 Guvernul, Parlamentul şi guvernatorul B.N.R. se prefac a nu înţelege că noi sîntem cei care achităm opera jafului naţional comis de ei, inclusiv împrumuturile F.M.I.. În loc să-i protejeze pe români de abuzurile băncilor, au mare grijă să ajungă în incapacitate de plată şi să-i execute silit. Asta este strategia lor, iar ceea ce se li se întîmplă acum românilor este de toata jena. În cei patru ani de criză n-a existat nicio iniţiativă de protejare a cetăţeanului faţă de hienele bancare, faţă de cămătarii care au cumpărat creditele restanţierilor. Românii sînt storşi pe orice cale de tot felul de taxe şi comisioane, iar B.N.R şi A.N.P.C. favorizează cele 40 de bănci prezente în România, care au făcut şi fac profituri uriaşe pe spinarea clienţilor, pe care i-a atras cu publicitate agresivă şi înşelătoare. Tot mai mulţi români disperaţi ne scriu în redacţie, acuzînd sistemul bancar, asemuindu-l cu unul mafiot, căruia i s-a facilitat un cadru legal. Dar, „cine dracu' vă credeţi voi?" a întrebat Nigel Farage în plenul Parlamentului European, adresându-se conducerii Uniunii Europene. Chiar aşa, cine se cred bancherii, recuperatorii şi guvernatorul? Pentru cei care nu ştiu sau nu-şi mai aduc aminte, prin anii 94 - 96 băncile practicau dobînzi şi de 270% la credite, dar despre acest lucru guvernatorul refuză să vorbească. Cu ce bani şi-au făcut, nu sedii, ci palate, băncile în toată ţara? Cu dobînzi ilegale, comisioane şi clauze abuzive, scrise cu litere aproape invizibile în contractele încheiate cu bieţii români. Guvernatorul tace şi emite reguli pentru băncile străine, cu împuternicire să facă orice fel de măgărie doresc la noi acasă.
Băncile din ţările civilizate practică dobînzi de cîteva procente, iar comisioanele sînt aproape simbolice. La noi, hoţia băncilor din buzunarul cetăţeanului este susţinută tacit, de cine credeţi? De B.N.R.. Furtul este o infracţiune penală şi mi se pare normal şi legal ca cel care guvernează banii furaţi de la români să fie luat la întrebări, anchetat şi obligat să înapoieze pînă la ultimul cent banii poporului. Ţara noastră a avut parte din '90 încoace de un singur băiat versat la casa de bani, care s-a jucat cu visteria ţării şi cu bruma de bani a românilor. Cele 40 de bănci - nişte rechini prădători - prezente în România, au avut mînă liberă de la guvernator şi au momit oamenii cu tot felul de oferte gen „credit doar cu buletinul", mergînd pe ideea să-l îndatoreze pe românul necăjit, ca să aibă de unde culege pe termen lung. Conform declaraţiei sale de avere, zestrea sa este modestă, pentru că valuta e la purtător. În plus, nu a precizat băncile la care şi-a depus mărunţişul. În mod sigur băncile alea nu vor da faliment. Ce poate fi mai moral decît să manevrezi cum vrei visteria, să rîzi în nas poporului şi să fii apreciat şi decorat pentru asta? Un „lup paznic" la stînă! Este voinţa puterilor mondiale, că el, doar voia lor o face. Ar cam fi vremea să facă de paza la butucii de viţă de vie de pe moşie, decît să tragă sforile valutele, funcţie de împrejurări. Măgării, nu?
Alexandra Popa, o jurnalistă aflată, probabil, sub aripa vreunei bănci încearcă să bage spaima în români cu articol: „Pierzi casa pentru o restanţă de 600 lei! O restanţă la un credit, cît de mică, poate duce automat la executarea silită". Să-ţi fie ruşine „fată-hăi"! Cămătăria bancară, căci despre asta vorbim, nu e sancţionată de statul de drept, iar bancherii fac tot ceea ce le „poftesc" buzunarele, plătind bine pe unii ziarişti care îşi ameninţă public conaţionalii. De ce acum bate vîntul prin cele mai multe dintre bănci din România? Pentru că băncile-cămătare au avut grijă să rămână fără clienţi prin raportări aberante la Biroul de Credite şi prin aceste executări abuzive, la limita legalităţii. N-am văzut un ziarist de bună credinţă, care să scrie despre modul în care băncile „ţepuiesc" clienţii. Şi că ar fi timpul să iasă afară din România. Nu. N-are voie să spună adevărul. I se pune pumnul în gură, îşi poate pierde slujba, e catalogat drept extremist, dacă se revoltă împotriva birurilor, a jafului şi nedreptăţilor. În România, toţi bancherii venetici, toţi cămătarii fură, înşeală şi mint şi iau cu japca... Ne guvernează cei care, dacă la facultate tot au fost prezenţi la cursuri doar în condică, iar diplomele lor sînt cumpărate ca în piaţă, inventează legi şi ordonanţe potrivit lăcomiei şi egoismului lor.
