Plantatie de nuci

[Dragos]

Plan de afaceri pentru plantatie de nuci:

[Dragos]

n ultima perioadă preţul produselor agroalimentare a crescut semnificativ si cu totii simţim efectele acestui fenomen.

După ce am studiat mai multe materiale şi după mai multe vizite prin ţară , deşi, locuiesc şi, activitatea mea este legată de municipiul Bucuresti, pană la sfârşitul acestui an voi achiziţiona câteva hectare de teren pentru a înfiinţa o plantaţie de nuci.

De ce nuc?

Conform statisticilor : "În anul 1938 în România existau 4,3 milioane de nuci cu o producţie medie evaluată la 199000 tone nuci. În anul 1975 în România existau circa 3 milioane nuci, cu o producţie medie de 29000 tone. În anul 2002 România producea circa 33-34 tone nuci."

O scădere drastică a producţiei de nuci datorită tăierii nechibzuite a acestui pom.

Si numai atât!

Nucul se cultivă, în primul rând, pentru fructele sale, care se consumă atât în stare proaspătă, cât şi prelucrate.
Miezul de nucă constituie un aliment complet şi concentrat conţinând substanţe grase (52-70%), substanţe proteice (12-25%), zaharuri (5-25%) substanţe minerale (1,3-2,4%), etc.
Valoarea energetică a unui kg de miez de nucă este echivalentă cu: 1 kg pâine + 0,5 kg carne +0,5 kg cartofi + 0,5 kg peşte + 0,5 kg prune uscate + 1 kg pere, asigurand 6364 calorii (V. Cociu, 1983).
Miezul de nucă este folosit în fabricarea de ulei comestibil şi tehnic folosit în pictură, fabricarea cernelii tipografice, fabricarea săpunului de lux etc.
Nucile verzi, se folosesc pentru dulceţuri, conţinând o cantitate mare de vitamina C şi anume de patruzeci de ori mai mult decât sucul de portocale: dintr-un kg de coji verzi de nucă se poate extrage o cantitate de vitamina C egală cu cea extrasă din 10 kg de lămâi.
Frunzele, lăstarii, mugurii, scoarţa şi rădăcinile constituie un izvor de materie primă încă foarte puţin folosit la noi în ţară.
Odinioară, populaţia la sate folosea intens vopselele extrase din frunze, lăstari şi scoarţă de nuc pentru vopsitul lânii, bumbacului şi chiar a mătăsii, fiind considerate vopsele netoxice şi deosebit de rezistente la deodorare.
Frunzele de nuc verzi puse la macerat în petrol lampant, constituie un bun unguent în tratarea reumatismului. Miezul de nucă este indicat pentru diabetici şi pentru completarea regimului alimentar vegetarian.
Lemnul de nuc este foarte apreciat datorită calităţii sale superioare la fabricarea mobilierului de lux, în industria automobilelor de lux şi în industria aeronautică.
Nucul este considerat Regele pomilor, plecând în primul rând de la denumirea sa în latină Iuglans Regia, preferând să fie plantat într-o livadă în zona cea mai înaltă. Datorită cantităţii mari de iod pe care o degajă prin frunze nu este indicată odihna şi relaxarea la umbra nucului, iar plantele anuale şi perene din zona umbrită de nuc, mor.
Ca specie pomicola nucul prezintă şi alte avantaje. Deşi creşte lent şi intră târziu pe rod, comparativ cu alte specii, nucul este foarte longeviv trăind, în medie, circa 80-100 de ani şi dupa 15-16 ani dă producţii mari.
Coroana masivă, trunchiul puternic, coaja netedă cenuşie şi frumoasă în tinereţe, frunzele mari de culoare verde închis şi aromate, fac din nuc una din speciile decorative de mare efect.
Aria de raspandire a nucului, mare, de la şes şi pâna la 700-800 m, poate aduce mari foloase cultivatorilor.
Din toate aceste cauze, nucului i s-a atribuit o lege speciala in Romania, fiind protejat de stat.

Toate acestea sunt argumente că înfiintarea unei plantaţii de nuci este un proiect pe termen lung foarte rentabil.

Daca aveţi experienţă în domeniu, aştept sfaturi şi sugestii !

Va urez toate cele bune!

http://forum.drumulinvingatorilor.ro....php?topic=3.0

[Adrian Pop]

http://forum.drumulinvingatorilor.ro....php?topic=3.0

Foarte bine. Ma gandeam de ieri sa colaborati cu ei....Scopul este acelasi - ROMANIA !!!

