http://ro.wikipedia.org/wiki/Construc%C8%9Bii
Elementele generale privind construcțiile agricole, proiectare și amplasare[modificare] Definiții
Prin construcții agricole se definește totalitatea construcțiilor destinate realizării producției agricole, vegetale sau animale. După destinația lor, acestea pot fi: construcții destinate producției animale (zootehnie), construcții pentru producția vegetală, construcții pentru depozitarea, conservarea și condiționarea producției vegetale. Diversitatea mare a speciilor de animale și păsări crescute și întreținute în aceste construcții, a produselor recoltate sau obținute prin preparare sau semipreparare, a substanțelor chimice pentru fertilizarea solului ce trebuie depozitate în condiții de siguranță, fac ca aceste construcții să prezinte caracteristici constructive și funcționale deosebite. Caracteristicile care definesc construcțiile agro-zootehniceși le disting ca o grupă aparte, sunt:
- în adăposturile pentru animale cât și în sere și depozite își desfășoară activitatea un produs biologic viu în stare manifestă sau latentă care necesită condiții speciale de microclimat interior, justificând soluțiile specifice pentru elementele de construcții;
- fluxul tehnologic care se desfășoară în aceste construcții are un specific deosebit în funcție de destinație;
asigurarea spațiilor distincte pentru odihnă și furajare a animalelor, evacuarea dejecțiilor, cultura plantelor, depozitarea furajelor, cerealelor, legumelor și fructelor, circulația oamenilor etc.;
- caracterul de masă determinat de numărul mare de obiective similare.
[modificare] Scurt istoric al dezvoltării construcțiilor agricole
Construcțiile folosite în sistemul tradițional de întreținere și exploatare a animalelor și păsărilor erau în majoritatea cazurilor simple adăposturi contra intemperiilor, neputând să asigure condiții optime din punct de vedere funcțional. În aceste construcții, microclimatul era greu de stăpânit iar dotarea tehnică aproximativ inexistentă. Din aceste cauze, rentabilitatea unor astfel de construcții nu este asigurată, mai ales pentru afectivele mari de animale și păsări. Deasemeni, construcțiile pentru depozitarea, conservarea și condiționarea producției vegetale erau amenajări simple, fără a asigura condiții optime necesare masei biologice depozitate. Pe măsura schimbării și transformării metodelor tradiționale în tehnologii de tip industrial, a apărut necesitatea unor soluții noi constructive adecvate. În consecință, a devenit necesară proiectarea și realizarea unor construcții îmbunătățite funcțional și cu o înzestrare tehnică
[modificare] Construcții pentru realizarea producției vegetale
Realizarea producției vegetale în spații protejate oferă avantaje deosebite și anume: obținerea de producții timpurii și extratimpurii, siguranță în realizarea ei prin evitarea pericolelor prezentate de grindină, ploi torențiale, înghețuri sau brume târzii, prelungirea perioadei de vegetație a plantelor, eșalonarea produselor și realizarea de producții mari pe unitatea de suprafață.
[modificare] Clasificare
Construcțiile pentru realizarea producției vegetale pot fi:
- răsadnițe și solarii, folosite pentru prelungirea duratei de vegetație toamna și primăvara, îi scopul obținerii recoltelor timpurii sau târzii;
- sere destinate producției intensive tot timpul anului.
[modificare] Răsadnițe
Sunt construcții simple și permit delimitarea unei anumite suprafețe de teren și un volum variabil de aer, unde se realizează condiții optime pentru creșterea plantelor legumicole. Ele dispun de o sursă proprie de energie cât și de aportul caloric al radiațiilor solare. Ținând seama de particularitățile constructive și materialele folosite pentru realizarea răsadnițelor, acestea se pot clasifica astfel:
- după nivelul temperaturii realizate: răsadnițe calde (20 °C - 25 °C), semicalde (15 °C - 20 °C), reci (8 °C - 12 °C);
- după poziția față de suprafața solului: răsadnițe de suprafață, semiîngropate și îngropate;
- după numărul pantelor: răsadnițe cu o pantă și cu două pante;
- după materialele de construcție: răsadnițe de lemn, prefabricate din beton;
- după materialele de acoperire: răsadnițe acoperite cu sticlă, acoperite cu material plastic;
- după gradul de mobilitate: răsadnițe mobile, semimobile și fixe.
