http://www.scribd.com/doc/8176427/Fi...n-China-Antica
Filosofia Chinei antice
Cel ce face ca in lume cinci lucruri sa se implinesca atinge aceasta suprema virtute omeneasca.Politetea fata de celalalt, ingaduinta, buna-credinta, zelul de a infaptui si marinimia.Politetea te fereste de jigniri, ingaduinta ti-aduce sprijinul multora, de buna-credintafiind si pe ceilalti te poti bizui, zelul iti asigura reusita, iar marinimiaii face pe ceilalti sa se supuna cand ii vei conduce"(Confucius)Exista, intr-adevar, o filosofie „chineza”, cel putin in sensul european altermenului, distingand conceptul de „intelepciune”. Faptul ca o cultura dedimensiunile si importanta celei chineze, cultura care s-a format independent decultura europeana, care si-a ales singura domeniile si problemele, nu poateindreptati nici un semn de intrebare ridicat asupra existentei filosofiei acesteinatiuni.Aspectele fundamentale ale filosofiei chineze reprezinta, in acelasi timp, sidistinctia dintre aceasta si filosofia europeana, occidentala: gandirea chineza puneaccentul doar asupra eticii, pe cand gandirea occidentala insista asupra logicii, aeticii, a metafizicii. Un alt aspect diferentiator este faptul ca in China a lipsit cudesavarsire conceptul de filosofie ca disciplina in sine, pentru simplul motiv caaceasta era atat de strans legata de politica, de economie, de religie si de aproapeorice aspect al vietii, incat nu putea fi considerata o activitate separabila decotidian.Inca de la inceputurile gandirii filosofice chineze au aparut elemente ale uneifilosofii strans legata de Univers si viata, nascandu-se din notiunea arhaica deunitate originara cele doua principii antagonist-complementare,YinsiYang. Yin, principiul de natura feminina, analog intunericului, pamantului, lunii, recelui,umedului, completeaza masculinul, Yang, analogul luminii, cerului, soarelui, caldurii,a uscatului. In gandirea chineza orice lucru sau fiinta, cu exceptia pamantului (Yinpur) si a cerului (Yang pur), este alcatuit din Yin si Yang, in diferite proportii. La fel,este considerat ca insasi ordinea si echilibrul Universului sunt mentinute deechilibrul dintre aceste doua principii antagonist-complementare. Alternanta dintreele sau intreractiunea lor au ca rezultat, in conceptul chinez, transformarile continueale universului si ale vietii.„Ca sa pui lumea in oranduiala, mai intai trebuie sa punem natiunea in oranduiala; ca sa punemnatiunea in oranduiala, mai intai trebuie sa punem familia in oranduiala; ca sa punem familia in oranduiala,trebuie sa ne cultivam viata noastra personala; si ca sa cultivam viata noastra personala, mai intai trebuiesa ne indreptam inimile noastre.” Momentul aparitiei lui Confucius (numele latinizat al lui Kong-zi, sau Kong Fu-zi,cca 551 – 479 idH) a marcat inceputul traditiei filosofice dominante in culturachineza pentru mai mult de doua mii de ani, insa si influenta spirituala in mai toatedomeniile culturii chineze, inclusiv medicina sau stiinte exacte.Mostenirea lasata in urma sa nu a inclus opere scrise, ideile, interpretarile,comentariile sau completarile sale asupra vechiului patrimoniu cultural chinez( Cartea Poeziei, Cartea Schimbarilor, Cartea Ritualurilor, Cartea Muzicii, AnalelePrimaverii si ale Toamnei) fiind transpuse de discipolii sai intr-o colectie de textecuprinzand 30 de carti .1
Confucius s-a remarcat prin doctrina sa etica, a elaborat codul de norme moraleprivind comportamentul oamenilor fata de superiori, fata de ceilalti. Temafundamentala impusa inteleptului este societatea, existenta sociala a individului,conditiile ideale dintre om si societate, scopul filosofiei sale fiind formarea omuluiutil societatii. Problema centrala a lui Confucius fiind sistemul de guvernare care secerea mereu reinnoit, acesta urmarea in permanenta ca discipolii sai, multi deorigine modesta, carora le preda lectii de istorie, literatura, diplomatie si ritualuri decurte, sa fie pregatiti pentru a putea deveni buni functionari ai statului.In centrul doctrinei morale se afla ideea armoniei dintre om si cosmos. O altaidee este ca omul trebuie sa tinda spre perfectiune morala si ca fericirea depinde deperfectiune. Perfectiunea morala si fericirea depind de venerarea traditiilor trecutuluicu scopul de a se imbunatati climatul prezent. Printre frumusetile morale pe caretrebuie sa le probeze omul, patru erau considerate cele mai