Tăria de a fi naţionalişti
Publicat în 28 noiembrie 2012 Remus Constantin Raclău - Italia
E criză, e sărăcie, s-a înmulţit lumea şi s-a înrăit! Care n-a mai suportat şi-a pus palma-n fund şi a plecat afară. Au plecat ca nişte oameni responsabili, să lase locul său de muncă altora, care n-aveau. C-a venit Europa peste noi într-o noapte (noi dormeam duşi cu toţii…) şi a început să facă ordine: aia nu e bună – o închidem, că e veche şi nu rentează să o modernizăm; ailaltă e prea bună – o închidem că ne face concurenţă; asta are prea mulţi oameni – aducem nişte maşini; cealaltă are prea multe maşini – le ducem la fier vechi; uite… alea de colo din centru, au prea mult beton şi nu putem să vindem terenul de sub ele – le demolăm şi facem supermarket-uri, mall-uri şi bingo, să se simtă lumea bine! Şi oamenii? Oamenii? Dacă sunt realişti se vor adapta: tinerii vor pleca afară, bătrânii se vor muta la ţară, şi restul vor asculta manele… Acum, cu situaţia asta economică dificilă, cu toată lumea asta supărată, până şi politicienii s-au adaptat. Acum e la modă să fii naţionalist!… Să fii naţionalist! Da, domnule!… E o chestie bună. Dă bine la CV, şi-ţi crează şi o aură de erou naţional! E tare de tot, vă spun eu! Îi pui pe toţi cu botul pe labe. Păi să-l văd eu pe ăl’ de are curajul să se ia de un naţionalist. Îl iau toţi dracii şi-l mănâncă de viu… ca pe un adevărat duşman al poporului! Ce dacă nu sunteţi încă naționalist şi nici n-aţi fost până acum! Nu vă alarmaţi că nu-i timpul pierdut. Păi la câtă abureală e în ţară, nu-şi va da nimeni seama că lipsea unul la apel! Te culci deseară egoist şi te scoli mâine dimineaţă naţionalist, plângând de dragul mulțimii. Adevărul e că mai e un pic şi o să dăm în inflaţie de atâţia naţionalişti! N-are nici o treabă doctrina, (bine… n-a avut niciodată, nici măcar dacă ai fi fost membrul vreounui partid, dar asta-i altă poveste); de stânga sau de dreapta, de centru sau de extreme, au băgat cu toţii în discursuri chestii cu patria, poporul naţiunea şi ţara. Nimeni nu mai poate dormi “de dragul țărişoarei noastre dragi”! Păi cum altfel? La câţi bani au făcut în perioada de “conversie” a economiei de la cea planificată centralizat (în cincinale) – din socialismul axat pe exporturi, la cea falimentată premeditat (anual şi chiar lunar) sau privatizată prin aprobări contra-cost… nici eu n-aş avea somn: “Cum să-i palmez mai bine? Unde să-i plasez să se-nmulțească mai cu spor? Cum să-i fac să pară că au fost făcuţi legal? Ce “rotiţe” mai trebuiesc să fie “unse” ca nu cumva să “scârţâie” şi să trezească suspiciunile invidioşilor? Şi mai presus de toate: cum să fac să pară c-am făcut totul… din dragoste de ţară, că altfel “nu mai pup” în Parlament!… Astea da griji!…” O să mă întrebaţi ce m-a apucat de am început să-i iau “la șfichi” pe cei ce se dau naţionalişti, căci ei sunt adevăraţii patrioţi din ţara asta, ei îşi iubesc ţara şi neamul cu adevărat, ei şi numai ei vor binele acestei naţii şi doar ei au dreptul să vorbească în numele poporului român!… Mai întâi să lămurim câteva lucruri în ceea ce mă priveşte – pe mine şi pe toţi acei care gândesc la fel ca mine: sunt şi eu român; sunt un român patriot; sunt un român patriot cu capul pe umeri şi vă asigur că nu-l ţin acolo doar ca să nu mă ploaie în gât!