Sufletul Neamului Românesc şi Egregorul subtil colectiv
Sufletul Neamului Românesc şi Egregorul subtil colectiv
„Sunt suflet din sufletul neamului meu”, G. Coșbuc.
…Părintele Kalinic și Codrin se aflau la mânăstire, în biserica cea nouă, de la stradă. Codrin știa că se apropie momentul să plece. Părintele îi vorbise de harta sacră a dacilor, pe baza căreia urma să efectueze un pelerinaj la cele mai vechi biserici rupestre din țară.
– Prin ce sunt ele atât de speciale?, întrebă Codrin.
– Află, dragul meu, că ele sunt așezate pe vechile triunghiuri energetice ale țării, adică pe anumite puncte-focar care au o încărcătură subtil energetică deosebită. Ele îţi permit trezirea și amplificarea gradată a părții celei mai sensibile din ființa ta: sufletul tău, scânteia ta divină nemuritoare. Pornind de la acest aspect important, vei fi apoi în legătură permanentă cu Sufletul Neamului Românesc. Mănăstirile rupestre sunt o parte din rețeaua Kogayonului, sunt centre subtil energetice purificatoare, conectate la biocâmpul planetei noastre și cu adânci rădăcini în tradiția spirituală românească. Aceste ansambluri rupestre încărcate de Marii Preoți daci sunt periodic vizitate de acei oameni aflați în căutarea sacrului, în căutarea unei spiritualități autentice. Ei își caută rădăcinile, sunt acei oameni care răspund la chemarea Sufletului neamului lor.
„La fel cum am simțit şi eu chemarea Sfinxului”, îşi zise în gând Codrin.Părintele Kalinic continuă:
– În tradiția esoterică este cunoscut faptul că fiecare popor are propriul său Suflet sau Egregor. Acesta apare încă de la nașterea unei colectivități și se manifestă ca un gigantic corp psihic creat de gândurile, emoțiile, dorințele, înclinațiile și sentimentele cele mai intense ale oamenilor care au trăit în acel spațiu de-a lungul mileniilor. Egregorul mai e numit și „suflet colectiv”. Deși noțiunea de „egregor subtil”încă nu este acceptată de cei sceptici, oamenii sunt mereu în relație cu diferiți egregori.
Egregorul este o formă-gând care se adaptează la orice situație. Se subdivizează și se extinde pe domenii vaste, cuprinzând teritorii mari, chiar întreaga planetă. Toate grupurile etnice, fără excepție, comunitățile și chiar națiunile au fiecare un egregor al lor. Aceste mase de oameni sunt influențate prin subtilele procese de rezonanță și empatie, cel mai adesea neconștientizate (Freud îl numea „inconștient colectiv”). Bucureștenii se poartă într-un fel, moldovenii într-un fel, clujenii într-un fel, iar craiovenii într-alt fel, în funcție de ceea ce s-a acumulat în egregorul zonal.
Să luăm, de exemplu, egregorul celor căsătoriți: este sinteza tuturor raporturilor care au avut loc între două ființe căsătorite. Va atrage un transfer de informații, impulsuri, stări pe care le-au trăit cei căsătoriți și trebuie să recunoaștem că relația acestor cupluri căsătorite se cam deteriorează în timp, manifestându-se starea de posesivitate: „Ești al meu… ești a mea”, uitându-se că pe primul loc Îl poți pune doar pe Dumnezeu. Bineînțeles că nu vom evita acum căsătoria, dar vom fi mult mai atenți, pentru a nu fi paralizați de energia egregorului celor căsătoriți.
Un alt exemplu: o persoană nimerește într-un orășel în care sunt foarte multe vicii. Ființele care nu sunt destul de puternice vor dezvolta același gen de viciu ca și cei de acolo. Scapă doar cel care este o ființă lucidă și cu o orientare foarte spirituală, altfel ea este la discreția acestor influențe care aparțin de egregorul acelei zone. Oamenii, de obicei, simt aceste influențe subtile și nu rămân, dar cel care se încăpățânează poate fi preluat de aceste forțe și devine la fel ca ceilalți. El se va afla acum ca într-un fel de îmbăiere în aceste energii joase și se va schimba pe nesimțite, iar atunci când se va întoarce, ceilalți nu-l vor mai recunoaște. Nici cel în cauză nu își va da seama de schimbarea care s-a produs în el, pentru că intervine acest proces de uitare.
