Postat în original de
Adrian Pop
Ieromonah Efrem Kataunakiotul - DESPRE ASCULTARE
Ieromonah Efrem Kataunakiotul
DESPRE ASCULTARE
" S-a smerit pe Sine, ascultator facandu-Se pana la moarte, si inca moarte pe cruce".
Filipeni 2,8.
"Ascultarea este viata vesnica, scara cereasca, suire grabnica, bogatie de cununi, lucru ingeresc, lupta nepatimirii, suire si calatorie careasca. [...]
Ascultarea implineste toate poruncile, pe toate le indreapta pe toate le face si zideste sufletul in chip nevazut si nestiut, cu mare grija il imbogateste si il aseaza in visterie necontenit, il ridica spre Dumnezeu ca sa stea inainte incununat si infrumusetat in taina."
Sf. Grigorie Sinaitul
Parintele Efrem Katounakiotul este astazi unul dintre cei mai apreciati duhovnici aghioriti. In varsta de aproape 80 de ani, a fost unul dintre cei 7 ucenici de chilie ai faimosului gheron Iosif Isiastul. Daca ceilalti ucenici ai Cuviosului Iosif au preluat ulterior conducerea a cate unei manastiri aghiorite, parintele Efrem a preferat isihia, ramanand retras in pustia Katounakiei unde vietuieste cu trei ucenici. Redam mai jos, in traducere, cateva din sfaturile sale adresate, intr-un cuvant ocazional, monahilor simonopetriti.
Despre ascultare
Cuvinte ale ieromonahului Efrem
Katuonakiotul din Sfantul Munte
Ascultarea le va aduce pe toate. Ascultarea va aduce harul. Cea mai mica nescultare fata de duhovnic alunga harul.
Duhovnicul este in locul lui Dumnezeu, oarecum. Orice spune duhovnicul e ca din gura lui Dumnezeu. Sa-l ai pe duhovnic ca pe chipul lui Dumnezeu.
Toate patimile, putin cate putin, se vindeca prin ascultare. Nu mantuie nici preotia, nici postul, nici asceza, ci doar ascultarea.
Ascultarea face minuni: ascultarea va aduce toate harismele. Prin ascultare Hristos da rugaciunea. Rugaciunea nu mantuie; ascultarea mantuie.
Un demonizat a intrat la ascultare la doi batrani. Prin ascultarea lui s-a vindecat.
Mi-a povestit el insusi cum vedea demonul inaintea lui si cand zicea o data rugaciunea (lui Iisus) demonul se tulbura. Cand zicea rugaciunea a doua oara, demonul incepea sa tremure. A treia oara cand zicea rugaciunea, demonul disparea.
Faci ascultare? Ai harul lui Dumnezeu, esti pentru rai. Diavolul nu se teme de noi, nici macar nu ne ia in seama. Fuge de noi cand vede harul lui Dumnezeu pe care il avem datorita ascultarii.
Cel care face ascultare -oarecum- nu se teme de Dumnezeu. Nu faci ascultare? Fa ce vrei: rugaciune, post, asceza, etc. - nu mantuiesc. Ascultarea mantuieste. Cel care face ascultare se aseamana cu Hristos, Care S-a facut ascultator pana la moarte, si inca moarte pe cruce.
Duhovnicul poata sa cada. Cel care face ascultare nu cade niciodata. Duhovnicul va da socoteala inaintea lui Dumnezeu, cel care face ascultare nu.
Prin duhovnic vorbeste Hristos. Se poate oare sa cada cineva cata vreme se aseamana in ascultare cu Hristos? Chiar daca porunca duhovnicului e ratacita si daunatoare, Dumnezeu, pentru ascultare, o va intoarce in folos sufletesc.
Pe duhovnicul tau, asadar, sa-l vezi ca pe Hristos. Sa nu-l intristezi. L-ai intristat pe duhovnic, l-ai intristat pe Dumnezeu. Eu am experienta personala a neascultarii si a constrangerii duhovnicului meu, Nichifor. L-am constrans, zicandu-i: "Daca nu facem aceasta...plec". Parintele Nichifor a fost silit sa accepte. Cand m-am intors la chilia noastra, parintele mi-a zis: "De ce, mai copile, m-ai silit sa facem lucrul asta? Dupa ce o sa mor eu, vei putea sa faci ce vrei."
Cu aceste cuvinte ale lui, infricosatoare si biciuitoare, mi-a aratat ca m-am indepartat de Dumnezeu. Am pierdut rugaciunea pentru mult timp. Nu numai ca am pierdut harul rugaciunii, insa am si fost "biciuit" de Dumnezeu.
