www.popservice.ro
www.papornitamosului.ro
[U][COLOR=#800080][
e-mail - adipop@popservice.ro
ID Messenger: zalmoxa_adipop
skype - adrianpop58
http://www.sfatulbatranilor.ro/forum.php
https://www.facebook.com/groups/611112328972709/ - REGIA DE RECONSTRUCTIE A ROMANIEI
https:/https://www.facebook.com/grou...IZEGETUSA2050/ - Piciumanii doresc PACE
https://www.facebook.com/groups/1086016084901078/ - Avangarda de Sacrificiu
Produceţi româneşte, vindem româneşte
real,- propune un sortiment destinat pregătirii proviziilor pentru iarnă
romanesc
Bucureşti, 19 septembrie a.c.: Odată cu toamna, raioanele de legume şi fructe ale
hipermarketurilor real,- din ţară au fost invadate de produsele destinate proviziilor
de iarna, în cadrul târgului dedicat regăsindu-se articole provenite 100% din
producţia autohtonă, reduse cu până la 40% pana pe 25 septembrie a.c., rezultat al
parteneriatului încheiat cu mai mulţi producători agricoli români.
Estimările iniţiale arată că real,- va pune în vânzare peste 500 de tone de legume din
producţia autohtonă, destinată pregătirii proviziilor pentru sezonul rece., de la prune,
struguri si mere până la gogonele, vinete, ceapă albă şi roşie, castraveţi cornichon, ardei
capia roşu, varză roşie, morcovi, păstârnac, hrean, ţelina, usturoi, unele dintre acestea,
precum ceapa, usturoiul şi ardeiul roşu fiind disponibile atât la kilogram cât şi pe funie,
pentru un plus de savoare.
„Pentru o economie sănătoasa, este vital să existe locuri de muncă şi noi putem face
asta sprijinind afacerile dezvoltate în România, pentru creşterea gradului de bunăstare
al populaţiei. Totodată evităm importurile, care devin din ce în ce mai scumpe, deodată
cu devalorizarea monedei locale în raport cu monedele de referinţă. Trebuie să folosim
resursele pe care le oferă economia internă pentru a nu adânci unele dezechilibre
economice importante, din cauza unui nivel ridicat al importurilor şi prin deteriorarea
deficitului de cont curent”” Michel Lamoot, director general al real,- Hypermarket
România.
Producătorii români se implică pentru a-şi creste afacerea: de la investiţii
generatoare de profit până la colaborarea pentru decorarea punctelor de vânzare,
în cadrul unor acţiuni dedicate.
Dobrică Ion, comuna Vidra, Ilfov, administrator Dolmar Com SRL, livrează de 2 ani în
reţeaua real,-, atât direct către 4 magazine din Bucureşti cât şi în platformă. “Împreuna
cu asociaţii mei ne sfătuim ce putem produce, cât, pentru a putea vinde marfa şi a
face faţă din punct de vedere al capacitaţilor de producţie. Îmi place să colaborez cu
lanţuri mari de magazine, deoarece pot să îmi cresc afacerea, nu exista comparaţie
pentru un comerciant cu modul de desfacere prin pieţe, en-gros-uri, etc. Pot sa îmi fac
un plan, să realizez investiţii, deoarece am unde vând marfa. Datorită investiţiilor în
sistemele de irigaţie, fântâni şi al poziţionării geografice favorabile, deşi a fost seceta am
avut o recoltă bună şi anul acesta, am rezistat pe piaţă, iar anul viitor vom investi mai
mult în sere şi solarii, pe lângă utilaje, maşini şi bineînţeles irigaţii, care sunt cele mai
importante.”
Monica Gugui, SMART FRUIT SRL livrează de peste 4 ani de zile către real,- în
platforma ultra-fresh, având o creştere de 20% an a cifrei de afaceri cu real,- are
încredere în agricultura românească “Am început să mă dezvolt ca distribuitor, ulterior
organizând un centru de colectare, la momentul actual fiind şi producător la nivel local,
fiind încurajata în acest sens de recolta bună de anul trecut. Deşi anul acesta a fost mult
mai dificil, ceea ce a făcut imposibilă recuperarea investiţiei, voi continua, cu investiţii în
solarii ca prim pas, ulterior în sere, pentru a reuşi asigurarea producţiei în fata secetei,
care a distrus anul acesta o mare parte din recoltă. Prezenţa în marile magazine este o
garanţie a calităţii produselor pe care le distribuim, am învăţat mult de când colaborez cu
real,- şi i-am învăţat şi pe colaboratorii mei. În momentul de faţă livrăm aproape tot anul,
mai puţin iarna şi mă bucur să văd că produsele romaneşti au început sa fie preferate de
mulţi consumatori, deşi marfa autohtonă, netratată, uneori nu este la fel de aspectuoasă
ca cea de import, dar cu siguranţă mai calitativă din punct de vedere al gustului”
„Mă bucur să văd de la an la an mai multe produse autohtone pe rafturile magazinelor
noastre. Este ceea ce speram în momentul în care am demarat programul „Produceţi
româneşte, vindem româneşte!” dedicat producătorilor locali, deoarece piaţa internă
trebuie sa reprezinte principalul furnizor din produsele pe care le comercializează fiecare
retailer. Am văzut progrese semnificative şi o deschidere mare din partea producătorilor
locali de a lucra cu noi, din ce în ce mai mulţi se organizează, se unesc în grupuri de
producători, se echipează cu ceea ce este necesar pentru realizarea lanţului logistic. “ a
încheiat Domnul Michel Lamoot.
Note pentru editori
Despre Programul "Produceţi româneşte, vindem româneşte"
In cadrul programului "Produceţi româneşte, vindem româneşte!" real,- a organizat până acum
forumuri de informare şi târguri de achiziţii pentru producătorii din Timiş, Bihor si Constanta, în
parteneriat cu autorităţile locale din cele trei judeţe, precum şi câteva zeci de ediţii ale târgurilor
de produse tradiţionale şi ecologice, sub genericul „Savoarea gustului de odinioară”. Totodată, la
nivelul tuturor magazinelor se desfăşoară periodic târguri dedicate anumitor categorii de produse,
de provenienţă exclusiv românească (mere, cireşe, cartofi, trufandale etc.)
Cele mai importante rezultate sunt însă contractele de furnizare semnate cu producătorii locali.
În prezent, aproximativ 90% dintre partenerii de afaceri ai real,- Hypermarket România sunt
companii româneşti. În sectorul alimentar, real,- colaborează cu peste 500 de companii care
produc sau distribuie produse româneşti, cu desfacere locală, regională sau naţională.
• De la începutul programului, numărul furnizorilor locali s-a mărit cu 20%, adică cu peste
90 de noi furnizori.
• În cazul unor categorii de produse, s-au înregistrat creşteri spectaculoase ale volumelor
comercializate din piaţa internă: mere (peste 2.000 de tone în sezonul 2011/2012, cu
peste 40% mai mult decât în anul anterior), cartofi (peste 1.000 de tone), căpşuni (cu
38% mai mult decât în 2011) etc.
• Creşteri semnificative de volume vândute au fost înregistrate şi de către furnizorii
din zona micii industrii procesatoare (paste făinoase, preparate din carne, conserve
de legume, miere etc.), care au raportat chiar dublarea vânzărilor după listarea în
hipermarketurile real,-.
