunea ca oamenii care sunt credinciosi cred si fara sa vada, dar care sunt necredinciosi chiar daca vad focul iadului tot nu cred pâna ce nu ajung, acolo. Spunea ca oamenii cred ca Dumnezeu e numai o poveste. “Dumnezeu nu e o poveste, e o realitate. Acum e pe crezute, atunci va fi pe vazute!”. (Ierod. Ierortim Coldea)

Parintele ne cerea post si rugaciune, dar nu era exagerat. Ne sfatuia sa ne odihnim, ca trupul e templul sufletului si daca e obosit nici rugaciunea nu e facuta bine. Cel târziu la ora 10 seara sa te pui în pat sa te odihnesti. Niciodata sa nu te culci dupa 12 (24.00) ca acela nu e somn odihnitor. Ca daca te culci înainte de 10 te poti trezi si la 3 si la 4 si esti om, dar daca te culci dupa 12 te trezesti si la 10 si la 12 ziua. Eu ziceam: “Parinte, ma doare stomacul de la varza, de la cartofi”; “Mai, nu mânca, pentru ca bolnavii nu au post”. Spunea sa mâncam tot timpul lapte ca sa avem echilibru de calciu în organism sa nu se produca dereglari. Recomanda la majoritatea sa consume brânza de vaci, lapte crud si zicea ca din moment ce calciul scade încep sa apara dereglari si tot felul de boli.(Ana Ritivoiu, Sibiu)

Îmi amintesc ca am mers la Parintele si pentru a ne ruga sa faca rugaciuni pentru ploaie, dar nu am apucat sa-i spunem. Parintele a stiut însa si iesind în fata Sfântul Altar ne-a spus: “Mai, eu stiu ca voi ati venit cu gând sa va fac rugaciuni pentru ploaie si am deschis cartea sa fac rugaciuni, dar o mâna nevazuta mi-a închis cartea, si am auzit o voce care mi-a spus: «Nu te ruga de Mine sa le dau ploaie, Eu stiu ce sa le dau. Roaga-te de ei sa faca voia Mea»“. Ne-a mai zis ca “mersul vremii este dupa purtarea oamenilor”. (Maria Streza, 86 ani, Voila)

Parintele Dometie a vazut ceva deosebit când se spovedea o femeie la Parintele Arsenie. A vazut cum ieseau serpi din gura ei, ieseau putin si se dadeau înapoi, si pâna la urma s-au tras înapoi si când a iesit afara i-a zis: “De ce n-ai spus ce aveai de spus acolo, tot”; “Am spus! ", “Cum ai spus, eu am vazut ca nu ai spus! ” si s*-a întors înapoi la Parintele Arsenie si i-a marturisit ultimul pacat si a dat afara toti serpii. Aceasta s-a întâmplat tot prin Parintele Arsenie, el i-a deschis ochii sufletesti parintelui Dometie sa vada cu sufletul, caci cu ochii astia fizici nu vedem nimic si s-o întoarca pe femeia asta sa spuna si ultimul pacat, cel mai greu pacat al ei.

Parintele îi selectiona pe care sa-i spovedeasca si pe care sa nu-i spovedeasca. Unul spunea ca a omorât un om si ca Parintele nu vrea nicicum sa-l spovedeasca. Insista însa spunând ca se caieste si de ce nu-l spovedeste. “No hai ma, daca tu chiar vrei asa de mult.” Dar când l-a întrebat: “Ma, îti pare rau ca l-ai omorât pe omul acela? “, “Nu-mi pare rau, Parinte!”, “Pai vezi, nu ti-am spus ca degeaba vorbesc cu tine?” (Morar Gheorghe, Ucea de Sus)

Unui tânar din Brasov, care l-a cautat pe Parinte înainte de a merge în armata, Parintele i-a spus sa fie serios si sa nu-si faca de lucru cu fete pâna la casatorie. În armata fiind, acesta n-a ascultat povata Parintelui si a avut o aventura cu o fata pe care n-a mai întâlnit-o dupa aceea. Venit din armata s-a angajat gestionar la o întreprindere. Magazia pe care o gestiona a fost sparta, iar paguba i-a fost imputata lui, în urma cercetarilor urmând a merge si la închisoare, negasindu-se adevaratii hoti. Disperat, acesta merge din nou la Parintele, prefacându-se ca vine pentru prima data si i*-a povestit necazul. Parintele l-a recunoscut, dar amintindu-i ce-i spusese înainte de armata îi reproseaza ca nu l-a ascultat si i-a spus: “Tu nu stii, dar fata aceea a facut crima (avort) si tu te duci acum la puscarie nu pentru lipsa din gestiune, ci ca sa plalesti crima ei!” (Maica Adriana - schitul Cornet)
(n.edit. sa ne gândim acum cât mai are de ispasit poporul român, daca tinem cont ca din 1989 pâna acum s-au facut 20 milioane de pruncucideri, cam un milion pe an!)

Din comuna Daesti - jud. Vâlcea, a venit într-o zi la Parintele o femeie care avea trei fete. Mama fetelor luase un batrân pentru a avea grija de el, dar si-a batut joc de el si i-a luat toata averea. Între timp femeia aude de existenta Parintelui Arsenie, care atunci era la manastirea Sâmbata de Sus si se hotaraste sa-i ceara ajutorul pentru casatoria fiicelor ei. Ajungând la manastire, slujba fiind în plina desfasurare la Altarul de vara si terminându-se slujba, Parintele a chemat-o din multimea de oameni spunându-i ca are trei fete si ca daca le va casatori, toate trei vor muri pentru pacatul savârsit cu acel batrân. Netinând însa cont de sfatul primit, fetele au murit pe rând, dupa casatorie. (D-na M.A.)

Ne spunea odata: “Vin oameni la mine pentru ca au necazuri. Le spun: Ziceti dupa mine «Asa ne trebuie!». Nu vroia sa zica nici unul, dar asta-i adevarul. Daca nu vrem de buna voie, vrem de nevoie. Trebuie sa platim pentru pacatele noastre… Ce ne da, asa ne trebuie” (Morar Gheorghe, Ucea de Sus)

I-a spus Parintele cuiva care avea un mare necaz: “Ce te mai minunezi de necazul asta al tau, caci al 14-lea stramos al tau a facut cutare pacat”- si i-a spus ce pacat a facut. E drept ca în Evanghelie spune ca se lasa numai pâna la al 3-lea neam. Dar pacatul pe care l-a facut, înaintasii lui n-au putut sa-l ispaseasca, au facut în schimb alte pacate, si radacina pacatului de acolo s-a tras.

A venit o femeie la Parintele, la Draganescu, sa-i ceara sfat privind împartirea averii. Parintele i-a spus sa se duca sa se împace cu sora ei. Trei ore Parintele i-a tot spus acest lucru, dar ea o tinea una si buna: “Nu o iert. Nu ma împac”. Dupa 3 ore lumea a început sa vocifereze, caci toti venisera sa primeasca sfatul Parintelui. Când a plecat, dupa ce s-a închinat la icoane, Parintele a întrebat-o pentru ultima data: “O ierti pe sora ta?”. “Nu o iert ” “Daca n-o ierti te va calca o masina”. Lucru ce s-a si întâmplat dupa o vreme. (Balan Silvica - Fagaras)

Eu am venit în decembrie 1963 la manastire si în 1968-’70 l-am cunoscut pe Parintele. Prima data am auzit de Parintele Arsenie de la un cetatean din Idici, Ionel, care mergea la Prislop. Ne povestea ca Parintele Arsenie i-a dat o putere mare spunându-i: “Daca este cineva bolnav si crede în Dumnezeu si vrea sa se faca bine, numai sa te gândesti la mine si eu îl ajut“.

Ionel a mers odata la Prislop si i-a spus Parintele Arsenie:
- Mai Ionele, tu ai tot venit aici si n-am stat înca de vorba. Ar fi bine sa stam putin de vorba.
- Parinte, eu as mai sta, dar daca nu ma duc acasa mama se supara, gândeste ca am patit ceva.
- Lasa ca îi dau eu un telefon.
Asta a fost duminica. Luni au mers sa faca un gard si au sapat gropi unde au pus apoi stâlpii de gard si pe la ora 10 zice Parintele Arsenie:
- Eu ma duc sa dau un telefon la mama ta.
Si dupa ce a plecat Parintele vine o maicuta si Ionel o întreaba:
- Maica, voi aveti telefon aici?.
- Nu avem.
A stat acolo, a lucrat si gândea ca Parintele s-a dus cu calul sau cu caruta pâna în Silvasul de Sus, unde avea cineva telefon. Dar dupa o jumatate de ora Parintele a venit. În Silvasul de Sus nu putea ajunge si întoarce într-o jumatate de ora. Parintele i-a zis:
- Am vorbit cu mama ta si i-am spus ca joi te duci acasa.
Ajungând acasa joi, mama sa era în fata portii si râdea. El credea ca mama lui este suparata ca a stat atât de mult, dar ea era vesela si primul lucru ce i-a spus a fost:
- L-am vazut si eu pe Parintele tau. Luni pe la 10 mi-a venit un somn de n-am putut sa mai stau treaza si m-am dus si m-am culcat. Imediat am adormit si a venit Parintele si mi-a spus care-i treaba.
Ea a fost încredintata ca ceea ce a visat si ce i-a spus Parintele e adevarat si asa a fost. Deci Parintele i-a spus în vis totul, ca la telefon.