Stii ce canon se primeste daca-l fortezi, daca-l obligi pe duhovnic sa faca ceva? E cu adevarat infricosator.
Cel ce face ascultare e ca o hartie alba. Nu are nimic scris pe ea care sa fie luat de diavol.
Cat valoreaza duhovnicul nu valoreaza intreaga lume, nu valoreaza tot Sfantul Munte.
Faci ascultare la duhovnic? La Dumnezeu si la Maica Domnului faci ascultare. Iar Hristos, Care a facut desavarsita ascultare la Tatal Ceresc te primeste, te aude, te face asemanator Lui. De aceea, cel ce face aascultare va avea o dubla cununa in slava vesnica.
Si pe luna daca mergi, daca te trimite duhovnicul, esti in ascultare. Il odihnesti pe duhovnic, il odihnesti pe Dumnezeu.
Cand m-am dus eu la duhovnicul Iosif, duhovnicul vostru era incepator. Parintele Iosif il incerca mereu. Duhovnicul vostru nu stia nimic decat "blagosloviti" si sa fie "blagoslovit". Adesea parintele Iosif ii striga cand mergeam eu pe acolo:"Vavuli, fa-ne cafea" .
"Sa fie blagoslovit" raspundea duhovnicul vostru Efrem si fugea sa indeplineasca porunca. Cum se departa, zicea parintele Iosif incet: "Fii binecuvantat intotdeauna!" si se ruga pentru el. Duhovnicul vostru a primit mult har tocmai ascultarii de la parintele Iosif.
Demonizatul acela care a facut desavarsita ascultare la cei doi batrani si care s-a tamaduit prin ascultare sa, mi-a spus cum ii sopteau demonii: "pleaca de la batranii la care esti si coboara la tarm, pe stanci. batranii astia mananca, dorm, prea putin se roaga. Ca sa iesim trebuie multa rugaciune si post." Ziceau adevarul, sigur, insa era o cursa a diavolilor pentru ca sa-l scoata de sub ascultare. Siliti de o alta putere au marturisit: "daca reuseam sa te scoatem de la batrani si sa te facem sa cobori pe stanci, spre tarm, te-am fi aruncat incet in deznadejde si te-am fi facut sa sari in mare, adica sa te sinucizi." Prin ascultarea lui a invins demonii si s-a vindecat.
Numai diavolul stie ce e duhovnicul, ce inseamna duhovnicul, ce inseamna ascultarea.
Facandu-mi eu o data voia si plantand pomi, s-au uscat toti. Cei pe care i-am plantat cu binecuvantarea parintelui Nichifor s-au prins, desi parintele Nichifor nu era dintre monahii
rugatori.
Nu trebuie sa tolerezi sa-l judece cineva pe staretul tau. Sa te opui, sa te impotrivesti cand auzi ca se spune ceva impotriva duhovnicului tau. Asa e corect si asa trebuie sa faci.
O intamplare asemanatoare cu cea in care acel monah a zis:"am duhovnic" si prin aceasta au disparut dracii i s-a intampat tatalui parintelui Amfilohie. Parintele Amfilohie si-a dus tatal la Sfantul Munte, l-a facut monah si-l ingrijea. Copilul si-a facut tatal calugar!...
Cand tatal lui tragea sa moara, parintele Amfilohie a intrat in camera mribundului si-l vede foarte tulburat. "De ce esti, tata, atat de tulburat?" il intreaba. "Au venit diavolii si mi-au spus, inspaimantandu-ma, ca-mi vor lua sufletul". I-a spus parintele Amfilohie: "Nu-ti fie frica pentru ca nu-ti pot face nimic, pentru ca esti sub ascultare. Daca mai vin la tine sa le zici:"Ce aveti cu mine? Am duhovnic. Eu sunt ascultator." Au venit din nou demonii in ziua urmatoare cu zgomot mult, cu sabii speriindu-l ca-l vor lua. Cum le-a zis ca are duhovnic, demonii s-au facut nevazuti.
Numai diavolul stie ce putere are duhovnicul, ce zice duhovnicul. A zis duhovnicul?
Du-te! Urca-te pe luna, nu te teme! Orice vrea duhovnicul sa fie facut. Nu ne intereseaza.
Ne intereseaza ascultarea. Ai facut ascultare, mergi in rai.
