Teoria morfogenetică.Despre Egregori, Entităţi, Energii
Teoria morfogenetică
(demonstraţia ştiinţifică a existenţei egregorilor)
Teoria morfogenetică reprezintă, pentru cei cu mintea deschisă, un instrument de mare preţ în explicarea unei serii întregi de fenomene şi, mai mult decât atât, pot fi generate şi stabilizate altele, având în vedere că ea şi-a dovedit în multe cazuri valabilitatea.
Biologul Rupert Sheldrake a fost uimit de anumite fenomene din lumea fiinţelor vii, care nu puteau fi explicate în nici un fel. Sunt celebre experimente, experimente care au condus către fundamentarea acestei teorii.
În primul dintre ele, profesorul William McDougall de la Harvard, testa în 1920 inteligenţa şoarecilor, experimenta în care se măsura timpul în care şoarecii găseau hrana, trecând printr-un labirint. Rezultatele au fost surprinzătoare la noile generaţii, la care timpul mediu în care aceştia ajungeau la hrană devenea tot mai mic, astfel încât generaţia a 20-a de şoareci ajungea în medie la hrană de zece ori mai repede decât prima generaţie. Era ca şi cum o învăţătură a celor adulţi se transmitea la copii. McDougall ştia că genetic nu se poate transmite învăţătura, decât poate cel mult anumite instincte. De aceea, rezultatele sale au fost tratate cu mult scepticism.
Pentru a-l contra pe McDougall, o echipă de oameni de ştiinţă din Edimburgh a duplicat experimentul, folosind exact acelaşi labirint ca şi McDougall. Rezultatele lor au fost şi mai uluitoare: prima generaţie de şoareci a parcurs labirintul aproximativ în acelaşi timp ca generaţia a 20-a a lui McDougall iar unii dintre şoricei au găsit drumul aproape imediat, mergând direct la ţintă.
În acest caz explicaţiile genetice, la fel şi alte explicaţi bazate pe urme de miros, feromoni etc, se eliminau din start. Cu toate acestea, experienţa şoarecilor de la Harvard a trecut oceanul, ajungând la cei din Anglia, fără să existe nici o explicaţie fizică pentru aceasta.
Un al doilea experiment a avut loc în 1952 pe insula Koshima, unde o specie de maimuţe (Macaca Fuscata) a fost observată timp de 30 de ani. La un moment dat cercetătorii au început să ofere maimuţelor fructe dulci, aruncate în nisip, fructe ce plăceau foarte mult maimuţelor, dar trebuiau să le mănânce acoperite cu nisip, ceea ce era neplăcut.
La un moment dat o femelă de 18 luni, numită Imo, a descoperit că putea rezolva problema spălând fructele într-o apă din apropiere. Imo a arătat aceasta mamei ei. Totodată colegii ei de joacă au învăţat aceasta şi şi-au învăţat şi familiile cum să facă. Oamenii de ştiinţă au asistat la felul în care din ce în ce mai multe maimuţe au învăţat cum să spele fructele în apă.
Între 1952 şi 1958, toate maimuţele tinere din colonie au învăţat spălatul fructelor. Doar unele dintre maimuţele adulte, care au imitat copii, au aplicat şi ele acest lucru; celelalte maimuţe adulte au continuat să mănânce fructele pline de nisip. Apoi s-a întâmplat ceva uimitor: de la un anumit număr de maimuţe care îşi spălau fructele, brusc fenomenul a luat o amploare explozivă. Dacă dimineaţa doar o parte din maimuţe foloseau această cunoaştere, seara aproape toate maimuţele deja spălau fructele. De asemenea alte colonii de maimuţe, din alte insule, precum şi maimuţe de pe continent, au început aproape imediat să-şi spele fructele. Nici în acest caz nu a putut fi găsită o explicaţie convenţională cum cunoaşterea s-a răspândit aşa de repede, trecând apa, fără să fi existat contacte directe între diversele colonii.
Rupert Sheldrake, analizând aceste cazuri, a avansat ideea unor câmpuri de tipul “câmp formator” sau “câmp generator”, câmpuri morfice, care aveau rolul de a menţine cunoaşterea oricăror fenomene, nu doar din lumea vie, ci şi din cea minerală sau chiar cuantică. El a postulat că aceste câmpuri înregistrau într-un anumit fel toate infor-maţiile despre diverse evenimente, iar apoi exercitau o influenţă formatoare asupra tuturor fiinţelor sau obiectelor similare cu cele care au generat evenimentele respective, astfel încât noile evenimente să se încadreze oarecum în noul tipar.
Se pot asemăna aceste câmpuri morfice cu un fel de matriţe în care este turnat metalul topit pentru a lua forma respectivă. O comparaţie şi mai bună este cu pamântul peste care plouă: iniţial acesta este perfect plan, dar apoi apa începe să sape mici şanturi prin care se poate scurge mai repede. Gradat aceste şanţuri se adâncesc şi din ce în ce mai multă apă curge pe acolo. În această comparaţia noastră, şanţurile sunt noile câmpuri morfice create, care crează obişnuinţa ca lucrurile să se petreacă predominant într-un anumit fel şi nu în altul. În linii mari, teoria morfogenetică explică mult mai aprofundat şi extinde ceea ce noi numim „obişnuinţă”.
Din momentul postulării ei, teoria morfogenetică s-a dovedit imediat un instrument excepţional. Deja puteau fi explicate o serie întreagă de fenomene, din cele mai diverse domenii. De exemplu, în psihologie aplicabilitatea a fost imediată şi, de fapt, teoria morfo-genetică s-a potrivit perfect cu alte descoperiri din acest domeniu, cum ar fi teoria subconştientului colectiv a lui C.G. Jung.
În cercetările sale, Jung a descoperit anumite fenomene stranii, care nu puteau fi explicate dacă nu ar exista un gen de conexiune între membrii aceleiaşi specii. De exemplu, Jung a descoperit că unii eschi-moşi aveau vise cu şerpi sau păianjeni, deşi aceştia nu există la Cercul Polar şi nici nu existau alte surse de unde să afle despre existenţa lor. De fapt, nici eschimoşii în cauză nu ştiau ce visează, dar, când desenau imaginile respective, cineva putea recunoaşte imediat despre ce era vorba. Astfel, Jung a postulat ideea unui subconştient colectiv la care fiecare membru al speciei este mai mult sau mai puţin cuplat şi prin intermediul căruia are acces la o serie întreagă de cunoştinţe, arhetipuri şi obiceiuri. Acest subconştient colectiv corespunde parţial câmpurilor morfice din teoria morfogenetică. Totodată au putut fi explicate performanţele sportivilor, care cresc în mod vizibil de la o generaţie la alta, deşi structura biologică a omului este oarecum constantă şi chiar în epoca modernă decade datorită alimentaţiei nesănătoase, sedentarismului şi ruperii faţă de natură şi de ritmurile ei normale. Această creştere a performanţelor nu poate fi pusă doar pe seama antrenamentului, fiindcă ea se manifestă încă de la vârste fragede, la care copii mici dau dovada de performanţe mult mai bune decât cei din trecut. În acelaşi fel în şcoli, programa şcolară devine din ce în ce mai încărcată şi copiii asimilează din ce în ce mai multe cunoştinţe.
Câmpurile morfice (sau morfogenetice) se manifestă şi la nivel de comunităţi umane sau de ţări. Chiar între două ţări vecine pot exista unele diferenţe morfice mari, care generează modele de comportament specifice. De exemplu englezii sunt vestiţi pentru calmul lor, latinii pentru „sângele fierbinte”, francezii ca fiind romantici, japonezii ca fiind în general mai corecţi şi muncitori, germanii mai rigizi şi atenţi la detalii etc[1].