Un alt exemplu: dacă vom sta întinși la soare pe o plajă goală, următoarele persoane care vor veni se vor așeza în apropierea celui care a venit primul. Nimeni nu poate să scape de influența egregorurilor, cu excepția ființelor eliberate. Chiar și un grup de prieteni creează egregorul lor. Marii înţelepţii spun că forța unui ansamblu este cu mult mai mare decât suma părților care alcătuiesc acel grup, luate în calcul separat. Ideea-forță sau nucleul esențial al unui egregor este ideea comună a două sau mai multe ființe care se adună pentru a realiza ceva împreună. Această idee este îmbunătățită cu energia astrală pe care o emană acele ființe. Astfel, egregorul are doar un nucleu mental astral, nu are un suflet, un Sine Divin.
Animalele nu au un egregor colectiv, ci un suflet colectiv, fiindcă animalele nu au conștiință superioară ca a omului. Atunci când evoluează și se încarnează pentru prima dată ca om, animalele primesc și ele Sine Divin. Există cazuri foarte rare, dar există, când un animal, datorită felului deosebit, plin de iubire și dăruire în care s-a comportat, să dobândescă un suflet individual. Dintre aceste animale evoluate, numai caii, câinii, delfinii și elefanții pot avea aceste calități asemenea unei ființe umane. La ora actuală mulți oameni au de învățat din modul de a iubi al acestor animale.
Egregorul religios
Egregorul, care reprezintă o concretizare astrală a sentimentului religios, și care este prezent într-o măsură mai mare sau mai mică în oricare ființă umană, există încă din cele mai vechi timpuri ale umanității și poate fi considerat un arhetip universal. De-a lungul istoriei el s-a manifestat sub diferite forme. La început, oamenii primitivi apărau forțele celor patru elemente care sunt prezente în natură, respectiv apa, focul, pământul, aerul, și de asemenea, Soarele și Luna.
Treptat, pe măsură ce au început să apară diferențele din ce în ce mai evidente dintre un grup etnic și un altul, credințele oamenilor s-au intensificat. Acest proces s-a dezvoltat fără încetare, până la apariția marilor religii monoteiste, la care în prezent aderă miliarde de oameni. Toate formele de egregori religioși creați de ființele umane până în momentul actual sunt, în grade diferite, reflexii ale egregorului inițial arhetipal al egregorului religios.
Pe măsură ce conștiința umanității se va dezvolta și va evolua din ce în ce mai mult, ea va ajunge să perceapă sentimentul religios în dimensiunile sale profunde, apropiindu-se astfel de realitatea spirituală a acestei caracteristici fundamentale a oricărei ființe umane. Ne apropiem cu paşi mari de epoca viitoare a umanității (Epoca de Aur), când teama și sentimentul înstrăinării de ceilalți vor fi înlocuite cu starea de încredere și când se va dezvolta o conștiință unitară a umanității, impregnată puternic de forța iubirii detașate și necondiționate, iar sentimentul religios va fi eliberat de tendințele separatiste, și mai ales de dogmatism.
Această percepție luminoasă, unificatoare a Realității Divine Supreme este însă mult diferită de cea vehiculată de majoritatea preoților și oficianților din diferitele religii și culte religioase, și tocmai de aceea, în prezent sunt foarte puține ființe umane cu adevărat înțelepte, cu un nivel de conștiință suficient de elevat, care să poată gândi și trăi în spiritul unei acceptări pline de înțelegere și dragoste a tuturor curentelor religioase autentice care există la ora actuală și manifestă o credință în Dumnezeu.
Altarul acestor ființe umane înțelepte constituie și el la rândul lui un egregor spiritualizant, dar din păcate, acesta nu are deocamdată suficientă forță pentru a se implementa cu adevărat în viziunea oamenilor obișnuiți. Există adevărați deschizători de drumuri în această direcție, iar la ora actuală Dalai Lama poate fi considerat unul dintre conducătorii acestui egregor spiritual aflat în formare. Termenul „religie ” provine din latinescul „religere” care înseamnă „a relega”.