[modificare] Solariile
Sunt construcții cu ajutorul cărora se realizează producții timpurii și extratimpurii a legumelor. Ele sunt reci (neîncălzite) sau cu încălzire biologică (gunoi de grajd). După caracteristice constructive, materialele folosite și destinația lor se deosebesc:
- folie întinsă - folie fără susținere. Este tipul cel mai simplu de protejare, folosind folie foarte subțire (0,01 mm) perforată;
- tunele joase sau tunele simple; au lățimea de 70-80 cm, înălțimea de 40 cm iar lungimea de 10-15 cm. Pentru susținerea foliei se folosesc arcuri din nuiele de răchită sau salcie cu diametrul de 10-20 mm și lungimea de 160-180 cm; distanța între arcuri este de 1 m iar la intervalele de 10 m căte un arc fier-beton. Se mai folosesc bare din oțel-beton cu diametrul de 6 mm sau tuburi PVC, distanța între arcuri fiind de 1,50-2,00 m. Folia se ancorează la capete cu țăruși;
- solar tip cort. Acesta are stâlpi în pământ, susținerea foliei făcându-se cu o scândură întinsă pe stâlpi. La coamă înălțimea este de 75 cm iar la margine de 50 cm. Solariile se mai pot realiza cu o structură de arce de rezistență sub formă de semicerc cu deschidere de 6,00 - 9,00 m și traveea de 1,00 - 1,50 m realizate din bolțari confecționați din lamele de lemn. Închiderile se realizează din folie sau sticlă.
[modificare] Condiții de amplasare pentru răsadnițe și solare
Producția realizată în răsadnițe și solarii este influențată de o serie de factori climatici și de teren de care trebuie să se țină seama la amplasarea acestor construcții.
- Căldura și lumina. Sunt factori de bază de care depinde creșterea plantelor legumicole. Căldura se asigură din procesele de descompunere a materialului organic (biocombustibil) atât în timpul nopții cât și în timpul zilei, la care se adaugă și cea rezultată din radiația solară din timpul zilei. Lumina naturală este determinată de poziția geografică a terenului și orientarea construcțiilor. Din acest punct de vedere răsadnițele și solariile sunt amplasate de preferință în zone însorite cu nebulozitate scăzută.
- Relieful și expoziția. Suprafața terenului pe care se amplasează răsadnițele și solariile trebuie să aibă o înclinație între 2 și 15 % pentru a permite scurgerea apelor provenite din precipitații. Orientarea trebuie să fie sudică, sud-estică sau sud-vestică pentru a primi o cantitate cât mai mare de radiație solară și pe o durată maximă a zilei. Din aceste considerente, pe suprafețe orizontale, răsadnițele se așază cu tocul înclinat.
- Protecția împotriva vânturilor este necesară pentru a reduce pierderile de căldură și se realizează prin amplasarea răsadnițelor și solariilor în spații protejate de alte clădiri existente (fără a le umbri) sau prin perdele de protecție din diferite materiale care au înălțime de 2,50 - 3,00 m.
- Sursa de apă trebuie să asigure cantitatea de apă necesară pentru utilizarea zilnică, deci sursă permanentă și se asigură din fântâni care captează pânză freatică, izvoare etc.
[modificare] Climatul interior în răsadnițe și solarii
- Căldura. La răsadnițele și solariile care folosesc încălzire biologică (gunoi de grajd), căldura se dirijează cu mai multă siguranță deoarece aceasta este o sursă permanentă și oscilațiile datorate mediului se simt mult mai puțin. Deseori apar însă situații în care temperatura este ridicată și în acest caz se recurge la aerisire prin ridicarea ferestrelor și susținerea pe suporți cu mai multe trepte denumite aere. Ferestrele se deschid orientate astfel încât curenții de aer rece să nu pătrundă direct pe cultură.
- Lumina. Intensitatea luminii se urmărește cu atenție deoarece aceste construcții se utilizează primăvara timpuriu când radiația luminoasă este mai slabă și cu o durată mai redusă.
- Apa. Se asigură permanent în funcție de cultură la temperaturi adecvate și să nu conțină săruri nocive.
