Sfatul Bătrânilor - 42 - B.P. HAŞDEU - SIC COGITO

Sfatul Bătrânilor - 42 - B.P. HAŞDEU - SIC COGITO
SIC COGITO
Da! Insă când vrei să scrii de Dumnezeu si de Suflet, când cauţi a lamuri legămantul între cei plecaţi deja şi cei rămasi încă, o! atunci cei fără suflet şi fără Dumnezeu, cei cu Nana îţi arată dinţii şi îţi cer titluri...

Deci să le dau şi eu pe ale mele.

Dar ce să le spui? Să le spui că-s profesor de universitate? Nu-i mare treabă! Câti profesori universitari în Europa întreagă nu sunt ca un fel de imperceptibili microbi, prin care ofticează şi studiul şi studentul ! Să le spui că sunt membru al Academiei şi chiar al mai multor Academii ? Iarăşi nu-i mare treabă ! Toate Academiile din lume, dacă le iei cu toptanul, stau pe loc şi nu vor să se mişte; iar luate în amanunt, ele adapostesc, veşnic în sanul lor multe venerabile mustre de rugină intelectuală puse la păstrare de vremea rea. Să le spui că muncesc fără întrerupere de treizeci şi mai bine de ani la ogorul ştiinţei şi al literaturii ? Că am dat la lumină vre-o douăzeci şi atatea volume? Că am fost mult lăudat de cutare şi cutare, şi înca cutare ? Că am fost de atatea ori premiat ? Că ... tot nu-i mare treabă ! O munca oricat de îndelungată poate să fie stearpă sau mincinoasă ; volumele, oricât de numeroase, pot fi un nămol de secaturi, fără trai, după gustul momentului; laudele cât de zgomotoase pot fi cerşite, mijlocite sau cumpătate, premiile pot fi cârdăşia.

Ce să le spui dară ?
Voi zice numai atata că :

În istorie, în filologie, în orice sferă a cunoştinţei, eu am fost totdeauna sceptic, respingând autoritarismul de sus ca şi popularitatea de jos şi croindu-mi pretutindenea SINGUR , prin PROPRIILE mele cercetari după izvoare, o CALE NOUĂ, BUNĂ sau rea, cum mă TĂIA CAPUL, dar din INIMĂ CURATĂ, fără FRICĂ de nimeni, fără FOLOS personal, fără FĂŢĂRNICIE, fără RECLAMĂ.

B.P. HAŞDEU - SIC COGITO