Prin urmare, a unifica o conștiință individuală în Conștiința Divină Supremă, Dumnezeu Tatăl, și a unifica oamenii între ei reprezintă elementul cheie sau tendința unificatoare de bază a aspectului religios. Prin urmare, religia, așa cum a fost și mai este încă înțeleasă, nu poate continua la nesfârșit să separe oamenii între ei, sub pretextul unor dogme, ci ea trebuie din contră, să îi unească prin forța iubirii, chiar dacă de-a lungul istoriei, factorii care se opun evoluției s-au străduit să deturneze egregorii religioși de la sensul lor originar. Din păcate, aceste forțe involutive și-au pus o amprentă foarte puternică asupra mentalității oamenilor, care odată intrați în egregorul religios sunt înclinați mai degrabă să urmeze calea separativității și a fricii decât cea a înțelegerii, a încrederii și a iubirii.
Prima opțiune nu cere niciun efort special, și niciun control asupra propriei noastre firi. Cea de a doua, dimpotrivă, necesită efortul de a-i înțelege și de a-i accepta cu iubire pe ceilalți, chiar dacă aparțin unui alt egregor religios. Acest filon autentic al iubirii universale reprezintă forța unificatoare care va crea nucleul menit să inducă în viitor în conștiința umanității sentimentul religios autentic. Deși sunt încă operativi, mulți dintre egregorii diferitelor curente religioase tind să-și diminueze forța și vor dispărea odată cu trecerea timpului. Acest proces este în curs de desfășurare și poate fi remarcat cu ușurință, atunci când sesizăm că într-adevăr, din ce în ce mai multe ființe umane însuflețite de o aspirație spirituală autentică urmăresc în momentul de față să realizeze o relație cât mai directă, lăuntrică și intimă cu Dumnezeu, regăsindu-L în adâncimile tainice ale propriei lor ființe.
Credința dogmatică ce are o reprezentare figurativă, personală, și care se află undeva în ceruri nu mai poate satisface aspirația omului contemporan, de a-L cunoaște cu adevărat și în mod direct pe Dumnezeu Tatăl. Odată cu transformările spirituale care se vor produce în conștiința umanității, ideea despre Dumnezeu nu va mai fi în niciun fel restrictivă, și nu va mai fi necesar să mai existe ființe așa-zis „privilegiate”, cu alte cuvinte preoți și oficianți care să se considere intermediari sau mijlocitori absolut necesari în comunicarea omului cu Dumnezeu, deoarece această legătură se va stabili într-un mod nemijlocit între ființa umană și propria sa scânteie divină,
Sinele Suprem Nemuritor Atman
Sentimentul religios nu va mai fi supus dogmelor și regulilor aberante care l-au închis pe om într-un sistem limitator, în care forța iubirii este adeseori ignorată. În forma lor actuală, mulți dintre egregorii religioși au intrat în faza de îmbătrânire și se află la crepusculul existenței lor. Această stare de senectute este datorată unui proces natural. Vine un moment când orice egregor trebuie să-și înceteze existența, pentru a-i permite formei-gând care îl vehiculează să dispară sau să se transforme într-un mod creator.
Foarte mulți dintre egregorii religioși existenți în prezent nu mai au posibilitatea să evolueze. Fără o transformare spirituală, gândirea religioasă tinde să se stingă, și în acest caz nimic nu va putea stopa acest mecanism. Totuși, trebuie să precizăm că atunci când vorbim despre decadența egregorilor religioși ne referim numai la sistemele religioase și la diversele teologii dogmatice. Învățătura divină a lui Iisus Hristos, care ne permite să percepem prin forța iubirii lumina dumnezeiască, învățăturile lui Buddha, a lui Krishna, a lui Mahomed, care sunt de o profundă inspirație divină, nu sunt supuse nici într-un caz degradării, pentru că ele au reprezentat, reprezintă și vor reprezenta adevăruri eterne, precum și veritabile teofanii sau realități ale prezenței divine a lui Dumnezeu Tatăl. Bogățiile spirituale pe care aceste ființe divine le-au revelat umanității rămân inestimabile și vor dăinui în eternitate.