Avantajele cumpărării de produse româneşti din magazinele real,-:
• „Ştii ce consumi” – produsele autohtone cumpărate din real,- sunt identice cu cele pe
care le cunoaştem din copilărie, din grădina bunicilor de la ţară.
• „Descoperi gusturile şi tradiţiile culinare locale” – specificul gastronomic local câştigă în
savoare doar prin folosirea de ingrediente autohtone, care nu pot fi procurate din import.
•
„Încurajezi producătorii locali” – companiile din zona ta au nevoie de piaţă de desfacere
pentru a putea supravieţui şi a se putea dezvolta, aşadar au nevoie de consumatori care
să le cumpere produsele.
„Acorzi un suport economic regiunii unde locuieşti” – dezvoltarea companiilor creează
premisele unor noi locuri de muncă, a creşterii încasărilor la bugetele locale, a creşterii
sumelor investite de autorităţile locale în obiective de interes public, aşadar conduce în
cele din urmă la creşterea nivelului de trai în regiune.
„Mănânci sănătos, trăieşti sănătos” – selecţia produselor autohtone din real,- ţine cont, în
mod strict, de condiţiile unei alimentaţii sănătoase şi echilibrate.
„Prin suportul local acordat, încurajezi istoria regiunii şi creezi amintiri în conştiinţa locală”
– produsele tradiţionale din zona ta i-au însoţit pe oameni de-a lungul unei întregi istorii.
În lipsa unor producători care să ducă tradiţia mai departe, reţetele ar putea dispărea, o
dată cu puţinii oameni iniţiaţi în tainele gastronomiei tradiţionale.
•
•
•
real,- Hypermarket România
Departamentul de Comunicare Corporatistă şi PR
Tel: +40(0) 31 403 11 22
Fax: +40(0) 31 403 10 09
www.real-hypermarket.ro http://hu.craftsmen.ro/index.php?opt...mid=86&lang=ro
FOTO: Legume proaspete livrate din curtea ţăranilor
Video 2:
Video 3:
Video 4:
foto (
01
)
video (
00
)
Plic
Printer
Comment
0
Comentarii (0)
GALERIE FOTO Legume proaspete, ouă şi carne de la ţară, direct la uşa clientului. Asta îşi propune proiectul Cutia Ţăranului lansat de curând de un cuplu româno-israelian stabilit la Cluj. Deocamdată se lucrează numai cu o familie de ţărani din Chesău, comuna Mociu, însă în doar o săptămână locurile de pe lista de clienţi s-au şi ocupat. 60 de familii s-au înscris online pentru a avea produse proaspete de la ţărani.
“Ştiam că vând în piaţă, am mâncat produsele lor toată vara şi acum zacusca din cămară tot din legumele lor am făcut-o. A fost trist să-i vedem că trebuie să stea zile întregi în piaţă lângă legumele din Turcia sau Grecia sau din altă parte, mai ales când ştiam ce gust dumnezeiesc au legumele lor, roşiile alea adevărate, şi le-am propus această idee”, spune Andreea Luncaşu, iniţiatoarea proiectului Cutia Ţăranului.
Ea este vecină cu familia Haidu, familia de ţărani pentru produsele cărora s-au înghesuit cele 60 de familii. Aceştia s-au mutat în Chesău din Fizeşu Gherlii în anul 2000 după ce bunicii bărbatului au decedat, şi au decis să trăiască exclusiv din agricultură. Îşi vând legumele în Piaţa Mihai Viteazu din Cluj, dar nu le este uşor să concureze cu legumele de import.
“Foarte multă lume încă cumpără cel mai frumos produs, dar nu ştie ce conţine. Noi le avem pe toate sănătoase, crescute ca la ţară, ca la mama acasă”, spune Levente Haidu, capul familiei.
Ziua familiei Haidu începe devreme, iar animalele şi pământul sunt prioritare. “Primul lucru dimineaţa dăm drumul la găini, să mănânce, le punem apă…şi după aia mâncăm noi. La ţară aşa e. Şi după aceea începem lucrul, acuma în sere. Am semănat deja mazărea, zarzavaturi. La amiază mâncăm şi până seara continuăm, asta e programul nostru şi terminăm seara pe la 10, de obicei”, povestesc cei doi soţi.
“Muncim foarte mult, dar ne place şi nu prea ne-am uitat aşa, cât costă una alta, dar trăim aşa decent, ca ţăranul”, spune bărbatul.
Proiectul Cutia Ţăranului este însă un pas important pentru traiul lor. “Sperăm să ne ajute mult, avem siguranţa că avem clienţii care s-au înscris şi atunci credem că o să putem să ne vindem toată marfa şi nu va trebui să aruncăm anumite produse care la piaţă nu merg. De două ori pe săptămână, ne-am gândit lunea şi joia, din toate produsele pe care o să le avem, o să pregătim cutiile şi o să le ducem până la uşa clientului”, a precizat Ildiko Haidu.
Produsele agricole vor fi livrate începând cu luna iunie. “Avem momentan 60 de familii, sper eu fericite, în Cluj care o să se bucure din iunie până în decembrie de produse proaspete, tradiţionale, crescute în mod natural. Proaspăt şi direct de la ţărani până la cumpărători acasă, aşa cum spune şi logo-ul nostru”, a adăugat Andreea Luncaşu.
Aceasta spune că doresc să extindă şi să diversifice conţinutul Cutiei Ţăranului şi aşteaptă să fie contactaţi şi de alte familii de ţărani care au produse naturale tradiţionale.
“Ne-am bucura să putem colabora şi cu alte familii de ţărani, nu numai ţărani care produc legume. Pot exista cutii cu lactate, cutii cu fructe, cutii cu preparate tradiţionale pentru sărbători, pentru iarnă. Nu promovăm ţăranii care îşi pregătesc produsele folosind chimicale. Suntem conştienţi că şi în mod tradiţional se foloseşte un număr mic de chimicale, dar de la numărul mic până la a te axa numai pe chimicale pentru creşterea produsului este o cale tare lungă. Ne gândim la faptul că majoritatea produselor ajung la familii tinere cu copii, o mare parte din clienţii noştri au copii mici, care doar acum încep diversificarea alimentaţiei şi de aceea părinţii caută legume proaspete, naturale”, a completat Andreea Luncaşu.
O cutie mare, cu produse proaspete, în funcţie de sezon, pentru patru persoane costă 70 de lei, în timp ce o cutie pentru două persoane ajunge la 40 de lei.
Elza Almasi
Foto: citynews.ro
Editura VIDIA
Everestul dezvoltarii personale!Sunteti abonat cu adresa
eu_sunt9910@yahoo.com
Sute de telefoane de la oameni care ne puneau aceeasi intrebare: "Cand apare cartea Natura ca profesor? Sunt interesat sa o cumpar!"
Stii vorba: lucrurile valoroase trebuie cautate mult! Ei bine, recunoastem ca s-a intarziat aparitia ei, dar asteptarea a luat sfarsit. Ai liber sa comanzi acum Natura ca profesor. ATENTIE! Datorita valului de cereri, stocul este deja spre final!
