Sere pe care le vom proiecta si le vom pune pe piata.

[Adrian Pop]

Sere pe care le vom proiecta si le vom pune pe piata.

[Adrian Pop]

[Adrian Pop]

[Adrian Pop]

-------- Original Message --------

Subject:	numarul de aur
Date:	Mon, 22 Apr 2013 11:09:51 -0700 (PDT)
From:	Mircea Petrescu <mirceapetrescu@ymail.com>
Reply-To:	Mircea Petrescu <mirceapetrescu@ymail.com>
To:	adi pop <adipop@popservice.ro>

Buna seara,


Am gasit cateva referinte pentru numarul de aur. Imi pare rau ca nu pot acorda mai mult timp, acum lucrez la lucrarea mea de licenta.




http://arhimania.ro/stiati-ca/1259/1...portia-divina/



http://www.gorj-domino.com/misterios...umarul-de-aur/



http://ro.scribd.com/doc/7674560/Numarul-de-Aur



Cateva filmulete:


http://www.youtube.com/watch?v=-rwY8KjmZOk



http://www.youtube.com/watch?v=BeVL0mgd0IE



http://www.youtube.com/watch?v=0hvD5kLqjuw



Si un site in engleza numai despre aces numar si aplicarile lui


http://www.goldennumber.net/



o seara buna,
Eian

[Adrian Pop]

Secțiunea de aur (numită uneori și Raportul de aur, Proporția de aur, Numărul de aur) (sectio aurea în limba latină), notată cu litera greacă Φ (phi majuscul) sau și cu φ (phi minuscul), care se citesc “fi”, este primul număr irațional descoperit și definit în istorie. El este aproximativ egal cu 1,618033 și poate fi întâlnit în cele mai surprinzătoare împrejurări.

Istoric

Numărul Φ a fost cunoscut încă din antichitate, iar din secolul XIX a primit numele de “Secțiunea de Aur”, “Numărul de Aur” sau “Raportul de Aur”. Prima definiție clară a numărului a fost datată prin jurul anului 300 î.Hr. de către Euclid din Alexandria, părintele geometriei ca sistem deductiv formalizat. Asemenea numere nesfârșite i-au intrigat pe oameni încă din antichitate. Se spune că atunci când Hispassus din Metapontum a descoperit, în secolul V î.Hr., că Φ este un număr care nu este nici întreg (ex:1;2;…), nici măcar raportul dintre două numere întregi (precum fracțiile:1/2,7/6,45/90,etc., care sunt cunoscute în ansamblu drept numere raționale), adepții faimosului matematician grec Pitagora și anume pitagoreicii au fost extrem de șocați. Concepția pitagoreică despre lume se baza pe o extremă față de arithmos – adică proprietățile intrinseci ale numerelor întregi și ale fracțiilor lor – și presupusul lor rol în cosmos. Înțelegerea faptului că există numere care precum Φ se repetă la infinit fără a prezenta nici o repetiție sau regularitate a pricinuit o adevărată criză filozofică. Unele surse susțin chiar că pitagoreicii au sacrificat 100 de boi din cauza numărului. Totuși acest lucru pare extrem de improbabil deoarece ei erau vegetarieni stricți. Pitagoreicii erau neîndoielnic convinși că existența unor numere precum Φ era atât de înfricoșătoare încât ea trebuia să reprezinte un fel de eroare cosmică, o informație care ar trebui suprimată și ținută secret. Faptul că există numere iraționale a implicat și descoperirea incomensurabilității. În lucrarea sa “Despre viața lui Pitagora” (cca. 300 î.Hr.) filozoful și istoricul Iambilichos, descendent al unei familii de nobili sirieni, descrie reacția violentă cu privire la această descoperire: “Ei spun că primul om care le-a dezvăluit natura incomensurabilității celor nedemni de a o cunoaște a fost atât de detestat, încât nu numai că a fost exclus din asociația si modul de viață al pitagoreicilor, ci i s-a construit și mormântul, ca și cum fostul lor coleg ar fi plecat dintre cei vii.”
Euclid l-a denumit pe Φ ca fiind simpla împărțire a unui segment de dreaptă în ceea ce el a numit “medie” și “extremă rație”. Iată cuvintele lui: “Spunem că un segment de dreaptă a fost împărțit în medie și extremă rație atunci când segmentul întreg se raportează la segmentul mai mare precum se raportează segmentul cel mare la cel mai mic“.
Cu alte cuvinte, în imaginea din dreapta, dacă (a + b) / a = a / b, atunci segmentul a+b a fost împărțit intr-o secțiune de aur cu simbolul Φ.
Raportul de aur este un număr irațional, și poate fi calculat din ecuația:
Care conduce la:
φ² − φ − 1 = 0.Având ca rezultat:
Mulți artiști și arhitecți și-au proporționat lucrările conform raportului de aur, considerând că acesta conferă lucrării o estetică plăcută.
În matematică acest raport are proprietăți interesante, și mai poate fi exprimat ca:
În secolul V î.Hr. matematicianul grec Hispassus din Metapontum a descoperit că Φ este un număr cu un număr infinit de zecimale, care nu prezintă nici o regularitate în repetarea lor (adică este neperiodic, și anume irațional). El a descoperit că Φ nu poate fi exprimat ca un raport între două numere întregi (de ex. 1/2;3/4;76/98;…etc.).