… Ca mine sunt mulţi şi foarte mulţi. Cu toţii avem (încă) dreptul să ne exprimăm opinia, cu toţii avem dreptul să gândim şi să propunem soluţii de mai bine – fiecare după pregătirea, experienţa, talentul şi capacitatea lui. Nimeni nu are exclusivitate în ceea ce priveşte iubirea de ţară şi de neam! Și mai presus de toate, nimeni n-are dreptul, ca printr-o propagandă naţionalistă găunoasă şi demagogică să pună ţara şi neamul în pericol, instigând lumea la acţiuni nesăbuite, din lipsă de inteligență şi de imaginaţie, din ură viscerală faţă de tot ceea ce nu este românesc sau ortodox, din lipsa capacităţii de a face o evaluare lucidă şi o sinteză a situaţiei concrete în care ne aflăm, din lipsa capacităţii de a emite soluţii viabile şi de a avea iniţiative constructive. De ce vă spun toate acestea? Pentru că în ultima perioadă se observă că în mai toate grupurile, alianţele şi mişcările de pe internet s-au intensificat discursurile cu tentă naţionalistă, (în mod justificat dacă ţinem cont de perioada pe care o străbatem şi de situaţia dificilă în care ne găsim). Pe de altă parte se observă o agitaţie absolut anormală şi în mod vădit provocatoare, a unor cercuri şi grupări ultranaţionaliste, care acutizează şi radicalizează discursul naţionalist, abuzând de simboluri naţionale şi de eroii martiri ai neamului, fapte care nu fac altceva decât să compromită ideologia şi eventualele acţiuni ale naţionalismului sănătos şi moderat, autentic românesc. Nu se poate să nu-i fi observat (pentru că se străduiesc enorm pentru a ieşi în faţă), cum se dau în spectacol, cu mare tam-tam şi vehemență exagerată, atât live cât şi on-line, mediatizaţi în mod “miraculos” şi absolut “inexplicabil” de către presa scrisă şi chiar televizivă, pentru a atrage un număr cât mai mare de simpatizanţi (mai slabi de înger) şi a-i arunca în acţiuni cu un mare potenţial de impact negativ şi provocator. Prin propovăduirea soluţiilor radicale, prin violenţa de limbaj, prin desele chemări la revoltă şi la dezordine socială, prin aţâţarea sentimentelor xenofobe, prin exacerbarea intoleranţei, prin atitudini şovine şi prin refuzul dialogului, aceste grupări par a dori cu tot dinadinsul, în mod inconştient (sau poate nu!), compromiterea definitivă în ochii opiniei publice, a oricărei forme de rezistenţă naţională şi prin aceasta a oricărei tentative de păstrare a identităţii naţionale, a tradiţiilor multiseculare şi de promovare a valorilor autentic româneşti, a mândriei de ţară şi a conştiinţei de neam într-o Europă în continuă transformare. Stă în puterea inițiatorilor și conducătorilor grupărilor naționaliste sănătoase, care vor cu adevărat binele acestei țări și ține de inteligența, de datoria și de buna lor credință să identifice, să izoleze și să elimine din rândurile lor, acele elemente extremiste, fanatice, bolnave sau infiltrate, care în mod inconștient (primii) sau în virtutea meseriei (cei din urmă) aduc grave prejudicii de imagine idealurilor naționalismului constructiv si moderat, considerat a fi cel mai periculos pentru anumite cercuri de interese, prin succesul pe care l-ar putea avea în rândul maselor populare. S-a văzut potenţialul distructiv ale unor astfel de planuri, bine orchestrate şi bine regizate, în marea acţiune de compromitere a mişcărilor ideologice de stânga: s-a “lucrat” cu “materialul clientului”, cu calm, cu răbdare, într-o perioadă îndelungată, până când s-a obţinut asocierea mişcărilor populare – şi a oricărei activităţi în favoarea păturii de jos a populaţiei – cu comunismul, după deturnarea spiritului umanist al acestuia prin contaminare cu ideologii criminale şi prin aplicarea lor până la extrem. Acum se încearcă prin aceleaşi metode asocierea tuturor mişcărilor cu caracter naţional şi naţionalist, cu mişcările extremist – fasciste. Aproape că nu este zi lăsată de la Bunul