cici7773

Joined: 29 May 2010
Posts: 140
Location: craiova


TERAPIA PRIN VOCALE
Terapia prin vocale

Din cele mai vechi timpuri omul a ascultat muzica naturii. De la tiriitul greierilor pina la vuietul furtunii, toate aveau un inteles si o semnificatie aparte caci urechile omului de demult erau mult mai sensibile la marea orchestra a naturii. Erau mai receptive si intr-un fel auzeau mult mai bine intrucit sunetele produse in natura vibrau adinc in inima sa.
În civilizatia actuala urechile noastre sint supuse zi de zi poluarii fonice. Zilnic urechile ne sint bombardate cu zgomote care numai naturale nu sint. Asa se explica de ce finetea auzului slabeste de la o generatie la alta, iar in mijlocul naturii nu mai stim sa ascultam sunetele ei minunate. Cei care au trait numai la oras aproape ca nu mai stiu sa se relaxeze cu urechile ciulite sa poata audia concertul naturii. Ce minunat poate fi sa simti imbratisarea ierbii in suieratul usor al unei adieri de vara. Nu trebuie sa faci nici un efort. Doar asculti si inima ti se va umple de vibratii binefacatoare datorate Fenomenului de Rezonanta cu tainicele Energii Cosmice. Ascultind cu atentie constatam ca sunetele naturii sint simple si repetitive, au un farmec aparte asemanator ginguritului unui copil.
Plecind de la aceasta observatie un savant de origine austriaca, Leser Lasario a redescoperit o tehnica fara indoiala straveche, de terapie cu ajutorul vocalelor. Suferind de o depresie accentuata, el a observat ginguritul unui bebelus caruia pronuntarea unor vocale ii producea o stare de fericire si veselie incintatoare. Experimentind cu consecventa pe propria persoana, Lasario s-a vindecat complet si a continuat studierea acestei tehnici uluitoare. În decursul timpului el a ajutat mii de oameni care s-au vindecat de diferite afectiuni.
Utilizarea vocalelor A, Ă, E, I, Î, O, U ne poate transforma in bine intreaga viata de acum inainte. Metoda de utilizare a vocalelor este simpla, eficienta, naturala si fara nici un fel de contraindicatii. Important este la inceperea exercitiului sa fim cit mai relaxati. Se inspira profund pe nas, cit mai amplu. La expiratie, emitem prelung si melodios vocala aleasa, fara a forta. Se reia exercitiul atit timp cit dorim aceasta.
Starile si efectele terapeutice vor fi diferite in functie de vocala aleasa astfel:
Vocala A actioneaza asupra partii superioare a toracelui si plaminilor, esofagului, celor trei coaste superioare si creierului. Îmbunatateste si mareste randamentul proceselor cerebrale, amelioreaza memoria. Amplifica si armonizeaza capacitatea afectiva.
Vocala Ă actioneaza asupra plexului solar si a regiunii abdominale. Vindeca in mod gradat majoritatea afectiunilor digestive. Amplifica vointa si increderea in sine.
Vocala E actioneaza asupra gitului, a coardelor vocale, a tiroidei, glotei si laringelui. Vindeca in mod gradat gusa si alte tulburari care apar la nivelul gitului. Amplifica o stare de candoare si de puritate.
Vocala I actioneaza asupra bronhiilor, inimii, laringelui, gitului, nasului, creierului si capului. Ajuta la eliminarea mucozitatilor din git, bronhii si la vindecarea migrenelor si tulburarilor cardiace. Duce la aparitia unei stari de veselie si bucurie luminoasa.
Vocala Î actioneaza asupra regiunii pieptului si zonei plexului solar. Vindeca in mod gradat durerile de cap, infarctul miocardic, gastritele, ulcerul, tuberculoza pulmonara. Duce la aparitia unei stari de buna dispozitie si de armonie.
Vocala O actioneaza asupra zonei toracelui, timusului si regiunii diafragmei. Aduce calmul si amplifica vitalitatea. Amplifica in fiinta iubirea pura fara obiect.
Vocala U actioneaza asupra regiunii stomacului, ficatului si organelor sexuale. Vindeca in mod gradat majoritatea tulburarilor stomacului, elimina constipatia si afectiunile ficatului. Are influenta benefica asupra rinichilor si ajuta la depasirea impotentei si frigiditatii. Duce la aparitia unei stari de dilatare ampla a constiintei.
Efectele si perceperea zonei in care actioneaza vocala corespunzatoare vor aparea instantaneu, iar in scurt timp vor aparea si efectele terapeutice in functie si de increderea proprie pentru dobindirea unei sanatati perfecte.
Operarea cu vocale se poate realiza si in grup, la emisia unei vocale la unison se simt vibratii mai puternice nu numai in planul fizic datorate intensitatii mai mari a sunetului produs. Astfel se angreneaza energii si mai mari care amplifica efectele benefice deoarece vocala emisa are continuitate (nu se intrerupe) ca atunci cind lucram individual.
Cei care doar intuiesc importanta fenomenului de rezonanta vor avea un exemplu clar si practic de manifestare a acestuia prin practicarea acestei metode benefice simple care va fi pentru ei o adevarata revelatie.

