Remus,
Ma bucur ca te implici, cum este firesc, in ceea ce vrem sa facem la PV.
O sa ma tin de Mihaita sa ne ajute sa scoatem virusii de pe forum. Sunt zeci de inscrieri pe forum zilnic....din care trebuie sa fiu atent la ce este adevarat si ce nu.
O zi buna,
adi
On 1/13/2013 3:27 PM, Miscarea pentru Bunul Simt wrote:
Bună ziua din nou, prieteni
Am citit răspunsul domnului Ovidiu Lazăr adresat domnului Adrian Pop, care conţinea fraza: "vă pot procura şi puieţi de nuc produşi în Franţa, dacă se doreşte"...
Problema e că noi nu prea ştim ce să dorim. Nu avem nici pregătirea şi nici experienţa necesară pentru a şti şi de aceea ar fi util să se aducă o corectură acestei situaţii de fapt.
Stimate domnule Ovidiu Lazăr,
Mă adresez dumneavoastră în calitatea pe care o aveţi de Preşedinte al "Asociaţiei cultivatorilor de nucifere din România”.
Precizăm mai înainte că nu prea ştim ce să dorim. Ştim că dorim să dezvoltăm un program de plantare a nuciferelor la nivel naţional şi... cam atât. Cred că este prea puţin!
În momentul de faţă rolul dumneavoastră, al specialiştilor cu experienţă, în această construcţie, este acela de a ne ajuta la perfecţionarea ofertei de material săditor şi la selecţionarea acestuia - de a ne ajuta să ştim ceea ce ar trebui să vrem.
Nu sunt specialist în materie, dar încerc să merg pe firul logic al bunului simţ - înţeles aici ca fiind capacitatea de intuiţie şi de înţelegere - aşa că haideţi să încercăm să ne punem împreună în locul unui proprietar de teren pe care l-am convins să cultive o livadă de nuci (despre cum putem să-l convingem o să facem "vorbire" separat).
Un investitor, în orice domeniu ar activa, vrea să obţină profit, că de aia investeşte. Şi nu oricum - un investitor vrea profitul maxim. Ştim cu toţii ce înseamnă profit: pe deoparte - diferenţa dintre banii obţinuţi din vânzarea "fructelor" investiţiei şi banii investiţi iniţial; iar pe de altă parte - diferenţa dintre efortul depus şi satisfacţia obţinută.
În cazul nostru, un investitor vrea să obţină o cantitate maximă de nuci de o calitate maximă, cu o investiţie iniţială minimă, cu cheltuieli minime de întreţinere a culturii şi de recoltare, încheind cu facilităţi optime de vânzare la preţul maxim al pieţii.
Asta ar însemna plantarea celui mai bun soi de nuc, cu cel mai bun randament (maximă calitate şi productivitate) în condiţii de întreţinere minimă şi de piaţă maximă.
( Ajunşi la acest argument trebuie să fac o scurtă paranteză: nu pot decât să apreciez faptul că dumneavoastră personal v-aţi ferit să intraţi într-un conflict de interese vis-a-vis de calitatea pe care o aveţi, de reprezentant în România al unor cooperative franţuzeşti care produc puieţi de nuc: apreciez faptul că nu încercaţi să impuneţi (direct sau indirect) plantarea de material săditor al cărui distribuitor sunteţi şi asta este o mare bilă albă în contul reputaţiei şi al credibilităţii dumneavoastră în ochii şi conştiinţa noastră şi mai ales pe piaţa în care operaţi.
Cu câţiva ani în urmă le explicam angajaţilor mei că "munceşte omul ani de zile, practic o viaţă întreagă, ca să-şi construiască o bună reputaţie şi o credibilitate bună dar că o poate pierde într-o singură clipă, printr-o vorbă sau un gest necugetat"... N-aţi căzut în capcana asta şi vă felicit: sunteţi un om corect. Şi cu asta am închis paranteza şi voi trece mai departe.)
Bineînţeles că alegerea celui mai bun soi de puiet de nuc se face în primul rând în funcţie de condiţiile pedoclimatice specifice terenului destinat plantării. Unele soiuri sunt mai bine adaptate anumitor condiţii de sol şi de microclimat, altele se pretează mai bine la alte condiţii.
De asemenea, pentru a putea decide care este cel mai bun soi de nuc pentru noi şi terenul nostru, ar fi de dorit să putem face o comparaţie între soiurile existente pe piaţă, în baza unor casete tehnice care să cuprindă o serie de date descriptive şi calitative, obiective.
Acum am să vă explic cum aş vedea eu caseta tehnică pentru un soi de nuc propus spre achiziţie în vederea plantării.
Orice investitor se gândeşte în primul rând la eficiența investiţiei şi e normal ca şi noi să ne dorim o eficienţă maximă. În cazul nostru eficienţă maximă înseamnă obţinerea unei recolte cât mai mari, de o calitate cât mai bună, cu o investiţie iniţială şi cheltuieli de exploatare minime, pentru o perioadă de timp cât mai îndelungată posibil.
Precizez că fiind vorba despre o investiţie pe termen lung şi cu o productivitate ridicată după intrarea pe rod, în viziunea mea preţul de achiziţie al puieţilor este ultimul criteriu care ar trebui să ne influenţeze alegerea.