Dumnezeu în care să nu apară câte unul care să se bată cu cărămida în piept, plângând de dragul ”țărişoarei noastre dragi” şi a ”poporului acesta obidit şi exploatat”, care tună şi fulgeră (trebuie să fie neapărat ceva foarte sonor) contra capitaliştilor, a Europei, a Americii, a ungurilor, a rușilor şi a evreilor, agitând (neapărat) securea războiului şi buzduganul răzbunării, invitându-ne la revoltă şi la nesupunere civică, pentru ca mai apoi să-şi reia în mod ipocrit “la sua normale dolce vita” de “sponsor şi întreţinător” al sistemului contra căruia îşi iese din minţi… Şi poate o să vă mire, dar în cazul ăsta cred că suntem oarecum cu toţii oarecum ipocriţi! Cum aşa? o să mă întrebaţi. De ce spui asta? Ok! Haideţi să o luăm încet!… În primul rând ce facem noi acum? În acest moment… Navigăm, scriem şi citim pe internet, fără să ne treacă prin cap că în acest moment nu doar că ne punem gândurile în mâna “sistemului” dar nici faptul că plătindu-ne lunar abonamentul la internet, suntem şi sponsorii lui. Şi-apoi, al cui e internetul?… BINGOOO!… Aşa-i că v-aţi prins?… Drăguţul nostru de naţionalist, necăjit şi amărât, bagă bani în buzunarul multinaționalului globalist (www = world-wide-web, nu-i aşa?) multimiliardar şi ultra ghiftuit!… Hai că s-a-ntors haiducia cu fundul în sus! Nu-i aşa? Eu zic să facem împreună un experiment: Mâine dimineaţă, de cum vă treziţi, mergeţi în baie, daţi totul jos de pe voi şi faceţi un duş. Rece! Da – rece ca ghiața şi nu numai la figurat ci şi la propriu şi după ce v-aţi răcorit bine, cu strigături (eventual), începeţi să vă îmbrăcaţi. Da’ să nu vă grăbiţi. Îmbrăcaţi-vă lent, aşa… meditativ! Puneţi mâna pe chiloţi şi STOP!… Uitaţi-vă la etichetă. Dacă nu scrie “Made în România” pe eticheta lor, aruncaţi-i pe geam!… Sunt chiloţi de “globalist”! Căutaţi în sertarul cu lenjerie intimă o pereche de chiloţi, un maieu şi o pereche de ciorapi româneşti şi dacă găsiţi, îmbrăcaţi-le pe acelea şi numai pe acelea; dacă nu găsiţi, rămâneţi aşa, adică nud, asta dacă vreţi să daţi dovadă că sunteţi cu adevărat naţionalist şi că simţiţi cu adevărat româneşte. Dacă nu faceţi asta, sunteţi un ipocrit! Apoi verificaţi-vă şi restul hăinuţelor, începând de la tricouri, cămăşi, iţari (blugi tradiționali româneşti) şi până la geacă şi pantofi… şi care nu au etichetă românească, daţi-le foc! Asta ca să nu le îmbrace alţii, cărora nu le pasă de naţionalism. Ştiu că n-o să vă doară inima să aruncaţi sau să daţi foc la ţoalele de firmă, că doar sunteţi ultranaţionalist adevărat. Ţineţi minte că în caz contrar sunteţi un ipocrit şi un ilustru trădător al cauzei! Şi dacă se întâmplă (căci unui neavizat i se poate întâmpla, nu-i nimic grav în asta!) să nu găsiţi nimic românesc cu care să vă îmbrăcaţi, procedaţi precum Sfântul Francisc de Assisi – aruncaţi un sac pe voi şi dacă nu găsiţi nimic românesc nici de încălţat, ieşiţi desculţ … Băi!… dacă ieşiţi pe stradă cu vreo etichetă de firmă străină pe ţoalele de pe voi, sunteţi nişte I-PO-CRIȚI!… Preferând haine “de firmă” făcute în străinătate, pe deoparte aţi dat de lucru la muncitorii de aiurea şi aţi îngroşat portofelul unui oligarh globalist iar pe de altă parte aţi contribuit – prin (ne-)alegerea dumneavoastră – la falimentarea industriei autohtone româneşti şi la “alungarea” românilor în străinătate, prin lipsirea lor de comenzi… Buuun!… Pasul doi: Poate vi s-a făcut fomiță! Mergeţi la frigider, întindeţi mâna spre mânerul acestuia şi STOP!