Constantin Olariu Arimin vine din stirpea aleasă a dacologilor, fiind un demn urmaş al marelui istoric Nicolae Densuşianu. Fiul lui Aron Olariu şi al Irinei, s-a născut īn luna lui Brumărel, ziua 22, a anului 1927, īn comuna Zăbala, judeţul Covasna, unde a copilărit printre tradiţii, datini şi obiceiuri destul de vechi, dar īncă vii, frumoase şi fascinante.
La Tārgu Secuiesc a īnvăţat īn şcoala primară (1934-1938) şi īn gimnaziu (1938-1940), continuānd la celebrul Colegiu „Andrei Şaguna” din Cetatea Braşovului de sub poalele Tāmpei (1940-1946).
Īn Capitală a absolvit cursurile Facultăţii de Litere a Universităţii Bucureşti (1947-1951). Tānărul filolog a ajuns redactor la Editura de Stat pentru Literatură şi Artă, Editura pentru Literatura Universală şi Editura Univers īn perioada anilor (1952-1975).
Francezii, care erau „cu cuțitul ajuns la os” după bătălia de la Verdun, au īncheiat īn vara lui 1916, după intrarea noastră īn război, un tratat secret cu Rusia menit să prevină tratativele cu nemții de scoatere a acestei țări din război.
Ei aveau interes ca armata germană să fie blocată pe frontul de est și să nu vină pe frontul de vest peste ei. Īn acest tratat secret īntreaga Moldovă pānă la Carpați era dată rușilor și de asemenea i se dădea acordul Rusiei de a lua un culoar de-a lungul Mării Negre pānă la Constantinopol și la Marea Egee (care era visul rușilor, menționat īn testamentul lui Petru cel Mare).
Alte fapte la fel de grave pe care istoriografia noastră le ocolește sau le ascunde, sīnt mizeriile legate de Romānia din timpul conferinței de pace de la Paris 1919-1920.
Delegația noastră era condusă de Ionel I. C. Brătianu, pe care Clemenceau l-a luat deoparte și i-a spus: „Domnule, Dvs., Romānia, să faceți abstracție de tratatele secrete semnate cu Franța, cu Anglia și cu Rusia, dinainte de război.”
Brătianu a spus nu și astfel supărarea i-a cuprins și pe englezi. Iar Woodrow Wilson, președintele Americii, a venit acolo pretinzīnd că trebuie rezolvată „chestiunea cazară” și fondarea Israelul european cu capitala la Lemberg care să cuprindă toată Galiția, Slovacia, Maramureșul, Bucovina, Moldova, Basarabia și o parte din Ucraina.
Fiindcă englezii și francezii nu au susținut această nebunie, povestea a rămas să fie rezolvată īn viitor, ținta fiind Basarabia.
Īn decembrie 1917 bolşevicii īn frunte cu Lenin şi Troţki au declanşat Teroarea Roşie care a dus la războiul civil şi cel mai mare măcel suferit de ruşi pīnă atunci!
Romānii din gubernia Basarabia s-au organizat īntr-un stat propriu şi au hotărāt īn ianuarie 1918 īn forul suprem de conducere Sfatul Ţării, să se unească cu Regatul Romāniei.
Unirea celor două state romānești s-a realizat īn 27 martie 1918, īn noiembrie s-a alipit Regatului Romānia şi provincia austriacă Bucovina, iar la 1 decembrie au cerut să se unească cu Ţara și teritoriile din fostul imperiu austro-ungar, act consfinţit printr-un decret regat din 24 decembrie 1918.
Dar bucuria ne-a fost de scurtă durată!
O lepră comunistă Christian Rakowski, ne-a īncercat la 1 mai 1917 cu o revoluție bolșevică la Iași, dar militarii romāni i-au oprit repede zelul, atīt lui cīt și celor cīteva zeci de soldați bolșevici care doreau să dea o lovitură de stat īn Romānia și să impună ideologia lor criminală.
Rakowsky se afla la Iași īntr-un „domiciliu forțat” īncă de la sfīrșitul anului 1916, fiind descoperit ca spion german, iar romānii luptau cu mare īndārjire īn 1917 īmpotriva germanilor fiindcă din Moldova nu mai aveau unde să se refugieze.
Rakovsky avea legături strīnse cu Alexander Parvus, unul din finanțatorii lui Lenin, care īnvīrtea afaceri mari sub oblăduirea căpeteniilor militare germane
A reușit totuși să fugă la Odessa la conspiratorii bolșevici ruși care doreau să pună mīna pe putere īn imperiul rus.