Daca vrei sa prinzi informatiile dezvaluite in acest volum, cumpara acum cartea!
Ce trebuie sa stii despre Natura ca Profesor:
Peste 70 % din corpul tau este apa. Zilnic un om are nevoie de minim 2,5 l de apa pentru a-si asigura un metabolism in regula. Calitatea acestui metabolism este data si de calitatea apei pe care o bei! Afla cum poti purifica, incarca si energiza apa pe care o bei astfel incat ea sa aiba calitatile apei proaspete de izvor!
Afla cum folosind apa poti genera energie si poti deveni independent!
Toate acestea de la Viktor Schauberger, geniul care a construit motoarele antigravitationale care au propulsat apartele de zbor germane Vrill si Hanebu (in timpul celui de al II-lea razboi mondial), cel care a inteles cum se activeaza enorma energie ascunsa in apa! Aceasta energie nu se pierde niciodata, trebui doar sa stii cum trebuie reactivata.
P.S. Numai de la Editura VIDIA poti cumpara Natura ca profesor cu 20% reducere.
COMANDA AICI
http://www.revista-ferma.ro/articole...amantului.html La livada de Bihor rosiile isi iau "energia"din adancul pamantului
La Livada de Bihor roşiile îşi iau “energia” din adâncul pământului
Horticultura,07 Dec 2011 - 15:00,1 comentarii
Francisc Kelemen, inginer şef al Complexului de Sere Livada de Bihor
În plin sezon de iarnă, majoritatea legumicultorilor din România care îşi continuă activitatea în spaţii protejate cultivă aşa-numitele culturi reci - care nu necesită încălzire, pregătind în acelaşi timp răsadurile pentru speciile legumicole ce vor da producţii în vară - toamnă. La Livada de Bihor însă, deţinătorii singurelor sere legumicole încălzite cu apă geotermală în sistem bio-ecologic din România se pregătesc să iasă în piaţă cu primele producţii de tomate
Pe reprezentanţii Complexului de Sere de la Livada de Bihor, administrat de SC Transgex SA, îi întâlnim la fiecare ediţie a Târgului AgroBihor de la Oradea, organizat la început de septembrie, printre legumicultorii bihoreni, cu marfa sortată şi frumos aranjată în lădiţe de carton de unică folosinţă, de-ai zice că sigur aduc roşii “de import”.
Impresia este pe jumătate justificată, având în vedere că la Livada atât tehnologia de cultură aplicată, cât şi calitatea producţiilor obţinute respectă absolut toate standardele europene.
„Putem lucra 12 luni dintr-un an”
Societatea Transgex este recunoscută mai degrabă pentru activitatea de explorare şi exploatare a zăcămintelor de ape geotermale şi executarea forajelor de mare adâncime, în principal în Câmpia de Vest a României. În prezent, societatea exploatează mai mult de jumătate din resursele de apă geotermală concesionate în ţara noastră.
În 2005, compania a implementat un nou proiect, de această dată în agricultură, prin construirea unei sere de legume pentru producerea de tomate, care a dat primele roade în 2006. Doi ani mai târziu, Transgex a inaugurat a doua seră, cu aceeaşi suprafaţă. Până aici, nimic neobişnuit, cu excepţia faptului că ambele sere - de tip Venlo cu sticlă - sunt încălzite cu ajutorul apei geotermale.
Pe lângă reducerea cheltuielilor de încălzire la jumătate, folosirea apei geotermale permite valorificarea producţiei şi în extrasezon, la preţuri aproape duble faţă de lunile de vară, întrucât producţia este continuă şi aproape constantă timp de opt luni.
„Societatea are licenţe pe toate forajele din zona de vest a ţării. Acesta (n.r. - de la Livada) n-a avut altă destinaţie şi trebuia folosit la ceva. Atunci ne-a venit ideea acestor sere. Acum, ne ocupăm de producţia de tomate pe 2 ha de seră încălzite cu apă geotermală. Practic aceasta este secretul nostru, energia termică e produsă de apa geotermală şi putem lucra 12 luni dintr-un an.
Din februarie până în noiembrie, serele produc în permanenţă, după care cultura se desfiinţează, sera se dezinfectează iar la 1 decembrie se înfiinţează o nouă cultură”, ne-a explicat Francisc Kelemen, inginer şef al Complexului de Sere Livada de Bihor.
Alimentarea cu apă geotermală a sistemului de încălzire
Apa geotermală provine dintr-un foraj de mare adâncime - 2400 m, aflat la 1,5 km de Livada. Sistemul de încălzire are la bază un schimbător de căldură în plăci. Apa geotermală e folosită ca agent primar, prin conducte circulând doar agentul secundar, respectiv apa încălzită la o temperatură între 30 şi 60 şC, în funcţie de temperatura atmosferică necesară în seră.
„Apa iese din pământ la temperatura de 82 şC cu un debit de 22 litri/secundă. La seră, apa e preluată de un schimbător de căldură. De aici, apa încălzită circulă pe trei circuite: unul care încălzeşte sera, pe circuitul de jos, pe care circulă şi cărucioarele folosite la întreţinerea şi recoltarea culturii, altul de deszăpezire, pentru pompele de sus, folosit numai iarna, şi al treilea pentru creşterea plantelor”, a mai spus Kelemen.
Robineţii sistemului sunt activaţi automat „la indicaţiile” celor patru senzori plasaţi în diferite zone ale serelor. Toate datele se centralizează în computerul care programează întreg sistemul în funcţie de necesarul de căldură. „În general, trebuie să asigurăm o temperatură optimă de 17-18 şC noaptea şi de 22-24 şC ziua. Acum, spre exemplu, la plasarea răsadurilorîn sere, avem nevoie de 19 şC ”, a precizat managerul serelor.
Costurile de încălzire, reduse la jumătate
Se cuvine a preciza câteva detalii financiare ale unei astfel de investiţii, precum şi economicitatea rezultată din încălzirea serelor folosind resurse regenerabile.
Costul forării unui puţ se situează între 200 şi 300 euro/metru în jos, iar investiţia se amortizează în cel puţin 15 ani. Pentru beneficiarul unei astfel de lucrări, în vederea exploatării apei geotermale ce provine dintr-un puţ de mare adâncime, costul total se apropie lejer de 600 mii de euro. La această cheltuială, proprietarul unei sere cu suprafaţa de un hectar mai trebuie să adauge încă aproape un milion de euro pentru construcţia şi dotarea serei, investiţie ce se recuperează în cel puţin opt ani.
„Conform primelor calcule şi după spusele celor care ne-au vândut tehnologia, investiţia în sere ar fi trebuit amortizată în cinci ani. Nu e adevărat, trebuie minim opt ani. Depinde de rezultate, de piaţă, un an poate e mai bun, unul mai rău şi atunci se adaugă celor cinci”, explică Francisc.
La Transgex, toate investiţiile s-au făcut din fonduri proprii şi credite bancare, întrucât “dacă stăteam după proiecte europene, poate că şi acum aşteptam”, a ţinut să precizeze interlocutorul meu.
În legumicultură, apa geotermală reduce cheltuielile cu încălzirea serelor la jumătate, aspect relevant, având în vedere că sursa de energie termică reprezintă mai mult de 50 la sută din totalul costurilor cu întreţinerea unei sere. „Apa se facturează la preţ de cost.