Aceste diferenţe crează ceea ce se numeşte „egregor” naţional, şi care reprezintă o matrice formatoare pentru indivizii unui neam. Între egregorul unui neam şi cultura şi tradiţia sa există o dependenţă biunivocă: pe de o parte tradiţia şi cultura fac să se structureze un egregor specific, iar pe de altă parte acest egregor transmite prin câmpuri morfice generaţiilor următoare obişnuinţa de a se încadra în aceaşi cultură, religie, obiceiuri, etc. Mulţi turişti sau emigranţi constată în mod direct aceste diferenţe de obiceiuri, mentalităţi şi comportamente care sunt puse doar pe seama culturii acelui popor, dar care de fapt sunt structurate de egregorul specific naţiunii respective.
În domeniul biologiei, teoria morfogenetică a făcut posibilă apariţia unor teorii şi descoperiri de ultimă oră, care ţin de frontierele ştiinţei şi care, de fapt, au făcut să apară controversele foarte aprinse pe marginea ei. Astfel, o fiinţă vie nu mai este doar un ansamblu biologic, material, ci este cuplată la un câmp morfic mult mai general şi care este de natură energetică, vibratorie.
Aici trebuie să bine înţeleasă ideea: teoria morfogenetică nu postulează direct existenţa sufletului, ci ne referim la un câmp energetic transindividual, o obişnuinţă colectivă în care se încadrează fiecare individ, atât fizic cât şi psihic.
Sheldrake a constatat în mod corect că, pentru ca un câmp morfic să poată acţiona, este necesar ca în organismul viu, încă de la nivel celular, să existe structuri care recepţionează informaţiile respectivului câmp morfic. Totodată este necesar să existe structuri emiţătoare, care din diverse acţiuni fizice să influenţeze – în sensul structurării lor – diverse câmpuri morfice. De fapt, conform descoperirilor din fizica cuantică, chiar particulele subnucleare sunt supuse unor câmpuri morfice specifice şi astfel interacţiunea dintre materie şi energie se desfăşoară la orice scară din Creaţie. Sheldrake chiar a avansat o teorie şi mai surprinzătoare, şi anume faptul că ADN-ul uman nu este în mod intrinsec depozitarul informaţiei structurante pentru o fiinţă, ci mai curând un fel de antenă de emisie-recepţie pentru câmpul morfic înconjurător, care de fapt depozitează această informaţie.
Se ştie că ADN-ul păstrează în fiecare celulă o informaţie genetică completă pentru întregul organism, dar nu ştim cum sunt luate deciziile ca, de exemplu, dintr-o celulă de un gen să se activeze genele necesare pentru ca ea să se duplice în alta de un gen diferit sau de acelaşi gen. De ce într-un organism adult celulele musculare se vor divide tot în celule musculare şi nu în neuroni, de exemplu? Totodată nu ştim ce face ca celulele să ştie când au atins nivelul de diviziune necesar şi să nu se mai dividă aşa de mult[2].
De exemplu, care sunt factorii care opresc dezvoltarea de creşere a celulelor hepatice, oprind astfel ficatul să crească nemăsurat de mult? Este ca şi cum celulele ar şti că ficatul a ajuns la dimensiunea şi forma lui corectă şi atunci se generează doar o activitate de întreţinere la nivelul acestuia şi nu una de creştere. Teoria morfogenetică explică foarte simplu aceste aspecte stipulând faptul că informaţiile structurale sunt înregistrate de fapt într-un câmp morfic care acţionează asupra tuturor proceselor biologice. ADN-ul devine astfel în special un receptor (e drept, foarte complex) pentru câmpuri morfice care sunt mult mai complexe şi care păstreaza mult mai multă informaţie decât ar fi capabil doar ADN-ul singur să o facă.
Dacă o fiinţă vie ar fi o construcţie, am putea compara ADN-ul cu executanţii simpli care lucrează la acea construcţie, iar câmpurile morfice cu echipa formată de proiectanţi şi ingineri constructori.
O altă aplicaţie uimitoare a teoriei morfogenetice este în domeniul anumitor aspecte considerate „paranormale” şi care ţin în special de influenţa gândirii şi a emoţiilor asupra materiei. Prin teoria morfogenetică multe dintre aceste fenomene pot fi explicate chiar foarte uşor.
Ţinând cont că ADN-ul şi în general materia este şi un emiţător care poate structura câmpuri morfice specifice, concluzia imediată este că o fiinţă vie poate emite informaţii morfice (deci structurante, generatoare), care să acţioneze asupra altor fiinţe sau a materiei în general.
La ora actuală se ştie că cei care ţin plante şi le iubesc foarte mult, vorbesc cu ele şi le mângâie, fac ca aceste plante să se dezvolte foarte frumos, parcă percepând atmosfera favorabilă de care au parte. Puţini însă ştiu că aceste diferenţe de dezvoltare pot fi obţinute şi de la distanţă, pur şi simplu gândindu-ne cu iubire la planta sau la fiinţa respectivă.
Astfel, gândirea structurează un câmp morfic benefic, care constituie un tipar de dezvoltare armonioasă pentru acea fiinţă. În acest caz, efectele nu mai pot fi explicate doar prin interacţiuni de tip fizic, ci se necesită introducerea unor interacţiuni de ordin energetic, vibratoriu. De fapt, efectele gândirii focalizate asupra materiei şi chiar a destinului sunt foare bine cunoscute încă din antichitate, în toate culturile lumii. Există diverse proverbe foarte inspirate, de exemplu: „obişnuinţa este cea de a doua natură” sau „dacă semeni o obişnuinta, culegi un destin„.
O mare parte din ceea ce se numeşte „destin” sau „soartă” este de fapt un ansamblu de câmpuri morfice ce-l ghidează pe om într-un anumit fel. Astfel, o fiinţă care se încadrează pe frecvenţa de rezonanţă a acestor câmpuri, va avea tendinţa să acţioneze predominant conform lor şi deci să aibă o direcţie specifică în viaţă.
Toate fiinţele geniale în schimb au avut calitatea de a şti, încă de la o vârstă fragedă, ceea ce îşi doresc în viaţă. Această pre-ştiinţă venea sub forma unei idei sau imagini care se repetă predominant. De exemplu, un viitor dansator de excepţie îşi dorea foarte mult să danseze pe scenă şi se vedea mai mereu în această postură.
Astfel, teoria morfogenetică validează în mod ştiinţific modalitatea prin care comportamentele sau chiar gândurile noastre modelează „destinul”, prin câmpuri morfice specifice generate de către ele. De fapt, pur şi simplu aceste comportamente fac să apară tiparele şi căile care au tendinţa de a fi urmate şi mai departe, nu doar ca model de gândire ci şi ca realitate fizică. Trebuie doar ca în dezvoltarea sa, câmpul morfic să atingă o intensitate specifică, un gen de „masă critică”, pentru a-i permite să se manifeste concret în planul fizic. Analog este la fel cum într-o şcoală nu ajunge ca un singur elev să fie genial pentru ca acea şcoală să fie de renume, ci este necesar ca un anumit număr de elevi să aibă rezultate foarte bune, pentru ca acel câmp morfic generat să fie suficient de puternic şi pentru viitorii elevi care vor învăţa acolo[3].
Devine astfel posibil pentru o fiinţă umană să-şi transforme destinul în bine chiar la un mod radical, dacă acţionează cu suficientă energie în sensul modificării câmpurilor morfice mai vechi (care pot să-i fie defavorabile), pentru a structura astfel câmpuri morfice noi, mai puternice, şi care să o ghideze în direcţia dorită.
Mai exista încă multe alte domenii de aplicare a teoriei morfogenetice, de exemplu găsirea unor modalităţi de acţiune pentru a favoriza ceva nou şi mai evoluat decât vechile forme, modele sau tipare, explicarea unor fenomene fizice sau psihice în funcţie de contextul în care au loc etc.
