Piața a mirosit nevoia noastră disperată de dragoste oportunitatea unor profituri uriașe. Și ne hrănește cu promisiunea că putem avea totul fără efort: satisfacție fără muncă, câștig fără sacrificiu, rezultate fără efort, cunoștințe fără proces de învățare.

Trebuie doar să te gândești la schimbarea valorii cuvântului prieten între ieri și azi pe internet pentru a înțelege cum relațiile au devenit ușoare și superficiale. Noile relații trăiesc după monolog și nu dialog, sunt create și șterse cu un click de mouse, primit ca un moment de libertate de toate oportunitățile pe care viața și lumea le oferă.

De fapt, o mulțime de lipsă de angajament și selecție a oamenilor ca marfă într-un magazin este doar o rețetă pentru nefericirea reciprocă. Dragostea necesită timp și energie în schimb. Dar astăzi ascultându-i pe cei pe care îi iubim, dedicându-ne timpul pentru a ne ajuta unii pe alții în momente dificile, satisfacerea nevoilor și dorințelor lor mai mult decât ale noastre, a devenit de prisos: cumpărarea cadourilor într-un magazin este mai mult decât suficientă pentru a compensa lipsa noastră de compasiune Dar putem cumpăra orice, nu iubirea. Nu vom găsi dragostea într-un magazin. Iubirea este o fabrică care lucrează neobosit, 24 de ore pe zi și șapte zile pe săptămână, trebuie regenerată, recreată și reînviată în fiecare zi.

Zygmunt Bauman, Dragoste lichidă.



Iubirea este străbătută de impulsul antropofagic. Toţi îndrăgostiţii vor să înăbuşe, să extirpeze, să elimine alteritatea supărătoare şi iritantă care îi separă de iubiţii lor; separarea de cel iubit este cea mai înspăimântătoare teamă a îndrăgostitului, şi mulţi îndrăgostiţi ar face absolut orice pentru a înlătura definitiv fantasma despărţirii. Care este cea mai bună modalitate pentru îndrăgostit de a-şi atinge acest scop, dacă nu aceea de a-l face pe iubit o parte organică a sa? Oriunde merg eu, mergi şi tu; orice fac eu, faci şi tu; orice accept eu, accepţi şi tu; orice mă contrariază pe mine, te contrariază şi pe tine. Dacă nu eşti şi nu poţi fi fratele meu siamez, fii clona mea!

Zygmunt Bauman în Iubirea lichidă. Despre fragilitatea relaţiilor umane



Curiozitatea e speranţa cunoaşterii, iar când speranţa dispare, curiozitatea lasă loc indiferenţei.

Promovarea securităţii cere întotdeauna sacrificarea libertăţii, iar libertatea nu poate fi mărită decât cu costul securitaţii. Dar securitatea fără libertate înseamnă sclavie, iar libertatea fără securitate înseamnă să fii pierdut şi abandonat. Aceste circumstanţe dau filosofilor dureri de cap fără tratament cunoscut. În plus, fac din traiul împreună un generator de conflicte, pentru că securitatea sacrificată în numele libertăţii tinde să fie securitatea altora, iar libertatea sacrificată în numele securităţii tinde să fie libertatea altora.

Zygmunt Bauman în Comunitatea, Agonia lui Tantal



Principiul esenţial al panopticului este credinţa locatarilor că sunt supravegheaţi permanent şi că nicio îndepărtare de la rutină, oricât de mică şi de trivială, nu va trece neobservată. Pentru a ţine trează această opinie, supraveghetorii trebuiau să-şi petreacă cea mai mare parte a timpului la posturile lor de observaţie, precum părinţii, care nu pot pleca de acasă mult timp fără să se teamă de poznele copiilor. Modelul panoptic al puterii a legat subordonaţii de locul în care erau, locul în care puteau fi observaţi şi pedepsiţi instantaneu pentru orice încălcare a rutinei. Dar a legat şi supraveghetorii de locul în care se aflau, locul din care trebuiau să supravegheze şi să pedepsească.

Zygmunt Bauman în Comunitatea, Reînrădăcinarea dezrădăcinaţilor



Europa, înţeleasă ca o comunitate de ţări, are ce propune lumii. Cândva ea a fost o putere mondială – singurul continent care le-a descoperit pe celelalte, el însă nefiind nicicând descoperit. Europa a dat naştere unei culturi pe care lumea ar fi vrut să o imite, ea însă nu a imitat pe nimeni. Iar aceasta este, într-adevăr, o cale fără întoarcere. Ea posedă, în schimb, o remarcabilă moştenire: capacitatea de a lăsa în urmă un secol de răzmeriţe şi disensiuni, de a uni oamenii pe baza unui set de valori comune, ea are obişnuinţa unei convieţuiri paşnice, împlinitoare şi benefică pentru toate părţile, în cadrele unei diversităţi culturale, etnice şi lingvistice. Toate acestea sunt şi apanajul Rusiei. Poate că asta ar trebui să fie contribuţia noastră la pacea mondială.

Zygmunt Bauman în CriticAtac, interviu (3 iunie 2011)


Judecaţi o societate prin decenţa vieţii celor mai slabi.


Controlul social al moralităţii este o operaţie complexă şi delicată care stârneşte mai multă ambivalenţă decât reuşeşte să elimine.

Zygmunt Bauman în Etica postmodernă (2000)



Socialismul, din punctul meu de vedere, e o stare de veghe continuă. Iar o societate bună este societatea care consideră că nu este niciodată suficient de bună.

Zygmunt Bauman în CriticAtac, interviu (3 iunie 2011)



Dacă este să existe o comunitate într-o lume a indivizilor, poate să fie doar (şi trebuie să fie) o comunitate ţesută împreună cu împărtăşirea şi cu grija mutuală.

Zygmunt Bauman în Comunitatea. Căutarea siguranţei într-o lume nesigură



Sfârşitul Panopticului prevesteşte sfârşitul erei angajamentului reciproc: între supraveghetori şi supravegheaţi, capital şi muncă, lideri şi subordonaţii lor şi între forţele teritoriale în război.

Zygmunt Bauman în Modernitatea lichidă



Loialitatea faţă de alte persoane, în special loialitatea necondiţionată şi, mai mult ca sigur, loialitatea de tipul "până ce moartea ne va despărţi", la bine şi la rău, arată din ce în ce mai mult ca o capcană ce trebuie evitată cu orice preţ.

Zygmunt Bauman în Iubirea lichidă

sursa:https://autori.citatepedia.ro/de.php?a=Zygmunt+Bauman