[Dragos]

Nucul se cultiva, in primul rand, pentru fructele sale, care se consuma atat in stare proaspata, cat si prelucrate.
Miezul de nuca constituie un aliment complet si concentrat continand substante grase (52-70%), substante proteice (12-25%), zaharuri (5-25%) substante minerale (1,3-2,4%), etc.
Valoarea energetica a unui kg de miez de nuca este echivalenta cu: 1 kg paine + 0,5 kg carne +0,5 kg cartofi + 0,5 kg peste + 0,5 kg prune uscate + 1 kg pere, asigurand 6364 calorii (V. Cociu, 1983).
Miezul de nuca este folosit in fabricarea de ulei comestibil si tehnic folosit in pictura, fabricarea cernelii tipografice, fabricarea sapunului de lux etc.
Nucile verzi, se folosesc pentru dulceturi, continand o cantitate mare de vitamina C si anume de patruzeci de ori mai mult decat sucul de portocale: dintr-un kg de coji verzi de nuca se poate extrage o cantitate de vitamina C egala cu cea extrasa din 10 kg de lamai.
Frunzele, lastarii, mugurii, scoarta si radacinile constituie un izvor de materie prima inca foarte putin folosit la noi in tara.
Odinioara, populatia la sate folosea intens vopselele extrase din frunze, lastari si scoarta de nuc pentru vopsitul lanii, bumbacului si chiar a matasii, fiind considerate vopsele netoxice si deosebit de rezistente la deodorare.
Frunzele de nuc verzi puse la macerat in petrol lampant, constituie un bun unguient in tratarea reumatismului. Miezul de nuca este indicat pentru diabetici si pentru completarea regimului alimentar vegetarian.
Lemnul de nuc este foarte apreciat datorita calitatii sale superioare la fabricarea mobilierului de lux, in industria automobilelor de lux si in industria aeronautica.
Nucul este considerat Regele pomilor, plecand in primul rand de la denumirea sa in latina Iuglans Regia, preferand sa fie plantat intr-o livada in zona cea mai inalta. Datorita cantitatii mari de iod pe care o degaja prin frunze nu este indicata odihna si relaxarea la umbra nucului, iar plantele anuale si perene din zona umbrita de nuc, mor.
Ca specie pomicola nucul prezinta si alte avantaje. Desi creste lent si intra tarziu pe rod, comparativ cu alte specii, nucul este foarte longeviv traind, in medie, circa 80-100 de ani si dupa 15-16 ani da productii mari.
Coroana masiva, trunchiul puternic, coaja neteda cenusie si frumoasa in tinerete, frunzele mari de culoare verde inchis si aromate, fac din nuc una din speciile decorative de mare efect.
Aria de raspandire a nucului, mare, de la ses si pana la 700-800 m, poate aduce mari foloase cultivatorilor.
Din toate aceste cauze, nucului i s-a atribuit o lege speciala in Romania, fiind protejat de stat.

8.1 Consideratii generale

Se considera ca nucul a rezistat perioadei glaciatiunilor numai in cateva puncte situate in centrul si vestul Asiei si in cateva depresiuni din Peninsula Balcanica si Peninsula Iberica.
Se mai intalneste inca in stare salbatica in masivele silvice din estul Turciei, in Caucaz, Irac, Iran, Afganistan, Pakistan, India, Nepal, Tibet si China precum si in cateva zone din Peru si Brazilia.
Primele tari care au cultivat nucul au fost China, Japonia si India (inaintea erei crestine) apoi fiind preluat de europeni.
Prin luarea in cultura, nucul s-a extins mult in afara arealului sau natural, gasindu-se in prezent aproape in toate tarile cu climat temperat. Limita nordica de extindere a culturii lui pe glob este impusa de izoterma anuala de +5°C.

8.1.1. Cultura nucului pe plan mondial

In lume, exceptand S.U.A. si intr-o oarecare masura Franta, in toate celelalte tari, cultura nucului are un caracter extensiv, majoritatea pomilor crescand izolat in vatra satelor, pe marginea proprietatilor, de-a lungul cursurilor de apa, a drumurilor, etc.
Intr-o serie de tari din arealul de raspandire naturala a nucului, exista suprafete relativ mari de paduri crescute spontan sau plantate in fondul forestier, dar nici aici nu exista o inventariere precisa. Plantatii comerciale exista in putine tari si pe suprafete relativ restranse, comparativ cu celelalte specii. Printre acestea, S.U.A. ocupa primul loc pe glob sub aspectul suprafetei de livezi organizate si a productiei de nuci.
Pana in anii 1980 California avea peste 100000 ha cu livezi de nuc altoit din soiuri valoroase. Bulgaria avea in anii 1975-1980 circa 14000 ha cu nuci.
Pana in deceniul al saselea si al saptelea al secolului XX, Romania era printre primele trei tari mari producatoare de nuci.
In Europa, Romania este tara cu cea mai mare productie.
Dinamica suprafetelor si productiilor a fost foarte oscilanta in timp.
In majoritatea tarilor, productia de nuci este stabilita prin evaluare si nu prin inregistrare exacta.
Din datele statistice F.A.O., se constata ca productia mondiala de nuci a inregistrat o continua crestere.
Printre tarile mari producatoare de nuci se numara: China, S.U.A., Iran, Turcia, Romania, Franta (tabelul 9.1.).
8.1.2. Cultura nucului in tara noastra