Ar trebui ca īn toate manualele de istorie ale noastre să fie trecută această tentativă bolșevică și să se știe că acești viermi ieșiți din străfundurile iadului au vrut să ne facă bolșevici chiar īnaintea rușilor, ucrainenilor și celorlalte popoare cărora le-au pus pe gīt jugul Satanei timp de peste 70 de ani!
Un document din cartea Minorități etnoculturale, mărturii, documente, editată la Cluj īn anul 2003, la pagina 113 și următoarele, redă declarația din anul 1948 a activistului evreu sionist Hillel Kohn,(n. 26 iunie 1891 – d. 15 februarie 1972) care a activat īn Transilvania și a devenit membru al Partidului Comunist Romān.
Acesta dezvăluie adevăruri cutremurătoare despre ce puneau ei la cale, īn legătură cu Conferința de pace de la Paris din 1919: „Īn noiembrie 1918 am īnființat Uniunea Națională Evreiască din Transilvania, bazată pe dreptul la autodeterminare”, adică doreau un pămānt al lor īn Ardeal!
La 13 decembrie 1918 sub īndrumarea frăţiilor sataniste cazare şi ”muncitoreşti” pe deasupra, avea loc la Bucureşti o manifestare a mozaicilor din Romānia īmpotriva unirii romānilor īntr-un stat unitar, īn favoarea programului Partidului Socialist din Romānia , care ființa ca o filială a Cominternului.
La această manifestare antiromānească, o mare animatoare a fost Ana Rabinshon, cea care va deveni peste numai 30 de ani, ”tovarășa” Ana Pauker de Romānia.
Manifestația socialistă din București, i-a avut ca principali organizatori pe agentul bolșevic Cristian Racovski, pe tipografii Iancu Luchwig și Sami Steinberg, cizmarul Marcus Iancu, corectorul Marcel Blumenfeld, Ilie Moscovici, I.C. Frimu, Gheorghe Cristescu, D. Pop și alții.
Aici se īntālneau și activiști comuniști, infiltrați īn rāndul social–democraților la ordinul bolșevicilor de la Moscova, īntre care Alecu Constantinescu, Jaques Konitz, Alexandru Bogdan și I. S. Dimitriu.
Comisarul regal, maiorul V. D. Chiru, a subliniat īn rechizitoriul său că manifestația de la 13 decembrie se dorea a fi semnalul declanșării revoluției bolșevice īn Romānia, iar greva tipografilor era doar un pretext ce urma să fie speculat de comuniști.
Un manifest descoperit de polițiști la Clubul Socialist prezenta planul declanșării revoluției:
„Revoluția nu mai poate fi oprită. Un fluier de sirenă numai, un strigăt: La Arme! Și sute de mii de muncitori și muncitoare vom năvăli pe străzi, vom ridica din trăsuri și tramvaie baricade, vom pune īn mișcare tunurile, mitralierele, puștile, grenadele, vom ocupa ministerele, polițiile, poștele, telegrafele, gările, cazărmile și vom pune māna pe conducerea Statului!“.
A fost o acţiune prevestitoare pentru martie 1919 cīnd bolşevicii cazari conduși de Bela Kun din Ungaria roşie şi Lenin ca mare căpetenie a īntunericului bolşevic din Rusia, au hotărīt desfiinţarea statului romān, cazarii unguri urmīnd să vină pīnă pe Carpaţii Orientali şi Meridionali, iar bolşevici ruși să vină cu graniţa pīnă pe Carpaţii de Răsărit ocupīnd toată Moldova istorică.
Īn anul 1918 īn lunile septembrie-decembrie, au avut loc luptele sīngeroase purtate de polonezi īmpotriva separatiștilor evrei din Galiţia care doreau să-şi proclame īn acest teritoriu o republică a lor pentru a fi unită cu Rusia bolşevică.
Foto: Adolphe Cremieux
Polonezii i-au stropşit rău pe aceștia pentru dorinţa , care era īn fapt planul Cremieux-Peixotto, și care prevedea crearea unui Israel european aici, dar și pe teritorii romānești și ucrainene.
La Conferința de Pace de la Paris din anul 1919, Alianța Universală Israelită și Jointul au īnaintat un memoriu prin care invocau garanțiile primite de la Marile Puteri: „Aceste garanții spun că emanciparea evreilor va fi o condiție prealabilă recunoașterii oricărei anexări teritoriale de către Regatul Romāniei și că drepturile obținute astfel de evrei vor fi plasate sub īnalta protecție a Ligii Națiunilor.”
Unul dintre īntunecații șărpăriei sionist-mozaice a fost național-socialistul Naum Syrkin cazar născut īn Belarus, care se stabilise īn SUA din anul 1907 și care īn anul 1919 era reprezentantul mozaicilor la Conferința de Pace de la Versailles!