Eu am un frate preot care se ducea mereu la Parintele Arsenie si acum se duce mereu la Prislop, la mormânt. Odata Parintele le-a spus: „Când îmi dati “telefon” sa staruiti, ca vin “telefoane” din mai multe parti si nu stiu de unde vine “telefonul” , dar nu era vorba de telefonul propriu-zis. Daca te gândeai la Parintele, Parintele simtea ca cineva îi cere ajutor. (Ierod. Ieronim Coldea)

Era la noi unul Toader, caruia Parintele i-a zis ca are în pod niste carti de la pocaiti si sa le dea jos, sa le distruga. Toader a recunoscut ca are într-adevar aruncate prin pod acele carti. Apoi Parintele i-a zis ca, drept rasplata ca l-a scapat de acele carti, sa-l duca duminica la manastire pe vecinul lui Gheorghe. Acesta era un om gras care mereu spunea ca el este un om tare, puternic. Cu greu a reusit Toader sa-l duca pe Gheorghe la manastire. Dupa Liturghie, Parintele a iesit din biserica si i-a luat pe cei doi, ducându-i spre lacuri pâna au ajuns lânga un bolovan rotund, foarte mare si i-a spus lui Gheorghe sa-l ridice. N-a reusit nici împreuna cu Toader, nici macar sa-l miste putin din loc. “Pai întoarce-l mai, daca esti asa de tare”, zice Parintele. Apoi s-a aplecat si l-a întors el. Lui Gheorghe i s-a facut frica când a vazut. “În primul rând sa te rogi la Dumnezeu si nu sa spui ca esti tare”, i-a zis Parintele. “Sa ai credinta tare!”(Paraschiva Anghel, Dejani)

Într-o zi de “Duminica Ortodoxiei” Parintele vorbea despre Cruce, despre icoane si altele. Erau si doi pocaiti în acea multime venita din toata tara care spuneau ca icoanele sunt chipuri cioplite si ca e pacat sa te închini lor. Erau departe de Parintele, dar acesta a strigat: “Tu, ala de acolo. Taci din gura ca-ti cos gura cu drotul!”. Si a continuat a vorbi despre icoane. Aceia iar au comentat între ei, iar Parintele a zis: “Ma, n-ati înteles? Va cos gura cu drotul!”. Aceia au înteles ca despre ei este vorba si au plecat. Erau din Uragus. Celor ce se uitau dupa ei le-a spus: “Nu va mai uitati dupa ei ca si pe voi va voi vedea în curând umblând pe alte carari”. (Paraschiva Anghel, Dejani)

Parintele Arsenie nu-i suferea pe pocaiti. Odata a stat mai mult de vorba cu unul din ei si apoi ne-a spus: “Câte i-am spus. Pe aici a intrat, pe aici a iesit. N-a tinut nimic minte din toate ce i-am spus”. Parintele Arsenie zicea:”sectele sunt proorocul mincinos”. (Nelu Bica, 76 de ani)

Zicea sa nu ne prindem mintea cu sectantii pentru ca nu putem sa reusim cu ei, caci sunt atât de înraiti încât: “Mie, au sarit si mi-au rupt cartea”. Parintele a hotarât sa le argumenteze din Biblie si ei daca au vazut ca nu pot sa-i raspunda au sarit sa-i rupa cartea. (Gheorghe Silea, 45 ani - Sâmbata de Sus)

Niste oameni din Vistea l-au invitat pe Parintele sa faca vecernia în Vistea de Sus. Erau multi sectari acolo. Când a ajuns acolo, Parintele a zis: “Dar ce vad aici? O multime de persoane care nu-si pot face Sfânta Cruce. Sa iasa toti afara!”. Încet-încet, desi se codeau, au iesit. Le-a spus Parintele: “Eu va cunosc pe voi caci aveti pecetea satanei pe frunte si va arat cu degelul”. Dupa ce au iesit toti, Parintele si-a rostit cuvântul. (Beleaua Ileana, Recea)

Pocaitilor le spunea ca, daca nu cred în Iisus Hristos, în Maica Domnului si în Sfânta Cruce, vor merge în iad cu Biblia în mâna! (Cismas Eugenia, 78 ani, Fagaras)

În ‘48 când a fost revenirea (greco-catolicilor la ortodoxie), Parintele a fost trimis la Alba Iulia. Acolo, în biserica aceea, unde erau adunati si catolicii si ortodocsii, el a fost trimis ca delegat de la Sibiu. S-a încins acolo o cearta de nu se mai întelegea om cu om. Ai nostri (ortodocsii), cautau sa-i lamureasca, ceilalti se opuneau si bineînteles a iesit un scandal mare în Biserica. Parintele parca nu avea nici un cuvânt sa-i lamureasca. A iesit afara din biserica, si nu departe era o padure si a chemat lupii din padure, si a început sa-i mângâie, asa cum Daniil îi mângâia pe lei. Si cineva a zis “Mai, Parintele asta Arsenie a chemat lupii din padure?! Ia vedeti, ce face acolo?”. Si când au iesit din biserica a început sa-i mângâie si a zis: “Mai, si cu lupii astia ma înteleg, numai cu voi nu ma pot întelege” si din clipa aceea imediat s-a schimbat atmosfera. Parintele si-a spus cuvântul si revenirea n-a mai fost cu probleme. (Pr. Ioan Ciungara, Copacel)

Doi ingineri, sot si sotie din fabrica unde am lucrat si eu, au divortat din vina parintilor lui. Când l-a vazut pe Parintele Arsenie, femeia (Elena G.) a început sa plânga si sa-i spuna de situatia ei, ca a divortat de sotul ei din vina socrilor si ca are si o fetita si nu stie ce sa faca. Parintele Arsenie îi spune, zâmbind: “Lasa, ma, nu mai plânge, ca dupa 7 ani, va veti împaca”. Nu stiu daca inginera l-a crezut sau nu pe Parintele Arsenie, pentru ca 7 ani, nu sunt 7 zile sau 7 saptamâni, sau 7 luni, ci …7 ani. Cert este ca exact la 7 ani s-au împacat, au mai facut un copil, iar astazi traiesc în pace si buna armonie. (Bogdan Juncu - Fagaras)

În 1939 ma aflam la Mânastirea Brâncoveanu, de Izvorul Tamaduirii. Vad si acum acea scena când o femeie îsi ducea în brate copilul handicapat, apropiindu-se de Parintele Arsenie. Parintele, înainte de a o întreba cum o cheama si de unde este, i-a zis: “Ei, ce sa-ti fac maica draga. Ai zamislit acest copil în noaptea de Pasti. Asa este?”. “Asa“ a zis femeia.

Au venit doi concubini la Parintele sa-l ispiteasca, întrebându-l daca se potrivesc. Le-a spus Parintele: “Ma, tu du-te la sotia ta, ca ai patru copii. Iar tu du-te la sotul tau, ca ai trei copii“. Au ramas aceia uimiti: De unde stie!? (Pr. Nicolae Boboia)

Un coleg de serviciu, Radu C., s-a dus la Parintele Arsenie pentru ca avea mari probleme cu sotia lui, fiind foarte nervoasa. Si i-a spus Parintelui Arsenie ca nu stie ce sa mai faca cu ea. Parintele îi spune:
- Ma, câti copii aveti?
- Unul Parinte, ca viata îi grea si nu am cu ce sa-i cresc.
- Ma, nu unu-doi, ci patru-cinci copii sa ai ma, ai înteles?!
Omul a plecat suparat fara sa spuna un cuvânt, si când a ajuns în dreptul usii bisericii sa dea sa iasa afara, Parintele i-a strigat tare:
- Lasa ma copiii sa vina, nu unu-doi, ci patru-*cinci ma, ca daca nu, va înnebuni, ma. Sa tii minte ce ti-am spus!
Desigur ca acest avertisment l-a îngrozit. Ajuns acasa, i-a spus nevestei ce i-a spus Parintele. Astazi, au cinci copii, iar sotia lui este cât se poate de linistita, de calma, se înteleg foarte bine si au si cu ce sa îi hraneasca pe copii. Au tot ce le trebuie. (Bogdan Juncu - Fagaras)

S-a dus la Parintele o femeie însarcinata care nu vroia sa aiba copii. Parintele i-a zis: “Daca tu nu faci copilul asta, fata asta, omori mama a doi preoti”. Peste vreo 20 de ani fata a nascut la rândul ei doi gemeni. Nu am aflat daca au ajuns preoti, dar sigur asa este. (Taflan Maria, com. Mândra)

Ne spunea Parintele: “Daca vreti sa aveti copii curati, sa aveti împreunare cu barbatul numai marti si joi, pentru ca celelalte sunt zile oprite; sa nu fiti bauti. Odata ce ai ramas gravida sa nu mai ai împreunare cu barbatul. Nici cât timp alaptezi”.