- Aerul. Compoziția aerului este un factor de mediu important, deoarece gunoiul de grajd aflat în fermentație degajă căldură și bioxid de carbon necesare plantelor dar și alte gaze nocive cum ar fi amoniacul. Pentru eliminarea bioxidului de carbon în exces cât și a amoniacului se practică aerisirea răsadnițelor și solariilor chiar și în zilele răcoroase.
[modificare] Sere
[modificare] Definiție, caracteristici
Serelw sunt construcții destinate producției de legume sau flori având posibilitatea de a se realiza un microclimat interior necesar acestui scop. Create inițial pentru producerea florilor (Olanda), acestea au cunoscut o rapidă dezvoltare și în cultura legumelor datorită eficenței lor economice ridicate. Serele au pereții și acoperișul realizate din materiale transparente, spațiul interior fiind organizat, în general cu o alee centrală de circulație iar pe de o parte și de alta spații de producție.
[modificare] Clasificarea serelor
Clasificarea serelor se face având în vedere mai multe criterii și anume:
- regimul de temperatură la care sunt exploatate și sunt sere reci, semicalde și calde. Serele calde și semicalde prezintă instalații de încălzire cu apă, abur sau aer cald iar în cele reci se folosește în exclusivitate căldura rezultată din radiație solară;
- după natura materialului din care se realizează elementele de închidere, serele pot fi din sticlă sau plăci din materiale plastice;
- după tipul constructiv, sunt: a) sere individuale sau sere specializate destinate numai pentru anumite culturi; b) sere bloc sau sere universale, fiind construcții cu spații practic nelimitate în plan și pot fi folosite pentru mai multe specii de culturi, acest tip de sere fiind cel care s-a extins cel mai mult din cauza eficienței economice foarte ridicate; c) sere etajate sau sistem turn cu planuri de cultură dezvoltate pe verticală și se mai numesc sere Ruthner după numele realizatorului acestui tip de seră - au avantajele folosirii superioare a terenului de construcție;
- după gradul de mobilitate sunt: a) sere fixe și anume serele individuale și bloc care rămân în același loc tot timpul exploatării; b) sere demontabile care au structură formată din panouri care pot fi demontate și îmbinate din nou astfel încât pot fi realizate în locurile în care acestea sunt necesare; c)sere mobile care se pot deplasa pe șine pe o lungime de circa de trei ori mai mare decât lungimea serei. Prin mutarea lor în diferite locuri se creează posibilitatea protejării culturilor timpurii primăvara și prelungirea perioadei de recoltare toamna, evitarea infectării solului cu diverși agenți patogeni cât și apariția fenomenelor de salinizare și degradare chimică și structuro-texturală a acestuia;
- după forma acoperișului, serele pot fi: a) sere cu o pantă folosite mai puțin datorită deficienței de iluminare și cost ridicat; b) sere cu două pante, simetrice sau asimetrice. Serele cu două pante simetrice sunt cele mai folosite asigurând posibilități maxime de modulare, ușurință în montaj și un consum minim de material.
[modificare] Soluții constructive
Elementele de construcție ale unei sere sunt elementele structurii de rezistență și elementele de închidere.
- Structura de rezistență este formată din fundație, stâlpi și rigle. Materialele din care se realizează trebuie să îndeplinească o serie de condiții și anume: să aibă rezistențe mecanice mari ca să se poată realiza secțiuni mici pentru a duce la umbrirea minimă a suprafeței serei; să aibă o comportare bună la mediul agresiv din seră și anume umiditate mare și conținut ridicat de bioxid de carbon; să permită execuția industrializată.
- Lemnul este cel mai vechi material folosit la execuția serelor, dar necorespunzând cerințelor impuse; se utilizează mai ales la serele mici individuale mai ales sub formă de arce din lemn lamelat încleiat sau arce cintru.
- Metalul folosit curent este oțelul sub formă de profile laminate, tablă îndoită, bare sau țevi se protejează împotriva coroziunii prin galvanizare și vopsire.
