Fondazione Centro Studi Rinascimento Musicale


Puterea infinită a acestei incantații perfecte, creează întregul univers în fața simțurilor noastre, dezvăluie esența pură a divinului.
Nella Anfuso este ultima moștenitoare a marii Școli de canto italiene care a înflorit în Italia în epoca Renașterii și care, în ciuda romantismului și mai presus de toate, a ajuns intactă în Școala de la Cotogni și Guglielmina Rosati Ricci, Nella Anf Profesorul lui uso în Florența în perioada 1967-1972.
Nella Anfuso, distins cercetător și muzicolog, a găsit totodată documentele istorice ale Canto Italiano care luminează teoretic tradiția vocală a cărei Nella AnfUSO este astăzi considerată unanim „REPREZENTAT UNIC TRĂIESC".
Critica internațională a numit-o „Marea Preoteasă a cântatului italian” și, de fapt, cântatul este conceput și practicat de Nella Anfuso ca artă și nu ca profesie pentru câștiguri mai mult sau mai puțin mari și mai puțin mici glorie de moment.
Nella Anfuso vă lasă să ascultați capodoperele muzicale ale marii civilizații italiene cu instrumentul vocal perfect creat în cea mai măreață epocă a Italiei.
Toate înregistrările sale sunt adevărate documente artistice și istorice și vor rămâne ca repere pentru afișe.
Nella Anfuso domină de la înălțimea virtuozității sale incomparabile, temperamentul său de interpret incomparabil, cunoștințele sale istorice, tehnice și estetice incomparabile, frumusețea vocală inegalabilă lumea contemporană a răsucirilor și scufundărilor de sistem stelar și show business de înregistrări.
Întrebare:
În...
Îmi place Petrarca și dețin toate înregistrările tale cu versurile lui Petrarca, dar și Monteverdi și Caccini și toscanii albumului prezentat la Scala (îți mai aduci aminte? Am fost atât de emoționată în primul rând). Cum zici tu Petrarca nu mai e nimeni azi nici actor nici cântăreț Ești sublimă! De ce nu înregistrezi un disc de poezie cu vocea ta frumoasă vorbită? Vreți să-mi spuneți dacă există o diferență între declarația vorbită și cântată?
urmașul tău dintotdeauna
Charles Andrew Ricci
Răspuns:
dragul meu "urmăritor" mulțumesc pentru ceea ce spui. Vă răspund cu cuvintele lui Platon (Republica): "între cuvântul rostit și cuvântul cântat nu e nicio diferență". Aceasta este fraza care se bazează pe estetica lui Seconda Pratica dei Peri, Caccini, Monteverdi și mulți alți mari autori ai aceleiași epoci. Este momentul în care roadele platonismului florentin se maturizează în domeniul muzical. Iată dominația cuvântului și libertatea lui în pronunție (gunoiul), iată muzicianul care urmărește intonațiile muzicale ale cuvântului de la care nevoia cântărețului să fie excelat chiar și în declarație poetică. Dacă nu sunteți maeștri în declarații poetice nu veți putea face niciodată muzical a doua Practică, stilul reprezentativ (în sensul reprezentării pasiunilor umane și a NU fi pe scenă prezența-Caccini o spune clar-) . Încă în secolul al XVII-lea marii teoreticieni recomandau studierea și practicarea declarației poetice cu voce tare pentru ca recitările să fie bine (care astăzi sunt târâte cântând -sic! ): Și în anii îndepărtați de studiu am studiat foarte profund și am exersat declarația vorbită a poeziei. La urma urmei, prima interpretă a Ariannei a fost actriță-cântăreață (aleasă special de Monteverdi, care a avut cele mai bune cântărețe din lume disponibile în Italia). Actorii de azi din păcate nu mai studiază, așa cum ar trebui, studiul declarației poetice care necesită: multă suflare, rezonanță superioară și voce deci pură și sănătoasă, cunoașterea timpului fonetic natural al silabelor și consoanelor c h Permite fluxul natural al timpilor de pronunție. Cum vedeți declarația unui Petrarch vorbit sau cântat (Seconda Practice) urmează aceeași amprentă de bază.
Salutări dragi
În Amphus.