La Conferinţa Federaţiei Balcanice Internaţionale Comuniste din anul 1924 s-a discutat: „coordonarea activităţi comuniste īn Balcani, mişcarea sindicală, poziţia Ungariei, desfăşurarea propagandei īn favoarea retrocedării Ungariei a fostelor ei teritorii deţinute acum de Romānia, agitaţie anti-romānească, etc.”
Pentru asemenea trebuşoare cazarul Max Hammer a primit de la Moscova suma de 80.000 de ruble pentru desfășurarea de acțiuni antiromānești.
Un apel al acestei şleahte de canalii criminale şi dușmani ai romānilor spunea:
„Partidul comunist din Romānia s-a situat īn această problemă fără rezerve, alături de naţionalităţile din ţară oprimate groaznic īn toate privinţele. Fidel principiilor Internaţionalei Comuniste (Cominternul sau Cominfernul cum este corect) el s-a declarat pe faţă, a apărat şi a luptat pentru dreptul la autodeterminare liberă, pīnă la completa separare de statul existent, nu numai pentru populaţia Basarabiei, ci pentru toate naţionalităţile din Romānia”.
Ce altă dovadă a trădării de Țară mai aveau nevoie autorităţile romāne, īn faţa acestor grupări de criminali?
La vremea aceea pīnă la ocuparea ţării de către bolşevici, organizaţia criminală a trădătorilor de Țară – Partidul Comunist din Romānia – cuprindea cca 1000 de persoane dintre care majoritatea covīrşitoare erau cazari/evrei īn frunte cu bolșevica Ana Rabinshon sau Pauker.
Foto: Un colaj din 4 fotografii care īnfăţişează evrei din Polonia şi Rusia, la sfārşitul sec. XIX. Dintre ei, mulţi au emigrat īn Romānia…
Īn 1920 a avut loc atentatul terorist de la Senatul Romāniei, bine documentat istoric, cīnd trei bolșevici evrei: Max Goldstein, Leon Lichtblau si Saul Osias au comis un atentat cu bomba in Senatul Romaniei, soldat cu trei victime: episcopul unit din Oradea, Demetriu Radu, senatorul Spirea Gheorghiu si ministrul justitiei, Dumitru Greceanu. Culmea este că noi nu avem dreptul să-i acuzăm de terorism fiindcă asta ar īnsemna antisemitism!
Īn anul 1924 cominterniştii bolşevici organizează diversiunea de la Tatar-Bunar, īn Basarabia recent unită cu Țara Mamă, Romānia.
La Odesa, la 8 august 1924 sub conducerea cazarului Kolarov a fost se īntocmit un plan de declanşare a revoluţiei bolşevice īn Romānia, ţara fiind īmpărţită īn mai multe zone cu căpetenii īn frunte după cum urmează: zonele 1 şi 5 conduse de Moscovici/Gelber, Zicinski, Rarenic şi Koz; zona doi condusă de Gremecevski, Goldstein, Grutenberg; zonele trei şi patru conduse de Kalifanski, Rankevici, Mironovici, Karl Koz, Weissenberg. Vedem cu groază că toţi cei care doreau să ne fie căpetenii revoluţionare erau israeliți sadea şi că ei trăgeau nădejde să dea o lovitură de stat īn Romānia, aşa cum reuşiseră īn imperiul rus īn octombrie 1917.
Īn ziua de 12 septembrie atacīnd mai multe localităţi din sudul Basarabiei printre care şi localitatea Tatar-Bunar şi ucigīnd zeci de persoane,criminalii cazari au sperat că vor da foc ţării şi īn pīrjolul pornit, bolşevicii vor declanșa focul revoluţiei mondiale.
Romānii i-au īmpănat cu gloanţe, iar o parte din terorişti au reuşit să se refugieze īn Rusia bolșevică, la Odesa, unde era centrul Cominternului pentru Balcani.
Pentru că romānii au dovedit că refuzau să guste din otrava bolşevică ca răspuns conducerea imperiului bolşevic, a īnfiinţat īn scop diversionist pe malul stīng al Nistrului o așa zisă Republica Sovietică Socialistă Autonomă Moldovenească, menită să le arate romānilor că nu au cum scăpa de fericirea ciumei roşii.
Pentru a le dovedi latriniștilor romāni cīt sīnt de ticăloși și negri īn ceriul gurii, să citim opinia lui Emm. De Martone – profesor de geografie la Sorbona – Paris, exprimată īntr-un interviu acordat lui Virgil Oghina īn anul 1928:
„Nu pot īnţelege la romāni, mania lor de a se lăuda că sīnt urmaşi ai coloniştilor romani, ştiind foarte bine că īn Dacia nu au venit romani, nici măcar italici, ci legiuni de mercenari recrutaţi din provinciile estice ale imperiului, chiar şi administraţia introdusă de cuceritori avea aceeaşi obīrşie.