[modificare] Microclimatul în sere
Serele, fiind construcții destinate creșterii forțate a florilor și legumelor, trebuie să asigure un climat interior cât mai aproape de cel necesar producției în condiții naturale, în întreaga perioadă a anului. Factorii de microclimat trebuie să fie menținuți în limite stricte, variații foarte mici, știind că plantele sunt dependente de mediul ambiant. Principalii factori de microclimat sunt apa, temperatura, conținutul de gaze și viteza curenților de aer. Lumina influențează direct dezvoltarea plantelor datorită asimilației clorofiliene iar căldura este absolut necesară pentru sinteza hidraților de carbon care au rol de catalizator. Plantele nu se dezvoltă în spații întunecate. Temperatura este deasemeni un factor important al climatului interior deoarece plantele au nevoie de căldură pentru dezvoltare lor și nu suportă variații de temperatură mai mari de 3 °C-4 °C mai mult de 10-12 ore pe zi.
[modificare] Construcții pentru depozitarea, conservarea și condiționarea producției vegetale
Depozitarea, conservarea și condiționarea producției vegetale se realizează în construcții care trebuie să asigure condiții optime pentru limitarea maximă a proceselor vitale ale maselor de depozitat, menținerea acesteia în starea inițială timp cât mai îndelungat, cât și reducerea pierderilor fiziologice și mecanice. Aceasta presupune cunoașterea tuturor proceselor fiziologice și fizico-chimice care au loc în toată perioada de depozitare, având în vedere că produsele vegetale prezintă un grad ridicat de perisabilitate. Construcțiile pentru depozitarea, conservarea și condiționarea producției vegetale sunt proiectate și utilate funcțional având în vedere scopul pentru care se conservă și anume: consum imediat, consum în timpul iernii, rezerve locale sau la nivelul economiei naționale, pentru semințe sau pentru prelucrare. După natura produselor depozitate, sunt: construcții pentru depozitarea legumelor și a fructelor, construcții pentru depozitarea cerealelor și construcții pentru depozitarea furajelor.
[modificare] Construcții pentru depozitarea legumelor și a fructelor
Pentru a asigura consumul de legume și fructe pe tot timpul anului, acestea trebuie depozitate, conservate și condiționate. Produsele hortiviticole continuă în timpul păstrării o serie de procese metabolice și anume: respirație, maturare, încolțire etc. Condițiile de păstrare variază de la un produs la altul și depozitele se proiectează având în vedere aceste necesități.
[modificare] Clasificarea depozitelor pentru legume și fructe
Depozitele pentru legume și fructe se clasifică după mai multe criterii și anume:
- după natura producției depozitate sunt: depozite specializate pentru un singur produs, depozite universale pentru mai multe produse și complexe de valorificări cu activități de păstrare și depozitare a produselor;
- după modul de realizare a condițiilor de păstrare se deosebesc depozite fără posibilități de reglare a condițiilor de depozitare, depozite cu posibilități de reglare a condițiilor de depozitare, cu atmosferă controlată, prevăzute cu instalații de ventilație mecanică și frigorifice;
- după tipul construcției adoptate, depozitele pot fi: pavilionare și comasate;
- după limitele temperaturilor pentru păstrare, depozitele sunt: cu temperaturi pozitive (0 °C-5 °C), cu temperaturi negative de până la -24 °C pentru produse congelate și cu temperaturi apropiate de cele ale mediului exterior, care sunt determinante la realizarea microclimatului interior;
- după gradul de dotare al depozitului, pot fi: depozite speciale cu instalații mecanizate de sortare și de realizare a climatului interior, depozite simple, fără instalații, destinate păstrării de scurtă durată;
- după capacitate sunt depozite de mică capacitate (50-100 tone) și de mare capacitate (20.000 tone).
[modificare] Caracteristici constructive pentru depozite de legume și fructe
Depozitele pentru legume și fructe sunt diversificate într-o multitudine de tipuri, după caracteristicile constructiv-funcționale, de la simple șanțuri și tranșee la construcții cu capacități mari dotate cu utilități tehnologice de performanță. Soluțiile tradiționale folosesc materiale locale și puțin pretențioase iar soluțiile noi materiale și tehnologii de execuție moderne.
[modificare] Depozite de mică capacitate
Depozitele de mică capacitate sunt folosite pentru cantități mici de legume și pentru perioade scurte de timp, în general folosite pentru deservirea gospodăriilor individuale și unități de producție din mediul rural.