Fata mea cea mica avea un suflet bun, dar nu se putea lega de nimeni. Si cântareata si desteapta, cunostea baieti buni, dar la toti le gasea vina. Îmi spunea: “Mama, stau de vorba cu el cât stau si de-abia astept sa plece, sa nu-l mai vad”. M-am dus la Parintele la biserica Draganescu si i-am spus ca fata mea are 30 de ani si nu se poate lega de nici un baiat si l-am întrebat daca sa se mai casatoreasca sau nu. Mi-a spus ca o sa se casatoreasca. S-a casatorit, dar acela era betiv si dupa o luna a batut-o; era hotarâta sa divorteze, dar am fost sa-l întreb si pe Parintele care mi-a zis: “Sa-l lase! Câti betivi care se lasa de baut ai vazut? Poti sa-i numeri pe degete!”. Fata spunea ca îi este mila de el, ca va ajunge un mare betiv si va dormi prin santuri amarât ca vai de capul lui. Si ne-am rugat pentru el si s-a rugat si Parintele Arsenie ca s-a lasat de baut si de fumat si nu mai era nici rau ca înainte, ca un câine. Acum e foarte cumsecade. Dupa 6 ani au avut o fetita. (Parashiva Anghel, Dejani)

Parintele Arsenie se bucura foarte mult de tineri, sa-i uneasca, sa-i binecuvânteze, sa le dea povete ce sa faca ca sa aiba copilasi curati, sa mearga pe calea lui Dumnezeu. Pentru asta a luptat mult Parintele. Mi-a zis odata: “M-am silit mult si cu rugaciunea si cu predica si cu toate, dar tot n-am putut face ce-am vrut eu. Omul asculta, dar tot cum stie el face”. (Cismas Gheorghe, Fagaras)

O vecina avea un copil handicapat si s-a gândit sa se duca la Parintele Arsenie la biserica Draganescu. Parintele Arsenie i-a zis cu blândete: “Ce vreti mai de la mine sa va spun?”. I-a spus de copil si Parintele i-a raspuns: “Ginerele a trait cu soacra-sa. De aceea a dat Dumnezeu palma aceasta. Du-te acasa si mai adu pe lume un copil ca sa aiba cine sa aiba grija de amarâtul acela”. Si a mai nascut o fata. (Dobrin Rosalia, Arpasu de Jos)

Era clarvazator Parintele! Spunea la femei: tu ai umblat rau sau ai facut avorturi. O vecina de aici, nu avea copii, se simtea dreapta. Zicea: “Eu copii n-am avut asa ca n-am facut pacate, am stiut un singur barbat”. Ea nu s-a cununat însa cu barbatul ei: “Barbatul se mutase la mine si am stiut ca asta e barbatu’ meu”. Si s-a dus si ea la manastire cu gândul ca Parintele nu are ce sa-i spuna. Era multa lume acolo si a aratat-o Parintele cu degetul si i-a spus: “Tu traiesti cu barbatul tau în faradelege, în curvie”, ca ea n-a fost cununata cu el si a divortat. A gasit-o mai pacatoasa ca toate. (Mailat Elena, 87 de ani, Dejani)

Dânsul era împotriva avorturilor. I-a spus unuia: “Du-te repede acasa, ca nevasta ta vrea sa mearga acuma sa-si faca chiuretaj (avort), du-te repede ca înca o prinzi si sa nu faca pacatul acesta”.

A mers odata la sfintia sa o femeie cu un copil bolnav, si i-a zis femeii: “Copilul asta te chinuieste cât ceilalti 9 pe care i-ai omorât”. (Pr. Ioan Ciungara, Copacel)

În privinta avorturilor era mai aspru! A fost cineva la Parintele si a zis:
- Parinte, am necazuri, copiii fac asa si asa.
- Ce te miri ma, câti copii ai?
- Doi parinte
- Ceilalti pâna la cinci unde sunt? Pe cei care erau buni i-ai omorat si i-ai tinut pe astia care te chinuie.

S-a dus un barbat la Parintele:
- Parinte, ma bate copilul.
- Ma, tu gândeste-te ce i-ai facut lui când era el în pântece. Acuma îti da înapoi!
Deci copiii se aduc pe lume în curatenie. Iubea copiii, dar le spunea la parinti ca pentru faptele lor o sa fie copilul bolnav. Pacatele parintilor le trag ei, copiii. Le spunea ce pacat au facut si ce sa faca pentru a-l ispasi mai usor. Vorbea pe întelesul tuturor. (Gheorghe Silea, 45 ani - Sâmbata de Sus)


Povestea o batrânica ca atunci când a murit mitropolitul Mladin (era bolnav) dupa chinuri mari, a venit multa lume la manastire deoarece a fost foarte îndragit, alaturi de Parintele Serafim Popescu si Parintele Arsenie. Înaltul Mladin spunea predici foarte frumoase despre Maica Domnului si venea multa lume sa asculte. Când acesta a murit, Parintele Arsenie era la Draganescu, controlat de Securitate. Si batrâna povesteste ca a luat o plasa cu mere si altele, ca sa dea de pomana. Dupa înmormântare a vazut undeva, mai la margine, un batrân mai amarât si i-a spus: “Uite, ia astea pentru sufletul lui Mladin.” Omul i-a zis “Multam” si a plecat cu tot cu plasa. Ea nu intentiona sa-i dea si plasa, care era greu de gasit, era tesuta din lâna. Da, daca omul nu i-a dat-o, i-a lasat-o si nici nu l-a mai vazut pe acolo. Dupa cam un an, femeia s-a dus la Parintele Arsenie, la Draganescu. Dupa ce a spovedit-o, Parintele a scos de sub scaun o traista si i-a spus: “Ia-ti traista!” (Pr. Ciprian Negrean)

Stiti cum a ajuns piatra aceea mare de la Manastirea Sâmbata? Un om din Calbor s-a dus la Parintele ca sa-l roage sa faca niste slujbe pentru sotia lui care era la pat, grav bolnava. Dar când a ajuns, Parintele i-a luat-o înainte si i-a spus:
- Mai omule, ia vino-ncoace. Te duci acasa si nevasta ta ce te va astepta în portita…
- Pai e-n pat Parinte… e în pat, e bolnava.
- Asculta ce-ti spun eu. Ea te asteapta în portita. Tu ai o piatra mare în curte. Am nevoie de piatra asta. Pui boii la car si o pui în car.
- Dar cine o pune în car?
- Tu cu nevasta, unul de un cap, celalalt de altul.
- Dar Parinte, are sute de kile!
- Mai, de ce nu vrei sa întelegi? Crezi în Dumnezeu? Puterea lui Dumnezeu te ajuta.
S-a dus acasa, a pus boii si a pus mâna pe piatra cu toata încrederea, au ridicat-o, au pus-o în car si au dus-o la Sâmbata. (Lazar Rudolf- Rudi, Ucea de Sus)

O femeie din familia noastra a mers la Parintele si nu prea avea curaj sa se apropie de el sa-i spuna pentru ce a mers si a stat, a stat si dintr-o data a zis Parintele: “Hai tu Leano, hai ca tu ai nacaz”. A început sa plânga si îi era frica sa se duca. “Hai ca sunt aici femei foarte pacatoase si mint, dar le-am spus eu adevarul” si s-a dus acolo si i-a spus: “Parinte uite, am baiatul ala bolnav de…” iar Parintele i-a raspuns: “Sa stii ca daca mai traieste pâna la 7 ani si nu moare, atunci sa stii ca mai traieste în continuare”. Traieste pâna astazi! (Pria Ludovica, 80 de ani)

Regelui Mihai i-a spus ca pentru nelegiuirile tatalui sau va pierde coroana. (Cismas Eugenia, 78 ani, Fagaras)

Am avut o matusa care era foarte bolnavicioasa, a avut vreo 5 operatii la stomac. Unchiul era un om cât un munte si a mers la Parintele într-o zi si i-a zis: “Parinte, am amarul asta de femeie, se mai face bine?” si Parintele îi spune: “Vezi tu, brazii aia din vârful muntelui, aia cad mai repede decât tufele astea care se ascund asa de vânt, totdeauna vântul bate-n brazi nu-n tufe“, n-a durat mult si unchiul a paralizat, 3 ani a stat pe pat, apoi a murit si matusa a trait 80 si ceva de ani; era numai o mâna de femeie, foarte energica si foarte puternica si bineînteles ca îl pomenea mereu pe Parintele Arsenie.

Când predica odata, acolo în padure, a început sa se faca de ploaie, cum vine ploaia la munte, repede; toata lumea a început sa se miste pe acolo cu umbrelele. Parintele le-a spus: “Puneti mai umbrelele, ca nu ploua“. Era furtuna, dar acolo nu ploua. Parintele avea si puterea asta de la Dumnezeu, sa stapâneasca natura.

Unui om din Sâmbata de Sus i-a zis Parintele: “Tu când mori o sa fii anuntat”. Si el zice: “Dar cine ma va anunta”. “Lasa ca o sa vezi tu atunci”. Dupa vreo 20 de ani a venit la manastire ca paznic si o data spune: “Ma duc pâna la Parintele ca nu ma simt chiar bine, sa ma ajute putin”. Si când s-a dus, Parintele l-a recunoscut si i-a spus: “Sa te pregatesti de o cale lunga”, dar el n-a întrebat ce fel de cale si când a venit acasa mi-*a zis: “N-o fi asta anuntul de care mi-a spus Parintele?” Peste 2 saptamâni a murit omul. (Ierod. Ieronim Coldea)

Erau la manastire doi oameni, Gheorghe si Gheorghe, cu acelasi nume; pe drum, unul din ei aprinse o tigara de la celalalt si Parintele când i-a întâlnit le-a zis: “Gheorghe a dat, Gheorghe a luat” si au ramas oamenii asa mirati. Nu accepta patimile astea!