… Uitaţi-vă la emblema frigiderului: dacă nu e “Arctic”, aruncaţi-l pe geam, cu mâncare cu tot, căci în caz contrar sunteţi din nou ipocriţi. Alegând un frigider “străin”, aţi dat de lucru la muncitorii de aiurea, aţi contribuit la îmbuibarea unui alt capitalist globalist şi aţi pus o bilă neagră în urna industriei de electrocasnice româneşti, șubrezind-o! Rămaşi fără mâncare, va trebui să mergeţi la cumpărături. Luaţi cheile de la maşină, şi… STOP!… Dacă nu scrie “DACIA” pe ele, aruncaţi-le pe geam. Bine, acum o să-mi ziceţi că nici “Dacia” nu mai este românească, căci e a francezilor, dar măcar acolo lucrează români. Ce-i drept puteţi să vă utilizaţi şi “Fordul” făcut la Craiova, dar numai pe-acela, căci tot români lucrează şi acolo. Utilizând orice alt tip de maşină, conform aceluiaşi raţionament sunteţi din nou IPOCRIŢI. Apoi îndreptaţi-vă spre super-STOOOP!… Păi, ce faceţi? Mergeţi la Supermarketuri? Păi cum, nu ştiţi ale cui sunt acestea? Sigur că sunt tot ale oligarhilor străini şi că sunt simbolul expansiunii globale a capitalismului sălbatic. Simbolul GLOBALIZĂRII… Ce? Speraţi să găsiţi acolo marfă românească cumva? Sau v-ați hotărât să vă lăsați ispitiți de ipocrizie şi vreţi să cumpăraţi roşii din Turcia, lapte din Austria, carne din Argentina, brânză din Franţa şi zahăr din Polonia, dând astfel de lucru ţăranilor din aceste ţări şi contribuind prin (ne-)alegerea dumneavoastră la falimentarea agriculturii româneşti şi la alungarea ţăranilor români în străinătate, forţaţi să-şi lase terenurile pârloaga din lipsă de disponibilităţi băneşti pentru a le mai lucra!… Şi aş putea să vă ţin aşa până dă întunericul… dar cred că v-aţi prins!… La noi, orice-am face, mărul din curtea vecinului e mai mare şi mai dulce şi suntem victime ale mentalităţii conform căreia, tot ceea ce-i făcut afară, e mai bun. “E marfă străinească”!… Oare nu cumva această atitudine vine din conştientizarea faptului că nicăieri şi niciodată nu ne facem treaba cum trebuie? Nu cumva subconştientul nostru care ne face să apreciem mai mult produsele făcute “afară” în detrimentul celor din economia naţională, se bazează pe faptul că “ne-a văzut” când ne-am făcut treaba de mântuială pe principiul că “la oraş nu se vede, iar la ţară nu se cunoaşte” şi că, în consecinţă: “merge şi aşa”?… Ba merge, fraţilor, dar se strică! Şi se strică prea repede şi iar dăm bani şi iar păţim la fel. Când vom fi dispuşi să rupem acest cerc vicios? Când vom începe să lucrăm noi înşine cu mândrie naţionalist-patriotică, cu simţ de răspundere şi să-i convingem pe toți conaţionalii noştri să facă la fel? Numai aşa vom căpăta încredere unii în alţii şi cu toţii în produsele şi producţia naţională! Deocamdată avem grijă să ne lăsăm manipulaţi prosteşte de reclamele de la TV şi să privim mai mult la etichetă decât la calitatea şi la utilitatea bunului pe care îl cumpărăm. O să-mi spuneţi că e o contradicţie şi că eticheta aceea a devenit un “nume” tocmai datorită faptului că reprezintă certificarea unei înalte calităţi şi a unei îndelungate utilizări. Nu zău! Ia priviţi mai bine eticheta şi s-ar putea să aveţi surpriza ca produsul ”de firmă să fie produs în China, Vietnam, India sau prin alte paradisuri ale eficienţei imprenditoriale, situate în lumea a treia, făcute de oameni plătiţi chiar mai prost decât noi şi în consecinţă cu un chef de muncă, foarte probabil chiar mai scăzut decât al nostru… Şi mai ţineţi cont şi de faptul că diferenţa de preţ dintre cât valorează un astfel de produs în realitate şi cât plătiţi voi pe el, intră din nou în buzunarele celor împotriva cărora pretindeţi în mod ipocrit că luptaţi. Naţionalismul nu trebuie clamat, domnilor, nu