[1]n.a. – Un exemplu la îndemână: vizitaţi Drobeta-Turnu Severin şi apoi treceţi peste Dunăre în oraşul aflat chiar în faţa acestuia, în Serbia, Kladovo şi veţi observa enorm de multe diferenţe!
[2] Oare de ce nu respectă “planul” şi celulele canceroase? Ce (şi de ce) le afectează “inteligenţa”?
[3] Personal am vorbit de multe ori despre ceea ce cunosc, ceea ce ştiu ca realitate: tradiţia la Liceul (acum Colegiul Naţional) Traian din Drobeta Turnu-Severin, tradiţie ce “obligă” noile generaţii la performanţe tot mai bune. Oricine poate să vadă ce au însemnat 100 de generaţii (1883-1983) ca să-şi explice de ce, în timpurile de acum, ale alunecării învăţământului pe tobogan, aceastăUzină de intelectuali a rămas tot pe podium…
Teoria morfogenetică.Despre Egregori, Entităţi, Energii [2]
Egregorul
Egregorul este o acumulare impersonală de info-energii, bune sau rele, care au aparţinut indivizilor, grupurilor de indivizi, societăţii, popoarelor, naţiilor, planetelor. Aceste info-energii acumulate se comportă ca nişte acumulatori-tampon din punct de vedere info-energetic, indivizii pot urca informaţie şi energie în egregor sau pot primi informaţie şi energie din egregor. Se creează astfel o interdependenţă, egregorul reprezintă şi de multe ori influenţează deciziile subtile ale indivizilor, nuanţa de bine sau rău etc.
Fiecare grupare, fiecare mişcare religioasă, politică, artistică, fiecare ţară, formează un “egregor”. Egregorul se comportă ca o fiinţă psihică emanată de o colectivitate, fiind format din gândurile, dorinţele, fluidele tuturor membrilor care au gânduri în comun.
Aici este desigur o problemă de liber arbitru şi de conectare voită. Conectarea unui individ sau a unei colectivităţi la un egregor se face printr-un gând-parolă care este chintesenţa egregorului, simbolul care caracterizează acel egregor. Fiecare egregor are culorile sale, formele sale particulare: pentru Franţa, cocoşul, pentru Rusia, ursul etc… Diferenţele existente între gândurile upload-ate de indivizi în egregor se reduce vectorial la componente în multivers; componentele care sunt identice într-un anume vers se adună întărind egregorul în acel vers în sensul sumei. Componentele antagonice într-un anume vers se anihilează vectorial; în timp este posibil ca egregorul să-şi schimbe sensul într-o anume zonă a realităţii (de exemplu pentru România, cu secole în urmă exista o ură puternică faţă de turci. Acum se manifestă o indiferenţă, poate chiar o vagă admiraţie).
Suma efectelor acţiunilor disparate ale unor entităţi individuale este o sumă aritmetică, în timp ce rezultanta acţiunilor unei colectivităţi sincronizate este un număr obţinut exponenţial (deci, mult mai mare). Pe acest fenomen se bazează obţinerea rapidă de egregori de către creatorii de secte religioase şi de către artiştii (formaţii) care organizează concerte şi spectacole.
Există şi egregori ai celulei sociale numită familie, care asigură continuitatea relaţiei între parteneri şi armonizarea acţiunilor lor la nivel subconştient. Acest egregor este creat de această legătură şi îi datorează ei existenţa. Reflectarea egregorului sau personificarea acestei legături este de obicei un amestec de aspecte subconştiente şi conştiente cu privire la felul în care fiecare dintre părţi simte despre cealaltă şi despre relaţia dintre ele. Egregorul este format în acest caz special din sentimentele subconştiente şi mai puţin din cele conştiente. Aceasta îi dă puterea pe care o are asupra părţilor implicate. Când apare o necesitate de schimbare, egregorul exercită negativ această putere, atunci când nu este recunoscută o schimbare în relaţie, când se rezistă ei sau se neagă acea schimbare. Pe de altă parte, egregorul exercită o putere pozitivă, de sprijin, atunci când schimbarea este recunoscută, acceptată şi ne ocupăm deschis şi sincer de ea.
Când ambele părţi sunt capabile de a recunoaşte egregorul şi vor să înveţe de la acesta, el poate deveni o unealtă spre a uşura schimbarea şi creşterea. El va revela ceea ce fiecare parte are nevoie să i se reveleze, pentru ca relaţia să înflorească şi pentru ca fiecare persoană să înflorească independent. Pentru a dizolva egregorul estenevoie de tăierea completă a oricărei legături mentale şi emoţionale. Cu alte cuvinte, este foarte greu de realizat. De obicei, egregorul se va schimba doar, în loc de a muri cu adevărat (iubirea se transformă în ură, nu în indiferenţă…).
Psihologic, egregorul este un lucru complex. Atât timp cât mai există o legătură emoţională, prin definiţie ceva nu s-a „terminat”.
Egregorii mari aparţinând unor religii „stinse” sau unor civilizaţii demult apuse rămân activi în univers o lungă perioadă de timp, ajutând la înţelegerea şi descoperirea elementelor acelei religii sau civilizaţii de către oamenii din viitor, folosindu-şi intuiţia mult mai mult decât raţiunea (descoperirea Troiei de către Schliemann, descoperirea civilizaţiei minoice etc).
Făcând o punte între teoria morfogenetică şi cele scrise mai sus despre egregor, se poate spune că egregorul este tocmai entitatea energetică a unui câmp morfic. La fel de bine se poate vorbi şi de “noţiunea” de demon sau diavol prezentă în scrierile religioase, entitate care nu este deloc materială ci poate fi oriunde şi oricum[1]. Nimic nu este anormal, chiar dacă aici e vorba de un câmp morfic de vibraţie joasă.
Clasificarea Egregorilor
Există trei feluri de egregori
-Egregori normali, obişnuiţi, al căror simbol este un concept abstract (idee, popor, partid, obicei, credinţă, etc). Aceştia sunt proprietate comună a celor care se conectează la egregor, cota de influenţă a fiecărui individ fiind direct proporţională cu puterea sa de concentrare şi timpul alocat gândurilor trimise spre egregor. Influenţa poate fi atât a individului asupra egregorului cât şi a egregorului asupra individului. Desigur în ecuaţie există şi o mărime quasi-constantă care este acumularea de info-energie a egregorului. La egregorii obişniuiţi această mărime quasi-statică este enormă faţă de capacitatea unui individ de a schimba gânduri cu egregorul. De aici rezultă că un individ oarecare, chiar dotat din punct de vedere al parametrilor info-energetici proprii, nu poate modifica semnificativ un egregor. Lucrurile stau un pic altfel când un grup de indivizi, organizaţi (eventual puternici info-energetic) efectuează transferuri sincronizate de info-energii cu egregorul. După cum se ştie, funcţia exponenţială asigură un randament foarte mare, fiind posibilă urnirea vectorului egregorului de către un grup sincronizat de Iniţiaţi. Pe acest fenomen îşi bazează acţiunea numeroase grupuri semi-închise, fie francmasonice, fie religioase. Secretomania care guvernează aceste grupuri de acţiune este dată pe de o parte de necesitatea menţinerii secrete a simbolului egregorului, pentru ca alte grupuri cu interese opuse să nu-l poată accesa eficient, şi pe de altă parte de necesitatea ca utilizatorii obişnuiţi ai egregorului să nu ştie că este posibil ca acesta să fie modificat în funcţie de interesele unui grup şi să aibă încredere că egregorul este doar suma gândurilor celor interesaţi de acel subiect.