In tara noastra nucul este stravechi. Pana la inceputul secolului XX forma paduri si plantatii intinse in judetele Gorj, Valcea, Dambovita, Prahova, Bacau, Neamt, Iasi, Suceava.
Atat in perioada celui de-al doilea razboi mondial cat si dupa aceea s-a remarcat o scadere masiva a numarului de pomi, cat si a productiei de nuci. Goana dupa lemnul de nuc, dar si desele sistematizari si organizari de teritoriu, datorita colectivizarii tarii, au dus la taierea nechibzuita a acestui pom. Astfel, ca exemplu, putem spune ca: in anul 1938 in Romania existau 4,3 milioane de nuci cu o productie medie evaluata la 199000 tone nuci. In anul 1975 in Romania existau circa 3 milioane de nuci, cu o productie medie de 29000 tone. In anul 2002 Romania producea circa 33-34 tone de nuci (vezi tab. 9.2.).
Deoarece altoirea nucului este o problema greoaie si inca nerezolvata pana la capat, in lume si in Romania se obtin puieti de nuc din soiuri selectionate. Diferenta majora intre pomii de nuc altoiti si cei nealtoiti consta in urmatoarele: nucii obtinuti prin altoire la masa sau in camp direct pastreaza prin altoire toate caracteristicile soiului de unde s-au recoltat ramurile si intra pe rod foarte repede . Primele nuci apar chiar din anul I dupa plantarea nucului. Nucii obtinuti din samanta (nuci semanate in camp) din soiuri selectionate, nu pot pastra caracteristicile soiului de unde am recoltat nucile si intra foarte greu pe rod, abia dupa 10-12 ani.

Privitor la productia de nuci obtinute, rezultate foarte bune se obtin atat de la pomii altoiti de nuc cat si de la cei nealtoiti.
In Romania nucul a fost si este protejat de lege. Nucii pot fi taiati in urmatoarele conditii:
- exemplarele care au cel putin 1/3 din coroana uscata;
- exemplarele care sunt pe suprafete unde s-a autorizat construirea de obiective;
- exemplarele dezradacinate din cauze naturale.
Pentru fiecare nuc taiat, chiar in aceste conditii, proprietarul este obligat prin lege sa planteze la loc trei nuci tineri.

8.2. Soiuri de nuc inmultite de pepiniera Sarca

In ultimii zece ani, Statiunea de Cercetare - Dezvoltare pentru Pomicultura Iasi, cu un colectiv de cercetatori, a reusit omologarea a patru soiuri de nuc specifice pentru zona Moldovei, si anume: Velnita, Miroslava, Anica si Ovidiu. Pe langa aceste soiuri, pepiniera Sarca a mai inmultit soiurile Jupanesti, Germisara, Sibisel si altele.

Miroslava
- Soi originar din Romania;
- Vigoare mijlocie-mare, cu coroana globuloasa, rodeste pe muguri teminali, este precoce si productiv;
- Soi rezistent la ger si la bolile specifice nucului;
- Fructele sunt mari (14–16g), forma rotund-elipsoidala, rotunjite la capete, endocorpul subtire, cu suprafata neteda cu putine incretituri si adancituri. Miezul umple bine cavitatea valvelor si se scoate intreg si usor, procentul de miez fiind de 52,6%;
- Se recolteza in prima decada a lunii septembrie.
Anica
- Soi originar din Romania;
- Vigoare mijlocie, cu coroana globu-loasa, rodeste pe muguri teminali, este precoce si foarte productiv;
- Soi rezistent la ger si tolerant bolile specifice nucului;
- Fructele sunt mari (13–14g), forma rotund-ovoida, rotunjite la capete, endocorpul subtire, cu suprafata neteda cu putine incretituri si adancituri. Miezul umple bine cavitatea valvelor si se scoate intreg si usor, procentul de miez fiind de 53%;
- Se recolteza in decada a II-a a lunii septembrie.
Ovidiu
- Soi originar din Romania;
- Vigoare mijlocie, cu coroana globu-loasa, rodeste pe muguri teminali, dar si pe muguri laterali este precoce si productiv;
- Soi rezistent la ger si la bolile specifice nucului;
- Fructele sunt mari (13 – 14g), forma ovoid-alungita, rotunjite la capete, endocorpul subtire, cu suprafata neteda cu putine incretituri si adancituri. Miezul umple bine cavitatea valvelor si se scoate intreg si usor, procentul de miez fiind de 52,5%;
- Se recolteza in prima decada a lunii septembrie.
Velnita
- Soi originar din Romania;
- Vigoare mijlocie-mare, cu coroana globuloasa, rodeste pe muguri teminali si pe muguri laterali, este precoce si productiv;
- Soi rezistent la ger si tolerant bolile specifice nucului;
- Fructele sunt mari (1,5g), forma rotund-ovoida, rotunjite la capete, endocorpul subtire, casant, cu suprafata regulata, cu putine incretituri si adancituri. Miezul umple bine cavitatea valvelor si se scoate intreg si usor, procentul de miez fiind de 50,6%;
- Se recolteza in decada a II-a a lunii septembrie.
8.3. Tehnica formarii coroanei la specia nuc