Priviţi chipul moţilor, al ţăranilor din regiunea Haţegului şi Făgăraşului, la maramureşeni şi bucovineni şi veţi cunoaşte figurile dacilor sculptaţi pe Columna de la Roma. Voi romānii sīnteţi daci, pe aceştia ar trebui să-i cunoască romānii mai bine şi să se laude cu ei, pentru că acest popor a avut o cultură spirituală şi morală īnaltă”.
Profesorul francez a făcut două vizite de studiu īn munţii noştri ajungīnd să cunoască bine ţăranul romān!
La 23 august 1939, Germania ne-a mai vīndut odată prietenilor lor – rușii – prin pactul Ribbentrop-Molotov semnat la Moscova.
Amărīții de romāni trebuiau să cedeze Bucovina și Basarabia imperiului bolșevic, fiindcă acestea erau „teritorii locuite majoritar de ucraineni”.
La 26 iunie 1940 bolșevicii ne trimeteau un ultimatum īn care afirmau cu nerușinare că dacă nu evacuăm aceste teritorii īn trei zile, atunci va fi război. A rămas acolo sub cizma rusească, o populație de peste patru milioane de oameni din care 70 la sută erau romāni. Chiar īnaintea intrării bolșevicilor, evreii și minoritarii ruși și ucraineni au atacat armata romānă,preoții romāni și īnvățătorii, profesorii și funcționarii statului, omorīndu-i cu miile.
Īn perioada iulie 1940-iunie 1941, au fost uciși cca 30.000 de romāni și deportate cca 320.000 de persoane și toate aceste crime făcute cu ură nemărginită īmpotriva romānilor numai pentru că ei erau romāni și i-a așezat istoria pe aceste plaiuri.
Au fost arse īn Basarabia și Bucovina cărțile romānești, pe care cotropitorii ruși le considerau !naționaliste și fasciste”, caz care se va repeta și īn Romānia, după ce haitele bolșevice vor ajunge aici stăpīni absoluți.
Un buletin contrainformativ din luna octombrie 1939 al Marelui Stat Major al Armatei Romāne, secția a ll-a, scria că: „Īn rīndurile evreilor s-a putut constata oarecare satisfacție ca urmare a svonului răspīndit de unii agitatori că nu este exclusă o invazie a trupelor sovietice īn Basarabia. Ei īntrețin legături ascunse cu U.R.S.S.” (Arhiva M.A.N. Fond 333, dosar nr. 86, filele 24-25).
Īn cartea Săptămīna Roșie 28 iunie – 3 iulie 1940, editura Vremea XXl, autorul Paul Goma dă la fila 230 o lungă declarație a lui Ion Stici, din Văratec, Rīșcani, cu privire la foametea provocată de bolșevici īn anii 1946-1947 și spune că rușii au făcut aceste atrocități īmpotriva romānilor „cică să scoată naționalismul romānesc din noi.”
Īntr-un raport asupra asupra Congresului modial Evreiesc de la Montreaux (27 iunie – 7 iulie 1948), aflat īn cartea Minorități etnoculturale, mărturii, documente, la filele 385-395 găsim metoda prin care īncercau să scoată din cap „romānismul” jegurile criminale cazare care pretindeau că au fost persecutate și măcelărite de către antisemiții romāni. „Pogromul de la Iași simbolizează īn fața noastră Romānia latifundiarilor și a exploatatorilor, Romānia de analfabetism și jaf…
Īn această Romānia unde timp de zeci de ani evreii au suferit din greu īn domeniul spiritual, ca și īn cel politic și economic, unde viața religioasă se afla īn cea mai umilitoare stare, īn care comunitățile evreiști au fost conduse tot timpul de asimilanți care n-au admis niciodată orice scīnteie evreiască, īn țara care a fost cunoscută ca un stat de răuvoitori și ca o țară lipsită de cultură.”
„Azi, slavă Dumnului, toate acestea nu se mai petrec și nu vor mai putea exista niciodată, aceasta nu numai pentru că guvernanții ne sīnt prieteni, ci pentru că se produce un proces de educare și de dezrădăcinare…”
Īn perioada 1949-1952 ciminalii care conduceau atunci Romānia chiar ne-au reeducat și dezrădăcinat complet, topind și distrugīnd cca cinci-zece milioane de cărți considerate naționaliste, fasciste și antisemite !