Dacă în decursul veacurilor anterioare omul a simțit nevoia să se încadreze neapărat în niște instituții absolutiste în scopul de a se apropia pe cât posibil de sursa misterului divin, în perioada actuală există totuși create premisele ca umanitatea să integreze mult mai direct conținutul revelațiilor divine făcute de către marii înțelepți ai acestei planete și să trăiască astfel în mod intim adevărul acestor mesaje divine eterne.
Astfel, în tăcerea sfântă a templului său interior, omul va aprofunda mereu și mereu sentimentul înălțător al sacralității, nemaiavând nevoie de un cadru rigid, sacramental pentru a ajunge la realitatea divină a Sinelui său Suprem Nemuritor Atman sau a Inimii Absolute şi Imaculate a lui Dumnezeu Tatăl. Credințele dogmatice, spre deosebire de credința veritabilă în realitatea dumnezeiască supremă a ființei noastre, în Sinele Suprem Nemuritor Atman, nu sunt altceva decât percepții mentale limitate sau reflectări deformate sau parțiale ale unui Adevăr Divin, interpretate însă greșit, și adeseori aplicate într-un mod eronat. Credința adevărată ne deschide întotdeauna ființa către dimensiuni mult mai profunde ale sensului existenței, eliberându-ne de lanțul atașamentelor și condiționărilor, în timp ce credința dogmatică este alienantă și sclerozantă pentru psihicul uman.
Acestea din urmă favorizează apariția unor egregori care, în scopul de a se întreține, nu fac altceva decât să pună bariere și ziduri în interiorul cărora ființa umană este constrânsă să-și construiască un univers îngust, și prin aceasta ea se îndepărtează de Dumnezeu Tatăl.
Neavând posibilitatea de a accede la sursa sa lăuntrică divină, o asemenea ființă umană mutilată spiritual privește totul prin prisma egregorului religios cu care ea se identifică. Treptat, ea pierde simțul realității și nu mai este capabilă să cuprindă în sfera conștiinței sale decât fenomenele și aspectele pe care egregorul său religios le acceptă, acordându-le valoare absolută. De obicei, o ființă a cărui suflet se pietrifică datorită unei credințe dogmatice, întipărită foarte adânc în realitatea subtilă a egregorului religios din care face parte, capătă un caracter sectar, și nu mai acceptă ideile și viziunile celorlalți despre Dumnezeu și despre lume.
Un egregor care se identifică cu o asemenea credință dogmatică păstrează întipărită amprenta acestei atitudini pline de bigotism, care devine atunci vehiculul lui. În această situație egregorul nu mai poate evolua într-un mod creator, ci se rigidizează. Acest tip de egregor are un caracter dominator, considerând orice pierdere a influenței pe care o are asupra persoanelor care le are sub tutelă, precum și orice contestare a principiilor lui, drept un mare eșec. În general, acești egregori preferă să se mențină mai degrabă într-o atitudine de refuz, decât să accepte transformarea. Credințele dogmatice sunt fluxul imaginației sterile a fluctuărilor emoționale, precum și a limitărilor intelectuale și spirituale ale teologilor. Din acest motiv, aproape întotdeauna, idealurile autentice ale reformatorilor spirituali au fost respinse sau adeseori au fost reformate de continuatorii acestora.
Acum să revenim la egregorul subtil al neamului românesc, zise Părintele Kalinic. Prin puterea empatică a celui care participă la acest proces subtil de comuniune cu Sufletul neamului, se creează o energie de conștiință ce unifică întreaga experiență individuală cu gigantica energie a egregorului tuturor românilor. Iubirea, această energie fundamentală, este cea care permite atât unificarea cu egregorul unui neam, cât și cu Dumnezeu Tatăl. Reaminteşte-ţi, Codrin, că pe aceste meleaguri au trăit nu mai puțin de 70.000 de zei. De la acest nivel te poţi raporta la valoarea neasemuită a acestui Suflet strămoşesc.– Și care este ideea-forță a acestui egregor uriaș?Părintelui Kalinic îi plăcu întrebarea, căci chipul lui se lumină și mai mult.
– Ideea-forță a egregorului spiritual al Sufletului Neamului Românesc este:
„Sunt în permanență în comuniune cu Dumnezeu Tatăl.”……extras din Sufletul Neamului Românesc Legenda nemuritorilor din Valea Dunării Primus Getarum et Europae Legislator
Z A L M O X I S
Răspunde cu citat
Marcaje