A venit odata un om batrân, mai necajit, a venit cu putina faina si cu un pomelnic si bani. Si zice: “Am adus si eu Parinte, sa-mi faci si mie o rugaciune”; “O, mosule, du faina acasa si banii si adu pomelnicul”.

În Brasov, mi-a spus cineva ca e o femeie care deschide cartea si de fiecare data când am vrut sa ma duc la ea, s-a întâmplat câte ceva de nu m-am putut duce. Si Parintele mi-a spus: “Unde ai vrut sa te duci? La o femeie care stie si spune? Sa nu lasi Biserica pe femei si pe ghicituri si altele de felul acesta. La biserica sa te duci.” (Streza Maria)

L-am cautat pe Parintele la Draganescu cu o problema mare. Si a zis Parintele: “Stiu ca aveti un necaz mare, dar nu trebuie sa va suparati, stiu ca baiatul vostru este închis. Sa nu va fie teama, el nu are vina nici în valoare de 50 de bani, el a fost mult mai în urma ca ceilalti”. Doar un avocat din Pitesti, singurul, la rugamintea mea l-a sustinut pe fiul nostru, dupa puterea lui. Nici un avocat nu vroia. A fost un proces cu usile închise (Popa Gica a fost presedintele Congresului de Judecata, care l-a judecat si condamnat pe Ceausescu la moarte. Atunci îi judeca pentru ani grei de puscarie pe cei care erau împotriva lui Ceausescu si apoi îl judeca si pe Ceausescu!). (Serban Ioan - Voila)

Tatal meu povesteste ca într-o duminica dimineata a pornit, împreuna cu înca cineva, spre manastirea Sâmbata de Sus, cu bicicletele; însa drumul este lung si greu din satul sau natal, Hârseni. Plecasera si cam târziu de cum procedau de obicei si sperau sa ajunga macar la predica. Din satul Lisa, urcusul fiind si mai greu, aveau tendinta de a renunta, însa simteau un îndemn sa se sileasca înca. Parintele terminase Sfânta Liturghie si le spusese oamenilor ca o sa mai întârzie cu predica caci trebuie sa mai ajunga cineva de pe drum. De abia dupa ce au ajuns, a început predica. Bunica, care era de fata la slujba, s-a mirat mult când a vazut pe cine a asteptat Parintele cu predica.

Tot tatal meu povesteste, ca a fost de fata când s-a întors de pe front un tânar, pe care-l spovedise Parintele cu o luna înainte de a pleca si îi spusese sa vina la împartasit dupa o luna de la întoarcerea de pe front. Marturiseste ca avea mantaua toata ciuruita de gloante si din buzunarul de la piept a scos un glont pe care i l-a aratat Parintelui si i-a spus ca se oprise acolo. Parintele i-a raspuns: “Dumnezeu nu se lasa împuscat de gloante!”(Maica Adriana Serb - Schitul Cornet)

[Adrian Pop]

Arsenie Boca - Omul Lui Dumnezeu
Apreciată · 31 iulie


Parintele spunea despre viata de dincolo: de ceea ce nu te poti lasa în viata pamânteasca, când te duci dincolo pofta creste si nu mai exista posibilitatea stapânirii si nu mai poti sa te duci sa-ti cumperi tigari, spre exemplu. Astea sunt chinurile de dincolo, ca doresti un lucru cu care ai fost obisnuit aici pe pamânt. Te duci dincolo si doresti lucrul asta, dar zice ca dorinta e asa de mare încât te arde. Doresti sa ai lucrul asta si nu-l poti obtine, ca nu mai exista materia. Chinul asta nu e usor, e ca si când ti-ar fi sete. Vii pe o caldura asa mare si ti-e sete asa de tare, de simti ca ai bea o fântâna întreaga, dar nu ai de unde sa o bei.

Spunea ca oamenii care sunt credinciosi cred si fara sa vada, dar care sunt necredinciosi chiar daca vad focul iadului tot nu cred pâna ce nu ajung, acolo. Spunea ca oamenii cred ca Dumnezeu e numai o poveste. “Dumnezeu nu e o poveste, e o realitate. Acum e pe crezute, atunci va fi pe vazute!”. (Ierod. Ierortim Coldea)

Parintele ne cerea post si rugaciune, dar nu era exagerat. Ne sfatuia sa ne odihnim, ca trupul e templul sufletului si daca e obosit nici rugaciunea nu e facuta bine. Cel târziu la ora 10 seara sa te pui în pat sa te odihnesti. Niciodata sa nu te culci dupa 12 (24.00) ca acela nu e somn odihnitor. Ca daca te culci înainte de 10 te poti trezi si la 3 si la 4 si esti om, dar daca te culci dupa 12 te trezesti si la 10 si la 12 ziua. Eu ziceam: “Parinte, ma doare stomacul de la varza, de la cartofi”; “Mai, nu mânca, pentru ca bolnavii nu au post”. Spunea sa mâncam tot timpul lapte ca sa avem echilibru de calciu în organism sa nu se produca dereglari. Recomanda la majoritatea sa consume brânza de vaci, lapte crud si zicea ca din moment ce calciul scade încep sa apara dereglari si tot felul de boli.(Ana Ritivoiu, Sibiu)

Îmi amintesc ca am mers la Parintele si pentru a ne ruga sa faca rugaciuni pentru ploaie, dar nu am apucat sa-i spunem. Parintele a stiut însa si iesind în fata Sfântul Altar ne-a spus: “Mai, eu stiu ca voi ati venit cu gând sa va fac rugaciuni pentru ploaie si am deschis cartea sa fac rugaciuni, dar o mâna nevazuta mi-a închis cartea, si am auzit o voce care mi-a spus: «Nu te ruga de Mine sa le dau ploaie, Eu stiu ce sa le dau. Roaga-te de ei sa faca voia Mea»“. Ne-a mai zis ca “mersul vremii este dupa purtarea oamenilor”. (Maria Streza, 86 ani, Voila)

Parintele Dometie a vazut ceva deosebit când se spovedea o femeie la Parintele Arsenie. A vazut cum ieseau serpi din gura ei, ieseau putin si se dadeau înapoi, si pâna la urma s-au tras înapoi si când a iesit afara i-a zis: “De ce n-ai spus ce aveai de spus acolo, tot”; “Am spus! ", “Cum ai spus, eu am vazut ca nu ai spus! ” si s*-a întors înapoi la Parintele Arsenie si i-a marturisit ultimul pacat si a dat afara toti serpii. Aceasta s-a întâmplat tot prin Parintele Arsenie, el i-a deschis ochii sufletesti parintelui Dometie sa vada cu sufletul, caci cu ochii astia fizici nu vedem nimic si s-o întoarca pe femeia asta sa spuna si ultimul pacat, cel mai greu pacat al ei.

Parintele îi selectiona pe care sa-i spovedeasca si pe care sa nu-i spovedeasca. Unul spunea ca a omorât un om si ca Parintele nu vrea nicicum sa-l spovedeasca. Insista însa spunând ca se caieste si de ce nu-l spovedeste. “No hai ma, daca tu chiar vrei asa de mult.” Dar când l-a întrebat: “Ma, îti pare rau ca l-ai omorât pe omul acela? “, “Nu-mi pare rau, Parinte!”, “Pai vezi, nu ti-am spus ca degeaba vorbesc cu tine?” (Morar Gheorghe, Ucea de Sus)

Unui tânar din Brasov, care l-a cautat pe Parinte înainte de a merge în armata, Parintele i-a spus sa fie serios si sa nu-si faca de lucru cu fete pâna la casatorie. În armata fiind, acesta n-a ascultat povata Parintelui si a avut o aventura cu o fata pe care n-a mai întâlnit-o dupa aceea. Venit din armata s-a angajat gestionar la o întreprindere. Magazia pe care o gestiona a fost sparta, iar paguba i-a fost imputata lui, în urma cercetarilor urmând a merge si la închisoare, negasindu-se adevaratii hoti. Disperat, acesta merge din nou la Parintele, prefacându-se ca vine pentru prima data si i*-a povestit necazul. Parintele l-a recunoscut, dar amintindu-i ce-i spusese înainte de armata îi reproseaza ca nu l-a ascultat si i-a spus: “Tu nu stii, dar fata aceea a facut crima (avort) si tu te duci acum la puscarie nu pentru lipsa din gestiune, ci ca sa plalesti crima ei!” (Maica Adriana - schitul Cornet)
(n.edit. sa ne gândim acum cât mai are de ispasit poporul român, daca tinem cont ca din 1989 pâna acum s-au facut 20 milioane de pruncucideri, cam un milion pe an!)

Din comuna Daesti - jud. Vâlcea, a venit într-o zi la Parintele o femeie care avea trei fete. Mama fetelor luase un batrân pentru a avea grija de el, dar si-a batut joc de el si i-a luat toata averea. Între timp femeia aude de existenta Parintelui Arsenie, care atunci era la manastirea Sâmbata de Sus si se hotaraste sa-i ceara ajutorul pentru casatoria fiicelor ei. Ajungând la manastire, slujba fiind în plina desfasurare la Altarul de vara si terminându-se slujba, Parintele a chemat-o din multimea de oameni spunându-i ca are trei fete si ca daca le va casatori, toate trei vor muri pentru pacatul savârsit cu acel batrân. Netinând însa cont de sfatul primit, fetele au murit pe rând, dupa casatorie. (D-na M.A.)