Sursa de energie obţinută prin apă termală este mai ieftină cam cu 50% faţă de cea mai ieftină altă sursă de energie. În costul de producţie aceasta înseamnă un avantaj de 10-15% faţă de sistemele convenţionale. Aici este, de fapt, şi profitul”, spune Francisc Kelemen.
Înfiinţarea culturii, pentru cele două hectare, costă circa 100 mii euro, valoare la care se adaugă alte cheltuieli privind întreţinerea culturii: inputurile, combaterea biologică a dăunătorilor, apoi energia electrică plătită la preţ de consumator industrial, cheltuielile cu personalul: 8 horticultori/hectar coordonaţi de ingineri de producţie, personal auxiliar: stivuitorişti şi paznici. Astfel, costurile totale de producţie se ridică la 2 lei/kilogramul de produs.
Cultură hidroponică
Plantele de tomate cultivate în sistem hidropnic se dezvoltă într-un substrat mineral din lână de rocă vulcanică, procurat din Danemarca la preţul de 1,3 euro/bucată. „Baza este cultura hidroponică dar e puţin modificată, deoarece rădăcinile plantelor stau în cuburi de substrat mineral din lână de rocă”, explică Kelemen.
Foarte importante sunt gradul de stratificare şi umiditatea stratului în care planta se dezvoltă de la început până la sfârşitul ciclului de producţie, adică circa 11 luni. „Substratul este mai rar în partea superioară şi mai comasat în cea inferioară, o dată pentru a nu lăsa apa să treacă prea uşor prin el, apoi pentru ca rădăcina să fie tot timpul în soluţia de fertilizare. Umiditatea din aceste plapume trebuie să fie, în general, la 60%”, a detaliat şeful serelor de la Livada.
Materialul biologic este procurat din Ungaria, direct de la producător. Legumicultorul cumpără sămânţa cu 10-22 eurocenţi, în funcţie de hibridul ales, pe care o livrează producătorului de răsaduri din Ungaria. În cultură se folosesc hibrizi amelioraţi pentru acest sistem de cultură hidroponică, olandezi: Admiro, Profilo, Camry, Profilo, Caracas, Torero şi un hibrid Cherry.
Pentru producerea răsadului, legumicultorul mai plăteşte încă 44 eurocenţi. Materialul biologic, gata plantat în cuburile nutritive, se aduce în seră când are circa 6 săptămâni şi 40 cm înălţime, în faza de boboc.
Fiecare hectar de seră este „populat” cu circa 26 mii de plante, iar în aproximativ 8 săptămâni de la punerea materialului în seră, se recoltează prima producţie.
Sistemul de fertirigare
„Această cultură nu se poate face decât prin sistem computerizat, care asigură, prin programările pe care le facem, clima corespunzătoare cerinţelor fiecărei faze de vegetaţie a plantei, irigofertilizarea, ventilaţia, controlul parametrilor de temperatură, concentraţiile de CO2, umiditatea etc.”, spune managerul serelor.
Instalaţia de fertirigare este complet automatizată şi cuprinde o unitate centrală cu dozatoare, pompe şi filtre, acţionată şi comandată de un computer, vase cu capacitatea de o mie de litri pentru prepararea soluţiei de fertilizare, conducte de distribuţie şi conducte de udare din care pornesc tuburi cu pipete de picurare pentru fiecare plantă în parte.
Irigofertilizarea are la bază sistemul de ciupercă cu pipetă cu un debit reglat la o presiune de 2 bari cu 3 litri/oră. Apa rece necesară fertirigării provine tot dintr-un foraj executat la 140 m adâncime, cu un debit de 2 l/secundă, care aprovizionează rezervorul cu o capacitate de 30 mc.
Producţiile, sub control
Anual, de pe fiecare hectar se recoltează în medie 300 tone de roşii. Fiecare plantă înregistrează 28-30 inflorescenţe, dar nu fructifică toate. Chiar şi aşa, recoltele sunt de 6-7 ori mai mari decât într-un sistem de cultură convenţional. „Dacă ar lega sută la sută, până la 30 de inflorescenţe, şi am avea pe fiecare ciorchine cel puţin cinci fructe, am putea ajunge la producţii de 600 tone/ha, cum se obţin în Olanda, de exemplu.
Producţia anuală realizată prin această tehnologie se situează între 300 şi 400 tone/ha, în funcţie de condiţiile de climă. În 2009 vremea ne-a ajutat, dar în 2010 ne-am confruntat cu lipsa radiaţiilor solare şi tomatele s-au copt mai greu. Anul acesta recolta totală pe hectar este mai aproape de trei sute decât de patru sute tone, din cauza căldurilor prea mari, deşi avem văruit exteriorul serei pentru a proteja cultura de radiaţiile solare.
În zona noastră, această măsură e recomandată, deoarece avem destul de des temperaturi de peste 28 şC. Dacă radiaţiile sunt prea puternice, temperatura în seră creşte prea mult. Or, polenul se formează optim de la 18 şC la 26 şC, maxim. Dacă în seră avem 36 şC, nu se mai formează polen şi floarea avortează”, ne lămureşte inginerul şef al serelor. În prevenirea acestor probleme şi pentru o fructificare uniformă se folosesc bondari la polenizare, cu efect pozitiv asupra cantităţii şi calităţii producţiei.
Tot pentru îmbunătăţirea recoltelor, din 2009, s-a pus în funcţiune un sistem de dozare a dioxidului de carbon, pentru a stimula fotosinteza plantelor, măsură ce a crescut producţia cu 20 la sută. „Primăvara, când ziua e mai scurtă decât noaptea, şi mai ales la ieşirea din iarnă, fotosinteza trebuie ajutată cumva, astfel încât frunzele să asimileze cât mai mult bioxid”, explică Kelemen.
În perioadele cu zile scurte, la sporirea luminozităţii contribuie şi folia albă care acoperă solul în totalitate, împiedicând în acelaşi timp îmburuienarea spaţiilor.
Măsuri de rentabilizare a activităţii
La momentul vizitei noastre, cultura intra în ultima lună de producţie, intenţia administratorilor serei fiind aceea de a devansa perioada de vegetaţie cu o lună, astfel încât la anul, după tomate în cultură succesivă să se cultive castraveţii. „Vrem să desfiinţăm cultura mai repede şi s-o reînfiinţăm pe 1 noiembrie. Explicaţia? Prefer să vând în februarie 30 tone de roşii cu 6 lei/kg, decât să vând în august 40 de tone cu 0,5 lei.
Apoi, dacă înfiinţăm cultura mai devreme şi o desfiinţăm la 31 mai, ne-am gândit ca în lunile iulie, august, septembrie să producem castraveţi cornişon. Depinde de piaţă, dacă piaţa de roşii nu va scădea, aşa cum s-a întâmplat în acest an, atunci poate ducem roşiile mai departe. Dar la preţuri de sub un leu pe kilogramul de roşii... e pierdere totală”, a argumentat Kelemen.
După cinci ani de activitate, administratorul serelor de la Livada spune că, în general, costul de producţie se regăseşte în preţul de valorificare a producţiilor, cu excepţia lunilor de vară, când piaţa înregistrează supraproducţie. „Vara, preţul de cost este mai ridicat decât cel de valorificare, în general, dar ne ajută lunile de primăvară şi cele de toamnă.