Atat la pomii plantati primavara, cat si la cei plantati toamna, taierile de formare incep primavara devreme, in martie - aprilie si se aplica in toata perioada de crestere. Prin aplicarea lor se urmareste formarea cat mai rapida a unei coroane luminate si aerisite, garnisita cu numeroase ramuri de semischelet si de rod .
Fiind o specie foarte pretentioasa fata de lumina, formele de coroana cele mai recomandate sunt vasul ameliorat si piramida neetajata. Pentru ambele forme de coroana, inaltimea trunchiului trebuie sa fie de 0,9-1,1 m, deoarece s-a constatat ca la trunchiuri mai inalte de 1,20m, intrarea pe rod a pomilor intarzie cu un an pentru fiecare 20 cm in plus.
Taieri de formare a coroanei tip „piramida neetajata”
In anul intai de la plantare, primavara, vergile se scurteaza la 1,3m - 1,4 m deasupra unui mugure. Pana la inaltimea de 1 m se orbesc toti mugurii. Intre 1m si 1,3 sau 1,4 se orbesc toti mugurii principali, portiune rezervata pentru proiectarea sarpantelor.

Fig. 8.1. Formarea coroanei piramida neetajata la nuc in anul intai (a), in anul al doilea (b), in anul al treilea (c), in anul al patrulea (d), dupa plantarea pomilor

In perioada de vegetatie cand lastarii inregistreaza lungimea de circa 20 cm, se aleg trei lastari, dintre care doi pentru formarea primelor doua sarpante si unul care va prelungi axul. Lastarii alesi ca sarpante, trebuie sa fie orientati in directii opuse de-a lungul randului de pomi.
Daca vergile nu au inaltimea necesara pentru proiectarea coroanei, ele nu se scurteaza. Daca vergile au lungimea sub 1 m, ele se recepeaza la 3 - 4 muguri deasupra punctului de altoire, pentru a obtine o varga de peste 1,3 m. Daca lastarii aparuti pe cep au lungimea de 20 cm, se alege unul, cel mai viguros, pentru a reface tulpina.
Restul de lastari se elimina in doua faze si anume: cand lungime lor are 20 cm, acestia intai se ciupesc iar in luna august, lastarii ciupiti se suprima.
In anul al doilea, primavara, ramurile alese pentru formarea sarpantelor se scurteaza la acelasi nivel, deasupra unui mugure exterior.
Dupa alegerea sarpantelor se face corectarea unghiurilor de insertie prin palisari si ancorari. Dupa fixarea in pozitie corespunzatoare, toate ramurile se scurteaza cu 1/4 - 1/3 din lungimea lor, pentru a pastra numai lemnul matur si cu muguri bine formati. Ramura de prelungire a axului se scurteaza la 50 cm deasupra sarpantei superioare.
In perioada de vegetatie se aleg lastarii de prelungire ai sarpantelor si axului. Pe fiecare sarpanta la circa 50 cm de punctul ei de prindere, se alege cate un lastar pentru formarea primelor subsarpante. Pe ax se aleg doi lastari pentru formarea urmatoarelor sarpante. Acestia trebuie sa fie orientati in directii opuse, perpendicular pe randul de pomi. Restul de lastari se ciupesc.
In anul al treilea, primavara, se suprima ramurile anuale amplasate pe latura superioara sau cea inferioara ale sarpantelor, cat si ramurile lacome. Ramura de prelungire a axului se va scurta la 30-35 cm deasupra sarpantei superioare. Daca nu depasesc lungimea de 1 m, ramurile de prelungire a le sarpantelor si subsarpantelor nu se vor scurta.
In perioada de vegetatie cand lastarii inregistreaza lungimea de circa 20 cm se formeaza noi elemente de schelet. Se alege un lastar pentru formarea urmatoarei sarpante si unul care va prelungi axul. Se aleg lastarii de prelungire ai sarpantelor si subsarpantelor. Pe primele doua sarpante se alege cate un lastar amplasat in partea opusa a primei subsarpante la distanta de 30-40 cm de la punctul ei de prindere, pentru formarea celei de a doua subsarpanta. Pe urmatoarele doua sarpante se alege cate un lastar, la circa 50 cm de punctul lor de insertie, pentru formarea primelor subsarpante. Lastarii amplasati pe latura superioara si cea inferioara ale sarpantelor se plivesc.
In anul al patrulea, primavara, se aleg definitiv ramurile provenite din lastarii alesi in perioada de vegetatie a anului anterior si se scurteaza la 80-110 cm pentru echilibrarea si stimularea ramificarii. Prelungirea axului se scurteaza la 40 cm deasupra punctului de insertie a ultimei sarpante, pentru a forta aparitia lastarului din care se va alege urmatoarea sarpanta si ultima. Tot cu acest prilej se taie la inel eventualele ramuri concurente si cele ce cresc pe partea superioara a sarpantelor. Daca pomii cresc incet si ramurile de prelungire sunt mici, se scurteaza o parte din ramurile de rod pentru a stimula cresterea.
Prin taierile din perioada de vegetatie se urmareste alegerea lastarilor de prelungire, a ramurilor de schelet si a unui lastar pe fiecare sarpanta, pentru formarea celei de-a doua sarpante. Acest lastar trebuie plasat in partea opusa subsarpantei anterioare si sa aiba punctul de insertie cu 70-80 cm mai sus de subsarpanta precedenta.

