Lumea subterană de sub Insula Mare a Brăilei. Poarta paranormală descoperită în comun

[latan.elena]

[latan.elena]

Fain & Simplu cu Mihai Morar

[latan.elena]

Lavinia Barlogeanu este una dintre personalitatile cele mai complexe din peisajul cultural contemporan. Psihoterapeut de orientare psihanalitica, profesor universitar la Facultatea de Psihologie si Stiinte ale Educatiei din cadrul Universitatii din Bucuresti, cu studii postdoctorale la Sorbona si la Université Paris 5 „René Descartes”, cercetator asociat la CNRS (Franta), cu formari in psihotraumatologie multigenerationala, terapie psihanalitica si psihologie transpersonala, ea este autoarea unor consistente volume, precum Jung indragostit de suflet (2013), Diavolul in viziuni, povesti si vise (2014), ce exploreaza teme fundamentale ale culturii universale, dar si a unor romane originale si hipnotice, precum Nodurile lunii, Arhetonul (2012), Acolo (2014), in care se impletesc organic literatura, psihanaliza, mitologia si actualitatea imediata.


Labirintul - între fascinație și spaima de anihilare [fragment Lavinia Bârlogeanu - Rătăciți în Labirint]




Maître des Cassoni Campana – La légende crétoise en quatre compositions (detaliul labirintului), datată 1500-1525.
Arhetipul captivității exprimat prin mitologemul Labirintului evocă experiența de a fi încapsulați în propriile noastre limite, în propria închisoare, de a fi la discreția obiectului hibrid din interior. Pierdem astfel contactul cu noi înşine, în bântuirea continuă a obiectului bizar, în hărțuirea, disprețul, denigrarea practicate de acest obiect atât de puternic, din cauză că e susținut de forța unui arhetip. Cred că metafora „umbrei care cade peste eu”, sărăcindu-l, pe care o foloseşte Freud pentru a explica melancolia, este foarte utilă şi pentru a ne reprezenta modul în care obiectul-Nemesis cade asupra eului cu umbra lui anumană, felul în care acest teribil obiect sărăceşte eul de el însuşi, până la punctul în care îl poate ocupa în întregime. În acest caz este foarte dificil să recunoaştem cine suntem cu adevărat, pentru că eul este subjugat de umbra lui arhaică, mitologică, este posedat de această umbră, se comportă omnipotent, aidoma ei, sau e înghițit de ea şi devine neputincios, inapt, incapabil, retras.

În situația cea mai fericită, atunci când obiectul combinat este benign (netraumatic), el dă un impuls dezvoltării şi provoacă ieşirea din Labirint, facilitând astfel o funcționare psihică mai adecvată, în acord cu sinele autentic.
În realitate, cu toții experimentăm Labirintul, pentru că ne mână din străfundurile psychei nevoia reîntoarcerii în casa mitică, în pântecul matern, pentru a confrunta monstrul pe care l-am ascuns acolo, pentru a pune capăt sacrificiilor pe care le facem ca să îl satisfacem pe el, pentru a ne elibera de sub puterea lui. Acesta este înțelesul mitopoetic al individuării. Confruntarea, recuperarea proiecțiilor care ne aparțin şi separarea lor de cele care sunt străine sinelui reprezintă strădania cea mai semnificativă a unui om în căutarea de a fi el însuşi, de a fi autentic. Numai că, vorbind despre Labirint, e esențial să înțelegem că proiecțiile generate din acest spațiu de funcționare psihică sunt potențate de conținuturi arhetipale, sunt obiecte bizare într-o căutare neobosită de a fi recunoscute, transformate, umanizate, personalizate.
Dificultatea ieşirii din Labirint şi eşecurile tentativelor de eliberare au legătură cu ambivalența caracteristică registrului de funcționare paranoid-schizoid în general. Mi se pare important să dezvolt problema ambivalenței extreme specifică acestui mod de a trăi viața şi să evoc modul în care bizareria labirintică, posedantă şi numinoasă, absoarbe pacientul, îl capturează, îl înghite şi, în acelaşi timp, amenință în mod sinistru viața lui. Înfricoşător şi fascinant deopotrivă, Labirintul capturează subiectul, provoacă confuzie până în punctul la care va fi imposibilă distincția între sine şi teritoriul anihilant al captivității. Aşa devine Labirintul vital pentru supraviețuire, din cauza pierderii subiectului fascinat şi posedat în el, dar şi periculos, din cauza amenințării cu pierderea de sine totală.E important să reținem că fascinația este apărarea ultimă împotriva absorbirii totale de către obiectul bizar, persecutorul interior.