-Egregori extraordinari, al căror simbol este o persoană vie sau o entitate. Aceştia sunt proprietatea cvasi-exclusivă a persoanei care este simbolul egregorului, egregorul fiind constituit din gândurile titularului şi din gândurile celor care se gândesc la el şi la acţiunile desfăşurate de el. În ceea ce priveşte upload-ul, şi la acest tip de egregor se aplică regulile generale, urcă info-energia în el toţi cei care se conectează la egregor în mod individual sau în mod sincronizat. Ţine de capacităţile şi de puterea de captaţie a titularului ca să-şi formeze egregorul prin acţiunea unor grupuri coordonate conduse foarte strict de titular atâta timp cât sunt concentrate şi conectate la egregor. Aceasta acţiune complicat de prezentat în scris se face foarte simplu de către artiştii care fac spectacole în sală sau pe stadion, cei prezenţi la aceste spectacole având de regulă o trăire intensă şi bine sincronizată, condusă în sensul dorit de artist. Aceşti utilizatori individuali pot avea apoi conexiuni individuale cu egregorul, dar, din cauza diferenţelor uriaşe dintre exponenţială şi suma simplă ei practic pot fi doar influenţaţi de egregor. Titularul egregorului fiind însă însuşi simbolul egregorului, are drepturi depline în a folosi acea energie acumulată şi în a-i schimba vectorii din multivers (asta doar dacă are şi ştiinţa necesară, ceea ce nu prea se întâmplă…).
-Există şi un tip intermediar de egregori, şi anume cei al căror titular este o colectivitate mică, unită de un ţel şi un simbol clar definit. Cel mai clar exemplu este cel al unei echipe de fotbal (deoarece jucătorii de fotbal nu prea ştiu parapsihologie avansată aceşti egregori se comportă ca egregori de tip1 când e vorba de titulari şi ca egregori de tip 2 când e vorba de utilizatori…).
Misiunea Personală şi Egregorii
Misiunea Personală are două părţi una karmică şi una divină, dată direct de Dumnezeu. Partea karmică a Misiunii Personale se dă entităţilor venite la Încarnare de la unul din cele două Consilii care răspund de Dreptate şi Echitate pe Planetă, Consiliul Atlantidei, (Consiliul celor mai benefice entităţi de pe Planetă, Entitatea Guvernatoare a Planetei) şi Consiliul Shambalei (consiliul întelepţilor Shamballei) (alcătuit din fiinţe care se află în stază, protejaţi energetic în zona Tibetului, şi din entităţi adăpostite în focuri veşnice, al cărui conducător este Lucifer). Aceste două Consilii nu colaborează deşi ascultă de acelaşi Tată –Dumnezeu Creatorul tuturor Văzutelor şi Nevăzutelor, Cunoscutelor şi Necunoscutelor– au fiecare propria interpretare a Legilor Divine, au fiecare propria viziune a celor ce se pertec în Lumea celor Vii, au fiecare propria Iniţiere şi propriile metode preferate de rezolvare a problemelor karmice. Atenţie, de aceste Consilii ţin persoane nu religii cu de-a valma! În ultima vreme Shamballa „a dat lovitura” cu musulmanii… Mai pot fi date Misiuni Personale speciale de catre Sfântul Duh (cazuri extreme, nu au mai fost de mii de ani), de Dumnezeu (tot foarte, foarte rare, nu au mai fost de câteva sute de ani) de Hristos şi de Lucifer (rare dar cei cu aptitudini deosebite le pot întâlni fără să caute „cu lumânarea”). Aceste Misiuni Personale speciale se simt, sunt persoane foarte, foarte puternice din punct de vedere spiritual şi au o influenţă la nivel de instincte asupra celor din jurul lor (e vorba de cei aflaţi cu mintea în „jurul” lor chiar dacă sunt la mii de kilometri distanţă). Cei doi conducători se vizitează când sunt probleme importante, între ei este o relaţie „rece” dar nu este un război adevărat. Între cele două Consilii este o situaţie de „război rece”
Cât sunt încarnaţi, oamenii nu pot trece din subordinea unui Consiliu în subordinea celuilalt decât în situaţii cu totul excepţionale, sub îndrumarea unui ghid spiritual puternic şi şcolit în domeniu. O iniţiere nu poate schimba această apartenenţă[2].
După ce devin entităţi, oamenii pot face această schimbare mult mai uşor, trecând de la un Consiliu la celalalt doar ajutaţi de un ghid spiritual şi având voinţa să facă această trecere. Cei veniţi cu Misiuni Personale direct de la şefi pot face mai greu această trecere, trebuie să aprobe amândoi conducătorii. Şi nu e uşor. Dar nici imposibil. Aprobările se dau de regulă când amândoi sunt convinşi din analiza vieţii subiectului că i se potriveşte mult mai bine stilul celuilalt de a rezolva problemele. E nevoie de un ghid spiritual care să aibă acces la ambele Consilii şi ca doritorul de schimbare săîşi fi îndeplinit Misiunea Personală primită de la unul din ei respectând regulile de la celălalt. Misiunea Personală trebuie să fie îndeplinită!!!. Ghidul spiritual care prezintă şi susţine schimbarea îşi riscă Misiunea Personală proprieşi, dacă e fiinţă, chiar viaţa.
Din toate cele spuse până acum se pot naşte, în fiecare om, multiple întrebări, de genul:
-Îmi pot creea egregor personal cu propriile mele gânduri despre mine?
Nu! Categoric nu! Egregorul personal se creează din gândurile celorlalţi despre tine.
Mulţi îşi irosesc cantităţi importante de info-energie în această capcană, crezând că rugăciunile şi meditaţiile înspre ei înşisi le creează o rezervă de Lumină folosibilă după moarte.
Prezervarea trupului prin mumificare artificială ajută la uşurarea traiului în Ierarhia Luminii?
Nu! Ajută doar atât cât îi face pe cei ce văd acel trup să se gândească la tine. Adică tot atât ca şi un portret bun (tablou, basorelief, fotografie etc)
Ca entitate ce să fac dacă rămân fără info-energieşi nici egregori personali nu am?
Te rogi la Titulari de Egregori personali uriaşi să-ţi dea şi ţie o fărâmă de Lumină. Dar cel mai bine la Sfânta Treime sau Hristos.
După ce urcă sus, trecând prin Portalul de Lumină, unei entităţi îi mai foloseşte Lumina pe care i-o dăm (de exemplu s-a Înălţat în a 42 zi dar mai primeşte Lumină şi după zeci de ani deoarece s-a descoperit că a fost un poet Mare, şi abia în acest târziu ne aducem aminte că a trait şi el pe acest pământ – cazul Eminescu)?
Da, Entitatea va putea folosi acea info-energie.
Cum facem cel mai eficient pomana, aşa ca entităţii să-i fie cel mai folositor?
Dacă medităm cu scopul clar de a-i da Lumină acele entităţi. De asemenea dacă ne rugăm ca Sfânta Treime (sau o altă Entitate Noesică Conceptual Benefică) să-i dea Lumină acelei Entităţi şi să îi fie iertate păcatele. Se fac cruci mari de curăţare şi se stă cu palmele şi picioarele depărtate cât timp spunem mantra/rugăciunea cu scopul de a-i da info-energie acelei Entităţi. [obs. Nu permitem sub nici un motiv entităţii să se lege cu coardă de noi.]
[1] Moliftele Sf. Vasile cel Mare cuprind o trecere în revistă a formelor de existenţă posibilă şi a formelor posibile de manifestare.
[2] O Entitate Conceptual Malefică va rămâne malefică oricâte iniţieri “în Lumină” ar avea. Mai mult decât o amplificare a puterii acesteia nu se poate obţine…Soluţia stă doar la îndemâna fiinţei care, folosindu-se de Liberul Arbitru, să caute un alt drum, dar oare câţi renunţă la avantaje?
Teoria morfogenetică.Despre Egregori, Entităţi, Energii [3]
Entităţile şi Egregorii
De regulă în aceste 40 de zile entităţile se plimbă în cercul de persoane şi locuri cunoscute şi se obişnuiesc cu regulile noii Lumi în care au intrat. Ele mai au Liberul Arbitru intact! Ele sunt Entităţi, dar în mod excepţional pot face şi lucruri ce le pot face fiinţele.
