Eminescu din amintirile lui Slavici

[latan.elena]

[COLOR=var(--secondary-text)]Nichita Stanescu


Eminescu din amintirile lui Slavici
[/COLOR]
Când ne întorceam la redacție, era lapoviță și Eminescu călca pe ici pe colo prin băltoace. Trecând peste strada Colții în strada Doamnei, (...) venea dinspre poșta centrală spre noi un om desculț și zdrențăros.

''Uite! - grăi Eminescu, arătându-mi-l. Iată mizeria lumii în care ne trăim zilele.''

Rezemat apoi de unul dintre pachetele de cărămidă care se aflau în drumul nostru, el își dete silința să se descalțe pentru ca să-i dea nenorocitului aceluia încălțămintea sa.

''Ai căpiat, omule!? - i-am zis. - O să-i dai dai tu ghetele tale, dar rămâi desculț.''

''Eu? - răspune el. - De mine să nu-ți pese. Eu pot să umblu și desculț: dar el, săracul?''

...............

Eminescu îi dăduse d-nei Kremnitz lecții de limba română. După un timp oarecare, d-na Kremnitz i-a dat 200 de lei pentru osteneala lui. Eminescu a izbucnit într-un râs nervos. '' Nu mi-aș fi închipuit , - grăi dânsul în cele din urmă, - că o doamnă atât de inteligentă ca dumneata nu e în stare să-și dea seama că ma jignește când crede că eu în vederea unui câștig material îmi dau osteneala de a o învăța românește pentru ca să poată citi scrierile noastre, între altele și pe ale mele. Drept dovadă de sinceritate , nu ai să te superi pe mine, dacă rup în bucățele mici aceste hârtii.

Ioan Slavici in ”Amintiri” (1924)

[latan.elena]

https://dspace.bcucluj.ro/handle/123456789/82321




Biblioteca Digitala BCU Cluj: Amintiri : Eminescu, Creangă, Caragiale, Coşbuc, Maiorescu

[latan.elena]

Istoria românilor în culori


Şi astăzi, chipul lui minunat îmi stă în minte. L-am văzut şi eu.... era izbitor de frumos. Era imposibil să apară într-o sală, fără ca fiinţa sa să atragă privirile chiar ale celor ce nu-l cunoşteau. Chipul lui ne minuna şi pe noi, copiii”
[/COLOR]
Mihai Mavrodin într-un articol din anul 1929, din ziarul botoşănean „Ştirea“

"Eminescu avea o voce blândă, calină şi un zâmbet liniştitor, molipsitor. Asta o spun toţi cei care l-au cunoscut. În ciuda tonului de revoltă din poezia sa, era un om foarte blând, care degaja multă căldură în jurul lui. Avea o voce de aur. Cânta foarte frumos. Se ştie puţin despre acest talent al lui Eminescu. Ar fi putut fi oricând un bun solist vocal. De multe ori îi acompania pe lăutari la câte un chef, dar şi rudele îl rugau să le cânte."

citat din Gheorghe Median




https://www.facebook.com/photo/?fbid...03870811748649