trebuie cântat şi nu trebuie urlat! NAŢIONALISMUL inteligent SE TRĂIEŞTE! Aşa-i că nu vă aşteptaţi la un astfel de discurs? Vedeţi că nu-i aşa de simplă chestia asta cu naţionalismul dur! O să mă întrebaţi de ce m-am supărat aşa pe fenomenul ultranaţionalist. Păi cum să nu-ţi sară muştarul dom’le când pe toate canalele de media (excesiv de darnice cu spaţiul lor în aceste cazuri), n-auzi decât tărăboi, chemări la revoluţie, la scandal, la dezordine, la demolare şi tot tacâmul de astfel de “vitejii” juvenile… Păi, cui foloseşte, domnilor, această atitudine (auto)distructivă? Se caută continuu oameni providenţiali, eroi de conjunctură dispuşi la sacrificiul suprem, dar NU FACE NIMENI NICI UN PAS ÎMPOTRIVA CONFORTULUI PROPRIU, ÎMPOTRIVA PROPRIULUI EGOISM ŞI A PROPRIILOR APUCĂTURI. Ni se dau mereu exemple din trecutul glorios, pline de fapte ale unui Mihai, ale unui Ţepeş, ale lui Tudor, ale unor mareşali şi ale unor căpitani, adevărați eroi naționali și martiri ai neamului românesc, fără a ni se sublinia câtuşi de puţin că au sfârşit-o prost cu toţii şi că perioadele imediat următoare lor au fost cu mult mai dificile pentru popor, decât cele de dinaintea răsculării lor. Apropo’ cred că mesajul ar fi mult mai eficient și mai mobilizator dacă s-ar aduce spre exemplificare și eroii voievozi care și-au făcut în mod exemplar datoria față de neam și de țară și au reusit performanța (pentru vremurile lor) de a muri de moarte bună: Ștefan, Mircea, etc… Dacă ar fi fost contemporan cu noi, Eminescu v-ar fi “taxat” prompt: “Dar lăsaţi măcar strămoşii ca să doarmă-n colb de cronici/ Din trecutul de mărire v-ar privi cel mult ironici.” Fraţilor! Recurgerea la violenţă nu este altceva decât dovada vie a lipsei de iniţiativă, a incapacității de a prezenta o alternativă, a lipsei de inteligență creatoare, a lipsei de argumente şi a incapacităţii de a emite soluţii viabile. Şi-apoi cui vreţi să daţi în cap? Poliţistului sau jandarmului din fața dumneavoastră, care trăieşte în aceleași blocuri ca și voi şi tot la fel de prost și e la fel de îngrijorat pentru viitorul fiilor lui ca şi dumneavoastră şi care a avut proasta inspiraţie să îmbrace haina statului din credinţa într-un ideal de ordine şi linişte publică. Unuia aflat de partea cealaltă a baricadei “la ordin”, obligat prin jurământ şi natura meseriei să-l respecte. Unuia la fel de supărat pe autorități, la fel de contrariat şi de speriat ca şi dumneavoastră, în sufletul căruia se dă o luptă surdă între sentimentul onorabil al datoriei militare şi cel al solidarizării cu cauza poporului din sânul căruia s-a ridicat… Oamenii ăştia, căci de oameni este vorba la urma urmei, sunt români ca şi noi, şi ei au făcut foame, şi ei au stat în frig şi cu toate astea ne-au asigurat în primul rând nouă, ordinea şi liniştea care ne-au permis până acum să creştem, să învăţăm şi să ne câştigăm cinstit o bucată de pâine. Şi noi vrem să le dăm în cap!…
A-i privi cu ură procedăm exact precum câinele care se repede să muște bastonul care-l lovește și nu pe cel care-l mânuiește… Tare viteji mai suntem noi pe timp de pace, uitând că până şi “Revoluţia din ’89″ ne-au făcut-o alţii… Noi doar ne-am lăsaţi târâţi orbeşte într-ânsa pentru ca mai apoi să nu fim capabili nici măcar să o păstrăm şi să tragem foloasele cuvenite din imensul capital de simpatie şi de credibilitate câştigate pe plan extern; cine ne-a făcut “revoluţia” ne-a şi confiscat-o… Tare mi-e teamă că vă lăsaţi antrenaţi încă o dată într-un joc străin de adevăratele interese ale României şi de adevărata cauză naţională. Tare