[Adrian Pop]

Misteriosul şir Fibonacci şi Phi, numărul de aur

Gorj Domino | 428 views | Sep 19, 2011 | 0 comentarii

Fibonacci (1170-1240) este considerat ca unul dintre cei mai mari matematicieni europeni ai Evului Mediu. S-a născut în Pisa, oraş italian faimos pentru turnul său înclinat, care parcă stă să cadă. Tatăl său a fost ofiţer vamal în oraşul din Africa de Nord numit Bougie, aşa încât Fibonacci a crescut în mijlocul civilizaţiei nord-africane, făcând, însă, multe călătorii pe coastele Mediteranei.
Coduri ale Universului
Şirul lui Fibonacci este o secvenţă de numere în care fiecare număr se obţine din suma precedentelor două din şir. Astfel, primele zece numere ale şirului lui Fibonacci sunt: 1, 1, 2, 3, 5, 8, 13, 21, 34, 55. Şirul Fibonacci în matematică, se referă la explicaţiile metafizice ale codurilor din universul nostru. Numerele lui Fibonacci sunt considerate a fi, de fapt, sistemul de numărare al naturii, un mod de măsurare al Dinivității. Aceste numere apar peste tot în natură, pornind de la aranjamentul frunzelor, de la şabloanele petalelor unei flori şi ajungând la falangele mâinii umane, de la zile de naştere şi până la zidurile Piramidelor. Se spune că există o legătură între creşterea naturală a plantelor şi numărul de aur: proporţia tainică a acestui număr, reprezentată fie în triunghiul de aur (isoscel) al lui Pitagora, în elipsa de aur din tradiţia hindusă sau în spirala de aur care, prin şirul lui Fibonacci, se demonstrează păstrând proporţia de 1,618. Mai găsim şi alte lucruri în natură ca spirala generată de apă (vârtejurile), mişcarea curenţilor de aer în spirală, cochilia melcilor, dispunerea petalelor de trandafir sau a frunzelor şi seminţelor din regnul vegetal, care păstrează această proporţie perfectă arătând că în întreaga creaţie se păstrează această proporţie, probabil de aici i s-a tras şi numele de „formula fericirii”. Aceasta demonstrează existenţa unui sfere de conştiinţă a armoniei şi frumuseţii existente în întregul univers şi care îl ghidează. Împreună, cele zece cifre se adună, pentru a forma acest mesaj (se spune în cercurile ezoterice): „În secolul al XXI-lea, în aceste vremuri de evoluţie, omenirea va cunoaşte Iluminarea”, deci Codul prevede că, în această eră, omenirea îşi va schimba percepţia. Tot ceea ce a încercat omul de-a lungul vremurilor îşi va găsi, în sfârşit, o rezolvare. Această rezolvare ar cuprinde toate principiile vieţii, inclusiv modul în care relaţionăm unii cu alţii. Se spune că aceste zece numere, „şir dezordonat, simplu până la absurd”, ar reprezenta o anagramă numerică. Dând şirului de numere semnificaţia lor numerologică, în total sunt zece numere; ni se dezvăluie că lucrul acesta este semnificativ, numărul 10 fiind un sfârşit în sine, este o revenire la centru, la unitate, la un nou început şi la împlinire de sine. Zece reprezintă un rezultat, o realizare, acest număr cuprinde şi conţine toate numerele precedente, reprezentând un ciclu, formând, la rândul său, începutul unui nou ciclu, fiind principiul măreţ al tuturor ciclurilor naturale, ne putem gândi la cele zece degete, la copacul vieţii şi la izvorul tinereţii.
Numărul de aur