De acolo trebuie să ne facem rezervele pe 12 luni. Spre exemplu, în martie-aprilie vindem kilogramul cu 6 lei. Dar, depinde de la an la an. Anul trecut a fost o medie de peste 3 lei/kg. Anul acesta, nu ştiu dacă va fi de 2,5 lei/kg, deşi am avut perioade bune când am vândut cu 6 lei în primăvară. Dar acei 0,50 bani de acuma strică media”, a continuat managerul serelor de la Livada.
Pentru întreprinzătorii de la Transgex, afacerea este cu siguranţă una profitabilă, cu atât mai mult cu cât societatea are în concesiune sursele de apă geotermală şi forajele. Prin urmare, se conturează un nou proiect de investiţii tot în agricultură: utilizarea apei geotermale la încălzirea unui complex de sere cu o suprafaţă de peste 10 ha în oraşul Săcueni, la 40 km de Oradea, înspre Satu Mare.
DRUMUL APEI GEOTERMALE LA LIVADĂ
Francisc Kelemen: „Ca să nu rispim această energie, o folosim în primă fază la încălzirea serelor. De aici e dirijată spre punctul termic din sat pentru încălzirea instituţiilor publice, câteva locuinţe private şi un punct de lucru al unei unităţi româno-franceze ce produce clăpari, de unde se elimină. Având acest dat al naturii, trebuia să-l folosim. Suntem singurii din România care utilizăm ca sursă de energie pentru încălzirea serelor apa geotermală”.
SĂRACA ŢARĂ BOGATĂ... ÎN APE GEOTERMALE
Apa geotermală este de departe cea mai economică sursă de energie pentru încălzirea spaţiilor protejate, însă nu oricine îşi permite să suporte costurile executării forajelor. Apoi, investiţia nu e recomandată pentru o suprafaţă mică de seră, nici chiar pentru două-trei hectare. Poate că aici s-ar impune intervenţia statului pentru subvenţionarea cheltuielilor de forare.
În acest punct, legumicultorii şi-au pierdut orice speranţă cu atât mai mult cu cât de doi ani statul român a sistat subvenţionarea cheltuielilor pentru încălzirea serelor. Rezultatele au început să se vadă. În ultimii doi ani, suprafaţa de sere încălzite a României s-a redus la aproape jumătate.
Potrivit lui Mircea Croitoru, preşedinte al Asociaţiei Profesionale Naţionale Legume-Fructe, avem puţin peste două sute de hectare de sere încălzite, principala sursă de energie termică folosită fiind gazul. În ceea ce priveşte suprafaţa de culturi legumicole aflate în spaţii protejate, Croitoru spune că România deţine 3500 ha de solarii, din care 340 ha sunt localizate la Matca, în judeţul Galaţi.
Deocamdată, singurele sere care „se încălzesc” cu energie din surse neconvenţionale sunt cele de la Livada, în condiţiile în care ţara noastră deţine o treime din resursele de ape geotermale ale Europei. Spre deosebire de noi, Ungaria - ce-i drept, patria izvoarelor termale din Europa, ocupând locul doi după Islanda - exploatează 27 la sută din aceste ape în scop agricol, iar suprafaţa de sere încălzite cu apă geotermală depăşeşte două sute de hectare. De altfel, Ungaria ocupă primul loc în Europa la capitolul valorificarea economică a apelor termale.
Olivia FIRI
Ultima modificare făcută de Adrian Pop; 20.02.2013 la 23:00.
http://www.agrointel.ro/54/7-idei-de...i-foarte-mici/ 7 idei de afaceri in agr.profitabile pe suprafete mici
7 idei de afaceri în agricultură profitabile pe suprafeţe mici şi foarte mici
Lucian Davidescu › 1-07-2012 » « 25528 citiri ‹ 22 recomandări ‹ 5 comentarii
Cât trebuie să investeşti în afaceri agricole pentru a obţine un profit de o mie de euro pe lună.
“Prea fărâmiţate, prea mici ca să poţi face ceva, 3-5 hectare, agricultura românească nu va ajunge nicăieri”. E un refren cu un mare sâmbure de adevăr. Mai puţin turnura apocaliptică. Dacă în 20 de ani nu s-au putut comasa terenurile, poate că e timpul să ne descurcăm cu ele aşa mici cum sunt.
PUBLICITATE
...
Iată ce afaceri agricole poate face o familie pe o suprafaţă de maximum trei hectare pentru a obţine venituri de 4-5.000 de euro pe lună şi profit de 1.000 sau mai mult, fără să se complice cu reţetele de “afaceri la cheie” pe care le-au epuizat alţii. Calcule aproximative:
1. Livadă
Producţie anuală: 10-20 tone/ha
Cost pe hectar: 5.000 euro + 4 ani
Suprafaţa necesară: 3 ha
Investiţie: 15.000 euro
2. Vie
Producţie anuală: 10-15 tone/ha
Cost pe hectar: 20.000 euro + 4 ani
Suprafaţa necesară: 2 ha
Investiţie: 40.000 euro
3. Legume
Producţie anuală: 50-100 tone/ha
Cost pe hectar: 2.000 euro
Suprafaţa necesară: 1,5 ha
Investiţie: 3.000 euro
4. Căpşuni
Producţie anuală: 40-50 tone/ha
Cost pe hectar: 10.000 euro
Suprafaţa necesară: 1 ha
Investiţie: 10.000 euro
5. Solar
Producţie anuală: 100-200 tone/ha
Cost pe hectar: 100.000 euro
Suprafaţa necesară: 0,5 ha
Investiţie: 50.000 euro
6. Ciupercărie
Producţie anuală: 200-300 tone/ha
Cost pe hectar: 500.000 euro
Suprafaţa necesară: 0,2 ha
Investiţie: 100.000 euro
7. Seră
Producţie anuală: 300-600 tone/ha
Cost pe hectar: 1 milion euro
Suprafaţa necesară: 0,1 ha
Investiţie: 100.000 euro
sursa: riscograma.ro
Ultima modificare făcută de Adrian Pop; 20.02.2013 la 22:37.
http://www.impactingorj.com/actualit...a-balesti.html
-- Succes Nic Com investeşte în sere legumicole la Băleşti
26 Mar 2012 scris de Iulia Patrulescu // Actualitate, Headlines, citit de 1,218 ori
Investiţiile în agricultura bio câştigă tot mai mult teren în România. Numai în 2011, numărul operatorilor din sistem a ajuns la 10.000, iar creşterea subvenţiilor, spun specialiştii în acest domeniu, ar putea aduce, la finele acestui an o dublare a agricultorilor care vor intra în sistemul de certificare ecologică. Chiar şi stimulaţi financiar prin programele europene, gorjenii nu se încred în agricultura proprie, continuând să importe legume şi fructe din Spania, Grecia, China sau Turcia. Printre puţinii investitori care mizează pe terenurile agricole din România se regăseşte, însă, Grupul Succes, o companie cu tradiţie care a reuşit să se impună prin diversele servicii prestate pe piaţa autohtonă, dar şi naţională. În următoarea perioadă, compania Succes Nic Com intenţionează să investească sute de mii de euro în domeniul agricol, prin deschiderea mai multor sere de legume în comuna gorjeană Băleşti. Aceste module de sere nu numai că ar produce legume crescute şi tratate ecologic pentru piaţa gorjeană, dar mai ales ar da posibilitatea creării de noi locuri de muncă, contribuind, de asemenea, la dezvoltarea agriculturii locale.
