Mariangela Gualtieri, din „Când nu muream” – da “Quando non morivo”
Ție care lipsești din odaia asta
lipsa fiind deja un lucru teribil
ce-mi pătrunde golul în așteptare
lipsa ta fiind mai suavă
ca orice altă prezență în odaie
deja gândul la tine devine materie
strălucitoare ce râde.
____________________
-traducere de Catalina Franco-
____________________
A te che manchi da questa stanza
e il tuo mancare č giŕ gran cosa
che ingravida il mio vuoto nell’attesa
e piú soave č la tua mancanza
di qualunque presenza nella stanza
giŕ il pensiero di te si fa sostanza
luminosa che ride.
Mariangela Gualtieri, din ''Când nu muream - da Quando non morivo''
Am fost o fată în grădina de trandafiri
o nimfă. Aproape o dispărută fantasmă.
Am fost o fată de 16 ani
cuprinzatoare. Am străbătut pustia
repede, aproape plutind,
o statuie de piatră a lui Buddha
dormind, un Buddha din cenușă
am fost. O femeie atârnată.
Am fost un om dur și puternic.
O excentrică cu un pește în gură
iar apoi copilul împăratului
din grădina orientală. Un copac
poate. Un șoarece. Un elefant
un iepure. Am fost câmp
de luptă, o rugăciune. Un mac.
O întreagă planetă. Poate o stea
un lac. Apă am fost,
asta o știu. Am fost apă
și vânt. O ploaie peste ceva
ce fusesem cândva demult.
Un jurământ. O așteptare.
Cursa gazelei. Și glonț
am fost, săgeată perfect ațintită
o catacombă. Un crez - un lamento.
O navă între foarte înalte valuri.
Poate chiar și marea.
Atunci - de ce m-aș mai teme acum.
Voi străbate fisura neagră
- carcasă depozitată -
Voi fi ușoară și singură
mută și licărindă
învesmântată toată numai
de alt cer.
________________________
traducere de Catalina Frâncu
Marcaje