Sursa : https://isabelavs2.wordpress.com/par...iarsenieboca7/
Isabela Vasiliu-Scraba, Legile Părintelui Arsenie Boca, legile veacului viitor


După marturiile d-lui Dan Lucinescu (autorul cărţii Părintele Arsenie Boca –un sfânt al zilelor noastre, Bucureşti, 2009) în vara anilor 1946 şi 1947 în jurul stareţului de la M-rea Sâmbăta de Sus se strânseseră sute de studenţi si studente veniţi din toate centrele universitare să-l asculte vorbind despre trăirea învăţăturii creştin-ortodoxe. Spusele sale de atunci aveau să formeze volumul Cărarea împărăţiei, terminat în 1949. Referitor la perioada acelor cursuri de spiritualitate creştină din anii 1946-1948 Mitropolitul Antonie Plămădeală spunea că toţi care au participat la ele “ştiu că Părintele Arsenie Boca n-a îndemnat la rezistenţă armată”.

Primele patru capitole (Fericirea de a cunoaşte calea, Ed. Credinţa strămoşască, 2010) se configuraseră înainte de 13 iunie 1946, dată la care Părintele Arsenie Boca le oferea în manuscris preotului Nistor din Braşov, spre a le salva de confiscare, prevăzând arestările sale de către mercenarii ocupantului Ţării. In 1946 fusese pentru a doua oară arestat, ca să explice mai pe îndelete organelor de ordine sovietică ce-a vrut să spună la predica în care a afirmat c㠓lupii vor fi sfâşiaţi de către oile atacate”. Se pare că explicaţia conform căreia credincioşii puţini la număr vor fi mai tari decât mulţimea celor lepădaţi de credinţă nu i-a mulţumit.

În perfectă concordanţă cu gândul socratic după care relele vin din neştiinţă, Părintele Arsenie Boca avea să scrie în prefaţa Cărării (pe care părintele Serafim Popescu a copiat-o cu adâncă veneraţie, manuscrisele rămase după moartea sa fiind date Părintelui Justin Pârvu) c㠓din noaptea neştiinţei şi a lipsei de sfat vin toate relele care chinuiesc pe oameni, întunecă vremile şi cruntă pământul”. Ideea aceasta trimite către cea dintâi dintre legile veacului care se regăseşte prin urmările sale şi în veacul viitor. Legea e înscrisă în forma primului titlu din Cărarea împărăţiei: “de cârma minţii atârnă să rotunjim Calea”. De unde am plecat, acolo să ne străduim a ne întoarce, căci, după duh, omul este făptură cerească. El poate primi darul dumnezeiesc al mântuirii care însă trebuie să fie şi “roada cunoştinţei, voinţei, ostenelii şi dragostei sale” (Părintele Arsenie Boca).

Despre a doua lege a veacului viitor am putea spune că este apriori, în accepţiunea sugerată de Im. Kant. Ea ar fi condiţia de posibilitate a primei legi, întrucât nimeni nu poate urma singur Cărarea împărăţiei. Pe calea rotunjită prin care ne întoarcem Acasă nu este posibil a se ajunge fără Călăuză, făr㠓mâna nevăzută a Mântuitorului” care ne îndrumă prin preoţi, “ucenicii săi văzuţi, trimişi de el în fiecare rând de oameni”.
Iată cât de sintetic exprimă Părintele Arsenie Boca această lege: “Fiul (a doua faţă a lui Dumnezeu) s-a făcut om desăvârşit –afară de păcat – şi ne-a arătat cărarea. Calea mântuirii e chiar cărarea pe care a mers Dumnezeu însuşi ca om adevărat, făcându-ni-Se pildă întru toate …mergând cu noi, cu fiecare dintre noi, în toate zilele noastre. Căci Dumnezeu însuşi şi cu sfinţii săi îi întovărăşeşte nevăzut pe oameni” (Cărarea împărăţiei).