8.4. Combaterea bolilor si daunatorilor la nuc

Cand pomii sunt tineri, lucrarile de combatere a bolilor si daunatorilor urmaresc mentinerea in perfecta stare de sanatate a aparatului foliar, pentru a sintetiza cantitati maxime de substante care sa asigure pomilor cresteri viguroase.
Dintre boli, cea mai pagubitoare este bacterioza produsa de Xantomonas Juglandis si antracnoza produsa de Gnomonia leptospyla. Pomii tineri sunt destul de sensibili la aceste boli. Bacterioza este favorizata de precipitatii abundente si temperaturi moderate. Atacul este maxim in perioada cresterii intense a lastarilor si in lunile iulie-august. Pe frunzele si lastarii atacati apar necrozari specifice, datorita distrugerii tesuturilor.
Pentru combaterea acestor boli, pana in prezent, cele mai eficace produse chimice s-au dovedit a fi produsele cuprice in doza mica. La concentratia de 1% Zeama bordeleza apar numeroase necrozari, mai ales daca tratamentele se aplica cand frunzele sunt tinere.
Primul tratament se aplica la dezmugurire, cand se poate folosi o concentratie mai mare si anume 1,5 % Zeama bordeleza . Al doilea tratament trebuie aplicat la aparitie primelor frunzulite, cand se va reduce concentratia la 0,5 %, iar al treilea tratament se va aplica la inceputul cresterii lastarilor tot cu 0,5 % Zeama bordeleza. Ultimul tratament se va face tot dupa caderea frunzelor cu 1,5-2 % si are rolul de a micsora infectiile pentru anul viitor.
Tratamentele recomandate pentru combaterea bacteriozei sunt eficiente si impotriva antracnozei. In afara de produsele cuprice, pentru combaterea antracnozei s-a dovedit destul de eficient si Dithane M45, care in asociere cu substantele cuprice combate si bacterioza.
Dintre daunatori, in tinerete, nucul poate fi atacat de paduchii testosi, paduchii de frunze, de omizile defoliatoare, de omizile xilofage si de acarieni.
Pentru combaterea lor se aplica tratamente cu insecticide sau acaricide specifice.

http://sfaturipomicole.tripod.com/id11.html

[Dragos]

Preturi puieti:

de un an, produsi de catre Pepinieres Coulie, inaltime 40-60 cm
Pret: 11.78 € fara TVA

varsta de un an, produsi de catre Pepinieres Coulie, inaltime 60-100 cm

Pret: 14.69 € fara TVA

[Dragos]

Livezile familiale sunt acele livezi realizate pe suprafete mici, astfel incat terenurile detinute de o familie sa fie valorificate cat mai bine.
Din punctul de vedere al dimensiunii, o livada familiala are o marime cuprinsa intre 0,1 si 10 hectare.

Productia obtinuta este destinata in principal auto-consumului si comercializarii prin piete, targuri si oboare.
Din punct de vedere legal, infiintarea unei livezi familiale poate avea loc numai cu puieti achizitionati dintr-o pepiniera autorizata.

Daca se urmareste obtinerea unei productii constante si consistente in timp, este recomandata infiintarea livezilor familiale numai cu puieti altoiti proveniti din pepiniere autorizate pentru producerea materialului saditor.

Daca se urmareste reducerea costurilor intiale de infiintare a unei livezi de nuc familiale, se poate opta pentru infiintarea acestei livezi sa se utilizeze puiet de nuc selectionat ( nealtoit). In aceasta situatie va puteti astepta ca primele fructe sa fie produse dupa un interval de timp cuprins intre 8 si 10 ani de la plantarea in livada. Din acest punct de vedere este mult mai eficient sa se infiinteze o livada familiala cu puiet altoit obtinut intr-o pepiniera autorizata, care incep sa rodeasca inca din anul 3-4, urmand ca din anul 7-8 sa se apropie de potentialul productiv al soiului pentru care se opteaza la infiintare.

Persoanele interesate sa pastreze productia de nuci in conditii optime pe termen lung se pot informa despre activitatile de conditionare si depozitare.