Ne spunea odata: “Vin oameni la mine pentru ca au necazuri. Le spun: Ziceti dupa mine «Asa ne trebuie!». Nu vroia sa zica nici unul, dar asta-i adevarul. Daca nu vrem de buna voie, vrem de nevoie. Trebuie sa platim pentru pacatele noastre… Ce ne da, asa ne trebuie” (Morar Gheorghe, Ucea de Sus)

I-a spus Parintele cuiva care avea un mare necaz: “Ce te mai minunezi de necazul asta al tau, caci al 14-lea stramos al tau a facut cutare pacat”- si i-a spus ce pacat a facut. E drept ca în Evanghelie spune ca se lasa numai pâna la al 3-lea neam. Dar pacatul pe care l-a facut, înaintasii lui n-au putut sa-l ispaseasca, au facut în schimb alte pacate, si radacina pacatului de acolo s-a tras.

A venit o femeie la Parintele, la Draganescu, sa-i ceara sfat privind împartirea averii. Parintele i-a spus sa se duca sa se împace cu sora ei. Trei ore Parintele i-a tot spus acest lucru, dar ea o tinea una si buna: “Nu o iert. Nu ma împac”. Dupa 3 ore lumea a început sa vocifereze, caci toti venisera sa primeasca sfatul Parintelui. Când a plecat, dupa ce s-a închinat la icoane, Parintele a întrebat-o pentru ultima data: “O ierti pe sora ta?”. “Nu o iert ” “Daca n-o ierti te va calca o masina”. Lucru ce s-a si întâmplat dupa o vreme. (Balan Silvica - Fagaras)

Eu am venit în decembrie 1963 la manastire si în 1968-’70 l-am cunoscut pe Parintele. Prima data am auzit de Parintele Arsenie de la un cetatean din Idici, Ionel, care mergea la Prislop. Ne povestea ca Parintele Arsenie i-a dat o putere mare spunându-i: “Daca este cineva bolnav si crede în Dumnezeu si vrea sa se faca bine, numai sa te gândesti la mine si eu îl ajut“.

Ionel a mers odata la Prislop si i-a spus Parintele Arsenie:
- Mai Ionele, tu ai tot venit aici si n-am stat înca de vorba. Ar fi bine sa stam putin de vorba.
- Parinte, eu as mai sta, dar daca nu ma duc acasa mama se supara, gândeste ca am patit ceva.
- Lasa ca îi dau eu un telefon.
Asta a fost duminica. Luni au mers sa faca un gard si au sapat gropi unde au pus apoi stâlpii de gard si pe la ora 10 zice Parintele Arsenie:
- Eu ma duc sa dau un telefon la mama ta.
Si dupa ce a plecat Parintele vine o maicuta si Ionel o întreaba:
- Maica, voi aveti telefon aici?.
- Nu avem.
A stat acolo, a lucrat si gândea ca Parintele s-a dus cu calul sau cu caruta pâna în Silvasul de Sus, unde avea cineva telefon. Dar dupa o jumatate de ora Parintele a venit. În Silvasul de Sus nu putea ajunge si întoarce într-o jumatate de ora. Parintele i-a zis:
- Am vorbit cu mama ta si i-am spus ca joi te duci acasa.
Ajungând acasa joi, mama sa era în fata portii si râdea. El credea ca mama lui este suparata ca a stat atât de mult, dar ea era vesela si primul lucru ce i-a spus a fost:
- L-am vazut si eu pe Parintele tau. Luni pe la 10 mi-a venit un somn de n-am putut sa mai stau treaza si m-am dus si m-am culcat. Imediat am adormit si a venit Parintele si mi-a spus care-i treaba.
Ea a fost încredintata ca ceea ce a visat si ce i-a spus Parintele e adevarat si asa a fost. Deci Parintele i-a spus în vis totul, ca la telefon.

Eu am un frate preot care se ducea mereu la Parintele Arsenie si acum se duce mereu la Prislop, la mormânt. Odata Parintele le-a spus: „Când îmi dati “telefon” sa staruiti, ca vin “telefoane” din mai multe parti si nu stiu de unde vine “telefonul” , dar nu era vorba de telefonul propriu-zis. Daca te gândeai la Parintele, Parintele simtea ca cineva îi cere ajutor. (Ierod. Ieronim Coldea)

Era la noi unul Toader, caruia Parintele i-a zis ca are în pod niste carti de la pocaiti si sa le dea jos, sa le distruga. Toader a recunoscut ca are într-adevar aruncate prin pod acele carti. Apoi Parintele i-a zis ca, drept rasplata ca l-a scapat de acele carti, sa-l duca duminica la manastire pe vecinul lui Gheorghe. Acesta era un om gras care mereu spunea ca el este un om tare, puternic. Cu greu a reusit Toader sa-l duca pe Gheorghe la manastire. Dupa Liturghie, Parintele a iesit din biserica si i-a luat pe cei doi, ducându-i spre lacuri pâna au ajuns lânga un bolovan rotund, foarte mare si i-a spus lui Gheorghe sa-l ridice. N-a reusit nici împreuna cu Toader, nici macar sa-l miste putin din loc. “Pai întoarce-l mai, daca esti asa de tare”, zice Parintele. Apoi s-a aplecat si l-a întors el. Lui Gheorghe i s-a facut frica când a vazut. “În primul rând sa te rogi la Dumnezeu si nu sa spui ca esti tare”, i-a zis Parintele. “Sa ai credinta tare!”(Paraschiva Anghel, Dejani)

Într-o zi de “Duminica Ortodoxiei” Parintele vorbea despre Cruce, despre icoane si altele. Erau si doi pocaiti în acea multime venita din toata tara care spuneau ca icoanele sunt chipuri cioplite si ca e pacat sa te închini lor. Erau departe de Parintele, dar acesta a strigat: “Tu, ala de acolo. Taci din gura ca-ti cos gura cu drotul!”. Si a continuat a vorbi despre icoane. Aceia iar au comentat între ei, iar Parintele a zis: “Ma, n-ati înteles? Va cos gura cu drotul!”. Aceia au înteles ca despre ei este vorba si au plecat. Erau din Uragus. Celor ce se uitau dupa ei le-a spus: “Nu va mai uitati dupa ei ca si pe voi va voi vedea în curând umblând pe alte carari”. (Paraschiva Anghel, Dejani)

Parintele Arsenie nu-i suferea pe pocaiti. Odata a stat mai mult de vorba cu unul din ei si apoi ne-a spus: “Câte i-am spus. Pe aici a intrat, pe aici a iesit. N-a tinut nimic minte din toate ce i-am spus”. Parintele Arsenie zicea:”sectele sunt proorocul mincinos”. (Nelu Bica, 76 de ani)

Zicea sa nu ne prindem mintea cu sectantii pentru ca nu putem sa reusim cu ei, caci sunt atât de înraiti încât: “Mie, au sarit si mi-au rupt cartea”. Parintele a hotarât sa le argumenteze din Biblie si ei daca au vazut ca nu pot sa-i raspunda au sarit sa-i rupa cartea. (Gheorghe Silea, 45 ani - Sâmbata de Sus)

Niste oameni din Vistea l-au invitat pe Parintele sa faca vecernia în Vistea de Sus. Erau multi sectari acolo. Când a ajuns acolo, Parintele a zis: “Dar ce vad aici? O multime de persoane care nu-si pot face Sfânta Cruce. Sa iasa toti afara!”. Încet-încet, desi se codeau, au iesit. Le-a spus Parintele: “Eu va cunosc pe voi caci aveti pecetea satanei pe frunte si va arat cu degelul”. Dupa ce au iesit toti, Parintele si-a rostit cuvântul. (Beleaua Ileana, Recea)

Pocaitilor le spunea ca, daca nu cred în Iisus Hristos, în Maica Domnului si în Sfânta Cruce, vor merge în iad cu Biblia în mâna! (Cismas Eugenia, 78 ani, Fagaras)

În ‘48 când a fost revenirea (greco-catolicilor la ortodoxie), Parintele a fost trimis la Alba Iulia. Acolo, în biserica aceea, unde erau adunati si catolicii si ortodocsii, el a fost trimis ca delegat de la Sibiu. S-a încins acolo o cearta de nu se mai întelegea om cu om. Ai nostri (ortodocsii), cautau sa-i lamureasca, ceilalti se opuneau si bineînteles a iesit un scandal mare în Biserica. Parintele parca nu avea nici un cuvânt sa-i lamureasca. A iesit afara din biserica, si nu departe era o padure si a chemat lupii din padure, si a început sa-i mângâie, asa cum Daniil îi mângâia pe lei. Si cineva a zis “Mai, Parintele asta Arsenie a chemat lupii din padure?! Ia vedeti, ce face acolo?”. Si când au iesit din biserica a început sa-i mângâie si a zis: “Mai, si cu lupii astia ma înteleg, numai cu voi nu ma pot întelege” si din clipa aceea imediat s-a schimbat atmosfera. Parintele si-a spus cuvântul si revenirea n-a mai fost cu probleme. (Pr. Ioan Ciungara, Copacel)

Doi ingineri, sot si sotie din fabrica unde am lucrat si eu, au divortat din vina parintilor lui. Când l-a vazut pe Parintele Arsenie, femeia (Elena G.) a început sa plânga si sa-i spuna de situatia ei, ca a divortat de sotul ei din vina socrilor si ca are si o fetita si nu stie ce sa faca. Parintele Arsenie îi spune, zâmbind: “Lasa, ma, nu mai plânge, ca dupa 7 ani, va veti împaca”. Nu stiu daca inginera l-a crezut sau nu pe Parintele Arsenie, pentru ca 7 ani, nu sunt 7 zile sau 7 saptamâni, sau 7 luni, ci …7 ani. Cert este ca exact la 7 ani s-au împacat, au mai facut un copil, iar astazi traiesc în pace si buna armonie. (Bogdan Juncu - Fagaras)

În 1939 ma aflam la Mânastirea Brâncoveanu, de Izvorul Tamaduirii. Vad si acum acea scena când o femeie îsi ducea în brate copilul handicapat, apropiindu-se de Parintele Arsenie. Parintele, înainte de a o întreba cum o cheama si de unde este, i-a zis: “Ei, ce sa-ti fac maica draga. Ai zamislit acest copil în noaptea de Pasti. Asa este?”. “Asa“ a zis femeia.