Entităţile văd dar nu văd ca noi, oamenii. Ele văd doar Lumina ce o văd oamenii în timpul călătoriilor astrale. Se văd aurele, se văd energiile de colţ şi de faleză, nu se văd plafoanele interioare ale construcţiilor, se văd entităţile printre oameni, etc. Nu se vede nici suprafaţa solului acolo unde nu e acoperită de plante. Entităţile nu simt gusturi. Entităţile nu simt mirosuri. Entităţile nu au simt tactil, ele nu pipăie în sens de tare-moale şi nici de cald-rece. Ele pipăie doar pe axa lipicios-alunecos iar cald şi rece au seminficaţie de bine şi rău ca şi la feeling-ul celor ce lucrează cu bio-energie…
Entităţile nu ştiu să-şi folosească memoria de scurtă durată după ce au murit ca oameni şi au devenit entităţi, deci nu ţin minte ce li s-a spus după ce au murit. Ele pot face asta, dar trebuie să înveţe. Asta pot face doar în cazuri excepţionale în primele 10 zile. Şi de regulă ţin minte un singur lucru de la o persoană (deci se va cere un singur lucru la o Entitate şi se aşteaptă până face acel lucru.)
Entităţile nu percep deloc timpul şi nu au nevoie de somn. Sunt complet debusolate de timpul pe care îl au şi cu care nu au ce face. Este poate cea mai grea adaptare.
Entităţile se pot deplasa cu „viteza vântului” fără probleme. Că pentru unii asta e viteza unei adieri de primăvară, asta e o altă poveste… Dar învaţă repede şi „viteza gândului”. Asta le dă posibilitatea de a fi aparent simultan în mai multe locuri.
Entităţile se pot lega cu cordoane de fiinţe şi pot utiliza această conexiune foarte eficient. Cele primitive sau cele rele vor folosi doar pentru a fura energie. Cele evoluate vor schimba preponderent informaţii. Tentaţia de a fura energie este însă foarte mare. Mult mai periculos este însă furtul de ether. Daca o fiinţă rămâne fără ether, se va îmbolnăvi grav, fără motiv şi fără leac şi va muri. Astfel se explică „morţile în perechi”, cunoscute în popor.
Cel mai periculos fenomen pentru cei avansaţi care cred că pot stăpâni fenomenul este acela ca prin aceste conexiuni de coardă în tot sistemul info-energetic creeat pătrund matrici info-energetice degenerate, ajunse în entitate prin dren din corpul său aflat în mormânt. După cum se ştie, în acest fel se transmit cancerul şi alte boli degenerative grave (…te virusezi exact ca un calculator în reţea).
După ce trec de Poarta de Lumină, Entităţile sunt supuse procesului de analiză a faptelor şi gândurilor din timpul întregii lor vieţi şi apoi Judecăţii. Consiliul care a dat partea karmică a Misiunii Personale persoanei face şi judecata. La judecată se ţine cont în mod prioritar de partea divină a Misiunii Personale, aceea care vine direct de la Dumnezeu. În funcţie de posibilităţile de evoluţie spirituală a Entităţii, de necesităţile de rezolvare a karmei dinspre subiect spre alţii, cât şi de posibilitatile de rezolvare a karmelor altora cu Subiectul, se dă o Sentinţă Executorie, care este partea karmică a noii vieţi a Entităţii. Cât timp un neiniţiat este în viaţă, karma acestuia este închisă şi nu se poate analiza. Verdictul se poate da numai după ce toţi cei cu care a interacţionat persoana în timpul vieţii au murit. Se fac excepţii doar în cazuri foarte speciale. Judecata durează de regulă câteva zile, timp în care entitatea este închisă din punct de vedere info-energetic, fiind imposibil de contactat prin orice mijloace; e şi imposibil de măsurat parametrii ei în acest timp, nu se dă nici un fel de aprobare. Un ghid spiritual poate face cerere de scurtare a acestei perioade sau de „ieşire pe cauţiune”. Entitatea îşi poate plăti singură „cauţiunea” dacă are energie disponibilă (egregor compatibil cu acel Consiliu). În acest caz Entitatea se eliberează provizoriu, urmând ca sentinţa să se dea când va fi posibil. Dacă există o cerere justificată şi susţinută de un ghid spiritual de încarnare a entităţii imediat, sau oricum, mai devreme decât ar fi posibilă judecarea tuturor interferenţelor, şeful de Consiliu – Hristos la Consiliul Atlantidei merge personal la Dumnezeu şi ia aprobare, ca şi o suplimentare de Misiune Personală cuprinzând scenarii de rezolvare a unor fapte ce nu s-au întâmplat (puterea lui Dumnezeu asupra Timpului, o putere nerelevată oamenilor). Unele din karmele celor implicaţi în legături cu acea entitate vor suferi de asemenea modificări prin suplimentări sau eliminări de Misiuni Personale. Dacă entitatea nu are egregor să îşi plătească aceste taxe şi cauţiuni energetice, nu sfătuiesc oamenii care fac treabă de ghizi spirituali să accepte ei plata decât dacă ştiu bine ce fac şi cui fac.
Principala folosinţă pe care o atribuie Entităţile energiei din egregorul personal este de a avea Lumină până învaţă regulile stricte din Ierarhia Luminii şi îşi obţin Lumina de la Sfânta Treime. Entităţile trăiesc folosind ca sursă de energie vibraţia Luminii. Trebuie să absoarbă Lumina cu vibraţie cât mai înaltă şi degajă în mediu lumina „uzată” având vibraţie mai joasă decât cea absorbită. Desigur că, punctual, în scopuri precise, ele pot trimite şi Lumină cu frecvenţă înaltă, cu mari eforturi chiar mai mare decât cea primită. Lipsa acestui combustibil le blochează posibilităţile de acţiune, le “leagă” de trupul în descompunere şi le determină multe frustrari. Unele entităţi ajunse în această regretabilă situaţie nu mai pot gândi clar din cauza lipsei de energie şi fac compromisuri de neimaginat înainte de deces.
A doua folosinţă ca importanţă a energiei din egregor este aceea de a comunica telepatic cu cei vii.
Entităţile care vin la încarnare în modul obişnuit îşi ştiu partea karmică a Misiunii Personale şi cel puţin obiectivul principal (din cadrul părţii divine a Misiunii Personale) al Vieţii pe care o vor începe. Ele au de ales dintre mai multe scenarii asemănătoare puse la dispoziţie de Consiliul de care aparţin. După ce aleg şi părinţii concreţi, asigură energizarea ovuluilui fecundat, pentru ca acesta să supravieţuiască. Există, în foarte rare cazuri, situaţii în care ovulul supravieţuieşte peste perioada critică în urma concentrării deosebit de intense a părinţilor, fără a avea o entitate care să-l anime. În aceste cazuri fătul care se dezvoltă nu este viabil sau are grave defecte de „construcţie” ca rezultat al lipsei de control exigent. Uneori se găseşte „de urgenţă” o entitate care să anime acel embrion. Poate fi o entitate care este foarte grăbită să vină sau una care a pierdut din vina ei toate „trenurile” puse la dispoziţie de Consiliu şi îşi încearcă şansa astfel. Dacă o entitate refuză să accepte toate scenariile karmice propuse va primi alt set peste un timp dar situaţia ei va fi mai grea. Există şi Misiuni Personale „de completare”, în care singurul lucru care trebuie să-l facă Entitatea este să anime fătul până la naştere sau până la o vârstă fragedă. Până la naştere sau cel mult 40 zile după aceasta, entităţile cu Misiuni Personale „de completare” pot pleca pur-şi-simplu când au îndeplinit Misiunea Personală sau se pot lăsa înlocuite de alte entităţi cu Misiuni Personale extraordinare. Uneori se întâmplă şi înlocuiri cu Misiuni Personale „piratate”, rezultând copii cu Misiuni Personale în completă discordanţă cu mediul în care se nasc, fără ca acest lucru să fi fost impus prin partea karmică a Misiuni Personale. De regulă aceste „furturi de corp” se fac de către entităţi inferioare.