Potenţialul agricol pe care îl are judeţul Gorj este remarcabil, suprafeţele agricole întinse şi solurilor de calitate fiind propice dezvoltării agriculturii eco, însă, autorităţile locale şi politicienii încă nu şi-au dat seama de importanţa aceasta şi nu sprijină în niciun fel micii producători. Deşi în prezent agricultura este subvalorificată, specialiştii prognozează că pe viitor acest sector se va dezvolta mai mult cu ajutorul investitorilor autohtoni, care dispun de susţinere financiară. Succes Nic Com ar putea fi primul întreprinzător local care investeşte în agricultură, dând, astfel, posibilitatea creării de noi locuri de muncă. Reprezentanţii Succes Nic Com vor investi sute de mii de euro în amenajarea mai multor sere legumicole, terenul pe care acestea se vor întinde fiind situat în Băleşti, localitate recunoscută în judeţ pentru culturile şi calitatea legumelor. Totodată, societatea Succes va amenaja în comuna gorjeană spaţii de depozitare, sortare şi ambalare a legumelor, iar utilaje agricole moderne achiziţionate din Olanda şi Germania vor fi folosite de investitor pentru activitatea de pregătire a solului şi cultivare. Conform standardelor Uniunii Europene, firma târgujiană va racorda serele de legume la sistemul de energie electrică şi va realiza reţele de irigat şi încălzire, pe timp de iarnă. Nicolae Sarcină, preşedintele Companiei Succes Nic Com, declara, în urmă cu ceva timp, cât de mult înseamnă pentru oameni comercializarea produselor bio, cultivate în România. Acesta susţinea că este perioada în care se pot dezvolta afaceri în acest domeniu, deşi riscurile pe care şi le asumă sunt mari. „Oamenii trebuie să realizeze că avem destul pământ care stă nemuncit şi că roşiile, castraveţii sau fructele de Spania sau Grecia sunt crescute forţat cu chimicale, nu cu îngrăşământ natural. Multe din legumele care ajung pe piaţa românească sunt refuzate de alte ţări din cauza calităţii proaste. În ultimii ani, românii consumă legume şi fructe din import la preţuri exorbitante, calitatea multora dintre acestea fiind îndoielnică, dacă nu de-a dreptul proastă. Noi vrem să practicăm un alt tip de agricultură, bazată în special pe producţii ecologice”, declară investitorul.
Producţia autohtonă, cheia succesului
Calitatea produselor oferite de Compania Succes Nic Com este o axă prioritară, de unde şi conceptul „Calitatea spune totul”, un concept care a făcut ca produsele companiei să fie din ce în ce mai căutate. „Calitatea hranei consumată în general, putem spune că este în concordanţă directă cu calitatea vieţii. O parte însemnată din populaţia globului îşi pierde viaţa anual, datorită consumării unor produse alimentare neconforme, produse ce au la baza fabricării lor numeroase chimicale, îngrăşăminte chimice, aditivi şi coloranţi alimentari necorespunzători. Aducerea pe piaţă a unor produse bio, naturale, care să nu conţină astfel de chimicale va însemna pentru gorjeni dezvoltarea calităţii vieţii, exemplu care ar putea fi urmat îndeaproape şi de alţi investitori autohtoni, sau de ce nu străini”, susţin reprezentanţii Grupului Succes în demersul de a investi în sere legumicole în comuna Băleşti. Cu o gamă variată de produse, dar şi servicii, de la producţia de pâine şi produse de patiserie, ambalare produse (făină, zahăr, orez, fasole), alimentaţie publică, producţie publicitară, comerţ cu produse petroliere, construcţii, exploatare forestieră, transport şi distribuţie agregate minerale, fabricare şi transport beton şi mortar, până la închirieri spaţii comerciale, Compania Succes Nic Com se gândeşte serios la dezvoltarea sectorului agricol local, domeniu care nu numai la nivel local, ci şi naţional, are de suferit.
www.popservice.ro
www.papornitamosului.ro
[U][COLOR=#800080][
e-mail - adipop@popservice.ro
ID Messenger: zalmoxa_adipop
skype - adrianpop58
http://www.sfatulbatranilor.ro/forum.php
https://www.facebook.com/groups/611112328972709/ - REGIA DE RECONSTRUCTIE A ROMANIEI
https:/https://www.facebook.com/grou...IZEGETUSA2050/ - Piciumanii doresc PACE
https://www.facebook.com/groups/1086016084901078/ - Avangarda de Sacrificiu
O echipă de cercetători au reuşit ceva ce pare desprins din cele mai fanteziste lucrări science-fiction: au dezvoltat o metodă ce permite producerea unei cantităţi nelimitate de alimente în deşert, cu ajutorul razelor Soarelui şi a apei de mare.
Un grup de oameni de ştiinţă din Europa, Asia şi America de Nord, condus de un fost bancher în vârstă de 33 de ani, a înfiinţat într-o zonă de deşert din Australia compania Sundrop Farms. Profitând de preţul scăzut al terenului din deşert, unde singura resursă disponibilă este soarele, compania Sundrop Farms a achiziţionat o porţiune întinsă şi a iniţiat un proiect experimental ce promite să rezolve problemele alimentare ale omenirii.
Specialiştii Sundrop Farms au realizat ceva ce pare imposibil: folosind soarele pentru a desaliniza apa de mare, pe care o folosesc pentru irigaţii şi pentru a încălzi şi răci serele (în funcţie de nevoie), oamenii de ştiinţă au reuşit să producă tone de legume de calitate superioară, fără pesticide, de-a lungul întregului an.Până acum, compania a reuşit să producă roşii, ardei şi castraveţi în cantităţi comerciale, iar aceeaşi tehnologie poate fi folosită pentru numeroase alte culturi. Marele avantaj este faptul că tehnologia Sundrop Farms nu consumă deloc apă dulce şi necesită foarte puţini combustibili fosili. Apa de mare şi energia solară sunt disponibile gratuit în cantităţi (aproape) nelimitate.Proiectul inaugurat acum 18 luni a funcţionatatât de bine, încât numeroşi investitori şi reprezentanţi ai lanţurilor de supermarketuri au călătorit în Port Augusta, Australia, pentru a vedea cu ochii lor succesul Sundrop Farms. Acum, compania intenţionează să construiască o nouă seră în valoare de 8 milioane de lire sterline, ce urmează să se întindă pe 8 hectare – fiind de 40 de ori mai mare decât construcţia iniţială. Anual, în noua seră vor fi produse 2,8 milioane de kilograme de roşii şi 1,2 milioane de kilograme de ardei.“Se poate spune că acest proiect este mai important decât orice altceva ce se petrece în acest moment pe glob”, susţine publicaţia britanică The Observer.Motivul? Agricultura consumă între 60% şi 80% din totalul resurselor de apă dulce de pe Terra, astfel că reuşita companiei Sundrop Farms – creşterea legumelor fără resurse de apă dulce – este “de-a dreptul miraculoasă”, afirmă jurnaliştii britanici.