După cea de-a treia lege, porţile Bisericii lui Hristos rămân mereu deschise şi primitoare pentru cei care se întorc din “povârnirea pierzării într-o cale nouă, calea mântuirii”. Aici faimosul predicator (ascultat de zeci de mii de ardeleni la Sâmbăta de Sus şi apoi la Prislop) face o paralelă între corabia Bisericii plutind peste apele pierzării şi arca lui Noe închisă pe dinafară de Dumnezeu. Apoi, pornind de la premiza că Mântuitorul nostru a întemeiat şi are numai o Biserică Sobornicească şi Apostolicească pe care o conduce nevăzut El însuşi, “nu vreun înlocuitor al său”, Părintele Arsenie Boca distinge corabia salvării celei adevărate de sutele de ambarcaţiuni plutitoare pe care le constituie feluritele secte “nesigure în adevăr, dar sigure în înşelăciune”.

Dincolo de imaginea celor care încearcă să se agaţe de indiferent ce ambarcaţiune pentru a nu fi duşi la voia întâmplării de valuri, ar fi puhoaiele de oameni care nu încearcă să se salveze. Ei alcătuiesc “turma oamenilor necredincioşi, gura satului” sau, cum preciza cel supranumit Sfântul Ardealului “gura vecinilor care orice ticăloşie îţi iartă, dar nu te iartă nicidecum dacă le-o iei un pas înainte şi te faci mai bun. Oamenii aceştia ai lumii au o ciudată ruşine de a fi buni. Bunătatea ta îi arde şi se trudesc să te scoată de vină cu tot felul de ponoase, ba că te mândreşti, ba şi alte ponoase îţi mai aduc” (Părintele Arsenie Boca, Lupta mântuirii, în vol. Fericirea de a cunoaşte calea, 2010).

