Poezii despre apus
Cu aceasta colectie de poezii, sa descoperim impreuna care sunt cele mai frumoase Poezii de apus.Poezii romantice, delicate si sugestive dedicate unuia dintre cele mai semnificative momente ale zilei. Apusul de soare marcheaza o linie de demarcatie intre ceea ce a fost si ceea ce poate fi. Este sfarsitul unei perioade dar si promisiunea a ceva nou. Soarele iese cu promisiunea de a reveni pentru a straluci mai puternic decat inainte.
Deruland prin colectia noastra de poezii, puteti gasi numeroase dedicatii la apus (de autori precum Emily Dickinson, Charles Baudelaire, Ada Negri si Giacomo Leopardi). Poezii frumoase si evocatoare de citit pentru a te rasfata cu momentele de reflectie, dar si pentru a fi folosite ca legenda pentru fotografiile la apus de soare pentru a le posta pe retelele de socializare.
Iata 20 de poezii despre apus:
Poezii despre apus Apusul
romantic
(Charles Baudelaire)
Ce frumos este soarele cand rasare foarte proaspat
si cum o explozie ne trimite buna ziua!
– Fericit cel care va putea sa
intampine cu drag cel mai somptuos apus de soare al unui vis!
Imi amintesc… Am vazut totul, floare, brazda, primavara
ca o inima lesinata tremurand sub privirea lui…
– Sa alergam, si mai tarziu, sa alergam spre orizont,
sa prindem macar vreo raza oblica!
Dar eu il urmaresc in zadar pe Dumnezeu care se ascunde;
Noaptea de neoprit isi stabileste imparatia,
neagra si plina de fiori, umeda, fatala;
mirosul mormantului pluteste in intuneric
si piciorul meu infricosat de pe marginea iazului
loveste broaste neasteptate, melcii reci calca in picioare.
Exista o anumita inclinatie a luminii
(Emily Dickinson)
Exista o anumita inclinatie a luminii,
dupa-amiezile de iarna
care opresc, ca greutatea
muzicii de catedrala
O rana cereasca, ne aduce
nu gasim cicatrice,
ci o diferenta interna,
unde sunt semnificatiile
Nimeni nu o poate invata pe altii
si foca dispera
o suferinta imperiala trimisa noua din
aer
Cand vine, peisajul asculta
umbrele isi tin respiratia
cand merge si cum distanta
in aspectul mortii.
Amurg
(Guillaume Apollinaire)
Atins de umbrele mortilor Pe
iarba unde moare ziua
Arlechinul s-a dezbracat
Si isi oglindeste trupul in iaz
Un sarlatan crepuscular Se lauda
cu urmatoarele runde
Cerul este incolor si impanzit
Cu stele palide ca laptele
Pe Arlechinul palid
ii intampina imediat pe spectatori
Vrajitori din Boemia
Cateva zane si vrajitori
Cand o stea se desprinde , o
manuieste cu bratele intinse
In timp ce un spanzurat cu picioarele
canta la chimvale cu ritm
Orbul leaganeaza un copil frumos.
Caprioara trece pe langa caprioarele ei
Piticul se uita trist
la Marind arlechinul trismegistus.
Apus de soare
(Rabindranath Tagore)
Astazi, la sfarsitul zilei
apusul, imi asez perlele
pe parul fin si negru al serii
si le-am ascuns
ca un colier fara fir
in inima mea.
In liniste doarme lebada.
pe malul drept al raului
si acest apus
prin cerul luminos de stele
a venit sa-mi atinga
fruntea umila:
deasupra acestor ape tacute si calme
incepea trecerea dintre stele si stele:
si-a intins
mantia de aur .
in pragul noptii
doarme linistit:
si in sfarsit pe strazile arcului,
pe carul unui caprisor negru a plecat
facand scantei:
a lasat doar o atingere
pe fruntea unui poet.
Niciodata in infinitul tau nu
s-a vazut un apus ca acesta,
nu se va mai intoarce niciodata.
La soare, intr-o zi de decembrie
(Gertrudis Gomez de Avellaneda)
Domneste pe cer, Soare! Domneste si inflacareaza
sanul meu obosit cu focul tau dumnezeiesc:
fara lumina, fara panas, comprimat, strans,
o raza tanjeste dupa flacara ta arzatoare.