De la început mi s-a părut suspect faptul că toate băncile ofereau în 2005-2008, credite cu buletinul, de fapt ofereau bani virtuali. Era perioada în care criza se cocea premeditat în cuptoarele Americii, astfel ca băncile lor şi alţi cămătari fără legitimaţii să poată confisca pe mai nimic bunurile oamenilor. Cum altfel s-ar mai fi putut îmbogăţi aşa de repede şi uşor? A lua cu japca este cea mai bună afacere. Ecuaţia este simplă, iar cei inteligenţi o rezolva uşor: în toată ingineria financiară numită credit sînt colcăie următoarele personaje: cămătarii „legali", adică băncile, căpuşele sau firmele de recuperare, societăţile de asigurări, păgubitul (împrumutatul) şi, cu voia dumneavoastră, cel mai tare, guvernatorul. Odată ce împrumutatul nu-şi mai poate plăti datoriile, cămătarul îşi încasează banii de la societatea de asigurări (din acest motiv păgubitul mai plăteşte pe lînga rată o dobîndă uriaşă şi o asigurare). Ca atare, cămătarul îşi recuperează pierderea şi normal ar fi ca hoţia financiară să se termine aici; dar, în acest moment pentru cîteva firimituri, cămătarul vinde creanţa căpuşelor care, în situaţia în care semnezi hîrtiile trimise de ei, devin noii tăi creditori pe viaţă. De ce nu avem legea falimentului personal, ci doar al companiilor şi societăţilor comerciale? Guvernatorul ştie!, de aceea a recapitalizat băncile, deşi de folos ar fi românilor falimentul acestor instituţii parazitare, care practică ilegal cămătăria după sistemul mafiot. Băncile fac bani din tastatură. Lumea trebuie să priceapă, banii nu prea mai au formă fizică. Sînt doar o convenţie bazată pe profit, care se întemeiază pe un click de mouse, pentru că banii sînt virtuali de ceva timp.
Creditare toxică
Maria Diana Popescu, Agero
Ungaria inapoiază clienţilor comisioanele ilegale incasate de bănci. Autoritatea de supraveghere financiară din Ungaria a amendat cateva bănci pentru practicarea comisioanelor ilegale, obligandu-le să returneze banii clienţilor. Aproape 290 milioane forinţi se vor intoarce la peste 26.000 de clienţi. In plus, băncile au fost amendate cu 80 milioane de forinţi pentru abuz şi incă 1 milion de forinţi pentru majorarea nejustificata a comisionului de rambursare anticipată la unele credite. Oare pe unde işi petrece vacanţa de vreo zece ani incoace instituţia romanească de control bancar? Dacă există aşa ceva. In loc să creeze organisme de supraveghere a banului public şi a activităţii bancare ilicite impotriva imprumutaţilor, autorităţile de la Bucureşti susţin nevoia legalizării şi creşterii comisioanelor, nevoia unei noi taxe, a unei noi forme de umilire a celor care le asigură lor salarii record. Ungaria nu se opreşte aici. "Pune şaua pe recuperatorii de creanţe", instituind măsuri ferme impotriva acestora, după ce au luat cunoştinţă de acţiunile lor abuzive, aflate la limita criminalităţii. Romania ii ocroteşte! Autorităţile noastre nu vor să protejeze populaţia, asumandu-şi faţă de F.M.I. intenţia de a nu reglementa domeniul bancar al recuperărilor, extrem de dramatic in ultimii patru ani. B.N.R. susţine băncile in detrimentul clienţilor. Nu contest capabilităţile şefului, dar tot mai multă lume işi pune intrebări serioase cu privire la moralitatea intereselor sale. Romanii sant tocaţi pe toate părţile: financiar, educaţional, medical, social. Dorinţa excesivă de monopolizare a fiecărei surse de venit a romanului este adanc inrădăcinată in mentalitatea Puterii, iar rezultatul face posibilă o astfel de legislaţie in dauna