Bătălia de la Chilia (23 – 26 ianuarie 1465)





Bătălia pentru cucerirea cetăţii Chilia (23 – 26 ianuarie 1465). Conflict între moldoveni şi munteni pentru Chilia. După o încercare eşuată de cucerire a Chiliei, domnul Moldovei Ştefan cel Mare (1457 – 1504), cu asentimentul Poloniei, căreia i-a promis ajutor militar în conflictul cu cavalerii teutoni, a organizat un nou atac.
Prin înlocuirea lui Vlad Ţepeş (1448, 1456 – 1462, 1476) cu Radu cel Frumos (1462 – 1475), cetatea maritimă a fost cedată de regele Ungariei, Mathias Corvin (1458 – 1490), acestuia din urmă, după o înţelegere cu Mehmed II (1444 – 1446, 1451 – 1481), care o include în sfera de influenţă otomană (Eugen Denize).
Importanţa Chiliei şi a Cetăţii Albe pentru Imperiul Otoman este apreciată de un contemporan, care atribuie sultanului următoarele cuvinte: „Atâta vreme cât Chilia şi Cetatea Albă le ţin şi le stăpânesc românii, iar ungurii Belgradul sârbesc, noi nu putem avea nici o biruinţă” (Constantin de Ostroviţa).
Urmând exemplul lui Alexandru cel Bun (1430 – 1432), domnul Moldovei hotărăşte reincluderea cetăţii în circuitul comercial propriu: „Vă leatul 6873 [1465] meseţa ghenarie 23, aducându Ştefan vodă multă oaste de ţară, vrându să răscumpere cetăţile carile le luase păgânii de la alţi domni, pogorât-au cu toată puiterea sa spre cetatea Chiliei” (Grigore Ureche). Mizând şi pe faptul că regele maghiar nu putea interveni în favoarea lui Radu, deoarece era ocupat în Bosnia cu otomanii şi se afla în conflict cu împăratul german Frederic III (1452 – 1493), Ştefan ajunge sub zidurile cetăţii, la 23 ianuarie 1465 şi face ultimele pregătiri.
Noaptea, reuşeşte să pătrundă în cetate printr-o poartă lăsată deschisă (Jan Długosz) şi începe atacul, susţinut de un masiv bombardament: „vineri dimineaţă au lovit şi au început să bată cetatea Chiliei. Şi aşa au bătut toată ziua şi s-au luptat până seara. Iar sâmbătă s-a predat cetatea şi a intrat Ştefan voievod în cetate, cu voia lui Dumnezeu” (Cronicile slavo-române).
În următoarele trei zile a organizat aşezarea, impunând la conducerea ei pe pârcălabii Isaia şi Buhtea. Chiliei are importanţă în plan economic şi militar: stăpânirea ei a dus şi la subminarea poziţiilor Ungariei la Dunărea de Jos, precum şi la pierderea unor importante surse de venit pentru toţi factorii implicaţi: Ţara Românească, genovezii din Caffa, tătarii din Crimeea şi Imperiul Otoman, „care întrevedea, astfel, în Moldova cel mai puternic rival al său în privinţa dominaţiei asupra bazinului pontic” (Eugen Denize).
Pentru a obţine iertarea sultanului, Ştefan trimite daruri şi probabil este de acord cu creşterea tributului. Totuşi, deţinerea acestor importante centre maritime au atras armatele vecinilor, cărora marele domn le-a rezistat.
Bibliografie


  • George Marcu (coord.), Enciclopedia bătăliilor din istoria românilor, Editura Meronia, Bucureşti, 2011


Categorie:





sursa:https://enciclopediaromaniei.ro/wiki...ianuarie_1465)