mi-e că o să fiţi “mâna” cu care se va încerca încă o dată, “scoaterea castanelor din foc” şi nu în ultimă instanţă, tare mi-e teamă că “deranjul” provocat prin manipularea voastră, o să fie taxat drept “pericol fascist” şi că o să servească drept pretext pentru o eventuală agresiune armată, cu acţiuni de ocupare a ţării, de instaurarea Legii Marţiale – prin care să fie eliminaţi fizic adevăraţii lideri ai societăţii civile, urmată de o dictatură mult mai opresivă decât toate cele cunoscute până în prezent. Prieteni! Să nu ne îmbătăm cu apă rece. Cu ce ne încălzeşte trecutul glorios, dacă nu suntem capabili să-l cinstim printr-o atitudine pe măsura timpurilor pe care le trăim. Se vede că unii dintre dumneavoastră n-au înţeles nimic din Spiritul de Sacrificiu pe care ni l-au transmis moşii şi strămoşii noştri, de vreme ce speriaţi lumea cu ameninţări şi instigare la violenţă şi dezordini. O revoluţie se face după un plan bine gândit în cele mai mici detalii și pe etape, milităreşte, trebuie să aibă la bază un program economico-social atotcuprinzător şi mai ales trebuie să aibă consensul şi susţinerea marei mase a populaţiei. Ia haideţi să vedem cu cine vreţi dumneavoastră stimaţi domni să faceţi o revoltă populară? Vedeţi dvs “poporul” de manelişti cu lanţuri de aur la gât, de şmenari, de şmecheri de cartier, de curve şi “peşti”, de îmbogăţiţi peste noapte, TV-ghidați hipnotizaţi de țâțe și buci goale, lăsându-şi berile şi micii (unicul lor ideal în viaţă) pe masă pentru a ieşi în stradă (alături de cine? sub conducerea cui? mânaţi de care ideal?) să protesteze împotriva celor care le-au facilitat şi stimulat pornirile animalice? Sau poate mizaţi pe ”aplombul” pensionarilor înfometaţi şi înfriguraţi, care de-abia de-şi mai duc zilele, (cu excepţia pensionarilor “de lux” bineînţeles). Ori poate pe românii buni de muncă din diaspora, cei pe care îi huliți și îi disprețuiți pentru că în baza noilor experiențe acumulate în ”lumea liberă” votează altfel decât gândiți domniile voastre, dar de care vă bucurați când trimit bani și investesc în țară echilibrând cursul valutar… Nu ştiu dacă acestora le-ar surâde însă alternativa pierderii slujbelor şi a destrămării familiilor pentru a vi se alătura într-o aventură necugetată. Sau poate îi vedeţi pe funcţionarii publici cărora sistemul le-a asigurat pe pile, cunoştinţe şi relaţii locuri călduţe, pentru ei şi copiii lor – ieşind în stradă şi urlând cot la cot cu dumneavoastră că vor funcţii prin concurs şi promovări pe bază de competenţă!… Sau poate (cine ştie) vă bazaţi pe marea masă de cetăţeni de tip “plută fără ancoră”, fără iniţiative, fără idei, fără opinii, pe “legumele sociale” care se adaptează la orice numai să fie lăsaţi în “pace”, pe “frunzele” care se înclină mereu după cum le bate vântul… Nu uitaţi că România nu e Franţa. Noi nu am fost imperiu şi nu avem vocaţia revoltei și că la noi e mai greu cu ”libertè – egalitè – fraternitè”! Și că dacă la ei umblă vorba: ”à la guerre comme à la guerre”; la noi e cea cu: ”la plăcinte – înainte / la război – înapoi!