poporului. Tăierile de salarii, pierderea locului de muncă, creditarea toxică şi creşterea spectaculoasă a monedelor exotice, la care se adaugă majorările nejustificate ale comisioanelor bancare, au dus la creşterea numărului de persoane care nu-şi mai pot achita ratele la bănci. Peste 700.000 persoane au fost daţi pe mana recuperatorilor, iar ameninţările şi tactica violentă de intimidare fac parte din strategia acestora. Autorităţile au dat, in mod direct, semnale recuperatorilor, să-şi vadă liniştiţi de treabă. In schimb, in Ungaria, autoritatea de supraveghere financiară (P.S.Z.A.F. e omologul BNR), intrigată de violenţa recuperatorilor de creanţe, a atras in mod public atenţia, că acest domeniu nereglementat incă, pune in pericol cetăţenii. Pe piaţa de credit romanească comportamentele la limita criminalităţii şi practicile lipsite de etică au făcut deja carieră. Agenţii de recuperare, sau mai bine spus, cămătarii, hărţuiesc clienţii pană la disperare şi suicid. Fără a fi supuse unor cerinţe stricte de lege, unele S.R.L.- uri, fără licenţă din partea autorităţilor financiare, sau cabinete de avocatură cu clientelă anemică şi-au completat activitatea cu cămătăria. Autorităţile de la Bucureşti au respins in mod vădit apariţia unei legi a falimentului personal, au ignorat măsurile de ajutor pentru supraindatoraţi, abordand problema creditelor numai in avantajul băncilor.
Ungaria a luptat cu băncile. A elaborat programe de stat care anulează 25% din datoria clientului, dar şi măsuri de incetare a fluctuaţiei cursului de valute, a interzis temporar executarea silită a locuinţelor, a creat un sistem de subvenţii pentru ca locuinţele să fie cumpărate de stat şi inchiriate inapoi clienţilor. Curios este că F.M.I susţine şi recomandă legea falimentului personal in toate ţările, pentru a proteja persoanele supraindatorate, iar Statul roman refuză. Mai mult, Christine Lagarde şeful F.M.I., pe vremea cand era ministru de finanţe in Franţa lui 2010, a susţinut o reformă legislativă pe piaţa creditului de consum, cunoscută sub numele de Legea Lagarde, care are in vedere procedura falimentului personal. Irlanda, Irlanda de Nord, Lituania, Italia, chiar şi Grecia, atent supravegheată de F.M.I., au o lege a falimentului personal. In Romania proiectul a fost ingropat in Parlament, importante fiind caştigarea luptei politice pentru putere şi avere a arondaţilor permanenţi şi protejarea sectorului bancar. Prin urmare, autorităţile romane depun - in momentul de faţă - eforturi ca legea falimentului personal să nu apară. Guvernul şi B.N.R. s-au opus proiectului legislativ fără să efectueze vreun studiu cu privire la situaţia clienţilor. Nu avem o legislaţie specifică pentru recuperatori, prostituţia şi cămătăria s-au născut odată cu omenirea, de ce s-ar chinui Guvernul să creeze echilibru intre interesele cetăţenilor din societatea pe care o păstoreşte şi instituţiile sale? In concluzie, Guvernul şi B.N.R. au grija de bănci (de acolo li se umple sacul), nu de populaţie, aceasta avand enorm de suferit de pe urma fluctuaţiei valutelor, a creşterii preţurilor şi a celor mai mici salarii din U.E.. Romanul este bun doar să plătească taxe şi impozite (cele mai multe şi mai mari din U.E.), să voteze atunci cand au ei interesul, ca să le fie legitimată acţiunea şi reacţiunea. In rest, Dumnezeu cu mila. In Romania există legislaţie de faţadă, nu o protecţie reală a cetăţeanului.
Maria Diana Popescu, Agero
www.agero-stuttgart.de |
Răspunde cu citat
Marcaje