N-ai venit sa te impartasesti de zece ori pe zi, sa faci rugaciunea mintii, privegheri, posturi. Toate nu valoreaza nimic fara ascultare. Ai facut ascultare, mergi in rai. Ai facut neascultare, mergi in iad. Adam a a facut neascultare. Afara, in iad. Noi calugarii spunem putine cuvinte. Ascultare=Viata, Neascultare=Moarte. Ai facut ascultare, este totul. Nu spun ca nu folosesc si celelalte, dar sunt pe planul doi.
Imi amintesc ca odata, pe cand traia duhovnicul Iosif l-am judecat intr-o problema. M-am dus seara pentru rugaciune. Nu puteam deloc sa inaintez in rugaciune: "Doamne Iisuse...Doamne Iisuse..." mai mult nu puteam. "Undeva am gresit" m-am gandit. "Undeva am pacatuit". Ia sa vedem ziua precedenta: unde am mers, ce am facut, ce am spus. Am gasit:l-am judecat pe duhovnicul meu. Ziua urmatoare era duminica si trebuia sa-l slujesc.
Acum ce era sa fac? Rugaciune! "Dumnezeul meu, iarta-ma caci mi-am judecat duhovnicul.
Am gresit, imi cer iertare. " Nimic! "Bine, pentru mine nu exista iertare, nu exista iarta-ma? " Nimic! "Dar Petru, Doamne, te-a tagaduit de trei ori si l-ai iertat. Eu nu te-am tagaduit, ci doar l-am judecat pe staretul meu. Acum ma pocaiesc si-mi cer iertare."
Nimic! Iau din nou metaniile, dar rugaciunea nu inainteaza. Au inceput lacrimile. Am varsat rauri de lacrimi. "Pe cuvioasa Maria Egipteanca ai iertat-o cand s-a pocait si multi pacatosi ai iertat. Pentru mine nu exista mila, nu exista iertare?"
Au trecut asa trei ore. In sfarsit vad o pace, o dulceata, o bucurie inlauntrul meu. Incepe si rugaciunea atunci singura: "Doamne Iisuse Hristoase, miluieste-ma."
Nu-i asadar acelasi lucru sa judeci un strain cu a-l judeca pe duhovnicul tau. Vai tie! L-ai judecat pe insusi Dumnezeu.
Singurul om pe care l-am iubit si singurul om de care m-am temut a fost parintele Iosif.
Duhovnicul poate sa-ti spuna chiar un cuvant mandru sau sucit. Tu fa-ti ascultarea ta. Fa ascultare desavarsita.
Rodul ascultarii desavarsite l-am incercat la duhovnicul Iosif. O sa ma intrebi care este?
Nu ma temeam de Dumnezeu. Nici macar nu m temeam. Gura duhovnicului ce zice? Sa fie blagoslovit... fa ascultare fara deosebire.
Gura duhovnicului e gura lui Hristos. Sa faci ce spune duhovnicul fara sa analizezi, fara sa cercetezi si fara sa murmuri.
Construieste pe smerenie. A zis duhovnicul? Sa fie blagoslovit. De nimic sa nu te ingrijesti de vreme ce faci ascultare. Te vei mantui. Ai sa mergi in rai.
Un diacon ii zise duhovnicului: "Parinte vreau sa merg sa fac baie in mare pentru sanatate. "Nu te du, copile, pentru cutare sau cutare motiv." Ba ma duc sa fac baie. Si se duse... Facu baie si in timp ce se scalda un rechin l-a omorat. Mai tarziu marea i-a scos trupul sfasiat la mal. Unde s-a dus sufletul lui?
Ascultarea aduce iluminarea, lacrimi si rugaciune. Daca n-ai ascultare, chiar daca le ai pe acestea, le vei pierde. Pe cat de mult il instesti, il iubesti pe duhovnic, pe atat de mult primesti. Harul ascultarii il inconjoara pe ascultator ca o flacara si de aceea nu-l poate prinde diavolul. Daca lipseste aceasta, diavolul ne va devora.
Teologia este rezultatul rugaciunii. Rugaciunea este rezultatul ascultarii. Cand faci o ascultare o sa gasesti si o rugaciune. o sa gasesti si teologie. Cand insa nu ai ascultare nu gasesti nimic. primul lucru, radacina, este ascultarea. Ai facut ascultare? O sa gasesti rugaciune. Se poate sa o gasesti acum sau sa o gasesti maine.
[...]
Intrebare: si daca da duhovnicul o porunca gresita?
Raspuns: niciodata nu ajungi tu rau pentru ca la mijloc este acultarea.