Entităţile aflate în primele 40 de zile, aflate înainte de Înalţare, cu acordul Consiliului care răspunde de karma lor, pot fi încarnate direct într-un copil nenăscut sau născut aflat în primele 40 zile de la naştere, populat de o entitate temporară sau de o entitate care are unică Misiune Personală săţină acel corp animat câteva zile. Această operaţiune se poate face doar cu acordul şi participarea lui Dumnezeu, şi nu e hotărât decât în aparenţă de Entitate sau de ghidul ei spiritual. O asemenea reîncarnare este una de excepţie absolută (de exemplu Dalai-Lama, dar nu chiar numai el). Coeficientul de Nepătimire Nativă se menţine cel din viaţa precedentă, Misiunea Personală se suplimentează numai de Dumnezeu direct şi Misiunea Personală a acestora nu conţine reziduuri karmice. Aceste existenţe este bine să se dezvolte într-un mediu controlat, alcătuit din persoane cu un înalt nivel spiritual, măcar sub aspectul înţelegerii unor lucruri din Ierarhia Luminii. Este o catastrofă dacă astfel de copii ajung în răspunderea unor oameni normali şi pe mâna medicinii clasice.
Exista şi o metodă băbească de a forţa schimbarea entităţii venite la încarnare. Vrăjitoarea -de regulă o babă- pune mâna dreaptă cu palma desfăcută pe capul nou-născutului, cuprinzându-i capul în palmă şi se concentrează la entitatea pe care vrea să o bage în trupul copilului – de regula o rudă sau un ascendent al ei. Entitatea venită cinstit în trupul bebeluşului este destul de slab legată de acesta, şi metoda are mari sanse de reuşită. (Deci, parinţi, fiţi foarte atenţi şi nu daţi voie nimănui să pună palma pe creştetul nou-născutului dumneavoastră.) De regulă entitatea adusă astfel în trup cu încălcarea ordinii din Ierarhia Luminii, chiar dacă nu a fost un om rău, este pedepsit pentru că acceptă acest furt şi va primi o suplimentare de Misiune Personală în sensul de a avea mai mult de suferit decât ar fi fost normal dacă ar aştepta să-i vină rândul la încarnare.
Entităţile mai pot face un lucru excepţional, dacă au la dispoziţie cantităţi uriaşe de info-energie în egregori personali. Pot cere solemn direct lui Dumnezeu să le „scintileze” adică să le dividă în doi „fraţi info-energetici”. Aceasta este singura modalitate de înmulţire a entităţilor. Poate fi făcut numai de Dumnezeu. Taxele energetice (repet, imense) sunt luate de Consilii pentru a limita foarte mult înmulţirea entităţilor, deoarece pe Pământ s-au acumulat prea multe spirite, care sunt încurcate îngrozitor între ele şi nu mai pot evolua. Capacitatea Planetei este depăşită cu mult. Aceste limitări au fost incluse în Planul Divin încă din perioada Atlantă. Dumnezeu nu aprobă orice solicitare în acest sens, plata taxelor energetice nu dă nici o garanţie Entităţii că va fi „înfrăţită” (ca grâul). Aceste taxe sunt nereturnabile. Scopul acestei nereturnabilităţi este acela de a restrânge şi mai mult cercul celor care încearcă scintilaţia, fiind necesar ca Entitatea să aibănevoie, pe lângă un comportament excepţional în una sau mai multe vieţi, şi de multă încredere în ea însăşi, de un ghid spiritual curajos şi nu în ultimul rând de voinţă şi curaj, caracteristici foarte rare în Lumea de Dincolo.
O entitate care are cunoştinţele, instrucţia şi curajul necesar, poate face cele necesare şi fără ghidul ei spiritual, dar o costă şi mai multă energie. Plătind energie în progresie geometrică se poate obţine scintilarea în 3 sau mai mulţi fraţi, dar nu ştie să fie posibil ca cineva să adune în egregori personali atâta energie.
Fraţii spirituali au în prima generaţie karme identice şi facultative între ei – adică dacă unul îndeplineste un punct, acesta este îndeplinit pentru amândoi. Din această cauză cei doi se întâlnesc şi sunt şi fizic unul în preajma celuilalt – trebuie să treacă prin aceeaşi situaţii. La a doua generaţie rămân comune şi facultative doar evenimentele neîndeplinite în această primă viaţă ca fraţi spirituali, dar, cum au trăit prin acelaşi mediu şi au încercat să facă acelaşi lucru în viaţă, şi greşelile sunt similare. Practica arată că cei doi fraţi spirituali sunt unul în preajma celuilalt timp de mai multe vieţi… Cei doi au acelaşi Coeficient de Nepătimire Nativă în prima încarnare.
Cei mai mari egregori personali de pe Planetă sunt cei ai religiilor şi cei ai celor două Consilii de judecată. Titularii acestora pot folosi această energie în funcţie de ceea ce doresc să realizeze. Aceşti titulari fiind entităţi conceptuale nu vin la încarnare decât în situaţii cu totul excepţionale, fiind trimişi direct de Dumnezeu sau de Sfântul Duh. Energia este folosită atât pentru a influenţa telepatic persoane aflate în dilemă, care renunţă la Liberul Arbitru, cât şi pentru a-i ajuta pe cei ce mor fără un egregor propriu şi se roagă pentru Lumină. Aceste fonduri energetice sunt alimentate de gândurile oamenilor, nu de titular. În acest sens este adevărată teoria gnostică, care după cum se ştie susţine că Dumnezeu este o entitate care se hrăneşte cu energia pozitivă a oamenilor şi Diavolul cu cea negativă, amândoi fiind un fel de vampiri energetici.
O info-energie odată dată într-un egregor personal al unei fiinţe sau a unei entităţi, devine a acelei fiinţe sau entităţi şi nu mai este niciodată a celui ce a dat-o. Operaţia este irevocabilă, odată ce s-a dat info-energie cu gândul la cineva nu se mai poate pretinde înapoi acea info-energie. Dacă titularul este deschis la rugăciuni şi ai o frecvenţă a vibratiei energetice pe placul lui, se poate cere şi e foarte posibil să se dea înapoi, asta dacă e entitate de ceva timp sau e o fiinţă cu multă cunoaştere, şi, bineînţeles, în ambele cazuri, are şi info-energie multă acumulată în egregori personali.
Egregorii având un subiect abstract, nu au un titular şi se manifestă asupra indivizilor care îi accesează ca un pattern instinctiv, ca o intuiţie de a rezolva o problemă sau ca un feeling al locurilor, lucrurilor, etc, aşa cum este descris în teoria morfogenetică. Dacă gândirea noastră contribuie la creearea sau mai frecvent la actualizarea unui egregor impersonal, ajutăm ca alţi oameni aflaţi în situaţii similare să-şi rezolve mai repede şi mai uşor problemele lor, ajutăm ca locurile să-şi păstreze specificul lor, ca oamenii să fie aşa cum am dori să fie. Contribuţia la un egregor impersonal, al cărui vector este în acord cu Planul Divin de evoluţie Planetară, este o faptă bună.