Au venit doi concubini la Parintele sa-l ispiteasca, întrebându-l daca se potrivesc. Le-a spus Parintele: “Ma, tu du-te la sotia ta, ca ai patru copii. Iar tu du-te la sotul tau, ca ai trei copii“. Au ramas aceia uimiti: De unde stie!? (Pr. Nicolae Boboia)

Un coleg de serviciu, Radu C., s-a dus la Parintele Arsenie pentru ca avea mari probleme cu sotia lui, fiind foarte nervoasa. Si i-a spus Parintelui Arsenie ca nu stie ce sa mai faca cu ea. Parintele îi spune:
- Ma, câti copii aveti?
- Unul Parinte, ca viata îi grea si nu am cu ce sa-i cresc.
- Ma, nu unu-doi, ci patru-cinci copii sa ai ma, ai înteles?!
Omul a plecat suparat fara sa spuna un cuvânt, si când a ajuns în dreptul usii bisericii sa dea sa iasa afara, Parintele i-a strigat tare:
- Lasa ma copiii sa vina, nu unu-doi, ci patru-*cinci ma, ca daca nu, va înnebuni, ma. Sa tii minte ce ti-am spus!
Desigur ca acest avertisment l-a îngrozit. Ajuns acasa, i-a spus nevestei ce i-a spus Parintele. Astazi, au cinci copii, iar sotia lui este cât se poate de linistita, de calma, se înteleg foarte bine si au si cu ce sa îi hraneasca pe copii. Au tot ce le trebuie. (Bogdan Juncu - Fagaras)

S-a dus la Parintele o femeie însarcinata care nu vroia sa aiba copii. Parintele i-a zis: “Daca tu nu faci copilul asta, fata asta, omori mama a doi preoti”. Peste vreo 20 de ani fata a nascut la rândul ei doi gemeni. Nu am aflat daca au ajuns preoti, dar sigur asa este. (Taflan Maria, com. Mândra)

Ne spunea Parintele: “Daca vreti sa aveti copii curati, sa aveti împreunare cu barbatul numai marti si joi, pentru ca celelalte sunt zile oprite; sa nu fiti bauti. Odata ce ai ramas gravida sa nu mai ai împreunare cu barbatul. Nici cât timp alaptezi”.

Fata mea cea mica avea un suflet bun, dar nu se putea lega de nimeni. Si cântareata si desteapta, cunostea baieti buni, dar la toti le gasea vina. Îmi spunea: “Mama, stau de vorba cu el cât stau si de-abia astept sa plece, sa nu-l mai vad”. M-am dus la Parintele la biserica Draganescu si i-am spus ca fata mea are 30 de ani si nu se poate lega de nici un baiat si l-am întrebat daca sa se mai casatoreasca sau nu. Mi-a spus ca o sa se casatoreasca. S-a casatorit, dar acela era betiv si dupa o luna a batut-o; era hotarâta sa divorteze, dar am fost sa-l întreb si pe Parintele care mi-a zis: “Sa-l lase! Câti betivi care se lasa de baut ai vazut? Poti sa-i numeri pe degete!”. Fata spunea ca îi este mila de el, ca va ajunge un mare betiv si va dormi prin santuri amarât ca vai de capul lui. Si ne-am rugat pentru el si s-a rugat si Parintele Arsenie ca s-a lasat de baut si de fumat si nu mai era nici rau ca înainte, ca un câine. Acum e foarte cumsecade. Dupa 6 ani au avut o fetita. (Parashiva Anghel, Dejani)

Parintele Arsenie se bucura foarte mult de tineri, sa-i uneasca, sa-i binecuvânteze, sa le dea povete ce sa faca ca sa aiba copilasi curati, sa mearga pe calea lui Dumnezeu. Pentru asta a luptat mult Parintele. Mi-a zis odata: “M-am silit mult si cu rugaciunea si cu predica si cu toate, dar tot n-am putut face ce-am vrut eu. Omul asculta, dar tot cum stie el face”. (Cismas Gheorghe, Fagaras)

O vecina avea un copil handicapat si s-a gândit sa se duca la Parintele Arsenie la biserica Draganescu. Parintele Arsenie i-a zis cu blândete: “Ce vreti mai de la mine sa va spun?”. I-a spus de copil si Parintele i-a raspuns: “Ginerele a trait cu soacra-sa. De aceea a dat Dumnezeu palma aceasta. Du-te acasa si mai adu pe lume un copil ca sa aiba cine sa aiba grija de amarâtul acela”. Si a mai nascut o fata. (Dobrin Rosalia, Arpasu de Jos)

Era clarvazator Parintele! Spunea la femei: tu ai umblat rau sau ai facut avorturi. O vecina de aici, nu avea copii, se simtea dreapta. Zicea: “Eu copii n-am avut asa ca n-am facut pacate, am stiut un singur barbat”. Ea nu s-a cununat însa cu barbatul ei: “Barbatul se mutase la mine si am stiut ca asta e barbatu’ meu”. Si s-a dus si ea la manastire cu gândul ca Parintele nu are ce sa-i spuna. Era multa lume acolo si a aratat-o Parintele cu degetul si i-a spus: “Tu traiesti cu barbatul tau în faradelege, în curvie”, ca ea n-a fost cununata cu el si a divortat. A gasit-o mai pacatoasa ca toate. (Mailat Elena, 87 de ani, Dejani)

Dânsul era împotriva avorturilor. I-a spus unuia: “Du-te repede acasa, ca nevasta ta vrea sa mearga acuma sa-si faca chiuretaj (avort), du-te repede ca înca o prinzi si sa nu faca pacatul acesta”.

A mers odata la sfintia sa o femeie cu un copil bolnav, si i-a zis femeii: “Copilul asta te chinuieste cât ceilalti 9 pe care i-ai omorât”. (Pr. Ioan Ciungara, Copacel)

În privinta avorturilor era mai aspru! A fost cineva la Parintele si a zis:
- Parinte, am necazuri, copiii fac asa si asa.
- Ce te miri ma, câti copii ai?
- Doi parinte
- Ceilalti pâna la cinci unde sunt? Pe cei care erau buni i-ai omorat si i-ai tinut pe astia care te chinuie.

S-a dus un barbat la Parintele:
- Parinte, ma bate copilul.
- Ma, tu gândeste-te ce i-ai facut lui când era el în pântece. Acuma îti da înapoi!
Deci copiii se aduc pe lume în curatenie. Iubea copiii, dar le spunea la parinti ca pentru faptele lor o sa fie copilul bolnav. Pacatele parintilor le trag ei, copiii. Le spunea ce pacat au facut si ce sa faca pentru a-l ispasi mai usor. Vorbea pe întelesul tuturor. (Gheorghe Silea, 45 ani - Sâmbata de Sus)


Povestea o batrânica ca atunci când a murit mitropolitul Mladin (era bolnav) dupa chinuri mari, a venit multa lume la manastire deoarece a fost foarte îndragit, alaturi de Parintele Serafim Popescu si Parintele Arsenie. Înaltul Mladin spunea predici foarte frumoase despre Maica Domnului si venea multa lume sa asculte. Când acesta a murit, Parintele Arsenie era la Draganescu, controlat de Securitate. Si batrâna povesteste ca a luat o plasa cu mere si altele, ca sa dea de pomana. Dupa înmormântare a vazut undeva, mai la margine, un batrân mai amarât si i-a spus: “Uite, ia astea pentru sufletul lui Mladin.” Omul i-a zis “Multam” si a plecat cu tot cu plasa. Ea nu intentiona sa-i dea si plasa, care era greu de gasit, era tesuta din lâna. Da, daca omul nu i-a dat-o, i-a lasat-o si nici nu l-a mai vazut pe acolo. Dupa cam un an, femeia s-a dus la Parintele Arsenie, la Draganescu. Dupa ce a spovedit-o, Parintele a scos de sub scaun o traista si i-a spus: “Ia-ti traista!” (Pr. Ciprian Negrean)