importante, valabilepana in ziua de azi:Sa fii generos, dar nu risipitor.Sa fii mândru, dar nu trufas.Sa ai dorinte, dar nu pofte.Sa arati inocenta, dar nu asprime.Confucius evita metafizica, displacandu-i toate notiunile sau teoriile haotice,incerte, neclare, atribuind toate problemele din viata unui individ, a unei societatisau a unui stat obscuritatii si impreciziei gandirii si a limbajului, sau lipsei desinceritate. Un rege, parinte sau fiu care nu se comporta ca atare, ignorandrespectivele lor privilegii si indatoriri ca rege, parinte sau fiu, comit adevarateabuzuri adapostindu-se in spatele cuvintelor de „rege”, „parinte” sau „fiu”.Un alt concept fundamental in filosofia confucianista este „omul superior”. Inopinia sa, ceea ce ii acorda superioritate omului este cultivarea propriului sau „eu”,„cu grija zeloasa si constanta”. Cele trei virtuti ale omului „ideal” sunt inteligenta,curajul si buna intentie, ceea ce inseamna caracter, corectitudine, generozitate.Baza caracterului este sinceritatea („sa-ti pui de acord cuvintele cu faptele”),corectitudinea („sa cauti in tine cauza nereusitei tale”), moderatia in vorbe siatitudini, simpatia cordiala pentru toti oamenii.Principalul continuator al lui Confucius a fost Mencius (nume latinizat al luiMeng–zi, cca 371 – 289 idH). Centrul gandirii sale a fost constituit de teoria desprecaracterul omului prin esenta bun: toti oamenii se nasc egali si buni, toti aurationalitate si simtul virtutii innascut; doar ca unii cultiva acest simt, altii nu,lasandu-se prada pasiunilor simturilor. Omul devine rau doar atunci cand nu cautasa-si infraneze porniri lipsite de valoare morala, porniri care nu fac parte din „fireaomeneasca”.Mencius a atins cu mult inaintea altor ganditori anumite probleme ce atingcampul psihologiei, aratand ca in loc de a-ti infrana anumite impulsuri sau dorinte(fapt inutil si daunator), este mai adecvat sa le canalizezi pe alte cai, spre activitatifolositoare omului si societatii.Dupa sau paralel confucianismului, o alta mare scoala filosofica chineza a fosttaoismul, fondata de Lao-zi (Lao-tzi/ Lao-tzu, contemporan cu Confucius si, pare-se,la un moment dat chiar mentor al acestuia), care a elaborat o conceptie filosoficatransmisa oral timp de 2 secole, in secolul IV fiind redata si in scris. Lui i se atribuieculegerea scrisa „Dao De Jing”/ Tao Te Ching, culegere de aforisme, de fapt o operacolectiva, „textul cel mai profund si mai enigmatic din toata literatura chineza” (M.Eliade), reprezinta unul din cele mai importante tratate ale filosofiei chineze,2
acoperind domenii ale spiritualitatii individului, dinamica inter-personala sau tehnicide guvernare politica.Conceptia lui Lao-zi a fost opusa confucianismului. Filosofia taoista porneste dela problema naturii universului si a relatiilor dintre om si univers, insa neagaposibilitatea cunoasterii lumii, necreata si indestructibila, deoarece noi nu putem sacunoastem lucrurile decat prin intermediul notiunilor, care sunt abstractii, fictiuni.Incercand sa cunoastem lumea, ne indepartam tot mai mult de realitate, de legeasuprema a naturii, de principiul ordinii universale (Tao); activitatea intelectualadevine astfel inutila, de evitat chiar...”De Tao te poti apropia spre a-l intelege, dar nucu ratiunea, ci pe calea intuitiei, a contopirii in Tao”. Insa filosofia taoista nu conducela un pesimism total: retragerea din lume, insasi moartea, vazuta ca o reintegrare inunitatea originara, este un bine, caci „atunci cand mori, nu esti exclus din Univers”.In orice caz caracterul de contemplativitate si de pasivitate al doctrinei aconvenit suveranilor contemporani, care chiar au sprijinit taoismul, intrucat „motivulpentru care este greu sa guvernezi poporul sta in faptul ca el stie prea multe”. Sau,mai exact, „in activitatea sa de guvernare, inteleptul mentine constant poporul inlipsa de dorinte si in nestiinta. Cand sunt din aceia care poseda stiinta, el cauta sa-ifaca sa nu indrazneasca sa actioneze. Cand in felul acesta el determina non-actiunea, buna ordine devine universala.”Cuvîntul tao are mai multe întelesuri în China antica: arta de a cârmui a vechilorsuverani, ideea de iscusinta, talent pentru ceva anume, de îndemânare, nu numai înrelatie cu anticii suverani, caci si omul de rînd poate dovedi ceva iesit din comun.Chinezii admirau arcasii, caligrafii, filozofii, în general pe toti cei care se remarcauprintr-o aptitudine anume. Acestia erau chemati la curtea suveranului, pusi la încercare, si omeniti cum se cuvine atunci cînd îsi aratau dibacia. Un alt sens alcuvîntului tao este de metoda, în sensul de tehnica de învatare, de aplicare a cevaetc. Un tao care poate fi trasat nu poate fi eternul tao (adica: nu exista o metodaabsoluta de a proceda în toate împrejurarile, un cod de purtare universal valabil etc).