Mai găsim īn acest raport și referiri la faptul că „Nimicirea īn masă a evreilor din regiunile noastre a reprezentat punctul culminant al discriminărilor rasiale, care au fost practicate de toate guvernele care au stăpīnit țara timp de o sută de ani.” Te uimește neobrăzarea cu care acești nemernici mințeau cu atīta nerușinare cu privire la istoria noastră și la realitățile sociale din secolul XlX.
Dar acești monștri sataniști ne mai coceau ceva ca să ne nimicească pe vecie. O notă a Serviciului Secret de Informații Cluj-Turda, nr. 510 din 19 ianuarie 1945, care se găsește la fila 91 din cartea Minorități etnoculturale, mărturii, documente, ne dă informații despre care romānii de astăzi nu pot crede că ar fi reale.
„Īndată după eliberarea țării și abolirea legilor de protecție a elementului străin, ungurii și jidovii se consideră iarăși stăpīni și īncearcă pe toate căile suprimarea elementului romānesc, subminează statul și formează fel de fel de societăți și asociații zise democrațice sau de stīnga, cu un scop: distrugerea ordinii sociale la noi și īnfrīngerea elementului autohton pentru a stăpīni ei cum vor acest popor… Cum apare din rapoarte, societatea tineretului sionist-socialist este una de stīnga, dar din informațiile ce avem pe cale particulară, această societate e pepiniera viitorilor comuniști conducători ai unei Romānscaia Republică Sovietică viitoare.” Istoria recentă ne arătă că această informație era corectă!
Iorgu Iordan, īnainte de numirea sa īn funcția de ambasador la Moscova īn august 1945 unde a stat pīnă īn anul 1947, a fost plasat īn fruntea comisiilor care supravegheau epurarea din instituțiile de īnvățămīnt superior și mediu a tuturor celor care au avut o colaborare reală sau presupusă cu guvernul Ion Antonescu, cu Carol ll, cu legionarii sau cu fasciștii germani.
El este unul dintre autorii distrugerii intelectualității romāne și a culturii identitare a romānilor formată īn perioada interbelică și mai īnainte.
Din această comisie mai făceau parte Alexandru Myller – etnic evreu, rectorul Universității din Iași din anul 1945 – și Gheorghe Zane īnlocuit mai tīrziu cu Andrei Oțetea.
Sub semnătura lui A. Myller au fost dați afară din facultățile ieșene sute de cadre didactice, locurile lor fiind luate de evrei sau romāni aserviți puterii bolșevice.
Există o mulțime de dovezi prin care să arătăm cum aceste slugi ale sovieticilor au distrus īnvățămīntul superior romānesc după 1945. Adesea ei īi pīrau ocupanților ruși si conducerii bolșevice pe profesorii romāni spunānd că sīnt naționaliști și fasciști și le luau locurile īn universități,cu toate că mulți dintre ei nici nu aveau diplome care să ateste că aveau o minimă pregătire pentru a fi profesori.
După ce au interzis și ars cărțile scrise de romāni, au adus īn țară sute de mii de titluri din imperiul bolșevic, pe care le-au tradus, obligīndu-i pe romāni să le īnvețe. Ticăloșia a continuat și după ce s-au să scrie și ei literatură romānă dar după calapod bolșevic. Tot īn anul 1945 leprele care stăpīneau Romānia, au interzis cīntecul „Deșteaptă-te romāne!”,pe care īl considerau naționalist și fascist!
Pīnă prin anii 1975, obiceiurile noastre de Crăciun și Anul Nou erau considerate de către aceste jeguri criminale, forme de cerșetorie, iar etnonimul romān din publicistică a fost īnlocuit cu expresii de genul „oamenii muncii”, „poporul muncitor” sau „clasa muncitoare”.
Īn Calendarul Muncii pentru anul 1910, editat de socialiştii din Romānia, erau scrise nişte versuri pline de „har” către neamul romānilor: „Nesăţioasă bandă de reptile… Suflete perverse, vulpi, lupi, hiene,/ cu chipuri omeneşti, cu veninul negru,/ nemernici farisei, şerpi īnveninaţi,/ putrede gunoaie” şi ne ameninţă: „Desfăşuraţi stindardul de ruină.”
Īn anul 1951, Constantin Brīncuși a propus printr-o scrisoare statului romān comunist să primească o donație formată din 250 de sculpturi și 2000 de desene, toate opere personale. O comisie a Academiei R.P.R. formată din Iorgu Iordan( evreu), Alexandru Graur (evreu), Mihail Sadoveanu (o lepră mioritică) și George Călinescu (așijderea) au respins donația marelui sculptor!