…” Mulți vor rezultate; puțini ”pun osul”… Cred că mai e cale lungă până acolo. La noi, “găina de unde scurmă, de acolo mănâncă” şi mai cred că ”strada” e plină de gropi şi de capcane, că mulţi se vor”împiedica” în ”contraoferte” şi cei puţini cu idei clare care mânaţi de idealuri nu se vor lăsa ispitiți, vor ajunge atât de vlăguiţi în fața ”Balaurului”, încât nu vor mai fi în stare să facă faţă confruntării cu acesta. Timpurile s-au schimbat. Războaiele şi revoltele nu se mai fac cu arma în mână. Bătăliile nu se mai dau prin confruntare fizică pe “Câmpurile de Bătaie”. Ele s-au transferat în plan psiho-social şi s-au transformat în războaie economice, mediatice şi social-politice, ce se duc prin acţiuni împotriva a tot ceea ce este național: istoria, cultura, arta, educația, tradiţiile, conștiința de neam, sentimentul apartenenței la spațiul național. Şi toate acestea prin acțiuni ce se desfăşoară la scară planetară, beneficiind de resurse, de mijloace și de o încrengătură de relații greu de imaginat. Ori noi suntem o ţară mică, cu resurse confiscate şi suntem constrânşi să acţionăm pe plan local, prin acţiuni de rezistenţă tocmai în zonele vizate de agresiunea forţelor inamice. Dumneavoastră câte acţiuni concrete de sprijinire a acestor sectoare aţi făcut până acum? Am spus concrete, nu cele la nivel de bla-bla-bla… Să luăm spre exemplu câteva lucruri simple: câţi dintre dumneavoastră aveţi conturi la bănci cu capital şi sediu central româneşti? Acelea care au mai rămas (nu zic că aţi făcut avere din naţionalism, staţi liniştiţi că nu-s tâmpit!). Mă refer la conturile în care vă primiţi salariile şi unii dintre dumneavoastră pensiile. Câţi dintre dumneavoastră mai mergeţi să vă faceţi cumpărăturile la magazinul vecinului din cartier sau de la colţul blocului? De la ‘nea Gheorghiţă sau de la tanti Lenuța, pe care o cunoaşteţi şi care vă cunoaşte de când eraţi mici? Câţi mergeţi la piaţă să cumpăraţi legume, fructe și zarzavaturi românești, direct de la ţărani (nu de la bişniţarii din mafiile pieţelor), ajutându-i astfel să trăiască decent şi să o ia anul viitor de la capăt cu producția, fără a mai fi împinşi în mâinile hrăpăreţe ale băncilor sau ale angrosiştilor speculanţi? Aşa-i că bateţi piaţa în lung, în lat şi în zig-zag, până-l găsiţi pe ”ţărănoiul” acela îmbrăcat ca vai de el, cu mâinile crăpate de vânt şi cu faţa arsă de soare, care din disperarea de a nu rămâne cu marfa nevândută şi ca să nu mai plătească încă o zi taxa de tarabă, lasă la sfârşitul zilei cu doi bani mai puţinpe kil? Şi când îl găsiţi, aşa-i că vă ţigăniţi cu el până îi scoateţi păr alb doar-doar v-ar mai lăsa vreo doi? Şi aşa-i că în același timp la supermarket plătiţi fără să crâcniţi? În toată Europa civilizată, forţele naţionaliste acţionează moderat, cu bătaie pe termen lung, prin campanii inteligente de susţinere a economiei naţionale prin invitarea propriilor conaţionali la a consuma mărfuri produse de propria agricultură şi de propria lor industrie. La ei nu funcţionează zicala cu mărul şi capra din curtea vecinului şi-şi susţin cu încredere şi orgoliu naţional produsele, cumpărându-le chiar şi atunci când sunt mai slabe calitativ sau mai scumpe decât cele similare aduse forţat din afară. La ei există lanţuri de supermarketuri tipic naţionale, unde se găsesc produse străine doar în cazul în care nu se produc sau nu cresc în mod natural în ţările lor. La ei firmele mici şi mijlocii, cu producţii de tip artizanal de produse tradiţionale, fermele agro-zootehnice şi lanţurile de distribuţie de astfel de produse, (cele bio- şi eco-logice incluse), sunt stimulate prin programe naţionale. La fel şi iniţiativele de asociere de tip cooperatist, în care fiecare vine în sprijinul vecinului său şi-şi pun cu toţii ceea ce au în comun, formând consorţii agrare şi meşteşugăreşti capabile să facă oricând faţă concurenţei de la extern. În ţările civilizate invidia este depăşită cu inteligenţă de interesul comun şi de cel naţional. Principala grijă este aceea de a da de lucru, prin consum intern, în primul rând