Într-o perspectiva si mai larga, tao este legea Cerului, adica modul lui demanifestare. Tao-ul este o miscare de du-te-vino, în care alterneaza tendintele yin siyang. A te adapta la aceasta miscare, înseamna a deveni una cu tao, adaptarea lamiscarea cerului putand fi considerata un tao în sine (talent, intuitie etc).Ca multi alti ganditori antici chinezi, modalitatea sa de explicare a ideilor foloseaadesea paradoxuri, analogii, referiri la poverbe vechi, repetitii, simetrie, rima si ritm.Scrierile ce-i sunt atribuite sunt poetice, dense si deseori obscure, servind ca punctde plecare meditatiilor cosmologice sau introspective.Cu toate ca Lao-zi nu a avut atata influenta precum Confucius in China, el estetotusi respectat in mare masura de catre chinezii de astazi si nu numai, ideile salefiind studiate la nivel international.„Când armele îşi vor fi pierdut tăişul, când înflăcărarea se va stinge, când forţele vor fi epuizate şivisteria va fi golită, suveranii vecini vor profita de slăbiciunea ta pentru a acţiona. Şi chiar dacă ai consilieri pricepuţi, nici unul dintre ei nu va fi în stare să întocmească planuri de viitor adecvate.” Un alt contemporan al lui Confucius, cu toate ca nu poate fi numit filosof inadevaratul sens al cuvantului, a fost Sun-zi (Sun Wo, cunoscut cel mai bine subnumele Sun-Tzu). General al armatelor chineze, este autorul faimosului tratat „ArtaRazboiului” (scris in 512 idH). Obisnuit de mic copil cu mediul militar, datorita tataluisau care a fost ofiter al armatelor chineze, interesul sau a fost canalizat spre tacticilede razboi de la o varsta frageda, ajutandu-l sa devina expert in domeniul militar.Fiind introdus lui Ho Lu, imparatul Statului Wu, pentru a demonstra arta sa intacticile de razboi, Sun-Tzu a probat cu succes strategiile sale militare asupra3
concubinelor imparatului la solicitarea acestuia din urma, in cele din urma fiindangajat ca General al armatelor imparatului.Strategiile prezentate in tratatul „Arta razboiului” au fost in mare masuraurmate si puse in aplicare in Japonia Evului Mediu (sec. XV – XVI): clasica „Gorin NoSho” („Cartea celor cinci cercuri”), scrisa de Miyamoto Musashi, un faimos samurai(1583 -1645), in acelasi timp pictor si caligraf, contine multe similaritati cuinvataturile lui Sun-Tzu.Invataturile lui Sun-Tzu au ajuns in Europa cu putin inainte de Revolutia franceza(in 1772) sub forma unei traduceri sumare facuta de parintele J.J.M. Amiot, un preotiezuit francez. De altfel „Arta razboiului” a fost tradusa in multe limbi, valorificandu-se astfel invataturile autorului pe plan international, reprezentand o cartefundamentala in diferite academii militare. In Statele Unite ale Americii lucrarea luiSun-Tzu a fost cunoscuta pe larg incepand cu anii 1970. Diplomatul Henry Kissingera facut referire la aceasta lucrare, „Arta razboiului” ce a constituit subiectul unorstudii minutioase in cercurile militare americane de-a lungul multor ani.In zilele noastre teoriile prezentate in carte sunt aplicate in mod considerabil nunumai in plan militar, dar si in mediile de afaceri, strategii organizationale si indezvoltarea abilitatilor manageriale, sport, diplomatie, sau chiar si in viata personalaa unor oameni. Sun-Tzu probabil ca este una din cele mai renumite personalitati dinChina in plan international.„Cunoaşte-ţi inamicul şi cunoaşte-te pe tine însuţi; într-o sută de bătălii nu te vei expune nici unei primejdii.Când nu-ţi cunoşti inamicul, dar te cunoşti pe tine însuţi, şansele tale de victorie sau de înfrângere sunt egale. Dacă nu-ţi cunoşti nici inamicul şi nici pe tine însuţi, eşti sigur că te vei găsi în primejdie în fiecarebătălie.” Bibliografie:http://en.wikipedia.org/wiki/Lao_Zih...n_TzuConfucius – Doctrina/ Cele patru carti clasiceale ChineiMyamoto Musashi – Gorin No Sho/ Cartea celorcinci cercuriOvidiu Dramba: Istoria culturii si civilizatieiMircea Eliade – Istoria credintelor si ideilorreligioase4
of 4
Răspunde cu citat
Marcaje