OUĂLE DE PREPELIŢĂ ÎN TERAPEUTICA NATURALĂ |
|
|
În terapeutica naturală, alături de alte produse şi procedee, se folosesc şi ouăle de prepeliţă. Acestea au o compoziţie mult mai concentrată în principii decât ouăle de găină, fiind folosite, din acest motiv, mai mult ca leac în tratamentele naturiste, decât ca aliment.
|
Provenienţă |
Ouăle de prepeliţă sunt produse de către femelele speciei Coturnix coturnix. Aceste păsări de talie mijlocie, sunt specifice faunei sălbatice a Europei (vezi imaginea 1). |
|
|
Pe lângă prepelita europeană, s-a introdus în crescătorii prepeliţa japoneză (Coturnix coturnix japonica), subspecie cu ceva mai mare şi mai productivă.
Ouăle de prepeliţă folosite în dietetică şi terapeutică, nu provin de la păsările sălbatice, ci de la prepeliţele crescute de către om special în acest scop. Ca şi în cazul găinilor ouătoare, poate chiar mai mult ţinând cont de faptul că prepeliţele sunt păsări zburătoare, contează foarte mult condiţiile de trai şi de furajare din crescătorii. |
Doar fermele în care păsările sunt crescute igienic, în aer liber şi sunt hrănite cu furaje naturale, sunt capabile să producă cu adevărat ouă care să vină în sprijinul sănătăţii omului (vezi imaginea 2). |
|
|
Prepeliţele crescute în condiţii de mare stres, în boxe, în ferme de tip industrial, şi care sunt hrănite de cu furaje la care s-au adăugat substanţe de sinteză (hormoni, vitamine, antibiotice, suplimente proteice, etc.), pot aduce, prin ouăle lor, mai multe deservicii decât beneficii sănătăţii omului (vezi imaginea 3). |
|
|
Diferenţele dintre ouăle de prepeliţă şi ouăle de găină
|
Fiind păsări de talie inferioară găinilor, prepeliţele produc ouă mult mai mici (vezi imaginea 4). La oul de găină coloraţia cojii este uniformă, în timp ce la oul de prepeliţă, coaja este pestriţă. Diferenţele apar şi cu privire la compoziţie, aşa cum se poate vedea în tabelul de mai jos. |
|
|
COMPOZIŢIE LA 100 g
PARTE COMESTIBILĂ
|
OU DE PREPELIŢĂ |
OU DE GĂINĂ |
|
75% |
74% |
|
total |
11% |
11,7% |
saturate |
3,5% |
4,1% |
nesaturate |
5,6% |
4% |
fosfolipide |
1% |
2% |
colesterol |
844 mg |
423 mg |
|
13,7% |
12,7% |
|
A |
550 u.i. |
450 u.i. |
Acid pantotenic |
1,8 mg |
1,4 mg |
B1 |
0,15 mg |
0,07 mg |
B2 |
0,8 mg |
0,41 mg |
B6 |
0,16 mg |
0,14 mg |
B12 |
1,6 μg |
1,3 μg |
E |
1,1 μg |
0,9 μg |
PP |
0,16 mg |
0,07 mg |
|
Calciu |
64 mg |
51 mg |
Cupru |
0,06 mg |
0,12 mg |
|
3,7 mg |
1,8 mg |
Fosfor |
230 mg |
200 mg |
Magneziu |
13 mg |
13 mg |
Mangan |
0,05 mg |
0,03 mg |
Potasiu |
134 mg |
134 mg |
Seleniu |
32 μg |
32 μg |
|
140 mg |
140 mg |
Zinc |
1,5 mg |
1 mg |
|
După cum se poate observa mai sus, ouăle de prepeliţă, faţă de ouăle de găină, conţin: de 2 ori mai multa vitamine B1, B2 si PP; de 2 ori mai multe minerale – cupru, fier, mangan; mai multe grăsimi nesaturate, etc..
|
Efectele ouălor de prepeliţă asupra organismului uman |
Se ştie că una dintre neajunsurile oului de găină în alimentaţie, constă în gradul prea ridicat de absorbţie al nutrienţilor, care se află în concentraţii destul de mari. Deoarece ouăle de prepeliţă sunt şi mai concentrate, ele sunt mai puţin indicate în alimentaţie, adresându-se în special terapeuticii naturale. Asupra organismului uman, aceste ouă, prezintă proprietăţi antianemice, remineralizante, afrodisiace, antitoxice şi antiastenice.
|
Indicaţii şi contraindicaţii |
Ouăle de prepeliţă sunt indicate în dereglaje şi afecţiuni ca: impotenţă sau sterilitate masculină, anemie feriprivă, intoxicaţii, toxemie, stres, surmenaj, astenie, nevroză astenică, ulcer gastric, boli hepatice, diabet, seboree (aplicaţii externe).
Oul de prepeliţă este mai puţin alergen (vezi alimentele histaminofore) decât alte ouă (Gh. Mencinicopschi) şi chiar poate fi valorificat, ca desensibilizant în combaterea alergiilor (Fănică Voinea Ene). Folosirea ouălor de prepeliţă în combaterea alergiilor sau a astmului bronşic alergic, cere însă prudenţă şi o monitorizare competentă.
Administrarea ouălor de prepeliţă este contraindicată copiilor mici (sub 3 ani) şi bătrânilor. Din cauza conţinutului ridicat de colesterol, se recomandă evitarea lor în cazul persoanelor care suferă de boli cardio-vasculare. Persoanele care nu tolerează oul de găină, trebuie să să fie rezervate şi în legătură cu acest produs.
Consumate crude, ouăle de prepeliţă provenite de la păsări crescute în condiţii precare de igienă, pot transmite germeni nedoriţi (Gh. Mencinicopschi). Pentru uzul intern, se utilizează exclusiv ouă proaspete (1-4 zile).
|
Administrarea ouălor de prepeliţă |
• Ouăle crude de prepeliţă
Ouăle crude de prepeliţă se administrează câte una de 3 ori pe zi, între mese. Cei care suportă greu administrare ouălor crude, pot recurge la amestecare conţinutului acestora cu sucuri de fructe şi legume sau cu miere. O cură cu ouă de prepeliţă trebuie să dureze 12-16 zile consecutive, urmând după acestea, obligatoriu, cel puţin o lună de pauză.
Curele mai îndelungate sau cu mai multe ouă, recomandate în trecut, nu mai sunt indicate, din cauza cantităţii mari de colesterol, dar şi al altor compuşi prezenţi mai ales în albuş, substanţe care, în cantitate mare, blochează enzimele digestive proteolitice şi provoacă carenţă de biotină.
Extern, după omogenizarea albuşului şi gălbenuşului, se aplică compoziţia pe faţă, pe tenurile seboreice.
• Ouăle moi de prepeliţă
Ouăle fierte de perpelita, doar atât cât albuşul să se întărească, sunt mai igienice, aproape nealergice şi fără acţiune de anihilare a biotinei. Ele sunt indicate mai ales în anemie, convalescenţă şi stres. De asemenea, pot înlocui în alimentaţia dietetică oul de găină. Se indică administrarea a unui ou moale de prepeliţă pe zi chiar şi pe perioade lungi de timp (30-40 zile), dacă nu există contraindicaţii. |
|
Marcaje