Părintele Ghelasie Gheorghe. In Memoriam

[latan.elena]

Părintele Ghelasie Gheorghe. In Memoriam

„Mistica isihastă începe cu demascarea, cu topirea idolilor din care să învieze icoanele adevărate. Conştiinţa nu poate uita nimic, dar poate preface în icoană totul. Virtutea nu este simpla contrazicere a păcatului şi nici distrugerea lui ca memorie, ci este icoana care se pune înaintea răului, risipindu-i iluzia. O memorie rea nu se distruge prin uitare, ci printr-o supramemorie-icoană, care nu este opusul, ci realul faţă de iluzie” (Avva Ghelasie Gheorghe).

[latan.elena]

“Doamne, curățește-mă de tot păcatul mai înainte de sfârșit, să biruiască bunătatea Ta răutatea din mine. Deschide-mi ochii întunecați ai inimii, facă-se darul Tău întru mine ca un foc care să ardă necuratele gânduri și să Te pot vedea pe Tine, singurul Bun, Lumina cea mai presus de toată lumina, bucuria cea mai presus de toată bucuria, odihna cea mai presus de toată odihna, viața cea adevărată și mântuirea care se petrece în veci. Înviază sufletul meu, luminează mintea mea și pune în mine dragostea Ta cea desăvârșită. Amin” (Sfântul Efrem Sirul).

[latan.elena]

"Prima întâlnire cu Avva n-am s-o uit niciodată, ne-am întâlnit în faţa bisericii. Mă aşteptam să fie un părinte bătrân, cu barbă albă şi impunător, însă spre uimirea şi surprinderea mea am întâlnit un părinte tânăr (în aparenţă), vioi, cu o privire pătrunzătoare ce îţi intra până în adâncul sufletului. La prima vedere mi-am zis: oare cum mă poate ajuta un părinte atât de tânăr, iar răspunsul l-am primit în aceeaşi zi, seara târziu, când am fost chemaţi la chilie la el.
Am intrat fiecare separat în chilia lui Avva. Am rămas ultimul care a intrat.
Cu cât se apropia momentul să intru, cu atât inima îmi bătea să-mi sară din piept.
A venit şi momentul mult aşteptat, iar când am intrat în chilia lui Avva, dintr-o dată am uitat tot ce vroiam să-i spun. A început să mă întrebe diverse lucruri şi uşor, uşor am început să mă destăinui. De fapt, fusese prima mea spovedanie la părintele Ghelasie. După ce am ieşit de acolo, eram răvăşit cu totul. Tot sistemul meu de gândire era dat peste cap. M-am aşteptat să mă primească rece, imparţial, ca un judecător, însă m-a primit cu o dragoste şi cu o iubire pe care n-am mai întâlnit-o nicăieri.
Mi-am zis: nu se poate, nu se poate ca eu, ultimul păcătos, să fiu primit cu atâta iubire. Însă uşor, uşor am început să înţeleg multe lucruri".

(din volumul „Pateric Carpatin – file de isihasm", Editura Platytera Books & Arts)
Cartea este disponibilă pe site-ul Librăriei Platytera
https://www.librariaplatytera.ro/pateric-carpatin-file-de...