[modificare] Depozite de mare capacitate
Sunt depozite cu structuri în general din beton armat prefabricat, formate din: fundații pahar, stâlpi și grinzi, panouri prefabricate pentru pereți, elemente de acoperiș, drepte sau curbe, panouri ușoare termoizolante pentru închiderile exterioare. Depozite de mare capacitate sunt de tip parter sau cu mai multe nivele, soluția fiind determinată de considerente economice.
[modificare] Elemente de proiectare a depozitelor de legume și fructe
Spațiile necesare pentru depozitarea legumelor și fructelor sunt determinate de specia produselor și tehnologia de depozitare (tabelul 1).
Specia Sistemul de depozitare Înălțimea (m) Tone
* pe mp de suprafață * pe mc de de celulă volum de celulă
- Cartofi * vrac * 4,00 * 2,50 * 0,40
- Rădăcinoase * containere * 5,50 * 1,70 * 0,20
- Ceapă * vrac * 3,50 * 2,10 * 0,40
- Mere * lăzi, paletizate * 6,00 * 1,70 * 0,21
- Pere * lăzi, paletizate * 6,00 * 1,80 * 0,22
Microclimatul necesar pentru a fi crea în depozite este deosebit de important deoarece acesta influențează producția în mod direct. Temperatura necesară a fi realizată (tabelul 2) este importantă deoarece la temperaturi joase se reduc procesele de metabolism; se prelungește durata până la apariția îmbătrânirii; se reduc pierderile de apă (evitându-se astfel vestejirea) iar deprecierile calitative datorate atacurilor ciupercilor și bacteriilor apar în proporție mult mai mică.
Natura produsului Temperatura °C Natura produsului Temperatura °C
- Cartofi pentru însămânțări * 2,0...4,0 * Ceapă * 0,0...0,5
- Cartofi pentru consum * 3,0...5,0 * Varză * 0,0...1,0
- Cartofi pentru prelucrare * 2,0...6,0 * Mere * 0,0...1,0
- Cartofi pentru furajare * 2,0...6,0 * Pere * 0,5...1,0
- Rădăcinoase * 0,0...1,0 * Struguri * -1,0...1,0
Umiditatea relativă variază între limitele de 70 - 90%; umiditatea mai redusă produce zbârcirea produselor ca urmare a pierderilor de apă iar umiditatea ridicată favorizează dezvoltarea ciupercilor (mucegai) și bacteriilor. Pentru realizarea condițiilor de microclimat optime, elementele de închidere a depozitelor de legume și fructe se proiectează astfel încât să se asigure o izolație termică eficientă.
[modificare] Instalații și utilaje folosite în depozitele de legume și fructe
Instalațiile și utilajele prevăzute în depozitele de legume și fructe sunt determinate de procesul tehnologic adoptat și permit climatizarea aerului interior, iluminarea artificială, transportul și manipularea produselor depozitate cât și condiționarea lor. Instalațiile de climatizare interioară asigură microclimatul în celulele frigorifice prin menținerea în limitele optime a temperaturii, umidității și compoziției aerului. Instalațiile de răcire se folosesc pentru depozitarea pe durate mai îndelungate și mențin la parametri optimi temperatura, umiditatea, presiunea și conținutul de gaze. Instalațiile de umidificare a aerului au rolul de a menține umiditatea necesară în celulele de depozitare. Instalația de atmosferă controlată se proiectează pentru menținerea tuturor factorilor de climat interior specific fiecărui tip de depozitat și anume: temperatură, umiditate, concentrație de oxigen și bioxid de carbon etc. Instalațiile de iluminat (în general fluorescent) prevăzute în depozitele de legume și fructe sunt diferențiate:
- în hala de sortare iluminarea se face astfel încât să fie cât mai aproape de cea naturală;
- în celulele de depozitare nu este necesară lumina deoarece aceasta ar stimula sau intensifica unele procese nedorite (vegetație, vestejire etc.);
- pe aleile de circulație și anexe, o iluminare obișnuită.
Utilajele de transport și stivit sunt necesare pentru manipularea în bune condiții a masei de depozitat și cu un preț de cost cât mai redus. Aceste utilaje sunt: transportoare mobile cu bandă de cauciuc, graifere, lopeți mecanice, electrocare cu braț ridicător, cărucioare acționate manual sau mecanic, motostivuitoare, electrostivuitoare etc. Mașinile și instalațiile pentru condiționare se folosesc pentru pregătirea legumelor și fructelor pentru depozitare și apoi livrare.