Cu cat mai mult devotament, abnegatie, iubire si credinta ai in suflet, cu atat nu ai impotriviri launtrice. Cand insa ai ceva cu duhovnicul tau, sa stii ca nu esti una cu el, ca nu-l iubesti si nu ai incredere in el. Cu cat mai multa credinte ai in duhovnic, cu atat mai multa negrija ai. Cand nu esti unit cu duhovnicul simti o impotrivire, ai un "spin" inlauntrul tau.
Cu cat devotament si ascultare ai fata de duhovnic, cu atat mai multa ravna o sa ai.
La inceputul vietii calugaresti e primul zel - cel mai bun. Esti devotat duhovnicului.
Cand te unesti cu duhovnicul e zelul cel mai bun. Cand vezi fata duhovnicului ca pe a lui Hristos, mergi bine. Cand vezi greseli la duhovnic, vai!...
Odata mi-a zis cineva: "Parinte staret, zice, vreau sa merg la duhovnic sa ma spovedesc pentru asta si pentru asta. Sfintia ta, ce zici?" "Fa 1000 de metanii", "Sa fie blagoslovit"
Si n-a mai zis nimic la duhovnic. Asta e, sa zicem, credinta, atasament, unire cu staretul.
Ah, fericita ascultare! Parintilor, ce sa zic? Cand eram sub ascultare alt har aveam, alta rugaciune. Pluteam oarecum in aer. Acum sunt ataret. O sa ziceti ca n-am cautat asta.
Dumnezeu mi-a dat. Da, insa imi amintesc sterea de ucenic. Cea mai buna stare pentu monah este cea de ucenic, de ascultator.
Puterea ascultarii se vede din urmatoarea intamplare. Era intr-o marti, si spre seara mi-au venit niste ganduri contra duhovnicului meu, parintele Iosif, pentru ca ne-a spus sa semnam o scrisoare. Avea si dreptate, cum s-a dovedit ulterior. Sambata merg la slujba cu parintele. Cum ma vede imi zice: "Parinte, ai ceva contra mea, ceva te separa de mine, ai ceva inauntru. Nu te desparti de duhovnic, nu te rupe de mine!" Eu uitasem judecata pe care o facusem, uitasem gandurile. "Parinte, zic, nu-mi amintesc sa am un gand care sa ma separe de tine." "Si totusi, ceva ai si te separa de mine. Cum te-am vazut, am stiut.
A simtit sufletul meu ca ai ceva ganduri care te separa de mine." "Parinte, nu-mi amintesc nimic." "Sa incerci sa-ti amintesti."
Dupa ce am terminat Liturghia am plecat. Mergand spre chilia mea, urmarind ce ganduri am avut in aceste zile, mi-am amintit de judecata pe care i-am facut-o in legatura cu scrisoarea. M-am intors inapoi si mi-am cerut iertare cu lacrimi.
Calugarul trebuie, deci, sa faca ascultare orbeste si nu deosebitoare.
Alta data, imi amintesc, m-am dus la chilie sa ma rog. Ma gaseam intr-o stare harica.
Deodata, parintele Procopie, care era impreuna cu mine ucenic, bate a usa si ma cheama la lucru. "Peste o ora o sa vin" zic. Pentru ca stiu ca harul poate sa vina sa te bucure fie 5 minute, fie o ora, fie doua. M-am gandit ca acum cat ma gasesc sub lucrarea harului sa profit si cand se va sfarsi sa merg la lucru. Parintilor, nici n-am apucat sa zic ce-am zis, ca am si pierdut harul. N-a fost asta neascultare? Ba neascultare a fost. Chiar daca parintele Procopie n-a fost duhovnicul. Si mi-am zis atunci in sine: "Si neascultarea am facut-o, si rugaciunea am pierdut-o". De aceea zic: Fa ascultare si vei gasi rugaciunea. Nu urmari rugaciunea, caci ea din ascultare vine.
Primul lucru pe care l-am intalnit si noi la parintele Iosif a fost ca Dumnezeu te mantuieste prin cuvintele duhovnicului. Ce putem spune e ca pe cat de unit esti cu duhovnicul, pe atat de mult har iei. ca fierul in foc - se face si el foc. Pe cat il departezi se raceste.
Rugaciunea izvoraste din ascultare, nu ascultarea din rugaciune. Fa ascultare acum si in continuare va veni harul.
Parintele Iosif spunea: "cel ce face ascultare va iesi bine numai si numai pentru ascultare! Nu are importanta cine e duhovnicul. Ce i-a folosit lui Iuda ca l-a avut pe Hristos?