La influenta ta fericita rasare buruienile,
gerul cedeaza splendorii tale nedesfacute;
Saruri! In ciuda iernii aspre,
Rege al sferei, soare, vocea mea te cheama.
Din campurile fericite unde leaganul meu
a primit comoara razelor tale
, norocul ma tine departe pentru totdeauna.
Sub alt cer, pe alt taram plang,
unde ma asupreste ceata, enervanta…
Urca-te si sparge-l, soare! Te implor!
Miracole
(Walt Whitman)
De ce le pasa oamenilor de miracole
In ceea ce ma priveste, nu stiu nimic altceva decat miracole,
fie ca merg pe strazile din Manhattan, fie ca ma
uit pe acoperisuri, in cer
sau ma bat cu picioarele goale . de-a lungul plajei, chiar langa apa,
sau te opresti sub copaci, in padure,
o vorbesc, in timpul zilei, cu cine iubesc, o dorm, noaptea, langa persoana pe care o iubesc,
o stau la masa cu ceilalti la pranz,
sau arunc o privire la strainii care calatoresc in tramvaiul in fata mea,
sau spionez pe ele albinele care in dupa-amiezii de vara se forfota in jurul stupului,
sau animalele care pasc pe camp,
sau pasarile, sau extraordinarele insecte ale vazduhului,
minunea apusului, stelele care stralucesc calm si stralucitor,
sau delicatele subtiri. curba lunii noi in aprilie;
aceste lucruri, si celelalte, una si toate, sunt minuni pentru mine,
se refera la toate chiar daca fiecare este distinct de celelalte,
si in locul lui.
Este un miracol pentru mine fiecare ora de lumina si intuneric,
si o minune fiecare centimetru cub de spatiu,
fiecare metru de suprafata pamantului si impregnat de minuni,
furnica de miracole fiecare centimetru de subsol.
Marea este pentru mine o minune nesfarsita,
pestii care inoata – stancile – miscarea valurilor –
corabiile care poarta oameni,
precum cele mai ciudate minuni ale acestor
apus
(Giuseppe Ungaretti)
Carnea cerului
trezeste oaza
la dragoste nomade.
Soare frumos
(Diego valeri)
Soare frumos si trist pe care deja il simti si porti
in tine noaptea lunga, ultimul soare
topit in aerul alb al diminetii,
pamantul tau este inca verde, verde
gardul viu si pajistea si dealul bland
cu vitele lui rosii atinse.
Dar
o ceata subtila
de distanta se sprijina pe tot. Pentru ca esti departe
, soarele nostru al iubirii. Si seara este
deja dimineata
si in curand umbra va avea tot cerul tau.
Momente
(Don Herold)
Daca mi-as putea trai din nou viata.
In urmatoarea as incerca sa fac mai multe greseli.
Nu as incerca sa fiu
atat de perfecta, m-as relaxa mai mult.
As fi mai prost decat am fost deja,
de fapt as lua foarte putine lucruri in serios.
As fi mai putin igienic.
Mi -as asum mai multe riscuri,
mi-as face mai multe calatorii,
As contempla mai multe apusuri, as
urca mai multi munti, as
inota in mai multe rauri.
As merge in mai multe locuri unde am fost vreodata,
as manca mai multa inghetata si mai putina fasole,
as avea mai multe probleme reale si mai putin imaginare.
Am fost unul dintre cei care si-au trait fiecare minut
al vietii in mod rational si profitabil;
Cu siguranta mi-am luat cateva momente de bucurie.
dar daca as putea sa ma intorc, as
incerca sa am momente bune.
Ca, daca nu stii,
viata e facuta din asta,
momente: nu rata acum.
Eram unul dintre cei care nu
mergeau niciodata nicaieri fara un termometru,
o sticla cu apa calda, o umbrela si o parasuta;
daca as putea trai din nou, as trai mai usor.
Daca as putea trai din nou, as
incepe sa merg descult la inceputul
primaverii
si as ramane descult pana la sfarsitul toamnei.