Sistemul prin care compania Sundrop Farms reuşeşte să crească legume în deşert, într-o perioadă de secetă, pare desprins din filmele SF.
Numeroase oglinzi parabolice, aşezate într-un şir de 75 de metri, urmăresc soarele de-a lungul întregii zile şi îşi concentrează căldura asupra unei ţevi în care se găseşte petrol. Petrolul fierbinte încălzeşte la rândul său câteva rezervoare cu apă de mare aflate în apropiere. Apa de mare este pompată de la câţiva metri de sub pământ (ţărmul aflându-se la doar 100 de metri distanţă). Petrolul încălzeşte apa de mare la 160 de grade Celsius, iar aburul produs este direcţionat către turbine ce produc electricitate. O parte din apa fierbinte încălzeşte sera în timpul nopţilor răcoroase, iar restul este direcţionat către o centrală de desalinizare care produce 10.000 de litri de apă dulce în fiecare zi. Apa este pură, fiind nevoie doar de adăugarea un mix de nutrimente înainte să fie turnată peste plante. Aerul din seră este menţinut umed şi rece datorită unui sistem prin care apa este picurată peste o serie de panouri de evaporare din carton, aerul fiind direcţionat prin acestea cu ajutorul unor ventilatoare.
Întregul sistem este computerizat, ceea ce permite controlarea serei de oriunde din lume. Dave Pratt, un membru al echipei, poate controla condiţiile din seră chiar şi atunci când iese în oraş, graţie unei aplicaţii instalate pe iPhone-ul său.
“Aceşti oameni de ştiinţă au fost îndrăzneţi şi aventuroşi având de a crede că vor reuşi“, afirmă Neil Palmer, şeful Institutului de Cercetări în Desalinizare finanţat de guvernul australian. “Produc mâncare fără risc, eliminând probleme provocate de inundaţii, de îngheţ, grindină şi de lipsa de apă, care acum nu mai este o problemă. În plus, este profitabil şi este totodată scalabil fără limite – nu există vreun deficit de soare sau de apă de mare. Este foarte impresionant“, adaugă Palmer.
“Cerul este cu adevărat limita”, afirmă Reinier Wolterbeek, un inginer olandez ce are rolul de project manager în cadrul Sundrop. “În primul rând, suntem cu toţii tineri şi foarte ambiţioşi. Acesta este criteriul prin care alegem noi membri ai echipei. Acum, că am demonstrat horticultorilor, economiştilor şi reprezentanţilor supermarketurilor că ceea ce facem aici funcţionează şi este viabil din punct de vedere comercial, acum luăm în calcul şi posibilitatea de a creşte proteină într-o seră similară. Cu alte cuvinte, vrem să hrănim întreaga lume”, afirmă Wolterbeek.
Un alt avantaj al sistemului Sundrop este faptul că legumele sunt produse fără a se folosi vreun pesticid. Singurul motiv pentru care aceste legume nu pot obţine eticheta de “organic” este faptul că sunt crescute hidroponic, nu în sol.
Sera nu depinde în totalitate de tehnologie. În interiorul său trăiesc un număr de albine care ajută la dezvoltarea culturilor şi care trăiesc fără a fi ameninţate de prădători. De asemenea, Sundrop Farms foloseşte o specie de “insecte benefice”, cunoscut sub numele de Orius, care omoară dăunătorii, protejând astfel plantele.
În ciuda impactului redus pe care ferma Sundrop o are asupra mediului înconjurător, CEO-ul companiei nu este membrul vreunei mişcări a “verzilor”. Philipp Saumweber a obţinut un MBA de la Harvard, lucrând de-a lungul carierei ca manager al unui fond de hedging, la Goldman Sachs şi, ulterior, în cadrul unei afaceri de familie în agricultură.
“După ce m-am implicat în agricultură, la scurt timp mi-am dat seama că, în principiu, aceasta se bazează pe transformarea motorinei în mâncare, cu ajutorul apei”, spune fondatorul Sundrop. “De aceea am început să mă interesez de agricultura salină. Resursele de apă dulce sunt limitate, însă ne înecăm în apa sărată. Studiind mult timp această problemă, am dat de Charlie Paton, care studiează această tehnologie din 1991″, a explicat Saumweber.
Iniţial, Paton era un membru al echipei Sundrop, însă acesta a renunţat contra unei sume consistente atunci când ferma nu a mai fost construită pe baza principiilor sale ecologice.
“Ce ne-a plăcut la ideea lui Charlie era faptul că rezolva problema apei în două moduri, producând apă într-un mod elegant şi folosind-o totodată pentru a răci sera. Ceea ce nu am realizat la început – lucru care nu i-a convenit lui Charlie – a fost faptul că inclusiv în zonele aride exstă zile răcoroase, când sera are nevoie de încălzire. Din acest motiv, am instalat un sistem de back-up pe bază de gaz natural, care produce căldură şi electricitate în zilele noroase sau foarte friguroase. Acest lucru l-a supărat pe Charlie, pentru că asta însemna că sistemul nostru nu mai era 100% fără energie. Ceea ce Charlie nu a luat în calcul este faptul că da, într-adevăr, poţi creşte orice fără încălzire şi răcire, dar legumele vor avea defecte, urmând a fi respinse de supermarketuri. Dacă nu respecţi standardele lor, nu eşti plătit. Ar fi ideal să nu fie acesta cazul, dar nu putem să încercăm acum să schimbăm comportamentul uman”, a explicat Saumweber.
Sundrop continuă eforturile de extindere, urmând să inaugureze în scurt timp o nouă fermă în Qatar . Dacă această tehnologie se va dovedi una de succes pe scară largă, va reprezenta un succes extraordinar, liniştind temerile că omenirea va întâlni probleme grave pe măsură ce populaţia planetei creşte şi cererea se dubleza.
Surse: The Guardian, Sundrop FarmsSurse
Doi studenti timisoreni cultiva salata verde pe apa si pregatesc o alternativa bio la produsele din supermarket Acvaponie in Timis
Sunt curajoşi, inventivi, puşi pe treabă şi… aproape de succes. Doi studenţi au realizat lângă Timişoara un sistem acvaponic, în care 50 de peşti exotici oferă condiţiile necesare pentru ca aproape 600 de plante – salată verde, roşii, castraveţi şi ardei – să crească 100% bio. Florin Manca şi Sergiu Miron au pus astfel Timişoara pe harta puţinelor (încă) locuri din lume unde se practică acvaponia.
(9 comentarii)
Anunturi GoogleApartament in RomaniaCumpara-ti acasa un apartament nouca in strainatate.De la 39.900 Eurowww.adoraurbanvillage.ro
SteviavidaStevia Markenextrakt fürindustrielle Anwendungen.www.steviavida.de
Adauga
raport de corectie text Ortografie/Gramatica Obiectiv tehnic Introduceti o adresa valida de e-mail Message was not succesfully sent Message sent succesfully
*Obligatoriu
Trimite link-ul Kommentar Introduceti o adresa valida de e-mail Please enter a link. Link was not succesfully sent Link sent successfully
*Obligatoriu
„Principiul e simplu, nu l-am inventat noi şi nu avem pretenţia vreunei exclusivităţi: într-un bazin creştem un număr de peşti exotici care, prin reziduurile lor, creează nutrienţii necesari pentru creşterea plantelor pe care le avem într-un bazin alăturat”, explică principiul după care funcţionează acvaponia cei doi tineri. Unul are 25 de ani şi celălalt 32. Au aflat despre sistem anul trecut, în octombrie şi, a doua zi, s-au pus pe treabă.