Stiti cum a ajuns piatra aceea mare de la Manastirea Sâmbata? Un om din Calbor s-a dus la Parintele ca sa-l roage sa faca niste slujbe pentru sotia lui care era la pat, grav bolnava. Dar când a ajuns, Parintele i-a luat-o înainte si i-a spus:
- Mai omule, ia vino-ncoace. Te duci acasa si nevasta ta ce te va astepta în portita…
- Pai e-n pat Parinte… e în pat, e bolnava.
- Asculta ce-ti spun eu. Ea te asteapta în portita. Tu ai o piatra mare în curte. Am nevoie de piatra asta. Pui boii la car si o pui în car.
- Dar cine o pune în car?
- Tu cu nevasta, unul de un cap, celalalt de altul.
- Dar Parinte, are sute de kile!
- Mai, de ce nu vrei sa întelegi? Crezi în Dumnezeu? Puterea lui Dumnezeu te ajuta.
S-a dus acasa, a pus boii si a pus mâna pe piatra cu toata încrederea, au ridicat-o, au pus-o în car si au dus-o la Sâmbata. (Lazar Rudolf- Rudi, Ucea de Sus)

O femeie din familia noastra a mers la Parintele si nu prea avea curaj sa se apropie de el sa-i spuna pentru ce a mers si a stat, a stat si dintr-o data a zis Parintele: “Hai tu Leano, hai ca tu ai nacaz”. A început sa plânga si îi era frica sa se duca. “Hai ca sunt aici femei foarte pacatoase si mint, dar le-am spus eu adevarul” si s-a dus acolo si i-a spus: “Parinte uite, am baiatul ala bolnav de…” iar Parintele i-a raspuns: “Sa stii ca daca mai traieste pâna la 7 ani si nu moare, atunci sa stii ca mai traieste în continuare”. Traieste pâna astazi! (Pria Ludovica, 80 de ani)

Regelui Mihai i-a spus ca pentru nelegiuirile tatalui sau va pierde coroana. (Cismas Eugenia, 78 ani, Fagaras)

Am avut o matusa care era foarte bolnavicioasa, a avut vreo 5 operatii la stomac. Unchiul era un om cât un munte si a mers la Parintele într-o zi si i-a zis: “Parinte, am amarul asta de femeie, se mai face bine?” si Parintele îi spune: “Vezi tu, brazii aia din vârful muntelui, aia cad mai repede decât tufele astea care se ascund asa de vânt, totdeauna vântul bate-n brazi nu-n tufe“, n-a durat mult si unchiul a paralizat, 3 ani a stat pe pat, apoi a murit si matusa a trait 80 si ceva de ani; era numai o mâna de femeie, foarte energica si foarte puternica si bineînteles ca îl pomenea mereu pe Parintele Arsenie.

Când predica odata, acolo în padure, a început sa se faca de ploaie, cum vine ploaia la munte, repede; toata lumea a început sa se miste pe acolo cu umbrelele. Parintele le-a spus: “Puneti mai umbrelele, ca nu ploua“. Era furtuna, dar acolo nu ploua. Parintele avea si puterea asta de la Dumnezeu, sa stapâneasca natura.

Unui om din Sâmbata de Sus i-a zis Parintele: “Tu când mori o sa fii anuntat”. Si el zice: “Dar cine ma va anunta”. “Lasa ca o sa vezi tu atunci”. Dupa vreo 20 de ani a venit la manastire ca paznic si o data spune: “Ma duc pâna la Parintele ca nu ma simt chiar bine, sa ma ajute putin”. Si când s-a dus, Parintele l-a recunoscut si i-a spus: “Sa te pregatesti de o cale lunga”, dar el n-a întrebat ce fel de cale si când a venit acasa mi-*a zis: “N-o fi asta anuntul de care mi-a spus Parintele?” Peste 2 saptamâni a murit omul. (Ierod. Ieronim Coldea)

Erau la manastire doi oameni, Gheorghe si Gheorghe, cu acelasi nume; pe drum, unul din ei aprinse o tigara de la celalalt si Parintele când i-a întâlnit le-a zis: “Gheorghe a dat, Gheorghe a luat” si au ramas oamenii asa mirati. Nu accepta patimile astea!

A venit odata un om batrân, mai necajit, a venit cu putina faina si cu un pomelnic si bani. Si zice: “Am adus si eu Parinte, sa-mi faci si mie o rugaciune”; “O, mosule, du faina acasa si banii si adu pomelnicul”.

În Brasov, mi-a spus cineva ca e o femeie care deschide cartea si de fiecare data când am vrut sa ma duc la ea, s-a întâmplat câte ceva de nu m-am putut duce. Si Parintele mi-a spus: “Unde ai vrut sa te duci? La o femeie care stie si spune? Sa nu lasi Biserica pe femei si pe ghicituri si altele de felul acesta. La biserica sa te duci.” (Streza Maria)

L-am cautat pe Parintele la Draganescu cu o problema mare. Si a zis Parintele: “Stiu ca aveti un necaz mare, dar nu trebuie sa va suparati, stiu ca baiatul vostru este închis. Sa nu va fie teama, el nu are vina nici în valoare de 50 de bani, el a fost mult mai în urma ca ceilalti”. Doar un avocat din Pitesti, singurul, la rugamintea mea l-a sustinut pe fiul nostru, dupa puterea lui. Nici un avocat nu vroia. A fost un proces cu usile închise (Popa Gica a fost presedintele Congresului de Judecata, care l-a judecat si condamnat pe Ceausescu la moarte. Atunci îi judeca pentru ani grei de puscarie pe cei care erau împotriva lui Ceausescu si apoi îl judeca si pe Ceausescu!). (Serban Ioan - Voila)

Tatal meu povesteste ca într-o duminica dimineata a pornit, împreuna cu înca cineva, spre manastirea Sâmbata de Sus, cu bicicletele; însa drumul este lung si greu din satul sau natal, Hârseni. Plecasera si cam târziu de cum procedau de obicei si sperau sa ajunga macar la predica. Din satul Lisa, urcusul fiind si mai greu, aveau tendinta de a renunta, însa simteau un îndemn sa se sileasca înca. Parintele terminase Sfânta Liturghie si le spusese oamenilor ca o sa mai întârzie cu predica caci trebuie sa mai ajunga cineva de pe drum. De abia dupa ce au ajuns, a început predica. Bunica, care era de fata la slujba, s-a mirat mult când a vazut pe cine a asteptat Parintele cu predica.

Tot tatal meu povesteste, ca a fost de fata când s-a întors de pe front un tânar, pe care-l spovedise Parintele cu o luna înainte de a pleca si îi spusese sa vina la împartasit dupa o luna de la întoarcerea de pe front. Marturiseste ca avea mantaua toata ciuruita de gloante si din buzunarul de la piept a scos un glont pe care i l-a aratat Parintelui si i-a spus ca se oprise acolo. Parintele i-a raspuns: “Dumnezeu nu se lasa împuscat de gloante!”(Maica Adriana Serb - Schitul Cornet)

[Adrian Pop]