As face mai multe plimbari cu trasura, as
privi mai multe rasarituri
si m-as juca cu mai multi copii,
daca as regasi viata inaintea mea.
Dar vezi tu, am 85 de ani si stiu ca mor.
Apusul lunii
(Giacomo Leopardi)
Care in noaptea singuratica,
Peste peisajul si ape argintii,
Zefirul pluteste,
Si o mie de aspecte vagi
Si obiecte inselatoare
Fingon umbrele indepartate
Sub valurile linistite
Si ramurile si gardurile vii si dealurile si vile;
Ajuns la hotarul cerului,
In spatele Apennino sau Alpe, sau al Marii Tireniene In
sanul infinit
coboara luna; iar lumea este decolorata;
Dispare umbrele, si un
Intuneric valea si muntele se intuneca;
Acum ramane noaptea,
Si cantand, cu melodie trista,
Alborul extrem al luminii trecatoare,
Care cu ceva vreme in urma era conducatorul ei, Saluta carusul din
calea lui;
Tal dispare, iar astfel
Lasa varsta muritorilor
Tinerete.
Van umbrele si infatisarile dilettosi
inganni; iar
sperantele indepartate esueaza,
Unde se odihneste natura muritoare.
Abandonata, Viata
intunecata ramane.
Privind la ea,
Cauta in zadar calatorul confuz
De plimbarea lunga care se simte ca un scop
sau motiv de inaintare; si vede
Ca daca scaunul uman,
Este intr-adevar facut pentru a extrage.
Prea fericit si fericit
Soarta noastra mizerabila
Parea acolo sus, daca starea de tinerete,
Unde fiecare fantana din o mie de dureri si rod,
Cursul vietii ar dura toata viata.
Prea bland decret
Ce condamna fiecare animal la moarte,
S’anco jumatate de drum
Lor nu a cedat inaintea
mortii cumplite mult mai greu.
De intelecturi nemuritoare
Demni gasite, extrem
De toate relele, sa redescopere vesnica
Batranete, unde
dorinta a fost nevatamata, speranta stinsa,
Izvoarele placerii se usuca, durerile mai mari
intotdeauna, iar binele nu se mai daruieste.
Voi, dealuri si plaje,
Cazuta splendoarea care
a argintit valul noptii in apus,
Orfani inca mult timp
Nu veti ramane; ca de cealalta
veti vedea in curand cerul
albindu-se iar si zorii se vor rasari:
Apoi, urmand soarele,
Si fulgerand
cu flacarile lui puternice,
Cu paraie stralucitoare
Inunda cu tine campurile eterice.
Dar viata muritoare, dupa ce frumoasa
tinerete dispare, nu este niciodata colorata
de alta lumina, nici de alt zori.
Vaduva si pana la capat; si catre noaptea
Ca celalalt epoca intunecata,
Semneaza ca Zeii vor pune inmormantarea.
Daca nu as fi vazut soarele
(Emily Dickinson)
Daca nu as fi vazut soarele
as fi putut indura umbra,
dar lumina mi-a facut desertul
si mai salbatic.
O sole
(Toto)
I songo born addo sta ‘e casa’ o sole.
‘O sole me cunosce’ to piccerilio;
‘o prima vaza’ nfront – am fost tantillo-
mi-a dat cand eram int ” sau spurtone.
Si am crescut dint ” si arme soj,
scanzanname ‘la dureri si boli.
‘Sau soare! „O soare… si tot” „in viata mea…
eu fara” o soare calugarita bine traieste.
Inca am pierdut acest apus
(Pablo Neruda)
Am pierdut inca acest apus.
Nimeni nu ne-a vazut in seara asta cu mainile impreuna
, cand vantul albastru a cazut peste lume.
Am vazut de la fereastra mea
sarbatoarea apusului pe muntii indepartati.
Uneori, ca o moneda
, o bucata de soare va ardea in maini.
Mi-am adus aminte de tine cu un suflet cuprins
de acea tristete ca ma cunosti.
Deci unde erai Tu
Printre care oameni
Ce cuvinte care spun
De ce toata dragostea imi vine dintr-
o data cand ma simt trist si te simt atat de departe
Cartea pe care o iei mereu la apus a cazut
si ca un caine ranit la picioarele mele I da-mi gluga.