Între momentul upload-ării de info-energie într-un egregor impersonal şi posibilitatea recepţionării acestui ghid energetic de rezolvare a problemei trece un anumit timp. Nu e necesară epuizarea de a crea egregori ai exerciţiilor de la şcoală în speranţa că prietenii vor rezolva mai uşor exerciţiile de la examen. În asemenea situaţii analitice puţini chiar reuşesc să apeleze la instinct… Dar nu puţini pot spune că măcar odată în viaţă la un examen au rezolvat prin instinct o problema a cărei rezolvare le-a fost imposibilă analitic (biosic)….
http://3d-neosamanism.blogspot.ro/
Teoria morfogenetică.Despre Egregori, Entităţi, Energii l
Teoria morfogenetică.Despre Egregori, Entităţi, Energii
Egregorul
Fiecare grupare, fiecare miscare religioasa, politica, artistica, fiecare tara, formeaza un "egregor". Un egregor este o fiinta psihica emanata de o colectivitate, formata din gândurile, dorintele, fluidele tuturor membrilor care lucreaza în acelasi scop. Fiecare egregor are culorile sale, formele sale particulare: pentru Franta, cocosul, pentru Rusia, ursul, etc...
Dar nici cocosul, nici ursul, nici tigrul sau dragonul nu vor rezolva problemele lumii întregi. Adesea, egregorurile se opun unul altuia în lumile subtile ; anumiti clarvazatori vad aceste ciocniri de egregoruri si putin timp, dupa aceea, razboaiele izbucnesc pe pamânt între oameni... Trebuie, deci, ca acum întreaga omenire sa formeze egregorul porumbelului care aduce pacea.
Egregorul este o acumulare impersonală de info-energii, bune sau rele, care au aparţinut indivizilor, grupurilor de indivizi, societăţii, popoarelor, naţiilor, planetelor. Aceste info-energii acumulate se comportă ca nişte acumulatori-tampon din punct de vedere info-energetic, indivizii pot urca informaţie şi energie în egregor sau pot primi informaţie şi energie din egregor. Se creează astfel o interdependenţă, egregorul reprezintă şi de multe ori influenţează deciziile subtile ale indivizilor, nuanţa de bine sau rău etc.
Fiecare grupare, fiecare mişcare religioasă, politică, artistică, fiecare ţară, formează un “egregor”. Egregorul se comportă ca o fiinţă psihică emanată de o colectivitate, fiind format din gândurile, dorinţele, fluidele tuturor membrilor care au gânduri în comun.
Aici este desigur o problemă de liber arbitru şi de conectare voită. Conectarea unui individ sau a unei colectivităţi la un egregor se face printr-un gând-parolă care este chintesenţa egregorului, simbolul care caracterizează acel egregor. Fiecare egregor are culorile sale, formele sale particulare: pentru Franţa, cocoşul, pentru Rusia, ursul etc... Diferenţele existente între gândurile upload-ate de indivizi în egregor se reduce vectorial la componente în multivers; componentele care sunt identice într-un anume vers se adună întărind egregorul în acel vers în sensul sumei. Componentele antagonice într-un anume vers se anihilează vectorial; în timp este posibil ca egregorul să-şi schimbe sensul într-o anume zonă a realităţii (de exemplu pentru România, cu secole în urmă exista o ură puternică faţă de turci. Acum se manifestă o indiferenţă, poate chiar o vagă admiraţie).
Suma efectelor acţiunilor disparate ale unor entităţi individuale este o sumă aritmetică, în timp ce rezultanta acţiunilor unei colectivităţi sincronizate este un număr obţinut exponenţial (deci, mult mai mare). Pe acest fenomen se bazează obţinerea rapidă de egregori de către creatorii de secte religioase şi de către artiştii (formaţii) care organizează concerte şi spectacole.
Există şi egregori ai celulei sociale numită familie, care asigură continuitatea relaţiei între parteneri şi armonizarea acţiunilor lor la nivel subconştient. Acest egregor este creat de această legătură şi îi datorează ei existenţa. Reflectarea egregorului sau personificarea acestei legături este de obicei un amestec de aspecte subconştiente şi conştiente cu privire la felul în care fiecare dintre părţi simte despre cealaltă şi despre relaţia dintre ele. Egregorul este format în acest caz special din sentimentele subconştiente şi mai puţin din cele conştiente. Aceasta îi dă puterea pe care o are asupra părţilor implicate. Când apare o necesitate de schimbare, egregorul exercită negativ această putere, atunci când nu este recunoscută o schimbare în relaţie, când se rezistă ei sau se neagă acea schimbare. Pe de altă parte, egregorul exercită o putere pozitivă, de sprijin, atunci când schimbarea este recunoscută, acceptată şi ne ocupăm deschis şi sincer de ea.
Când ambele părţi sunt capabile de a recunoaşte egregorul şi vor să înveţe de la acesta, el poate deveni o unealtă spre a uşura schimbarea şi creşterea. El va revela ceea ce fiecare parte are nevoie să i se reveleze, pentru ca relaţia să înflorească şi pentru ca fiecare persoană să înflorească independent. Pentru a dizolva egregorul estenevoie de tăierea completă a oricărei legături mentale şi emoţionale. Cu alte cuvinte, este foarte greu de realizat. De obicei, egregorul se va schimba doar, în loc de a muri cu adevărat (iubirea se transformă în ură, nu în indiferenţă...).
Psihologic, egregorul este un lucru complex. Atât timp cât mai există o legătură emoţională, prin definiţie ceva nu s-a „terminat”.
Egregorii mari aparţinând unor religii „stinse” sau unor civilizaţii demult apuse rămân activi în univers o lungă perioadă de timp, ajutând la înţelegerea şi descoperirea elementelor acelei religii sau civilizaţii de către oamenii din viitor, folosindu-şi intuiţia mult mai mult decât raţiunea (descoperirea Troiei de către Schliemann, descoperirea civilizaţiei minoice etc).
Făcând o punte între teoria morfogenetică şi cele scrise mai sus despre egregor, se poate spune că egregorul este tocmai entitatea energetică a unui câmp morfic. La fel de bine se poate vorbi şi de “noţiunea” de demon sau diavol prezentă în scrierile religioase, entitate care nu este deloc materială ci poate fi oriunde şi oricum[1]. Nimic nu este anormal, chiar dacă aici e vorba de un câmp morfic de vibraţie joasă.
Clasificarea Egregorilor
Există trei feluri de egregori
-Egregori normali, obişnuiţi, al căror simbol este un concept abstract (idee, popor, partid, obicei, credinţă, etc). Aceştia sunt proprietate comună a celor care se conectează la egregor, cota de influenţă a fiecărui individ fiind direct proporţională cu puterea sa de concentrare şi timpul alocat gândurilor trimise spre egregor. Influenţa poate fi atât a individului asupra egregorului cât şi a egregorului asupra individului. Desigur în ecuaţie există şi o mărime quasi-constantă care este acumularea de info-energie a egregorului. La egregorii obişniuiţi această mărime quasi-statică este enormă faţă de capacitatea unui individ de a schimba gânduri cu egregorul. De aici rezultă că un individ oarecare, chiar dotat din punct de vedere al parametrilor info-energetici proprii, nu poate modifica semnificativ un egregor. Lucrurile stau un pic altfel când un grup de indivizi, organizaţi (eventual puternici info-energetic) efectuează transferuri sincronizate de info-energii cu egregorul. După cum se ştie, funcţia exponenţială asigură un randament foarte mare, fiind posibilă urnirea vectorului egregorului de către un grup sincronizat de Iniţiaţi. Pe acest fenomen îşi bazează acţiunea numeroase grupuri semi-închise, fie francmasonice, fie religioase. Secretomania care guvernează aceste grupuri de acţiune este dată pe de o parte de necesitatea menţinerii secrete a simbolului egregorului, pentru ca alte grupuri cu interese opuse să nu-l poată accesa eficient, şi pe de altă parte de necesitatea ca utilizatorii obişnuiţi ai egregorului să nu ştie că este posibil ca acesta să fie modificat în funcţie de interesele unui grup şi să aibă încredere că egregorul este doar suma gândurilor celor interesaţi de acel subiect.