Wed Mar 07, 2012

maria


Joined: 25 Mar 2010
Posts: 1050


Re: TERAPIA PRIN VOCALE
http://mariadakhel.blogspot.com/2011...sebastian.html



Sebi este foarte cuminte. Ca toţi copiii, ştie o mulţime de lucruri. Oamenii mari nu sunt cuminţi şi fac prostii...oooooo, o grămadă de prostii!
Dacă le atragi atenţia, spun: “tu eşti mic, nu înţelegi”, sau “pleacă de aici, acum am treabă, n-am timp de tine!”. De un singur lucru se teme Sebi: să nu-şi uite ce ştie şi să devină ca ei. Vorbeşte adesea cu prietena lui, Andra, despre asta. Amândoi comunică foarte bine cu ceilalţi copii, în moduri pe care adulţii nu le înţeleg. Vorbesc despre copiii şi animalele care suferă, despre faptul ca părinţii nu văd asta şi sunt prea ocupaţi şi încruntaţi. Când părinţii nu vor să-i asculte, copiii desenează. Pun în desenele lor tot ce-i frământă, apoi le arată...dar aceştia nu văd decât un urs, o vulpe, o inimă, o floare. Nu ştiu că desenând o inimă, copilul spune: “ Te iubesc”.
Părinţii i-au luat lui Sebi un câine, pe Folocică. Aşa, copilul va învăţa de mic ce este prietenia. Bunicul lui, Taiu, a construit un labirint. Sebi se cam teme să intre în el. Uneori, Folocică îi mai fură câte o piesă de şah şi o ascunde acolo. Câinele face asta când îl vede trist şi preocupat. El ştie că ar trebui să se joace mai mult afară...şah ştie deja foarte bine, pentru vârsta lui. Cu Folocică alături, are curaj să intre în labirint, dar nu merge prea departe. A văzut o dată, în somn, cum ar trebui să arate: ca un fagure, iar în centru să fie o coloană a infinitului. Taiu este perfecţionist şi, încercând să facă totul bine, greşeşte. Şi devine din ce în ce mai încruntat. Parcă nu mai râde ca înainte. Cine stie? Poate s-o fi pierdut el însuşi pe acolo şi nu mai ştie să se întoarcă. Labirintul lui este ciudat, te poţi rătăci uşor. Numai albinele cunosc arta de a construi un fagure...ori bunicul nu este albina. Aşa că Sebi preferă să meargă în Lumea Poveştilor. Andra a fost cea care l-a invitat acolo prima dată. Sebi o place mult pentru că este curajoasă şi bună la suflet.
Aceasta este prima aventură trăită de cei doi copii în acea lume:
Omidapapăvocale
Pentru că-i plac mult poveştile, Zâna Poveştilor o luă pe Andra de mânuţă şi o duse intr-o lume ciudată, unde avu parte de o aventura nemaipomenită. Dar să nu credeţi că a plecat imediat la drum. Mai întâi, şi-a ales cu grijă hăinuţele, să fie bine-bine asortate. Apoi, s-a pieptenat, punându-şi în păr clame cu fluturi şi buburuze. A vrut să se rujeze şi să-şi facă unghiile cu ojă, dar şi-a amintit că mamei nu-i place când face asta, aşa că a amânat până va mai creste…dar le-a pus în gentuţă, alături de o oglindă, o pereche de cercei in formă de cireşe şi…o perucă roz. A mai luat şi plăpumica nana (e bine să ai mereu cu tine o plăpumică, nu se ştie când îţi va folosi) şi a rupt-o la fugă pe uşă.
Când să intre pe poarta aurită a Lumii Poveştilor, se auziră in urma ei paşi grăbiţi.
- Uf, ce-am mai alergat, zise Sebi. Cum era să pleci fără mine, nu sunt prietenul tău? Nu am promis să fim nedespărţiţi, oriunde am merge?