Termenul de fascinație, aşa cum îl folosesc în acest context, este efectiv epurat de aura romantică cu care ne-am obişnuit să-l învăluim în limbajul comun. Obiectul care înghite nu este unul al admirației noastre, nu este unul care ne îmbogățeşte. Dimpotrivă, este unul paralizant, este periculos şi violent, o amenințare extremă la adresa sinelui. Din cauză că este acaparator, nu mai lasă niciun spațiu disponibil pentru altceva, decât a-tot-puternicia lui.

Senzația de vrăjire descrie cât se poate de fidel subjugarea magică şi bântuirea continuă a subiectului de către obiectul bizar, luarea lui în posesie. Este important să observăm că subiectul nu se pierde cu totul în obiect, mai rămâne o mică parte din el care sesizează tragedia şi riscul pierderii totale, neputința şi teroarea anihilării. Labirintul are puterea de a de-subiectiviza, de a submina pacientul. Când cineva lansează un strigăt de disperare spunând: „Mă simt desființat!” se referă la un astfel de fenomen, la o astfel de putere a obiectului bizar şi obstructiv, care face ca toate celelalte obiecte interne să dispară: Labirintul devine exclusiv, acaparant, gonflat, nu mai îngăduie spațiu disponibil pentru subiect, el se va înfunda tot mai mult în Labirint şi se va putea proteja tot mai puțin de el. Această stare de paralizie descrie, cred eu, foarte precis situația „orfanilor Realului”.
Când orfanul Realului e aflat cu totul în posesia şi sub vraja Labirintului, funcționarea mentală diferențiată dispare, subiectivitatea orfanului Realului e redusă până în punctul dincolo de care se pierde. Orfanul ajunge în puterea şi sub controlul Labirintului. Paralel cu acest fenomen de creştere a posesiei şi a intensificării atenției, dispare afectul, exact ca în situația uşor de imaginat în care un prădător pândeşte prada.

Fascinația posedantă are caracter disociativ: ea va cliva atenția, care atinge nivelul maxim, de afectul care îngheață. Astfel dinamica psihică îngheață, totul se blochează: atenția chiar dacă e maximă, sau tocmai din acest motiv, devine sterilă, afectul e nul, ca în cazul prăzii care se oferă fără nicio împotrivire devoratorului, de parcă este deja moartă. De fapt, la un anumit nivel, e deja moartă. Un astfel de blocaj anulează polii afectului. Dacă ar fi să reiau metafora prăzii şi a prădătorului, aş spune că prada este fascinată, atrasă, magnetizată de forța prădătorului, pe de o parte, iar, pe de altă parte, se retrage terifiată din fața lui. Această intensă pasiune, observabilă prin fenomenele de identificare proiectivă care se produc între subiecți aflați în relație de dependență, va anula cei doi poli ai afectului: atracția şi repulsia. „Orfanul Realului” mereu merge spre şi se fereşte de Labirint, e mereu între dorința de a fi protejat de Labirint şi anxietatea de a fi anihilat de Labirint, acest unic şi exclusiv obiect bizar. Ieşirea din fascinație va readuce violența ambivalenței extreme care a fost disociată.



Rataciti in Labirint este o carte vie si provocatoare, bogata in informatii clinice si studii de caz, care ne arata ca miturile nu sunt doar povesti invechite, ci teme semnificative ale vietii umane. Ele ne ofera cai de acces catre transcendenta si modele de viata, dezvaluind tipare psihice care pot fi intelese si folosite in procesul de vindecare.
Cu o abordare hermeneutica a traumei, Lavinia Barlogeanu ne readuce atentia asupra unor personaje precum, Oedip, Tezeu, Ariadna, Fedra, Icar, Perseu, Procust, Eros si Psyche, Dionysos, Orfeu, dar si catre naratiuni biblice precum povestea lui Iacob si cea a lui Iona, Don Juan sau Faust. Autoarea recurge la tema Labirintului pentru a genera o nuantare si o rafinare a unor concepte din psihanaliza, precum omnipotenta, narcisism, negare, retragere, proiectie, identificare proiectiva, disociere, trauma, manie, depresie etc


Descriere

„Preocupata de relevanta psihanalitica a temelor mitologice, Lavinia Barlogeanu ofera, in volumul de fata, o harta complexa a psihicului uman, recitind si reinterpretand cateva dintre cele mai cunoscute mituri antice. In stilul ei inconfundabil, dens si erudit, ne propune o revizitare a miturilor Greciei Antice, dar si a naratiunilor biblice si a literaturii mondiale, cu scopul articularii unei viziuni diferite a traumelor profunde.”