Aflīnd Brīncuși de hotărīrea celor din țară (el īși păstrase cetățenia romānă) a renunțat pe dată la cetățenie și a cerut Franței să-i acorde cinstea de a deveni fiul ei – primită imediat – și dăruind acestei țări care l-a adoptat comoara refuzasată de jegurile de la București.
Cazarul Mihail Roller a reușit să ne falsifice īn totalitate istoria națională īncă din anul 1947 prin monstruoasa lui scriitură ”Istoria Romāniei”, care falsifica īn totalitate atīt trecutul cīt și originile poporului romān și a limbii pe care o vorbim!
Īn cartea lui Paul Goma la fila 256 este amintit și „colectivul” de redactare a acestei ”istorii” care a fost temelia istoriografiei romānești pīnă prin anii 1977!
„Īn istorie īnsă evreii au provocat un dezastru ale cărei consecințe se vor simți decenii și decenii. Șeful echipei de la Ministerul Adevărului de pe Calea Dorobanți nr. 18, subordonat direct lui Roitman-Chișinevski, era sinistrul M. Roller, de meserie… spion sovietic, NKVD-ist.
Sub comanda sa, au asudat (īnsă au reușit!) truditorii-īn-ramura-istoriei-Romāniei, niciunul istoric: Goldberger Mikloș, cizmar, Rudenko, tovarăș, Filipovici, sovietic, Aronovici, arhitect, Marcusohn Kraukauer, Langfelder – și īncă vreo trei tovarășe, «franțuzoiace», posesoare a cīteva clase de liceu. Niciunul nu cunoștea limba romānă, īntre ei comunicau īn limba-de-lemn-sovietică.”
La fila precedentă, Paul Goma dă lista completă a uciganilor care ne-au distrus īn perioada comunistă cultura identitară fiindcă ei conduceau cu mīnă de fier Romānia moșierilor, latifundiarilor, naționaliștilor și fasciștilor, pe care trebuiau să-i aducă la comunism.
Ana Pauker și criminalul Nikolski – au făcut cea mai monsturoasă poliție politică; Perahim, satrapul artelor plastice; Socor, al muzicii; Graur, īn lingvistică; Tismăneanu, Radu Florian (părinții leprelor de astăzi care ne spun iarăși cine sīntem și de ce sīntem) aveau īn pază gīndirea „marxist-leninistă” și eventualele deviații de la ea; Paul Cornea, tineretul, apoi īnvățămīntul; Tertulian, filozofia; Moraru, Vitner, Sorin Toma, Crohmălniceanu, Iosifescu, Bratu, Mīndra, īi īnvățau pe romāni cum să scrie corect romānește.
Ileana Vancea īi īnvăța cum vine povestea luptei de clasă, iar Pevel Cīmpeanu īmpreună cu lepra Brucan vegheau ca dogma partidului boleșvic să fie respectată cu punct și virgulă. Īnsă numărul lor este de sute, mii sau sute de mii de ticăloși care ne-au distrus cultura identitară!
Să precizez că īn perioada comunistă la facultațile de istorie, drept și filologie puteau da examen numai cei ce primeau „țidulică” de la Securitate că erau cuminți și cu origine sănătoasă!
Pentru a reuși distrugerea absolută a mentalului colectiv romānesc, bolșevicii evrei punīnd mīna pe toată puterea după anii 1945, ca unelte ale ocupantului rus dar și ca dușmani declarați ai romānilor, au pornit un adevărat război de nimicire asupra culturii autohtone.
Au īnceput metodic cu īnvățămīntul de toate gradele, acolo unde societățile moderne īși formează membrii pentru viața de mai tīrziu, punīndu-se leprele criminale să facă prăpăd din ce aveau īn acele vremuri romānii, scoțīnd din posturi zeci de mii de īnvățători și profesori de toate gradele iar pe mulți condamnīndu-i la ani grei de temniță. Cine ar vrea să mai strīmbe din nas, īi spun să citească lucrările Holocaustul culturii romāne 1944-1989, editura D.B.H., 1999 și Enciclopedia valorilor reprimate, editura Pro Umanitatea, 2000, cărți scrise de scriitorul și criticul Mihai Unghianu dar despre care nu se discută deloc.
Din aceste cărți, dar și din orice studiu serios al comunismului de la noi, vom descoperi caracterul profund nociv și otrăvitor al ocultei evreiești asupra romānilor, numită și Partidul Comunist din Romānia ca filială a Cominternului bolșevic cu sediul la Moscova. Capturarea imperiului rus de către bolșevici īn octombrie 1917, a fost o afacere atīt a bolșevicilor cīt și a sioniștilor de toate felurile și culorile, ambele mafii fiind sprijinite hotărītor de Īnaltul Comandament al Armatei imperiului german.