-Egregori extraordinari, al căror simbol este o persoană vie sau o entitate. Aceştia sunt proprietatea cvasi-exclusivă a persoanei care este simbolul egregorului, egregorul fiind constituit din gândurile titularului şi din gândurile celor care se gândesc la el şi la acţiunile desfăşurate de el. În ceea ce priveşte upload-ul, şi la acest tip de egregor se aplică regulile generale, urcă info-energia în el toţi cei care se conectează la egregor în mod individual sau în mod sincronizat. Ţine de capacităţile şi de puterea de captaţie a titularului ca să-şi formeze egregorul prin acţiunea unor grupuri coordonate conduse foarte strict de titular atâta timp cât sunt concentrate şi conectate la egregor. Aceasta acţiune complicat de prezentat în scris se face foarte simplu de către artiştii care fac spectacole în sală sau pe stadion, cei prezenţi la aceste spectacole având de regulă o trăire intensă şi bine sincronizată, condusă în sensul dorit de artist. Aceşti utilizatori individuali pot avea apoi conexiuni individuale cu egregorul, dar, din cauza diferenţelor uriaşe dintre exponenţială şi suma simplă ei practic pot fi doar influenţaţi de egregor. Titularul egregorului fiind însă însuşi simbolul egregorului, are drepturi depline în a folosi acea energie acumulată şi în a-i schimba vectorii din multivers (asta doar dacă are şi ştiinţa necesară, ceea ce nu prea se întâmplă...).
-Există şi un tip intermediar de egregori, şi anume cei al căror titular este o colectivitate mică, unită de un ţel şi un simbol clar definit. Cel mai clar exemplu este cel al unei echipe de fotbal (deoarece jucătorii de fotbal nu prea ştiu parapsihologie avansată aceşti egregori se comportă ca egregori de tip1 când e vorba de titulari şi ca egregori de tip 2 când e vorba de utilizatori...).
Misiunea Personală şi Egregorii
Misiunea Personală are două părţi una karmică şi una divină, dată direct de Dumnezeu. Partea karmică a Misiunii Personale se dă entităţilor venite la Încarnare de la unul din cele două Consilii care răspund de Dreptate şi Echitate pe Planetă, Consiliul Atlantidei, (Consiliul celor mai benefice entităţi de pe Planetă, Entitatea Guvernatoare a Planetei) şi Consiliul Shambalei (consiliul întelepţilor Shamballei) (alcătuit din fiinţe care se află în stază, protejaţi energetic în zona Tibetului, şi din entităţi adăpostite în focuri veşnice, al cărui conducător este Lucifer). Aceste două Consilii nu colaborează deşi ascultă de acelaşi Tată –Dumnezeu Creatorul tuturor Văzutelor şi Nevăzutelor, Cunoscutelor şi Necunoscutelor– au fiecare propria interpretare a Legilor Divine, au fiecare propria viziune a celor ce se pertec în Lumea celor Vii, au fiecare propria Iniţiere şi propriile metode preferate de rezolvare a problemelor karmice. Atenţie, de aceste Consilii ţin persoane nu religii cu de-a valma! În ultima vreme Shamballa „a dat lovitura” cu musulmanii... Mai pot fi date Misiuni Personale speciale de catre Sfântul Duh (cazuri extreme, nu au mai fost de mii de ani), de Dumnezeu (tot foarte, foarte rare, nu au mai fost de câteva sute de ani) de Hristos şi de Lucifer (rare dar cei cu aptitudini deosebite le pot întâlni fără să caute „cu lumânarea”). Aceste Misiuni Personale speciale se simt, sunt persoane foarte, foarte puternice din punct de vedere spiritual şi au o influenţă la nivel de instincte asupra celor din jurul lor (e vorba de cei aflaţi cu mintea în „jurul” lor chiar dacă sunt la mii de kilometri distanţă). Cei doi conducători se vizitează când sunt probleme importante, între ei este o relaţie „rece” dar nu este un război adevărat. Între cele două Consilii este o situaţie de „război rece”
Cât sunt încarnaţi, oamenii nu pot trece din subordinea unui Consiliu în subordinea celuilalt decât în situaţii cu totul excepţionale, sub îndrumarea unui ghid spiritual puternic şi şcolit în domeniu. O iniţiere nu poate schimba această apartenenţă[2].
După ce devin entităţi, oamenii pot face această schimbare mult mai uşor, trecând de la un Consiliu la celalalt doar ajutaţi de un ghid spiritual şi având voinţa să facă această trecere. Cei veniţi cu Misiuni Personale direct de la şefi pot face mai greu această trecere, trebuie să aprobe amândoi conducătorii. Şi nu e uşor. Dar nici imposibil. Aprobările se dau de regulă când amândoi sunt convinşi din analiza vieţii subiectului că i se potriveşte mult mai bine stilul celuilalt de a rezolva problemele. E nevoie de un ghid spiritual care să aibă acces la ambele Consilii şi ca doritorul de schimbare săîşi fi îndeplinit Misiunea Personală primită de la unul din ei respectând regulile de la celălalt. Misiunea Personală trebuie să fie îndeplinită!!!. Ghidul spiritual care prezintă şi susţine schimbarea îşi riscă Misiunea Personală proprieşi, dacă e fiinţă, chiar viaţa.
Din toate cele spuse până acum se pot naşte, în fiecare om, multiple întrebări, de genul:
-Îmi pot creea egregor personal cu propriile mele gânduri despre mine?
Nu! Categoric nu! Egregorul personal se creează din gândurile celorlalţi despre tine.
Mulţi îşi irosesc cantităţi importante de info-energie în această capcană, crezând că rugăciunile şi meditaţiile înspre ei înşisi le creează o rezervă de Lumină folosibilă după moarte.
Prezervarea trupului prin mumificare artificială ajută la uşurarea traiului în Ierarhia Luminii?
Nu! Ajută doar atât cât îi face pe cei ce văd acel trup să se gândească la tine. Adică tot atât ca şi un portret bun (tablou, basorelief, fotografie etc)
Ca entitate ce să fac dacă rămân fără info-energieşi nici egregori personali nu am?
Te rogi la Titulari de Egregori personali uriaşi să-ţi dea şi ţie o fărâmă de Lumină. Dar cel mai bine la Sfânta Treime sau Hristos.
După ce urcă sus, trecând prin Portalul de Lumină, unei entităţi îi mai foloseşte Lumina pe care i-o dăm (de exemplu s-a Înălţat în a 42 zi dar mai primeşte Lumină şi după zeci de ani deoarece s-a descoperit că a fost un poet Mare, şi abia în acest târziu ne aducem aminte că a trait şi el pe acest pământ – cazul Eminescu)?
Da, Entitatea va putea folosi acea info-energie.
Cum facem cel mai eficient pomana, aşa ca entităţii să-i fie cel mai folositor?
Dacă medităm cu scopul clar de a-i da Lumină acele entităţi. De asemenea dacă ne rugăm ca Sfânta Treime (sau o altă Entitate Noesică Conceptual Benefică) să-i dea Lumină acelei Entităţi şi să îi fie iertate păcatele. Se fac cruci mari de curăţare şi se stă cu palmele şi picioarele depărtate cât timp spunem mantra/rugăciunea cu scopul de a-i da info-energie acelei Entităţi. [obs. Nu permitem sub nici un motiv entităţii să se lege cu coardă de noi.]
[1] Moliftele Sf. Vasile cel Mare cuprind o trecere în revistă a formelor de existenţă posibilă şi a formelor posibile de manifestare.
[2] O Entitate Conceptual Malefică va rămâne malefică oricâte iniţieri “în Lumină” ar avea. Mai mult decât o amplificare a puterii acesteia nu se poate obţine...Soluţia stă doar la îndemâna fiinţei care, folosindu-se de Liberul Arbitru, să caute un alt drum, dar oare câţi renunţă la avantaje?
Daniel-Dumitru Darie
Răspunde cu citat
Marcaje