Livezile comerciale sunt acele livezi realizate pe suprafete mai mari de 10 hectare si care, de obicei, sunt administrate de catre o persoana juridica.
Productia obtinuta este supusa in mod obligatoriu proceselor de conditionare, procesare, depozitare, industrializare si comercializare intr-un cadru organizat.
Daca in cazul livezilor familiale proprietarii acestora nu sunt dispusi intotdeauna sa investeasca in utilaje si capacitati performante de conditionare, depozitare si procesare, in cazul livezilor comerciale acest lucru devine imperativ datorita faptului ca o pierdere de 20% din productia unei livezi mature reprezinta contravaloarea tuturor acestor utilaje de conditionare.

Un alt argument pentru realizarea propriei capacitati de conditionare-depozitare-procesare este acela al valorii adaugate net superioare pe intreg ciclul descris. Iata o asemenea exploatatie comerciala din Franta

Nu este totuna sa vinzi o nuca neprocesata ( cu sub un euro pe kilogram) cu vanzarea miezului de nuca alb-galbui uniform, lipsit de mucegaiuri. Poate fi o diferenta de cel putin 200% in privinta pretului de valorificare.

Din punct de vedere legal, infiintarea unei livezi comerciale poate avea loc numai cu puieti achizitionati dintr-o pepiniera autorizata.

In linii mari, infiintarea unei livezi comerciale presupune derularea urmatorilor pasi absolut obligatorii:
1. Realizarea unui studiu pedologic pentru relevarea caracteristicilor fizico-chimice ale solului;
2. Analiza datelor de agro-meteorologie specifice locului de plantare pentru ultimii 10 ani. In functie de nivelul anual al precipitatiilor, de data aparitiei primului si ultimului inghet, de amplitudinea termica caracteristica perioadei cuprinsa intre sfarsitul iernii si primavara ( definita ca fiind variatia termica de la zi la noapte in 24 de ore consecutive), se alege soiul cel mai potrivit pentru zona in care doriti sa realizati livada;
3. Alegerea propriu-zisa a soiului de nuci si a polenizatoului corespunzator;
4. Intocmirea proiectului tehnic de autorizare. Acesta include descrierea schemei de plantare, nominalizarea soiului ce va fi utilizat , precum si normativul de lucrari si recomandari esentiale in privinta acestora. Acesta trebuie intocmit numai de catre specialisti autorizati in acest sens. In baza acestui proiect tehnic de infiintare a viitoarei livezi , Directia Agricola Judeteana va elibera autorizatia de plantare a livezii.
5. Infiintarea propriu-zisa a livezii, conform specificatiilor si recomandarilor incluse in proiectul tehnic de autorizare.

PENTRU VALORIFICAREA PRODUCTIEI DE NUCI RECOMAND CALDUROS ASOCIEREA MAI MULTOR PRODUCATORI PENTRU INFIINTAREA UNUI GRUP DE PRODUCATORI, DATORITA FAPTULUI CA STATUL ROMAN SI UNIUNEA EUROPEANA SUSTIN MATERIAL ACEST DEMERS PRIN SUBVENTIONAREA A PESTE 70% DIN COSTURILE PRESUPUSE DE ACHIZITIONAREA UTILAJELOR DE PROCESARE.

Pentru asigurarea calitatii miezului pe o durata cat mai mare de timp , dupa recoltarea nucilor se vor executa obligatoriu urmatoarele operatiuni:

1. Spalarea nucilor : Dupa recoltare , se aleg nucile care sunt inca cu coaja verde de cele care sunt fara coaja si curate. Nucile pe care mai sunt coji deverzi se baga in saci de urzica sau canepa si se umezesc bine, dupa care se depoziteaza pentru 1-2 zile la umbra. Dupa acest interval , coajaverde se desprinde cu usurinta de nuca. Frunctele pe care sunt vizibile pete de suc verde de coaja se spala imediat, cate 2-3 minute in apa rece.
2. Uscarea nucilor: se face sub jet de aer cald sau in locuri foarte bine ventilate. Nucile seaseaza in straturi de maxim 25 cm grosime in locuri foarte bine ventilate si seravasesc de 3-4 ori pe zi. Pot fi uscate si la soare.
3. Dezinfectarea & albirea nucilor: Datorita faptului ca pe piata internationala se cere ca miezul sa aiba o culoare galben-aurie se impune albirea nucilor. De asemenea, acest lucru determina practic si dezinfectarea nucilor de sporii de mucegai ce pot rezulta in urma proceselor de putrefactie a urmelor de mezocarp. Pentru cantitatile mici de nuci se procedeaza in modul urmator: se iau 6 kg de hipoclorit de calciu si 3,5 kg de carbonat de sodiu, la 10 litri de apa, ce se dizolva separat; se toarna apoi solutia de carbonat de calciu peste solutia de hipoclorit , dupa care se completeaza pana la cantitatea de 100 de litri. Solutia astfel obtinuta se amesteca bine de tot, dupa care se lasa 48 de ore sa se limpezeasca, dupa care se decanteaza solutia limpede. Nucile uscate se pun intr-un vas de lemn , dupa care se toarna solutie pana cand acestea incep sa pluteasca. Se agita bine timp de 3-5 minute. Daca in urma acestei operatiuni nucile nu sunt inalbite corespunzator se adauga2,5 litri de otet pentru 100 de kg de solutie. Cu 100 litri de solutie se pot inalbi aproximativ 400 de kg de nuci in coaja. Nucile nu se spala dupa ce sunt scoase din solutie si se usuca in mod obisnuit. (I.F. Radu-1939)
4. Ambalarea nucilor: In vederea depozitarii, nucile se ambaleaza in saci de minim 25 de kg si maxim 200 de kg, in spatii curate, bine ventilate si ferite de rozatoare
5. Depozitarea propriu-zisa : poate avea loc pana la 2 ani , daca s-au respectat corespunzator cerintele de spalare si dezinfectare. este recomandabila depozitarea nucilor numai in coaja. Miezul de nuca curat este recomandat sa fie valorificat intr-o perioada de timp cuprinsa intre 30 si 60 de zile, numai in conditiile in care acesta este ambalat in cutii de carton cu hartie pe interior sau in saci de polietilena vidati.