Pentru a putea vorbi despre o producţie maximă, este necesar ca mai întâi să o definim şi pentru aceasta, caseta tehnică a unui soi de nuc ar trebui să conţină producţia estimată pentru fiecare copac şi densitatea optimă de arbori la hectar (distanţa optimă între copaci şi între rânduri şi eventual dacă necesită o anumită zonă "de aerisire" după un anumit număr de rânduri de copaci). În acelaşi registru al rentabilităţii investiţiei, este important de ştiut productivitatea totală a unui arbore de nuc: după câţi ani de la plantare intră pe rod, cât produce în fiecare an (ştim că în primii ani după intrarea pe rod producţia va fi mai redusă şi că aceasta va creşte progresiv până la maturitatea deplină) şi în final care este durata de viaţă estimată a acestuia. Şi când spun productivitatea pe fiecare plantă, mă refer la greutatea totală de fructe (nuci), privită comparativ sub două aspecte: greutatea brută (nuci în coajă) şi greutatea netă - sau utilă - (miez efectiv). Diferențele între anumite soiuri pot fi semnificative.
Un aspect nu mai puţin important este calitatea fructelor (în special a miezului): caracteristicile fizico-chimice şi organoleptice (deşi ştiu că în ceea ce priveşte gustul, pe lângă factorul obiectiv al valorilor nutriţionale ale miezului de nucă, intervine şi influenţează foarte mult şi factorul subiectiv - plăcerea personală a degustătorului).
Important de ştiut este şi rata de succes a plantării: la fiecare sută de puieţi plantaţi, în condiţiile respectării întocmai a tehnologiei de plantare și a unor condiții climatice specifice unui an normal, câţi copăcei ajung pe rod. În cazul puieţilor care "nu se prind", există posibilitatea de a fi înlocuiţi de către firma furnizoare (garanţia plantei) şi pe cheltuiala cui (transport, manoperă)?
Un alt aspect de luat în considerare pentru fiecare soi de nuci propus spre achiziţie (şi care ar fi util de trecut în caseta tehnică a acestuia) este cantitatea, frecvenţa şi tipul de lucrări de întreţinere necesare obţinerii unei producţii optime (estimate), cheltuielile necesare (bani) şi necesarul de efort (contribuţia factorului uman). Îmi închipui că lucrările de întreţinere necesare sunt legate de faza de dezvoltare a puietului de nuc (sau de specificul soiurilor de alte tipuri de nucifere - alun, castan şi care-or mai fi...).
Următorul aspect ar fi modul şi momentul de recoltare al plantelor: dacă sunt soiuri cu rezistenţă mai mare la desprinderea de pe ram (la maturitatea deplină, bineînţeles), uşurinţa decorticării de coajă vegetală, tipul de miez, uşurinţa desprinderii miezului de coaja lemnoasă şi integritatea acestuia (dacă este posibil a fi extras întreg sau nu).
O ultimă consideraţie deloc de neglijat ar fi valorificarea finală a lemnului de nuc, la sfârşitul ciclului de viaţă al arborelui (valabil sper pentru nepoţii noştri!), ştiind că nucul este o esenţă lemnoasă foarte apreciată în industria mobilei, atât în stare de cherestea, cât mai ales pentru obţinerea unui furnir cu o calitate superioară şi cu un aspect estetic foarte plăcut. Specialiştii în materie ar trebui să poată să se exprime asupra momentului optim de tăiere al nucului, înainte ca lemnul să fie compromis pentru industrializare, prin vechime sau putrezire. În acest sens, cred că inginerii din industria lemnului ar trebui să se pună de acord cu cei din pomicultură pentru crearea unei tehnologii de creştere şi întreţinere care să îmbine necesitatea valorificării prin obţinerea unei cantităţi maxime de fructe (nuci) cu cerinţele calitative ale industriei lemnului în ceea ce priveşte mărimea coroanei şi grosimea trunchiului. Bineînţeles că scopul nostru principal este maximizarea cantităţii de nuci obţinute.
Să nu uităm de posibilitatea valorificării energetice a cojilor de nuci de esenţă lemnoasă. Îmi aduc aminte cu plăcere de faptul că bunica Niculina (Dumnezeu s-o odihnească în pace!) nu punea pe foc o cantitate prea mare de coji de nucă de frică să nu crape soba de căldură. Mă gândesc că o fi ştiind ea ceva de o fi ajuns la o astfel de concluzie şi în consecinţă cred că s-ar putea găsi un mod de măcinare şi de brichetare a cojilor de nucă, brichete care cred că ar avea cea mai mare putere de combustie dintre toate cele existente pe piaţă. De asemenea am văzut unele reportaje ştiinţifice care prezentau modul de recuperare şi valorificare a frunzelor (de nuc) şi a crengilor rezultate la curăţările periodice pentru obţinerea de asemenea a unor peleți de calitate.
Pentru firma ”Pâinea Viitorului” ar trebui să ne gândim şi la o prelucrare primară a nucilor în regim (semi-) industrial - spre exemplu posibilitatea de a obţine faimoasa dulceaţă de nuci (verzi), lichior de nuci, etc...
Cam acestea ar fi, după părerea mea, elementele şi informaţiile de inclus într-o casetă tehnică de produs, pe care eu le-aş cere unui producător de puieţi de nuc, pentru a mă convinge să-i achiziţionez produsul spre plantare.
Bineînțeles că sarcina completării unei astfel de casete tehnice revine producătorului de puieți (proprietarului sau administratorului de pepinieră), care face oferta.
Dacă se doreşte pot sistematiza acest material şi să-l reduc strict la informaţiile absolut necesare.
Cu stimă şi respect,
Remus Constantin Raclău
PS. Domnule Adi, nu s-a rezolvat problema de pe forum cu aparitia instantanee a publicarii de articole in caseta de noutati. Va multumesc.
Distinse salutari, Remus
Răspunde cu citat
Marcaje