Șapte hotărīri ale Tribunalului Poporului din București condus numai de evrei, date īn perioada 1949-1952 au interzis cam tot ce a fost scris pīnă īn anul 1948, adică peste patru milioane de titluri, pornindu-se acțiunea de distrugere a cărților, ziarelor, revistelor, operelor muzicale și de artă, etc.
La sate s-au interzis toate obiceiurile străbune, iar cine avea curajul să amintească de cultura tradițională a romānilor i se lua dreptul de a mai scrie īn toate ziarele.
De asemenea s-a interzis orice activitate de culegere a culturii populare, astfel ca aceasta să dispară de la sine odată cu dispariția purtătorilor ei. Aceasta a fost numai o mică parte din Holocaustul roșu dezlănțuit asupra romānilor īn perioada comunistă. Pușcăriile și lagărele de muncă forțată au fost umplute pānă la refuz cu intelectuali și țărani fruntași, care nu se īnchinau stelei roșii aduse de Satana venită de la răsărit.
Acțiunea de distrugere a culturii identitare a romānilor a īnceput īn proporții mai reduse chiar din anul 1945. Scriitorul Victor Frunză a avut inspirația să treacă publicațiile propuse pentru a fi distruse, īntr-o carte intitulată „Cartea cărților interzise”, apărută īn anul 2003, dar dispărută și ea fiindcă criminalii nu doreau să rămīnă urme ale genocidului cultural pus de ei la cale īmpotriva romānilor. Lucrarea cuprinde un număr de 8438 de titluri ce au fost trecute pe „lista neagră” īn perioada 1945-1947 de către analfabeții culturnici mozaici dar și autohtoni care au urmărit să ne falsifice istoria și cultura identitară, transformīndu-ne īntr-o masă amorfă care trăia după porunca stăpīnirii īntunericului, fără creier īn cap cu care să judece și fără demnitate īn suflet.
Dar cea mai mare „ciudățenie” a acțiuniide distrugere a culturii scrise și orale a romānilor, a fost arderea dicționarelor limbii sanscrite. La sfīrșitul secolului XlX și īn primele decenii ale secolului XX, mulți romāni au făcut studii īn Germania, perioadă īn care īn această țară, indo-germanismul era dogma culturii identitare.
Romānii, băgīndu-și nasul prin aceste scrieri, au descoperit cu uimire că multe cuvinte din sanscrită sīnt identice sau asemănătoare cu cuvinte din limba romānă veche.
Așa au ajuns īn Romānia cīteva mii de dicționare ale limbii sanscrite, iar unii romāni chiar s-au pus pe treabă și dacă nu ar fi venit războiul, teoria latinității poporului romān ar fi fost scoasă din cultura noastră.
Acest argument infailibil a stīrnit ura viscerală a cazarilor. Caracterul „naționalist” sau „fascist” al unor scrieri din cultura romānă a fost īn fapt pretextul sub care acești criminalii au pus la cale monstruosul plan de distrugere a culturii identitare a romānilor și falsificarea istoriei acestora.
Aceste bande de criminali bolșevici au pornit un adevărat genocid asupra poporului romān.
După ce au exterminat īntreaga conducere a armatei, a urmat intelectualitatea și pătura conducătoare a societății romānești. Aproximativ 185000-250000 de persoane au fost aruncate īn pușcării īn condiții de degradare și īnfometare absolută, dintre care cei mai mulți au murit, iar cei scăpați au decedat īn anii următori sau au avut traume pentru tot restul vieții.
O mare parte dintre ei și-au găsit sfīrșitul la canalul Dunăre-Marea Neagră. Dar au existat și „centrele de reeducare”, instituții criminale care au urmărit spălarea creierelor și transformarea omului īntr-un dobitoc ascultător și numai atīt.
Alte 1,2 milioane de romāni au făcut pușcărie pīnă īn anul 1965, fiindcă nu s-au supus colectivizării forțate a agriculturi ori pentru că „fluierau īn sinagoga Satanei”! Delațiunea ajunsese o adevărată stare de normalitate, fiind practicată de cel puțin zece la sută din populație.
Pe scările de bloc cu 20 de apartamente erau obligatoriu doi turnători și cu cīt creștea numărul apartamentelor, se īnmulțeau și ei.Ei erau și la locul de muncă, īn spațiile publice și chiar īn familii se turnau soții īntre ei, ori copiii īi „īncondeiau” pe părinți. Practic, acțiunea de genocid a grupărilor criminale cazare și autohtone au dus la decapitarea poporului romān, dezastru din care īși va reveni foarte greu dar avīnd īn frunte conducători patrioți, sau nu-și va reveni niciodată dacă īn continuare se va lăsa condus de bandele securisto-comuniste.