Respectarea intocmai a acestor operatiuni conduce la pastrarea corespunzatoare a calitatii miezului de nuca. Astfel acesta ramane cu o culoare alb-galbuie pentru o perioada de timp de pana la 2 ani de zile. In cazul in care aceste operatiuni nu sunt realizate la timp, calitatea miezului de nuca se va deprecia prin schimbarea culorii miezului de nuca din alb-galbui intr-o culoare brun-roscata spre negru. Acest lucru este determinat de aparitia sporilor de mucegai. De asemenea , daca nu sunt respectate aceste operatiuni exista posibilitatea foarte ridicata de aparitie a viermilor care compromit total calitatea miezului de nuca. Si nu in ultimul rand, este demn de retinut ca o nuca tratata corespunzator garanteaza obtinerea unui pret de valorificare superior, ceea ce justifica pe deplin efectuarea corecta, completa si la timp a acestor operatiuni de curatare, dezinfectare si depozitare.

http://www.nucifere.com/livezi

[Dragos]

Majoritatea tarilor cultivatoare de nuci au ajuns la concluzia ca inmultirea nucului prin samanta nu poate sa constituie calea rentabila pentru infiintarea de plantatii intensive la aceasta specie.

Aproape intreaga productie provine din biotipurile locale ce nu satisfac cerintele si exigentele mereu crescande ale consumatorilor, deziderate ce nu pot fi realizate decat prin cultivarea unor soiuri de nuc. Inmultirea prin seminte, cum s-a procedat secole de-a randul si cum se mai procedeaza inca, nu transmite la urmasi caracterele si insusirile plantei mama. Dintr-o nuca buna poate rezulta un pom cu nuci de calitate inferioara si invers. Pe langa aceasta, nucul este avizat de polenizarea straina, mai ales datorita faptului ca la majoritatea soiurilor organele reproductive barbatesti (amentii cu polen) si cele femeiesti (ovarele) nu se matureaza deodata pe acelasi pom.

In aceasta situatie, calea cea mai sigura de a avea plantatii de nuc cu soiuri si tipuri superioare, ramane cea a inmultirii vegetative si in special altoirea, prin care insusirile plantei inmultite raman neschimbate.

Pentru eliminarea acestui inconvenient s-a trecut la selectionarea unor biotipuri valoroase, creearea si apoi omologarea de soiuri si portaltoi care corspund comenzilor sociale actuale.

In acest fel exista posibilitatea de a avea plantatii uniforme, cu productie posibil de standardizat, in cantitati cat mai mari, cu perspective de a face comert.

La nuc, ca si la alte specii fructifere lemnoase, precocitarea de rodire (adica momentul aparitiei primelor fructe), este un caracter genotipic. Aceasta este influentat in egala masura atat de factorii ecologici cat si de cei culturali.

Pomii crescuti pe radacini proprii produc fructe dupa 10-15 ani,in timp ce la aceia altoiti pe Juglans regia primele fructe apar dupa 6-8 ani de la plantare, pentru ca in cazul altoirii pe Juglans nigra, primele fructe sa apara dupa 5-6 ani, sau chiar mai devreme.

Datorita acestor particularitati, pentru practica este mai importanta varsta la care apar primele recolte eficiente din punct de vedere economic.

Important este si faptul ca nucii altoiti dau fructe de calitate mai buna, cu valoare comerciala si alimentara mai mare, in timp ce de la nucii proveniti dprin seminte se pot alege maximum 20% fructe de calitate.