Scos în mod abuziv din preoţie în primăvara anului 1959 (de cei care l-au tot închis în iulie 1945, în 1946, vreo două luni în vara anului 1947, cam trei luni din perioada Sfintelor Paşti 1948 până în august 1948, paisprezeceluni în diferite închisori şi la Canalul Dunarea - Marea Neagră (supranumit “Canalul morţii”) între ianuarie 1951şi martie 1952, de Rusalii 1953, şase luni între 20 sept. 1955 şi aprilie 1956, în mai 1959 (când căzuse de pe o scară şi avea două coaste rupte), în octombrie 1963 când trebuia să fie sfinţită Biserica de la Bogata Olteană, şi de câte ori au vrut fără să dea seamă la nimeni şi fără verdictul niciunui proces, fiindcă vinovăţiilor inventate le lipsea temeiul), părintele Arsenie Boca a prevăzut prigoana şi martirajul* pe care avea să le îndure din partea mercenarilor ocupantului sovietic. Încă de când iniţiase renaşterea duhovnicească de la Sâmbăta, el spusese într-una din predicile sale că în toate vremurile, mereu au fost împrejurări în care “a spune adevărul şi a propăvădui îndreptarea îţi pot pune viaţa în primejdie de moarte”. Drept exemplu i-au venit atunci în minte zilele Sfântului Ioan Botezătorul şi ale lui Irod. Si chiar acest sfânt este cel care începe cu povestea vieţii sale “predicile vii” (apud. Nichifor Crainic) pictate de “călugărul iconar” pe pereţii Bisericii de la Drăgănescu după ce îi fusese cu desăvârşire interzis să vorbească oamenilor dornici să rotunjească drumul vieţii.
In cele ce urmează redăm fragmentul în care Părintele Pantelimon Munteanu (n.1925) de la M-rea Ghighiu de lângă Ploieşti a vorbit în 2007 despre moartea martirică a Părintelui Arsenie Boca: “În 1989 Părintele Arsenie spunea celor apropiaţi: ‘nu mă mai vedeţi în curând că aştia mă termină’. (..). Ultimele momente şi le-a petrecut la Sinaia. Trebuie neapărat să scrieţi asta. Am fost la el împreună cu parintele Dometie care a fost ţinut acolo peste o săptămână si nu i-au dat voie să vorbească cu el. Maica de acolo ne spunea că e la Drăgănescu. Părintele Arsenie avea însă un căţel mic, flocos, negru. Unde era părintele, acolo era şi căţelul. Când am văzut căţelul, mi-am dat seama că este acolo. În cele din urmă ni s-a spus că este bolnav şi că nu poate vedea pe nimeni. I se poate trimite doar un pomelnic sau o scrisoare… După trei zile ni s-a spus că a murit părintele. L-au adus şi era aşa cum era: TORTURAT şi CHINUIT. /…/ Nu mi-e frică să spun adevărul, chiar dacă unii mai vor să ascundă acest lucru. Puteţi fi şi un om trimis de cei care l-au torturat şi acum vor cu orice preţ să ascundă adevărul. Eu spun adevărul pe faţă, pentru că mulţi îl ştiu, dar nu îl spun” (Părintele Pantelimon Munteanu, 2007). După difuzarea pe internet a acestui pasaj, bătrânul părinte Pantelimon (n.1925) a fost mutat de la M-rea Ghighiu, iar internetul a fost “curăţat” de respectivul pasaj (există în zilele noastre o meserie bine plătită pentru “aranjarea”, după comanda plătitorilor, a unor informaţii care circulă pe internetul de limbă românească), pe care, dintr-un bun obicei, l-am transcris într-un caiet şi l-am citat într-un articol publicat de rev. “Arges” în oct. 2010 (v. Isabela Vasiliu-Scraba, Moartea martirica a Părintelui Arsenie Boca, un adevăr ascuns la Centenarul sărbătorit la Mânăstirea Brâncoveanu; http://www.centrul-cultural-pitesti....010&Itemid=112 ). Pe pr. Simion Todoran căruia i s-a anunţat telefonic moartea Părintelui pe 28 noiembrie, marele duhovnic Arsenie Boca îl văzuse pe 27 oct. 1989 când i-a şi spus că este “ultima dată când ne vedem”(S. Tudoran în vol. Mărturii din Tara Făgăraşului despre părintele Arsenie Boca, Ed. Agaton, 2004, p.113). Locuid la Sinaia, călugărul iconar (pensionat pe 1 iunie 1967) se dusese probabil marţi 21 nov. 1989 la Bucureşti să-si ridice pensia. Intr-o notă pentru Securitate este consemnată intenţia sa de a-şi muta pensia la Sinaia. După relatarea preotului N. Boboia din Porumbacu de Sus, Părintele Arsenie Boca s-a întors cu o masină care a fost somată de doi securisti să oprească. Soferul n-a vrut, dar Părintele Arsenie Boca i-a zis că-i rămân cei doi copii pe drumuri fiindcă securiştii îl vor împuşca daca nu opreşte. Din maşina oprită Părintele Arsenie Boca a fost scos cu brutalitate şi apoi bătut cu sălbăticie. E foarte probabil că şoferul l-a transpotat apoi la Sinaia lăsându-l în grija maicilor de acolo, înspăimântate de Securitate să nu sufle nici o vorbă de cele întâmplate. Probabil că părintele Pantelimon Munteanu ca și părintele Dometie au presimtit că i s-a întâmplat ceva rău, fiindcă aveau mare evlavie la Părintele Arsenie. De aceea s-au dus la Sinaia unde au rămas cam o săptămână, cât a durat agonia şi maicile înspăimântate nu i-au lăsat să-l vadă pe cel torturat.
Despre Părintele Arsenie Boca, preotul din Porumbacu de Sus mai spunea c㠓ar trebui să fie folosit la facultăţile de teologie, la seminarii, la mânăstiri, în toată ţara. Nu să fie ţinut ascuns” (Pr. Nicolae Boboia, în vol. Mărturii din Ţara Făgăraşului despre Părintele Arsenie Boca, Făgăraş, Ed. Agaton, Făgăraș, 2004, p.26).