Pentru a īnțelege ce au făcut criminalii comuniști din poporul romān īn perioada bolșevică 1945-1990, să vedem īn continuare părerea unui francez care i-a cunoscut foarte bine pe romāni īn perioada interbelică.
”Stăpīnirea comunistă, condusă ani de zile de un mare chiabur, a reuşit să transforme caracterul şi personalitatea poporului romān īn aşa măsură, īncīt şi azi e de nerecunoscut. Ce nu le-a reuşit turcilor şi fanarioţilor īn Vechiul Regat, ungurilor īn Transilvania, iar īn Basarabia ruşilor, le-a reuşit comuniştilor īn toată ţara”.
Aceasta este una din marile crime făcute īmpotriva poporului romān despre care „democraţii” noştri şi pricepuţii īn plăsmuiri şi istorii oficiale, turbă cīnd cineva le aminteşte adevărul tăinuit.
Textul aparţine francezului René Al. de Flers, autorul cărţii Radio Europa Liberă şi exilul romānesc, pagina 36, ed. Vestala 2005. El s-a născut la Craiova şi a stat īn Romānia pīnă ce ţara lui de baştină l-a chemat la oaste īn anul 1941, cunoscīndu-ne foarte bine ca neam atīt cu cele bune cīt şi cu cele rele.
La pagina 201 găsim afirmaţii năucitoare despre ura turbată a evreilor īmpotriva romānilor și scopul invaziei acestora după anul 1860 īn ţinuturile carpatine.
Free Europe Committee, care aviza finanţarea acestui post de radio din banii americanilor, avea un vicepreşedinte pe un anume Yarrow, evreu din Basarabia care le-a interzis puţinilor romāni din redacţie să vorbească vreodată despre ţinuturile romāneşti ocupate de ruşi īn vara anului 1940.
Precizez că majoritatea covīrşitoare a angajaţilor de la secţia romānă erau… mozaici , dar cu nume romāneşti.
Făcīnd pe neştiutorul, franţezul care a scris aceste amintiri, l-a īntreabat pe Yarrow care făcuse o vizită la sediul postului de radio īn 1962, de ce nu-i dă pe goarnă pe bolşevici cu această chestiune.
Roşu de furie, cazarul s-a răstit la de Flers că nu este treaba lui și că „Basarabia n-a fost niciodată romānească şi nici ruşii n-au dreptul la ea”.
Autorul cărţii ne dezvăluie crezul evreilor din istoria lor secretă cu privire la aceste teritorii estice ale romānilor ce ar trebui să pună pe gīnduri pe orice romān adevărat şi cu mintea acasă; ținutul Basarabiei ar fi – după această secătură – leagănul unei civilizaţii cazare şi ivrite īncă neştiute dar care, prin multă stăruinţă „adevărul” va fi scos la lumină!
Informațiile de mai sus dovedesc faptul că īncă de la mijlocul secolului XlX, cazarii sprijiniţi vīrtos de unele puteri din Europa au urmărit să-şi creeze un stat mozaic la est de Carpaţi care să cuprindă Moldova dintre Carpați și Prut, Maramureşul istoric, Bucovina, Basarabia, Galiția şi chiar mai către est pīnă la Bug sau ceva mai departe.
* termenii folosiți de către autor trebuie priviți īn caracterul istoric al vremurilor și nu peiorativ…
Studiu istoriografic de Arimin Constantin Olariu publicat de https://ziarulnatiunea.ro/falsificar...re-a-romanilor.
NOTĂ
Autorul, Constantin Olariu Arimin vine din stirpea aleasă a dacologilor, fiind un demn urmaş al marelui istoric Nicolae Densuşianu. Fiul lui Aron Olariu şi al Irinei, s-a născut īn luna lui Brumărel, ziua 22, a anului 1927, īn comuna Zăbala, judeţul Covasna, unde a copilărit printre tradiţii, datini şi obiceiuri destul de vechi, dar īncă vii, frumoase şi fascinante.
La Tārgu Secuiesc a īnvăţat īn şcoala primară (1934-1938) şi īn gimnaziu (1938-1940), continuānd la celebrul Colegiu „Andrei Şaguna” din Cetatea Braşovului de sub poalele Tāmpei (1940-1946).
Īn Capitală a absolvit cursurile Facultăţii de Litere a Universităţii Bucureşti (1947-1951). Tānărul filolog a ajuns redactor la Editura de Stat pentru Literatură şi Artă, Editura pentru Literatura Universală şi Editura Univers īn perioada anilor (1952-1975).
Sursa:https://cersipamantromanesc.wordpres...e-a-romanilor/
Răspunde cu citat
Marcaje