Din aceste motive organizarea noilor plantatii de nuc, indiferent de marimea lor, trebuie sa se faca si la noi cu pomi altoiti.(sursa gazetadeagricultura.info)

Fenor: http://www.nucifere.com/wp-content/u.../03/Fernor.pdf
Franquette: http://www.nucifere.com/wp-content/u...Franquette.pdf
Lara Pierral: http://www.nucifere.com/wp-content/u...11/03/Lara.pdf
Chandler: http://www.nucifere.com/wp-content/u...3/Chandler.pdf

[Dragos]

Producerea de puieti in pepiniera este una din formele de cultura cu importanta valoare si intensiv pronuntata, care pretinde munca asidua si mari investitii. De aceea pentru a evita neplacerile, o deosebita importanta i se acorda alegerii locului pentru pepiniere. De altfel, de modul in care se aleg locul si terenul pentru pepiniere depinde in cea mai mare parte reusita culturilor, caci se poate produce un material de calitate slaba cu cheltuieli exagerate.

Terenul destinat pepinierei trebuie sa corespunda urmatoarelor cerinte:

Sa fie asezat in centrul sau cat mai aproape de locul de plantat, daca vorbim de pepinierele volante, respectiv in apropierea drumurilor de legatura, cand vorbim de pepinierele permanente, pentru ca transportul materialelor la sau de la pepiniere sa se faca rapid si cu cheltuieli reduse.

Sa fie asigurat cu apa necesara pentru pepinierele permanente si cele volante, pentru a uda semintele, la selectionarea si pregatirea semintelor pentru semanat.

Sa fie situat in apropierea centrelor populate pentru pepinierele permanente, pentru a avea lucratori permanenti.

Apa este necesara si pentru udatul puietilor in santuri de depozitare si a celor impachetati pentru expediere. Daca terenul pentru pepiniera se afla in apropiere de apa, se va urmari asezarea pepinierei cu laturile mari de-a lungul apei, in scopul de a introduce apa prin santuri sau uluce. Se va avea grija ca pepiniera sa fie ferita de inundatii, chiar si in anii cu ploi exceptional de multe si mari. Nivelul apelor freatice trebuie sa fie ridicat, el trebuie mentinut pina la 1m, chiar si in perioadele umede.

Solul sa fie usor reavan, permeabil si bogat in substante nutritive. Se vor evita terenurile prea nisipoase, sarace si tari. De asemenea, se vor evita terenurile argiloase, saraturile, terenurile prea umede sau acelea in care in anii ploiosi apa se ridica la suprafata formand smarcuri.

Cele mai bune terenuri sunt cele nisipo-lutoase sau luto-nisipoase, permeabile, bine structurate, bogate in humus si care se lucreaza usor. Este bine ca solul in pepiniere sa aiba proprietati cit mai asemanatoare cu cele a terenului de impadurit. Procedand astfel, puietii au de suferit mai putin dupa plantare, cand trebuie sa-si modifice radacinile.

Sa fie teren ridicat, nu mai jos ca terenurile inconjuratoare, dar nici situat pe varfuri de crestet, pentru a fi ferit de vanturi puternice si uscate sau curenti puternici de aer.

Sa fie drept sau foarte putin abrupt. Daca nu se gaseste un astfel de teren, se accepta unul inclinat cu panta de pana la 5º, dar cu expozitie E sau SE pentru a nu fi prea mult expus la arsita soarelui. Daca terenul pe care trebuie sa se infiinteze pepiniera este in panta, se va urmari ca acesta sa aiba forma dreptunghiulara, cat mai alungita si asezata astfel ca loturile lungi sa fie perpendiculare pe linia de cea mai mare panta.

Solul destul de profund, cel putin 40cm, trebuie sa se aduca la conditii normale de lucru. Daca sunt cultivati puieti de talie inalta, acesta trebuie sa aiba cel putin 60cm in adancime. Se va urmari sa aiba o forma cat mai regulata, ca cea dreptunghiulara sau patrata, pentru ca perimetrul acestora este mai mic, la aceeasi suprafata, decit cel al formelor neregulate.

Sa nu fie situat in vai inchise sau poiene mici inconjurate din toate partile de padure deasa si inalta in care aerul rece stagneaza si culturile pot fi expuse gerurilor tarzii. In arboreturile vecine cu pepiniera trebuie intervenit cu anumite lucrari, pentru a stimula o influenta favorabila si a se inlatura influentele nefavorabile ale acestora asupra culturii. Printre influentele favorabile ale arboreturilor vecine se enumera umbrirea, franarea, viteza vantului, oprirea spulberarii zapezii.

Terenul care s-a destelinit de curand va fi folosit pentru cultura abia dupa 6 luni de destelenire. De asemenea, nu trebuie sa fie infectat cu daunatori in procent mai mare decit cel admis prin instructiunile oficiale.

http://www.nucifere.com/pepiniere-si-material-saditor

[Dragos]

http://drumulinvingatorilor.ro/files/proiect_final.pdf

Proiect TIP pomi si arbusti fructiferi, foarte bun, este din anii trecuti dar poate fii folosit ca si reper !!!

[Adrian Pop]

http://www.sfatulbatranilor.ro/threa...livada-de-nuci!