Repere bibliografice

-Isabela Vasiliu-Scraba, Ceva despre mistica luminii în pictura Părintelui Arsenie Boca, în rev. „Acolada”, Satu Mare, nr. 2 (99) februarie 2016, p.13 ; https://www.scribd.com/doc/187826934...icaLuminiiBoca .
-Dan Lucinescu, Părintele Arsenie Boca –un sfânt al zilelor noastre, Bucureşti, 2009.
-Părintele Arsenie Boca,Cărarea împărăției, Deva, 2006.
-Părintele Arsenie Boca, „Cuvinte vii”, Deva, 2006.
-Părintele Arsenie Boca, Biserica de la Drăgănescu, „Capela Sixtin㔠a ortodoxiei românești, Deva, 2005.
-Părintele Arsenie Boca,Omul, zidire de mare preț, Ed. Credința strămoșască, 2009.
-Părintele Arsenie Boca, Fericirea de a cunoaşte calea, Ed. Credinţa strămoşască, 2010
-Ion Varlam, Pseudo-România. Conspirarea deconspirării, Ed. Vog, București, 2004.
-Isabela Vasiliu-Scraba, Wikipedia.ro confiscată de o mafie cu interese ascunse, pe hârtie în rev. „Vatra veche”, Anul VI, nr.2 (62), febr. 2014, pp.46-50 ; sau : http://isabelavs.go.ro/Articole/Isab...IPEDIAro19.htm .
-Isabela Vasiliu-Scraba, În labirintul răsfrângerilor. Nae Ionescu prin discipolii săi: Petre Țuțea, Cioran, Noica, Eliade, Mircea Vulcănescu și Vasile Băncilă, Ed. Star Tipp, Slobozia, 2000, ISBN 973-8134-05-6 ; http://www.worldcat.org/title/metafi...oclc/702197770 , on-line https://fr.scribd.com/doc/153762785/...baNaeDiscipoli .
-Isabela Vasiliu-Scraba, Martiriul Sfântului Arsenie Boca, un adevăr ascuns la Centenarul sărbătorit la Mânăstirea Brâncoveanu; URL https://isabelavs2.wordpress.com/par...iriul7-boca/21 .
- Isabela Vasiliu-Scraba, Miracolul Bisericii de la Drăgănescu şi o profeţie a Părintelui Arsenie Boca, URL https://isabelavs2.wordpress.com/par...adraganescu11/ . Extrase publicate in http://www.romanianstudies.org/conte...-arsenie-boca/ .
- Isabela Vasiliu-Scraba, Olga Greceanu şi Părintele Arsenie Boca ; http://www.actualitateairl.com/index...rticle&id=3132 ; sau URL http://www.clipa.com/print_a4876-Isa...enie-Boca.aspx .
- Isabela Vasiliu-Scraba, Legile Părintelui Arsenie Boca, legile veacului viitor, URL http://www.isabelavs.go.ro/Articole/...senieBoca7.htm .
- Isabela Vasiliu-Scraba, Vedere în duh şi viziune filozofică, sau Părintele Arsenie Boca şi Nae Ionescu, URL http://www.romanianstudies.org/conte...asiliu-scraba/ .
- Isabela Vasiliu-Scraba, Cioran lăudând traducerea Filocaliei, sau, Parintele Arsenie Boca, poeta Zorica Lațcu si poetul Nichifor Crainic în culisele Filocaliei românești, on-line https://isabelavs2.wordpress.com/par...adufilocalia5/ ; sau http://fr.scribd.com/doc/230417806/I...TraduFilocalia .
- Isabela Vasiliu-Scraba, De vorba cu Părintele Arsenie Boca în Pangarul de la Cheia: https://isabelavs2.wordpress.com/par...niebocapangar/ .
- Isabela Vasiliu-Scraba, Mircea Vulcănescu şi alţi cărturari martiri ai temniţelor, publicat în rev. „Nord literar”, Baia Mare, nr. 2 (105), febr. 2012; ;URL http://www2.nord-literar.ro/index.ph...k=view&id=1155.
- Isabela Vasiliu-Scraba, Martirii închisorilor în viziunea lui Mircea Eliade și a Părintelui ierom. Arsenie Boca :
http://www.nord-literar.ro/index.php...=998&Itemid=46 ;
- Isabela Vasiliu-Scraba, Despre lipsa de individualizare a călăilor, sau Despre lipsa individualizării anchetatoarei din romanul eliadesc „Pe Strada Mântuleasa” ; URL http://fr.scribd.com/doc/172501135/I...eStrMantuleasa .
- Isabela Vasiliu-Scraba, Paradigma „Arsenie Boca-Părăian” din seria Eliade-Culian’ și Noica-Liicean’, în rev. „Acolada”, Satu Mare, nr. 10 (83) oct. 2014 ; URL https://isabelavs2.wordpress.com/par...-boca3paraian/ .

Autoare: Isabela Vasiliu-Scraba
Vezi fișa „Isabelei Vasiliu-Scraba” din WIKIPEDIA înainte de a fi vandalizată de birocratul MyComp care a șters din titlurile cărțior scriitoarei si informațiile despre studiile ei post-universitare de limbi străine și de filozofie în occident : https://fr.scribd.com/doc/168346109/...aVasiliuScraba .

Sursa: https://isabelavs2.wordpress.com/par...iarsenieboca7/