- Iartă-mă, eram atât de emoţionată, că am uitat cu desăvârşire de promisiune.
Ajunseră într-un loc straniu. Totul era zdrenţuit. Franjuri atârnau din pomi, florile-şi pierduseră petalele, tufelor de trandafir le mai rămăseseră doar spinii.
- Ce-o mai fi şi cu asta? se miră Andra.
Un pui de cuc dintr-un nuc îşi scoase capul ciufulit din cuibul ce stătea să cadă, nemaifiind multe frunze să-l susţină.
- Cuc-cuc! Omidapapăvocale e de vină! Cuc-cuc!
- Omidace? întrebă Sebi.
- E o namilă verde, cu ochi bulbucaţi şi dinţi ferăstrău. Nu se ştie de unde a apărut, dar a distrus totul în Ţara Verde, în câteva zile.
- Ce nume ciudat, zise Sebi.
- Oare ce vrea să-nsemne? se miră şi Andra.
Încercară să-l citească de la coadă la cap, să amestece literele. Andra îl şi fredonă. (Asta îl făcu pe Sebi să râdă în hohote, dar era deja obişnuit ca ea să încerce cele mai ciudate metode...culmea este că adeseori găsea soluţia înaintea lui.) Nu mergea şi pace!
- Despărţiţi, despărţiţi! Le strigă obraznic un ţuţundei ce zbura pe-acolo.
- Ce zice? întrebă Sebi.
- Zice să despărţim! Daaaaa, se bucură Andra.
E Omida Papă Vocale! Asta înseamnă că mănâncă numai vocalele!
- Trebuie să mergem pe urmele ei şi să reparăm ce a distrus!
Trecură pe lângă o floare. Din ea mai rămăsese doar atât:
TR-ND-F-R. Rostiră în cor vocalele lipsă, iar floarea se-ntregi, dăruindu-li-se, în toată splendoarea. Andra mai facu ceva în plus, pe la spatele lui Sebi, ca acesta să nu râdă de ea: mângâie uşor trandafirul si-i spuse- n şoaptă că-l iubeşte.
Şi aşa făcură cu toate:
CL-P-Ţ-L; B-J-R; Z-MB-L-; N-RC-SĂ; P-P-D—
Apoi,trecură la copaci:
N-C; M-R; C-R-Ş; G-T- -; PL-P; M-ST—C-N; S-LC-M
În urma lor, Ţara Verde, revenea, râzând, la viaţă.
- Daca nu vă grăbiţi, o să pătrundă în pădure şi acolo pomii, nu stiu din ce motive, se spune că o mutaţie genetică, au numai vocale, aşa că vă daţi seama, nu va mai rămâne nimic din ea! se auzi un glas subţirel. Cel care le vorbise era spiriduşul plantelor. Avea păr blond, ochii verzi şi-şi purta cu graţie hainele verzi din catifea. Am încercat de unul singur să mă lupt cu omida şi era cât pe ce să rămână din mine doar atât: SP-R-D-Ş. Mă ajutaţi s-o-ntorc din drum? Dacă reuşim s-o ducem către prăpastia aceea, acolo este Groapa de Gunoi a Scriitorilor. În ea ajung toate cărţile, revistele, ziarele fără valoare. Ar fi fericită, sunt vocale cu milioanele! Şi-or să mai vină- ntruna!
Omida mai avea doar câţiva paşi până la pădure. Se făcuse uriaşă, de câte vocale mâncase.
O ademeniră cu un fir de busuioc. Pofticioasa omidă se lăsă dusă, ca un mieluşel, spre groapă.
Fu atât de copleşită de fericire, văzând mormanul de cărţi, încât începu să facă vocalize, încălzindu-şi glasul pentru un cântec vesel.
Şi cântecul suna cam aşa:
"V-N-, V-N- PR-M-V-R-,
S- -ŞT-RN- N-T- -T- Ţ-R-,
FL-R-C-L- P- C-MP--,
H-- S- L- -D-N-M C-P--!”
- Hai să mergem, spuse Sebi, şi-a găsit locul potrivit.
- Andra vru să-l urmeze, dar parcă inima-i spunea că o făptură care cântă aşa un cântec vesel nu poate fi prea rea.
…Şi-i veni ideea să-i spună o poveste:

Povestea fluturelui-curcubeu
A fost odată ca niciodată , o omidă…
Ei bine, această omidă a inventat un nou tip de fluture.
Primele amintiri despre ea însăşi erau destul de slab conturate . A trebuit să caute mult prin sertarele căpşorului ei, ca să poată povesti că era mică, de culoare verde-crud. Fire de păr caraghioase se iţeau obraznice de pe tot corpul, facând-o să semene cu un pisoi zburlit.
Ca toate omizile proaspăt iesite din ou, nu făcea nimic deosebit. Toată ziua mânca, dormea, mânca şi iar dormea. Prin ochii-i mari şi întrebători ,privea cu teama lumea înconjurătoare. Asta, bine-nţeles, din cauza poveştilor înfricosătoare pe care i le spuneau toţi. Mătuşa-fluture obişnuia să-i înşire felurite păsări, care mai de care mai ameninţătoare, ce pândeau cu ochi pofticioşi.Deşi mica gânganie iubea razele calde ale soarelui, bunicuţa îi spusese de curând că acesta abia asteaptă sa-i prăjească pielea catifelată. Sâmbăta, când toate neamurile veneau în vizită, obişnuiau să-i povestească despre cât de bine era să ai o culoare cenuşie şi banală, cu care să nu atragi privirile. Ei erau fluturi de noapte şi îl învăţau pe viitorul fluturaş să se comporte ca ei, crezând că probabil acesta era secretul fericirii:”să stai în colţul tău, să zbori cu măsură, să nu te amesteci în treburile altora şi, mai important decât toate, sa fii cât mai cenuşiu!Să nu cânţi! Să nu râzi!”…iar aici, mica omidă nu-si putea aminti nici în ruptul capului continuarea listei.
Tristă că i se spunea din toate părţile cum o să arate viitorul, era cât pe-aci să renunţe la imaginea lumii pe care o visase...
Dar iată că veni vremea pentru marea transformare. Mica omidă sorbi din ochi împrejurimile, după care începu să-şi ţeasă plăpumica.
Încercă să folosească maroniul frunzelor tomnatice, dar ca prin minune, apăru un roşu pătrunzător, cel al florilor de mac. Acesta se împleti cu portocaliul vesel al crăiţelor şi cu galbenul fluid dintr-o rază de soare,ce venise să privească minunata ţesătură. Verdele i-l dărui copacul în care locuia, cu o privire drăgăstoasă şi mândră. Chiar şi cerul îşi trimise solii cu o picătură de albastru senin. Trebui să aştepte o bună bucată de vreme, până când noaptea cea misterioasă îi dărui un crâmpei din năframa ei indigo. În apropiere, o fetiţă blondă culegea flori de mărgăritar. Omida îi văzu minunaţii ochi violet şi o rugă să-i dăruiască o pată de culoare.
Când fu gata, se înveli şi începu să-şi viseze lumea în care va trăi…Şi dormi… vreo trei săptămâni. În prima dimineaţă, simţi că se schimbase ceva. Îşi întinse somnoros picioruşele, antenele, aripile şi îşi luă zborul. Ce bine era să zbori! Privi de sus câmpul şi copacul ce-i servise drept casă. Pluti lin pe deasupra râului şi se oglindi câteva clipe în apele lui limpezi…şi atunci se văzu: era un minunat fluture-curcubeu!
Copiii priviră omida. Aceasta adormise, sugându-si degetul şi zâmbind prin somn. Andra o acoperi cu plăpumica nana, să viseze frumos la lumea în care se va trezi…