Rataciti in Labirint este o carte despre bataliile pe care fiecare dintre noi le poarta cu sine insusi, cu trecutul sau, dar si cu proiectiile despre sine, care il/o impiedica sa traiasca in prezent. Unul dintre principalele merite ale Laviniei Barlogeanu este acela de a fi elaborat o veritabila hermeneutica a traumei individuale, din lectura careia au de castigat nu doar specialistii, ci orice cititor interesat de mecanismele inconstientului, de modul in care nasterea, copilaria si atitudinea celor foarte apropiati ne modeleaza destinul, identitatea si imaginea de sine.”

Carmen Musat - Prof. univ. dr., critic literar,
redactor-sef al revistei Observator Cultural

„Lavinia Barlogeanu este, probabil, singura autoare din spatiul cultural romanesc actual care poate oferi o pledoarie indelung asteptata, unica, cea legata de unificarea teoriilor psihanalitice despre om, despre mintea si simtirea sa, despre suferinta si vindecare. [...] Autoarea aduce intr-un acelasi discurs de reintregire nume fundamentale ca Bion, Freud, Jung, Winnicott, Grotstein, Kalsched. Un astfel de demers are ca efect important vindecarea, la psihoterapeuti, a traumelor de apartenenta la scoli diferite, aflate in conflict sau care se neglijeaza reciproc.”

Corneliu Irimia - Lector univ. dr., psihanalist

CUPRINSMULTUMIRI 9
IN LOC DE CUVANT-INAINTE
DESPRE POTENTIALUL TERAPEUTIC AL MITURILOR 11
PREFATA 15
ARGUMENT 19
Bion si interpretii lui 26
Deschiderea spre mitologie 29
Cine viseaza in noi? 31
Spirit, misticism si psihanaliza 36
Despre etica si psihanaliza 37
01. MARETIA SI MISTERUL INCONSTIENTULUI: INTRE BANTUIRE SI
MANTUIRE. VIATA SI TERAPIA CA ALFA-BET(A)-IZARE A LUI „O” 39
1.1. Despre inconstient astazi... 40
1.2. Intuitia psihanalitica bioniana: conicidenta
imagine-concept 47
1.3. Misticism si credinta in perspectiva psihanalitica 52
1.4. Bantuire si mantuire in viziune bioniana 61
1.5. Prescriptii tehnice 64
02. LABIRINTUL: MIT SI FENOMENOLOGIE PSIHICA 69
2.1. Mitul labirintului 69
2.2. Simboluri psihanalitice in mitul Labirintului 70
2.3. Despre importanta Labirintului in psihanaliza 77
2.4. Tehnica psihanalitica si Labirintul 88
2.5. Accidente de parcurs ale scenariului de dezvoltare
arhetipala Labirint/Minotaur 99
2.6. Consideratii terapeutice 102
2.7. Labirintul intre fascinatie si spaima de anihilare 111
2.8. Consideratii finale la tema Labirintului 121
03. IESIREA DIN LABIRINT (1): EXALTAREA SI ELEVAREA.
PERSPECTIVE MITOLOGICE SI TERAPEUTICE 123
3.1. Dinamica exaltare–prabusire: mitul lui Icar 130
3.2. Perseu – Eroul 152
3.3. Rezumat 158
04. IESIREA DIN LABIRINT (2): PLICTISEALA SI BANALIZAREA.
MITOLOGIA SI FENOMENOLOGIA PSIHICA A PERVERSIUNII 161
4.1. Procust sau banalizarea conventionala 165
4.2. Dionysos si banalizarea dionisiaca 171
4.3. Banalizarea titanesca 223
05. INCONSTIENTUL: LIMBA VIE SI CHIPUL SPIRITULUI 249
5.1 „O” sau despre spirit si absolut in psihanaliza 254
5.2. Despre pozitia transcendenta 255
5.3. Iesirea din Labirint: mitul hristic 258
5.4. Prezentare de caz: Papadia 263
5.5. Nu mai vreau un cer fara scara! (fragment) 284
5.6. Rezumat 314
06. CONSTELARI ALE ANGOASEI IN GRUPURILE TERAPEUTICE 319
6.1. Consideratii generale 319
6.2. Constelatia psihanalitica: scurta istorie si fundamentare teoretica 323
6.3. Fragmente din constelatii psihanalitice 337
6.4. Rezumat 350
IN FINAL, CATEVA REFLECTII 353
BIBLIOGRAFIE SELECTIVA 359