propriilor muncitori şi propriilor firme, care răsplătesc încrederea cetăţenilor prin plata cu orgoliu a impozitelor şi aducerea cu regularitate a banilor la bugetul de stat, (bani din activităţi constructive – permanente, nu din vânzări şi privatizări ocazionale, fără certitudinea că odată cumpărate sau privatizate, aceste capacităţi de producţie nu vor fi demolate sau închise). Un buget de stat prosper aduce prosperitate propriului popor, prin servicii în domeniul educaţiei, al sănătăţii, al protecţiei şi al previdenţei sociale, al culturii, al justiţiei, al ordinii, al liniştii publice şi al cercetării şi de aceea se acordă un sprijin deosebit reinvestirii profiturilor obţinute, tot în economia naţională, singura creatoare de progres, de civilizaţie şi de noi locuri de muncă. Decât să speriaţi lumea cu violenţa dumneavoastră (mai mult de limbaj) şi decât să o plictisiţi prin derularea aceluiaşi discurs patriotard – lipsit de iniţiative şi să o alungaţi prin vehemența limbajului de cartier, plin de vulgarităţi, mai bine v-aţi gândi cum aţi putea să fiţi cu adevărat de folos neamului românesc. Spre exemplu, în mediul urban, aţi putea să luaţi iniţiativa înfiinţării “Cercurilor de cartier”, ca în Italia. Nu-i nici o noutate. Acestea există şi funcţionează deja acolo de zeci de ani. Sunt un fel de cluburi de cartier în care lumea vine în timpul liber și se implică în dezbaterea problemelor cu caracter general (politice, sociale sau culturale) sau a celor cu caracter local (edilitar-gospodărești, de ordine publică, asistență socială, etc). Ia mergeţi dumneavoastră şi înfiinţaţi cercurile astea de cartier şi staţi de vorbă cu oamenii. Explicaţi-le ce înseamnă patriotism, ce înseamnă naţionalism, ce înseamnă partide și multipartidism, ce e ăla Parlament… faceţi educaţie civic-cetăţenească, vorbiţi-le despre legi, despre drepturi, despre obligaţii, expuneţi-vă ideile, faceţi-vă cunoscuţi. Ştiu că n-aveţi acces la televiziuni, la ziare sau la radiouri, că astea-s în mâinile “mogulilor” şi tocmai de asta singura cale viabilă este contactul direct. Ar trebui să nu treacă nici o săptămână fără câte o adunare în fiecare cartier, în fiecare sat. Să faceţi prin rotaţie, toţi activiştii dumneavoastră, fiecare cu ideile și propunerile sale şi fiecare cu stilul său de discurs. Constructiv, că lumea e sătulă de critici şi de venin. Oamenii au nevoie de speranţă, au nevoie de soluţii, au nevoie de căldura sufletească a unor oameni plini de optimism şi au nevoie de exemple pozitive, de reuşite care să merite a fi copiate. Uitaţi, am citit zilele trecute în “Gazeta Românească” din Italia despre un C.A.P. ne-desființat din judeţul Arad şi care a ajuns una dintre cele mai înfloritoare societăţi agricole din România. În beneficiul tuturor. Mergeţi, oameni buni, acolo, faceţi un reportaj şi colindaţi cu el satele, să vadă toată lumea că acolo unde este inteligență şi voinţa, se poate și explicați-le că ceea ce a fost cooperația din timpul lui Ceaușescu a fost o anomalie și o falsă cooperație… Și astfel de exemple există în lume la tot pasul. Trebuie doar să ai ochi pentru ele și inteligența de a ști să le adaptați la realitățile din România… E adevărat că ăsta-i un lucru cam complicat pentru unul obişnuit să deschidă netul şi să-și descarce frustrările debitând prostii. Chestia asta cere implicare, cere organizare şi cere competență. La construit întotdeauna se cere competență şi inteligență, se cer calcule şi se cere coordonare. La dărâmat e mai simplu! Aveţi numai grijă, să nu cadă zidul pe noi…
Răspunde cu citat
Marcaje