În spiritualitate, fiind considerat un ciclu fără sfârşit, se spune, de asemenea, că şirul lui Fibonacci s-a dovedit a fi o cheie care-ar fi asemănată cu un trandafir cu cinci petale. Pentagrama trandafirului cu cinci petale este un simbol sacru extraordinar; acest concept a fost iniţiat prin punerea laolaltă a celor cinci elemente de bază: pământ, apă, foc, aer şi eterul ceresc. Cifra cinci simbolizează centrul, armonia, echilibrul. Numărul de aur este strâns legat de şirul lui Fibonacci, în care fiecare termen este suma celor două anterioare (1, 1, 2, 3, 5, 8, 13, 21, 34, 55…). Pe măsură ce înaintăm, raportul dintre doi termen succesivi ai şirului lui Fibonacci tinde spre Phi. Numărul de aur – secţiunea divină, un alt şir care mai este cunoscut şi că Phi (1,618), este un număr foarte cunoscut în artă, avându-şi originile fundamentale în natură, astfel încât, orice element din natură este proporţional cu Phi. Dacă înlocuim literele PHI cu numerele corespunzătoare, obţinem 781, a cărei sumă totală se reduce la 7. Adunând şi cifrele 1618 vedem că ne dă tot 7, care este considerat a fi cel mai frumos număr din univers, însemnând numărul perfecţiunii, numărul lui Dumnezeu. Sunt şapte zile în săptămână, şapte note muzicale, şapte minuni ale lumii, şapte centri energetici (chakre), şapte culori ale curcubeului, Noe a luat în arca sa şapte perechi din fiecare animal de pe pământ; numărul 7 apare de 77 de ori în VT şi este cheia către NT, care se referă la cele şapte peceţi, şapte îngeri, şapte biserici, şapte trâmbiţe, şapte semne, şapte chivoturi.
Numărul de aur şi Piramidele
Despre secretul piramidelor s-a scris enorm, observându-se că axul culoarului este centrat pe steaua polară din epoca respectivă cu mare exactitate: 4 minute a unghiului făcut în raport cu steaua „Alfa” a Dragonului reprezentând nordul geografic, iar cele 4 unghiuri ale bazei sunt îndreptate spre nord, est, sud şi vest cu aceeaşi corectitudine. Înălţimea piramidei înmulţită cu un miliard reprezintă distanţa Pământ-Soare (150 milioane Km). Perimetrul bazei împărţit la înălţime dă „2 Pi”, dublul lui 3,14, ceea ce s-a putut verifica abia după 1670 de Leibnitz. Raportul între apotema şi baza triunghiurilor este „1,618 ” – numărul de aur. Aşa cum Secţiunea de Aur este regăsită în ansamblul şi frumuseţea naturii, poate fi de asemenea folosită pentru a atinge frumuseţea şi echilibrul în artă. Secţiunea de aur a fost folosită extensiv de Leonardo da Vinci. Observaţi cum toate dimensiunile-cheie ale camerei şi ale mesei în tabloul lui da Vinci, „Cina cea de Taină” se bazau pe Secţiunea de Aur, care era cunoscută în perioada renascentistă ca „Proporţia Divină”. În „Sacramentul Cinei cea de Taină”, Salvador Dali şi-a înrămat pictura într-un dreptunghi de aur. Urmând tehnica lui da Vinci, Dali a poziţionat masa exact la secţiunea de aur a înălţimii picturii sale. A poziţionat cei doi discipoli lângă partea lui Iisus, la secţiunile de aur a lăţimii compoziţiei. În plus, ferestrele din fundal sunt formate din 12 pentagoane, care exprimă relaţiile phi în proporţiile lor.
www.ziare.com

[Adrian Pop]

http://www.youtube.com/watch?NR=1&v=...ture=endscreen

www.Piramide.ro - site din Romania care ofera piramide pentru echilibrare energetica

[Adrian Pop]

Prezentare video Piramida mare

[Adrian Pop]

http://www.youtube.com/watch?v=B9R7_...ture=fvwp&NR=1

Pyramid Green House Experiment-The Results-2011.mpg

[Adrian Pop]

http://www.youtube.com/watch?NR=1&v=...ture=endscreen

Hyper Light Pyramid - World energy grid