Mereu, mereu pleci seara
unde curge apusul, stergand statui.
Sole d’Ottobre
(Ada Negri)
Si atat de pura este aceasta
bucurie facuta din lumina si aer: aceasta
seninatate a tot ce
te inconjoara, a fiecarui gand din tine:
aceasta armonie a sufletului cu punctul
de timp si cu dragostea pe care timpul o ghideaza .
Nu mai are cereale, nici fructe nu mai are acum pamant
de oferit. Toamna este limpede
in restul anului…
Albastrul fix, nevazut
de tunete si fulgere, isi intinde marele val
de pace peste frunzisul roscat
al padurilor. Cand urechea este cosita
, dezlipiti stiuletele, rositi
vinul in cuve si nucile de aur
cheama mielul si din
arici izbucneste.
castanul, care importa amenintarea
Iernii, pe pamant Lumina
transparenta
de octombrie
, in a carei caldura nu se coace nimic
pentru ca este deja copt complet: limpezimea
pamantului face un lucru de rai.
Ce cauti, poete, in apus
(Antonio Machado)
Gol si pamantul, iar sufletul
urla pe orizontul palid
ca un lup rapitor. Ce cauti,
poete, in
Amarul apus de soare sa mergi, caci
calea apasa pe inima. Vantul rece,
si noaptea care vine, si amaraciunea
departarii… Pe poteca alba,
copacii care se innegreau s-au ofilit;
peste muntii indepartati sange si aur…
Mort si soare…
Ce cauti, poete, in apus
Apus de soare
(Juan Ramon Jimenez)
Dulce tristete de la tara,
se lasa seara.
Un miros slab de fan
vine din campurile recoltate .
Plantele au adormit.
Pe deal cerul este
violet. Tandru.
Awake canta o privighetoare.
Pamantul nostru(Langston Hughes)
Ar trebui sa avem un pamant al soarelui, al soarelui
stralucitor
si un pamant al apei parfumate,
unde apusul este o batista moale de
matase roz si auriu,
si nu acest pamant
in care viata este rece.
Ar trebui sa avem un pamant de copaci, copaci
inalti si grosi,
aplecati-va la greutatea papagalilor vorbareti
la fel de stralucitori ca ziua,
si nu acest pamant unde pasarile sunt gri.
O, ar trebui sa avem un pamant al bucuriei, al
iubirii si al bucuriei si al vinului si al cantecului,
si nu acest pamant unde bucuria este o greseala.
Amurg
(Heinrich Heine)
Pe plaja palida zaceam,
singur cu ganduri triste.
Soarele a coborat in mare la apus
, aruncand straluciri stralucitoare
de violet de foc peste apa;
iar valurile albe indepartate,
impinse de marea inalta,
faceau spuma fosnind din ce in ce mai aproape , mai aproape
…
Un strigat ciudat, un zumzet
si suier, murmur si ras,
un oftat, un zumzet:
si, intre ele, un cantat bland
de pene leganate.
Sa aud legendele uitate mi s-au parut
, basmele dulci
ale vremurilor stravechi, pe care copil fiind
le-am invatat de la copiii de alaturi,
cand in serile de vara
ne ghemuiam pe treptele
din fata usii casei
pentru a ciripit
povestile in liniste. , cu inimioarele
intinse sa asculte , cu ochi intelepti
de curiozitate,
in timp ce fetele mai mari,
de la ferestrele opuse,
intre vazele parfumate de flori
isi ieseau chipurile de roz
razand in lumina lunii.
Apus si luna
(Sappho) Apus
si luna
iar Pleiadele in miez de noapte
chiar si tineretea mea deja dispare,
iar acum in patul meu raman singur.
Erosul imi zguduie sufletul,
ca un vant pe munte
care sparge printre stejari;
si slabeste madularele si le framanta,
dulce fiara amara, nestapanita.
Dar pentru mine nu albine, nici miere;
iar eu sufar si doresc.
Sursa:Poezii despre apus - Andrei Gheorghe
Răspunde cu citat
Marcaje