Studenţii au făcut mai multe încercări, primele nereuşite, dar nu au renunţat la ideea lor şi au vrut să afle cât mai multe despre acvaponie. „Prima dată am încercat un sistem mic, într-o cameră din casă. Ne-am luat un bazin şi am pus o primă cultură, dar nu ne-a ieşit. Nu ne-a ieşit nici a doua. Am făcut mai multe sisteme până să-l obţinem pe cel actual. Prima dată am încercat un sistem de tăviţe, apoi unul de ţevi şi nu ne-au ieşit. Am simţit că lucrurile merg aşa cum vrem noi abia acum două săptămâni, când am avut prima salată ajunsă la maturitate. Între timp, la Peciu, în grădina părinţilor mei, am amenajat o seră şi am pus primele plante în ea”, povesteşte Sergiu Miron, care este student la Psihologie.
Aventura becurilor pentru plante
Florin Manca spune că, forţaţi de lipsa banilor, au fost deseori nevoiţi să improvizeze sau să găsească alternative ieftine la produsele specializate pentru aceste sisteme.
„La un moment dat am avut nevoie de becuri pentru a le da lumina necesară plantelor pe care le creşteam în sistemul din casă. Nu am găsit nicăieri informaţii exacte despre ce tip de lumină era necesară, despre ce intensitate e nevoie sau despre faptul că fiecărei plante îi trebuie un anumit tip de lumină – caldă sau rece -, în funcţie de ce vrei să obţii de la ea. Am găsit în schimb, pe site-uri de profil, becuri speciale care costau 300 de euro, dar noi nu aveam bani. Atunci am mers în magazine şi am luat mai multe tipuri de becuri până să găsim tipul de care aveam nevoie. Am luat sistemul nostru şi l-am împărţit cu polistiren în mai multe părţi, am pus mai multe tipuri de lumină, am pus plantele să crească şi aşa ne-am putut da seama care e lumina de care aveam nevoie. Cu becuri de doar 12 lei”, mai explică Florin. Faptul că n-ai bani te obligă să fii inventiv, crede prietenul lui, Sergiu.
Investiţie de 1.500 de euro
După ce au observat că plantele din sistemul din casă cresc bine, cei doi tineri au extins totul la mărimea unei sere.
„În bazinul cu peşti din seră avem cam 14 tone de apă, iar în cel cu plante, cam 3 tone. Cea mai mare investiţie a fost în folia cumpărată, în polistiren şi în bazin, care a costat cam 400 de euro. Restul lucrurilor l-am făcut improvizând şi folosind materiale pe care le-am găsit acasă. Toată investiţia noastră de până acum se ridică la 1.500 de euro, toţi banii pe care i-am avut noi”, spune Sergiu. Cei doi studenţi plănuiesc să plece la vară să lucreze în Germania şi pe litoral pentru a strânge banii necesari ca să extindă sistemul cu încă două sere.
Ideea de la care au plecat a fost de fapt o provocare, spun ei. „Trebuie să scăpăm de plasticurile care se vând în supermarketuri pe post de legume şi am fi bucuroşi dacă şi alţi oameni ar mai face asta. Vrem să extindem sistemul şi să vindem produsele noastre, care sunt 100% bio, şi altora. Am văzut că în Franţa sau în Spania sunt producători care îşi pun marfa în lădiţe şi, cu o maşină, şi-o duc la persoane direct acasă pe bază de abonament. Ne gândim la acest sistem”, dezvăluie Florin, care este student în ultimul an la Agronomie.
De la peşti şi salată bio la creveţi, scoici şi orhidee
Tinerii se bucură acum că s-a încălzit şi lucrează de zor la sera în care sunt peştii şi plantele. Nu se tem de provocări şi vor să experimenteze lucruri noi.
„Era mai simplu să facem sistemul nostru fără peşti, dar aşa ai mai multe avantaje. Diferenţa dintre un sistem acvaponic şi unul hidroponic este că în sistemul hidroponic plantele cresc tot pe apă, dar pentru asta se adaugă substanţe nutritive în bazin. Puteam face asta, dar noi am vrut totul bio. În plus, este cumva şi mai rentabil să creşti şi peşti, pentru că ai două produse de vânzare din start. Şi elimini costuri. Dai mâncare peştilor, iar aceştia asigură plantelor nutrienţii de care au nevoie. Tot ce trebuie să facem este să fim foarte atenţi şi să menţinem echilibrul între peşti şi plante. Dacă peştii fac prea multe resturi, e dăunător plantelor şi atunci trebuie să extinzi bazinul cu plante. Pentru asta facem periodic analiza apei”, explică Florin Manca.
Şi, pentru că lucrurile merg bine, cei doi studenţi nu vor să se oprească aici. „Mai vrem ceva: în cele două bazine din seră e foarte multă apă pe care o mai putem folosi şi ne-am hotărât să băgăm acolo într-o parte creveţi, iar în cealaltă scoici sau peşti de acvariu. Ne-am gândit chiar să creştem în acest sistem şi nişte flori precum orhideea”, adaugă Florin.
Acvaponia şi avantajele acestui sistem bio
Despre sistem: numai de bine. Se pare că acvaponia are numai avantaje. Nu doar cele trecute pe internet – „consumul redus de apă în sistem, reprezentat doar de apa evaporată, consumată de plante şi pierderi accidentale, producţia de plante se obţine aproape fără costuri suplimentare, doar pe baza furajelor care se administrează animalelor acvatice, protecţia mediului, nemaifiind necesară evacuarea apelor uzate în mediul înconjurător, gradul de ocupare al terenului agricol, de câteva ori mai mic decât în cazul culturilor pe sol sau al acvaculturii tradiţionale, posibilitatea obţinerii unor producţii ecologice de plante, posibilitatea amplasării în orice zonă geografică, în mediu rural sau urban”), ci şi cele trăite de cei doi.
„Nu trebuie să plivim buruieni, nu trebuie să adăugăm chimicale, nu trebuie să udăm plantele dacă nu plouă. Creştem şi putem vinde două sau trei produse: peşti, legume sau flori”, îşi expun planurile cei doi tineri.
Ei visează la un hectar de teren plin cu astfel de sere şi la o altfel de mentalitate a timişenilor în ce priveşte hrana: să opteze pentru cea bio, produsele ecologice.
„În două-trei zile avem primele salate mature şi vom lua salate din supermarketuri pentru a le compara. Vom face şi analize în laboratorul facultăţii pentru a vedea diferenţele. Apoi le vom mânca şi vom oferi şi celor care vor dori să le încerce”, promit cei doi.
Delia S. Barbu
Taguri: acvaponie, hidroponie, legume bio, peciu, studenti, timis, timisoara
Momentan sunt 1 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 1 vizitatori)
Marcaje