Arsenie Boca - Omul Lui Dumnezeu
Apreciată · 31 iulie



Crucea - instrumentul de tortura datator de viata

Crucea este recunoscuta ca fiind unul dintre cele mai importante simboluri ale crestinatatii. In vechime, latinii foloseau pentru cruce termenul "crux“, iar grecii "stavros“, desemnand in primul rand stalpul vertical, fara partea orizontala, pe care erau rastigniti cei condamnati la moarte. Acest instrument de tortura la pagani a fost sfintit prin sangele Mantuitorului rastignit, devenind pentru crestini obiect sfant si datator de viata. Pentru crestinul ortodox crucea este, in acelasi timp, simbol al rascumpararii omului si obiect de cult. El vede si cinsteste in aceasta, deodata: jertfa Fiului lui Dumnezeu; lemnul crucii pe care s-a rastignit Domnul, deci altarul Sau de jertfa; semnul crucii, semn al "Fiului Omului" si al crestinului in acelasi timp, cu care insemnandu-ne ca si cu o pecete, aratam participarea noastra la jertfa sfintitoare a lui Hristos.
Semnul crucii a fost folosit ca simbol sacru, sub o forma sau alta, de catre multe popoare pagane, cu mult timp inaintea aparitiei crestinismului. In paganism acest simbol avea semnificatii mitice, fiind semnul prin care oamenii exteriorizau legatura cu fortele supranaturale. Potrivit cercetatorilor crucea si-a avut originea printre babilonienii din Caldeea antica si a fost folosita ca simbol al zeului Tamuz. Inca din epoca bronzului semnul crucii era folosit de multe popoare ale Europei, ca simbol al consacrarii, si era pus pe obiectele legate de nou-nascuti. De asemenea, simbolul crucii a fost folosit in civilizatia ariana ca reprezentare mistica a luminii zeilor sau a focului sacru si chiar a soarelui. Oamenii de stiinta ai antichitatii considerau centrul unirii pamantului cu cerul ca fiind mijlocul universului. Cele patru brate ale crucii indicau cele patru puncte cardinale.
Sfanta Scriptura si Sfanta Traditie ne dau marturii atat despre preinchipuirea Sfintei Cruci, inainte de rastignirea Domnului pe ea, cat si despre actul insemnarii cu sfanta Cruce, despre puterea ei divina, precum si despre talcuirea actului de insemnare a credinciosilor crestini, cu semnul Sfintei Cruci.
Sfanta Cruce este preinchipuita de exemplu, in Vechiul Testament, de "pomul vietii", care a rasarit din pamant, din porunca lui Dumnezeu, in mijlocul raiului pamantesc, alaturi de "pomul cunostiintei binelui si raului" (cf. Facere 2, 9). "Pomul vietii" este denumirea metaforica a sfintei Cruci, denumire care apare, cum se vede, chiar pe primele pagini ale Sfintei Scripturi. Acest lucru il infatiseaza ea, atat in scris in cartile de slujba divina, cat si in mod plastic, in pictura.
Moise a trecut poporul Israel prin Marea Rosie in mod minunat, prin puterea divina a crucii, si l-a scapat de robia politica egipteana, conducandu-l la libertate. El a ridicat toiagul, si a intins mana sa, drept inainte, peste mare, a despartit apele marii, in doua, si evreii au trecut marea ca pe uscat. Cand au intrat si egiptenii in mare, pe acelasi drum uscat, ca sa-i inrobeasca, din nou, pe evrei, Moise, tot din porunca lui Dumnezeu, a intins iarasi mana cu toiagul, si a facut semnul de intretaiere al liniei drepte, pe care o schitase la despartirea apelor marii. Apele s-au impreunat, si egiptenii au fost inecati, in mijlocul marii (vezi Iesirea 14, 21-27).
De asemenea, binecuvantarea patriarhala, pe care a dat-o Iacob, cu mainile, celor doi fii ai lui Iosif, Efraim si Manase, binecuvantare data cu mainile incrucisate, a preinchipuit sfanta cruce, cu peste 1500 de ani inainte de Hristos. "Israel (Iacov), inadins, si-a incrucisat mainile si i-a binecuvantat.
Noul Testament ne prezinta, mai explicit decat Vechiul Testament, dumnezeiasca invatatura despre importanta Sfintei Cruci. Crucea este altarul divin real si istoric al crestinismului, altar pe care Domnul Hristos S-a adus, "o data, jertfa, ca sa ridice pacatele multora" (Evrei 9, 28). Crucea este "puterea lui Dumnezeu" (I Cor. 1, 18), pentru cei ce voiesc sa se mantuiasca, adica pentru cei ce cred. Cu puterea divina a crucii se lauda Sfantul Apostol Pavel, in slabiciunile sale omenesti si in necazurile si stramtorarile pe care le indura (cf. Gal. 6, 14). Ea este "pecetea divina" de pe fata dreptcredinciosilor, pecete prin care acestia au scapat si scapa de urgiile vrajmasilor vazuti si nevazuti.
Tot in Noul Testament Crucea apare semn al Fiului Omului, la a doua venire. Insusi Domnul Hristos le-a spus ucenicilor Sai, care doreau sa afle timpul celei de a doua veniri a Lui, precum si timpul sfarsitului Lumii (Matei 24, 3) ca, intre semnele care vor fi, "atunci se va arata pe cer" (si) "semnul Fiului Omului" (Matei 23, 30), adica Sfanta Cruce.
Descoperirile arheologice din Palestina au aratat ca semnul Crucii a fost folosit chiar de prima comunitate crestina din Ierusalim. Printre primele lucrari in care crucea apare ca simbol crestin cu semnificatii mistice, legate de mantuirea oamenilor adusa de rastignirea lui Hristos, amintim „Octavius“ a scriitorului crestin Minucius Felix, scrisa la sfarsitul secolului al doilea. Apoi, crucea apare ca semn crestin si la Clement al Alexandriei, care vorbeste despre „semnul Domnului“, care a fost prefigurat de litera numarul 318 de la Facere 14:14, asa cum se explica si in Epistola lui Barnaba. Pentru numarul 300, s-a folosit litera „T“ din alfabetul ebraic, fiind evidenta asemanarea cu semnul crucii, iar pentru „18“, s-au folosit primele doua litere ale numelui „Iisus Hristos“ (IH), ceea ce arata legatura dintre Hristos si Cruce.
Ιncepand din sec. IV, cinstirea Crucii s-a generalizat, manifestandu-se public si intrand in cultul divin oficial al Bisericii. La aceasta au contribuit si minunea aparitiei pe cer a semnului crucii, care incurajeaza pe Constantin cel Mare in lupta cu Maxentiu, pe care il biruieste, punand-o ca emblema pe steaguri, iar apoi pe actele oficiale si chiar pe monede si interzicand a mai fi rastigniti pe cruce condamnatii la moarte.
Alta minune a fost descoperirea Crucii Mantuitorului (anul 326), chiar pe locul rastignirii Lui. Sfanta Elena, mama imparatului Constantin cel Mare, a inaltat o mare biserica pe locul calvarului (biserica Sfantului Mormant) si alta pe locul unde s-a aflat Crucea rastignirii (Basilica Sfintei Cruci), unde a fost sfintita in ziua de 13 sept., anul 335, cand a inceput si venerarea Sfintei Cruci in cultul crestin.
In anul 431 s-au introdus crucile in biserici si in incaperi, iar folosirea crucilor pe turle nu a aparut decat prin 586. In secolul VI, imaginea crucifixului a fost autorizata de biserica de la Roma.
Invatatura Bisericii despre cultul Sfintei Cruci a fost formulata de sinodul VII ecumenic de la Niceea (787) si completata de sinodul local de la Constantinopol (869), cand s-a stabilit si doctrina despre cinstirea Sfintelor icoane: cinstirea Sf. icoane, a Sfintei Evanghelii si a Sfintei Cruci trebuie sa fie egala.
In Biserica Ortodoxa cultul Sfintei Cruci se manifesta prin sarbatorile inchinate ei. Dintre acestea amintim: Inaltarea Sfintei Cruci (Ziua Crucii sau Carstov), la 14 septembrie, Duminica Crucii (Duminica a treia din Postul Pestelui), Scoaterea cinstitului lemn al Sf. Cruci ( 1 august ) si Aratarea semnului Sfintei Cruci Imparatului Constantin (7 mai).
Traditia rasariteana celebreaza mereu Crucea in slujbele speciale (Acatistul Sfintei Cruci, rugaciuni si imne, cantari din Octoih pentru cele doua zile de post din saptamana) compuse in cinstea si lauda ei, ca pe o fiinta vie. E invocata ca fiind dumnezeiasca, teologica, ca sursa a puterii datatoare de viata, ca inepuizabila in sensul ei.
Dovada cultului crucii in pietatea poporului sunt crucile memoriale si troitele de lemn si piatra, presarate la rascruci, pe drumurile tarii. Semnul crucii facut pe frunte este unul dintre riturile cele mai vechi ale Bisericii. Acesta este primul gest crestin pe care il invata copilul inca din primii ani ai sai, semn fara care omul credincios nu-si incepe ziua de munca, nu se aseaza si nu se scoala de la masa si cu care se culca linistit pentru somnul de noapte. Marturisirea dreptei credinte este Sfanta Cruce, prin care credinciosii recunosc unitatea divina in Sfanta Treime si cred in jertfa mantuitoare a lui Hristos, Care pe cruce S-a rastignit pentru mantuirea neamului omenesc.
In Biserica Ortodoxa Romana, numai arhiereul are dreptul de a purta permanent crucea pectorala (pe piept). Acest drept se poale acorda ca o distinctie si preotilor cu rangul onorific cel mai inalt (iconom-stavrofor). Crucea pectorala este o insigna a demnitatii arhieresti, un simbol al crucii lui Hristos prin care a fost biruit pacatul. Cand arhiereul slujeste isi pune crucea si rosteste cuvintele din Sf. Evanghelie: “Zis-a Domnul: Oricine voieste sa vina dupa Mine sa se lepede de sine, sa-si ia crucea si sa-Mi urmeze Mie" (Marcu 8,34).

Crucea - cele mai raspandite forme

Se cunosc circa 400 de forme de cruci, dintre care amintim pe cele mai raspandite:
Crucea „Tau“, in forma de „T“ este cunoscuta in mod deosebit ca fiind „crucea din Egipt”, adesea reprezentata cu un cerc sau un oval deasupra ei.
Crucea latina (crux immissa) cu brate inegale (latura verticala mai lunga), este forma cea mai raspandita la ora actuala. Potrivit traditiei este crucea pe care a fost rastignit Mantuitorul.
Crucea decussata - crucea in forma de ,X", pe care a fost rastignit Sf. Andrei, primul dintre apostolii Domnului, care a fost si in partile noastre, in Scitia Minor (Dobrogea), unde a propovaduit crestinismul (sec. I);

Crucea Sfantului Andrei

Crucea gammata (lat. crux gammata) - asemanatoare cu "gamma" Γ (litera mare a treia din alfabetul grec), cruce denumita svastica (cuv. sanscrit) = incarligata, cunoscuta din cele mai vechi timpuri in Orientul indepartat (China) si in Europa, fiind socotita simbolul soarelui in miscare si ca semn tutelar al bogatiei si mantuirii. Acest semn a fost folosit si de crestini, inca din sec. IΙΙ, ca forma ascunsa a crucii crestine (de teama persecutiilor). Sapaturile arheologice de la noi au descoperit crucea gammalt pe monumente si obiecte funerare (vase) din sec. ΙV-VI pana in epoca feudala.
Crucea monogrammatica (lat. monogrammus; gr. μονογραμμοσ; - monogrammos = figura din linii) - semn ce reprezinta o cruce verticala asemanatoare cu litera „rho" ρ, din alfabetul grec, care combinat cu literele „iota" I si „chi" X , tot din alfabetul grec, au format o monograma pe care crestinii au preluat-o ca modalitate de a desemna numele lui Iisus Hristos. Acest semn se intalneste pe multe monumente si inscriptii descoperite la noi - la Tomis, Callatis (Mangalia), Histria si Dinogetia (in nordul Dobrogei), Biertan (Ardeal). Aceasta monograma crestina s-a numit si constantiniana.

[Adrian Pop]

[Adrian Pop]