Tu care citesti care citești, eu vorbesc.
Ție, care de mulți ani, rătăcind înainte și înapoi, ai căutat cu ardoare în cărți, în învățături, în filozofii, în religii, nici nu știi ce: adevăr, fericire, libertate, Dumnezeu.
Ție, suflet obosit și descurajat, aproape fără speranță, care de multe ori ai înțeles o licărire a adevărului căutat, doar să recunoști că a dispărut ca un miraj în pustiu.
Ție care ai crezut că l-ai găsit într-un mare instructor, recunoscut șef al unei Religii, Fraternități sau Societăți și care ți s-a părut un „maestru” – atât de minunate erau înțelepciunea și lucrările lui – ca să te trezești mai târziu, să descoperirea, că acel maestru era doar o persoană umană, cu defecte, slăbiciuni și greșeli secrete, chiar dacă ar fi putut fi mijlocul unor învățături splendide care ți se păreau ca cel mai înalt adevăr.
Ție, iar obosit și flămând, fără călăuză; Am venit la tine.
Și am venit și la voi, care ați început să simțiți prezența Adevărului în sufletul vostru și căutați confirmarea a ceea ce se luptă vag în voi să se exprime.
Da, am ajuns la cei flămânzi de adevărata „pâine a vieții”.
Ești gata să-mi primești mâncarea?
Asculta. EU SUNT TU; acea parte din tine care este și știe, care știe toate lucrurile, care a știut și a fost întotdeauna.
EU SUNT TU, Sinele tău; acea parte din tine care spune: EU SUNT și este EU SUNT. Căci eu sunt adevăratul tău Instructor, singurul pe care îl vei cunoaşte vreodată, singurul Maestru; Eu, Sinele tău divin.
Dar eu nu sunt mintea ta umană, nici copilul ei, intelectul: ele sunt doar expresia ființei tale, așa cum tu ești expresia ființei mele; ele sunt doar faze ale personalității tale umane, așa cum tu ești o fază a impersonalității mele divine.
Ceea ce crezi că ești, nu ești: este doar o iluzie, o umbră a tu real care sunt eu, Sinele tău divin nemuritor.
Cântărește și studiază cu atenție aceste cuvinte.
Trebuie să mă simți în tine înainte să știi că sunt acolo.”
(Contele de Saint-Germain)
Marcaje