[modificare] Construcții pentru depozitarea cerealelor
În masa de depozitare a cerealelor, în timpul depozitării și conservării se produc o serie de procese vitale care trebuie să fie menținute cât mai mult timp în stare latentă pentru a reduce pierderile fiziologice și mecanice. În acest sens, proiectarea și realizarea construcțiilor destinate acestui scop se face ținând seama de: natura produselor vegetale depozitate, procesele ce au loc în masa de depozitat, factorii fizico-chimici necesari în spațiile de păstrare, metoda de conservare adoptată.
[modificare] Construcții pentru depozitarea furajelor
Aceste construcții sunt destinate depozitării produselor vegetale necesară pentru asigurarea alimentației animalelor pentru perioada de iarnă și până la producția din anul curent. Construcțiile pentru depozitarea furajelor sunt de două tipuri:
- fânare - pentru furaje fibroase uscate;
- silozuri - pentru furaje verzi.
La proiectarea și executarea acestor construcții trebuie să se țină seama de:
- reducerea pe cât posibil a pierderilor cantitative a produsului depozitat;
- păstrarea valorii nutritive a furajelor;
- împiedicarea unor reacții chimice care deteriorează calitatea furajelor.
[modificare] Fânare
Conservarea protejată sub acoperiș a furajelor fibroase uscate înlătură pierderile și degradările cauzate de intemperii și permite uscarea suplimentară în timpul depozitării prin infiltrarea de aer.
- Fânarele tip șopron sunt construcții simple, deschise lateral, cu pereți perforați sau din plasă de sârmă. Structura de rezistență este formată din stâlpi din lemn, metal sau beton, încastrați în fundații de beton; acoperișul este realizat din ferme de lemn, beton sau metal și învelitoare din tablă sau azbociment ondulat; pardoseala este din pământ bătut sau beton.
- Fânarele turn sunt construcții cilindrice cu diametrul de 6 - 8 m și înălțimea de 8 - 13 m. Închiderea fânarului se face cu plasă de sârmă, protejată cu sectoare circulare de azbociment așezate sub formă de solzi depărtați care împiedică pătrunderea apei permițând însă pătrunderea aerului. Încărcarea se face pe la partea superioară, pneumatic; cu ajutorul unui șablon-clopot prin care se insuflă aer de uscare se realizare un coș central în masa de furaj. Prin acest coș, o freză superioară de extracție descarcă furajelepe instalația de transport de la baza turnului.
[modificare] Silozuri pentru furaje verzi
Pentru depozitarea și păstrarea furajelor verzi se folosesc două metode de însilozare și anume: în spații etanșe (anaerobă) și în spații neetanșe (aerobă).
- Însilozarea în spații etanșe (anaerobă) se realizează într-un conținut de gaz inert (bioxidul de carbon) menținându-se o presiune constantă cu ajutorul unei instalații care se numește plămân de presiune. Silozul este realizat din metal, protejat anticoroziv și permite păstrarea masei însilozate în proporție de 95%; investiția specifică fiind mare; acest tip de siloz se folosește pentru furaje care sunt valoroase pentru producție și anume: lucernă, nutrețuri combinate, ovăz, porumb boabe etc.
- Însilozarea în spații neetanșe se folosește pentru însilozarea furajelor grosiere admițându-se anumite perderi calitative și cantitative avându-se în vedere cotul mai redus al investiției.
[modificare] Bibliografie
- Buzdugan Gheorghe, Rezistența materialelor, Editura Didactică și Pedagogică 1983, Editura Tehnică, 1956
- Focșa Vasile, Hidrotermica și Acustica Clădirilor, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1975
- Jerghiuță Victor, Construcții agricole, Institutul Politehnic Iași, 1973
- Pleșca Theodor, Teză de doctorat, Institutul Politehnic Iași, 1984
- Sofronie Eugenia, Teză de doctorat, Institutul Politehnic Iași, 1990
- Voican Vasile, Răsadnițe și solarii, Editura Ceres, București
Marcaje