Nimic! Ce i-a folosit lui Adam ca l-a avut staret pe Dumnezeu si ca era in rai? Nimic! Nu s-a folosit nici de rai, caci a facut neascultare. Cu ce l-a impiedicat de la sfintenie pe marele Achaiche faptul ca duhovnicul sau era sucit si nebun si-l batea? Cu nimic!
Intrebare: Dumnezeu ne-a dat puterea de judecata. Asta-i alba, asta-i neagra. Daca-ti spune duhovnicul ca albul e negru si invers, nu elimini judecata?
Raspuns:
Asta este ascultarea, parintele meu, asta este ascultarea. Sa te incredintezi ca e negru si nu alb cum il vezi tu. Tu vezi lucrul alb, duhovnicul negru. El vede corect, drept! Asta este ascultarea! Sa te straduiesti sa vezi ca nu e cum spui tu, adica alb. Asta este ascultarea, sa nu crezi nici macar ochilor tai.
Cand esti unit cu dohovnicul, te inunda harul. imi amintesc anii aceia: suvoi venea harul.
Mi-a zis intr-o zi: "N-o sa primesti nimic pana sambata viitoare." Cu adevarat moarte. Ne minunam cum se implineste cuvantul duhovnicului, cum il pecetluieste Dumnezeu.
Odata, ne-au adus un sac da cartofi jos, la arsana. Un ucenic de-al meu, incepator mi-a spus ca este obosit si ca nu vrea sa mearga sa-l aduca. M-am dus eu. Jos era oprit un camion. I-am facut semn. Inauntru erau doi profesori universitari. "Parinte, imi zic, nu stiti cumva unde sta parintele Efrem?" "Eu sunt" , raspund. Iar unul dintre ei zice: "Voi, monahii, sunteti cu adevarat fericiti pentru ca traiti cu adevarat viata crestina".
Cand m-am intors la chilie i-am povestit ucenicului intamplarea. Mi-a zis cu multa nerusinare:"Mda, aici ii izgonesti cand vin, jos insa ii inviti." :Ce sa ma fac, mai copile, asa mi-a venit atunci,raspund. Acum, hai sa ne rugam la chilie o ora. " Dupa o ora vine la mine.
"Cate rugaciuni ai facut?" Ma intreaba. "Atatea, raspunsei." "Doar atatea? Eu am facut cu mult mai mult si inca mai pot sa fac." Mi-a zis toate astea cu nerusinare. M-am intors intristat la chilie. Numai ca nu am plans pentru comportamentul copilului aceluia. Se duse ucenicul sa doarma. Cum insa sa doarma cand diavolii au inceput sa-l atace? Vine speriat la mine in chilie si-mi zice ce se intampla. Ii raspund: "Asta se intampla pentru ca l-ai suparat pe duhovnicul tau." I-am citit o rugaciune, au trecut toate si s-a culcat linistit.
Cand te faci prost pe tine insuti pentru ascultare si daca esti asa cum iti spun si intrebi pentru toate, incepe Dumnezeu sa-ti dea har.
Parintele Procopiea plecat odata, facand neascultare, de la parintele Nechifor. Cand a ajuns la o anumita stare de lepadere a simtit deodata lipsa harului. Se simtea ca si cum ar fi un alt Procopie care-l intreaba: "De ce ai plecat?" "De asta si asta" -raspunse. "De ce ai lasat ascultarea si pe duhovnicul tau? Du-te inapoi la ascultarea ta!" Si s-a intors Procopie.
Nu are importanta cine este duhovnicul. Metania pe care o pui duhovnicului e mare lucru.
Facand ascultare la parintele Nechifor in anii aceia, am vazut minuni.
Parintele Iosif zicea: "Nici preotia, nici Sfanta Impartasanie, nici rugaciunea intii, nici postul, nici privegherea nu mantuiesc fara ascultare. Tot ce se face din voia proprie e luat de la diavoli.
"Caci implinind cineva voia altuia si nu pe a sa, infaptuieste nu numai lepadarea de sufletul sau, ci si rastignirea fata de toata lumea.
Cel ce contrazice pe parintele sau, face bucuria dracilor. Iata de cel ce se smereste pana la moarte, se minuneaza ingerii. Caci unul cu acesta face lucrul lui Dumnezeu (Ioan VI,28), asemanandu-se Fiului lui Dumnezeu, Care a implinit ascultarea de Parintele Sau pana la moarte, iar moartea, pe cruce (Filip.II, 4-11)."
(Filocalia VI-Sf. Simeon Noul Teolog)
Răspunde cu citat
Marcaje