Papornița Moșului
Rezultate 1 la 1 din 1

Subiect: Poezii despre apus - Andrei Gheorghe

  1. #1
    Senior Member
    Data înscrierii
    20.03.2014
    Locație
    Locuiesc in Craiova,Brazda
    Posturi
    47.165

    Poezii despre apus - Andrei Gheorghe


    Poezii despre apus



    Cu aceasta colectie de poezii, sa descoperim impreuna care sunt cele mai frumoase Poezii de apus.Poezii romantice, delicate si sugestive dedicate unuia dintre cele mai semnificative momente ale zilei. Apusul de soare marcheaza o linie de demarcatie intre ceea ce a fost si ceea ce poate fi. Este sfarsitul unei perioade dar si promisiunea a ceva nou. Soarele iese cu promisiunea de a reveni pentru a straluci mai puternic decat inainte.
    Deruland prin colectia noastra de poezii, puteti gasi numeroase dedicatii la apus (de autori precum Emily Dickinson, Charles Baudelaire, Ada Negri si Giacomo Leopardi). Poezii frumoase si evocatoare de citit pentru a te rasfata cu momentele de reflectie, dar si pentru a fi folosite ca legenda pentru fotografiile la apus de soare pentru a le posta pe retelele de socializare.

    Iata 20 de poezii despre apus:


    Poezii despre apus Apusul
    romantic
    (Charles Baudelaire)

    Ce frumos este soarele cand rasare foarte proaspat
    si cum o explozie ne trimite buna ziua!
    – Fericit cel care va putea sa
    intampine cu drag cel mai somptuos apus de soare al unui vis!
    Imi amintesc… Am vazut totul, floare, brazda, primavara
    ca o inima lesinata tremurand sub privirea lui…
    – Sa alergam, si mai tarziu, sa alergam spre orizont,
    sa prindem macar vreo raza oblica!
    Dar eu il urmaresc in zadar pe Dumnezeu care se ascunde;
    Noaptea de neoprit isi stabileste imparatia,
    neagra si plina de fiori, umeda, fatala;
    mirosul mormantului pluteste in intuneric
    si piciorul meu infricosat de pe marginea iazului
    loveste broaste neasteptate, melcii reci calca in picioare.


    Exista o anumita inclinatie a luminii
    (Emily Dickinson)

    Exista o anumita inclinatie a luminii,
    dupa-amiezile de iarna
    care opresc, ca greutatea
    muzicii de catedrala
    O rana cereasca, ne aduce
    nu gasim cicatrice,
    ci o diferenta interna,
    unde sunt semnificatiile
    Nimeni nu o poate invata pe altii
    si foca dispera
    o suferinta imperiala trimisa noua din
    aer
    Cand vine, peisajul asculta
    umbrele isi tin respiratia
    cand merge si cum distanta
    in aspectul mortii.


    Amurg
    (Guillaume Apollinaire)

    Atins de umbrele mortilor Pe
    iarba unde moare ziua
    Arlechinul s-a dezbracat
    Si isi oglindeste trupul in iaz
    Un sarlatan crepuscular Se lauda
    cu urmatoarele runde
    Cerul este incolor si impanzit
    Cu stele palide ca laptele
    Pe Arlechinul palid
    ii intampina imediat pe spectatori
    Vrajitori din Boemia
    Cateva zane si vrajitori
    Cand o stea se desprinde , o
    manuieste cu bratele intinse
    In timp ce un spanzurat cu picioarele
    canta la chimvale cu ritm
    Orbul leaganeaza un copil frumos.
    Caprioara trece pe langa caprioarele ei
    Piticul se uita trist
    la Marind arlechinul trismegistus.


    Apus de soare
    (Rabindranath Tagore)

    Astazi, la sfarsitul zilei
    apusul, imi asez perlele
    pe parul fin si negru al serii
    si le-am ascuns
    ca un colier fara fir
    in inima mea.
    In liniste doarme lebada.
    pe malul drept al raului
    si acest apus
    prin cerul luminos de stele
    a venit sa-mi atinga
    fruntea umila:
    deasupra acestor ape tacute si calme
    incepea trecerea dintre stele si stele:
    si-a intins
    mantia de aur .
    in pragul noptii
    doarme linistit:
    si in sfarsit pe strazile arcului,
    pe carul unui caprisor negru a plecat
    facand scantei:
    a lasat doar o atingere
    pe fruntea unui poet.
    Niciodata in infinitul tau nu
    s-a vazut un apus ca acesta,
    nu se va mai intoarce niciodata.


    La soare, intr-o zi de decembrie
    (Gertrudis Gomez de Avellaneda)

    Domneste pe cer, Soare! Domneste si inflacareaza
    sanul meu obosit cu focul tau dumnezeiesc:
    fara lumina, fara panas, comprimat, strans,
    o raza tanjeste dupa flacara ta arzatoare.
    La influenta ta fericita rasare buruienile,
    gerul cedeaza splendorii tale nedesfacute;
    Saruri! In ciuda iernii aspre,
    Rege al sferei, soare, vocea mea te cheama.
    Din campurile fericite unde leaganul meu
    a primit comoara razelor tale
    , norocul ma tine departe pentru totdeauna.
    Sub alt cer, pe alt taram plang,
    unde ma asupreste ceata, enervanta…
    Urca-te si sparge-l, soare! Te implor!


    Miracole
    (Walt Whitman)

    De ce le pasa oamenilor de miracole
    In ceea ce ma priveste, nu stiu nimic altceva decat miracole,
    fie ca merg pe strazile din Manhattan, fie ca ma
    uit pe acoperisuri, in cer
    sau ma bat cu picioarele goale . de-a lungul plajei, chiar langa apa,
    sau te opresti sub copaci, in padure,
    o vorbesc, in timpul zilei, cu cine iubesc, o dorm, noaptea, langa persoana pe care o iubesc,
    o stau la masa cu ceilalti la pranz,
    sau arunc o privire la strainii care calatoresc in tramvaiul in fata mea,
    sau spionez pe ele albinele care in dupa-amiezii de vara se forfota in jurul stupului,
    sau animalele care pasc pe camp,
    sau pasarile, sau extraordinarele insecte ale vazduhului,
    minunea apusului, stelele care stralucesc calm si stralucitor,
    sau delicatele subtiri. curba lunii noi in aprilie;
    aceste lucruri, si celelalte, una si toate, sunt minuni pentru mine,
    se refera la toate chiar daca fiecare este distinct de celelalte,
    si in locul lui.
    Este un miracol pentru mine fiecare ora de lumina si intuneric,
    si o minune fiecare centimetru cub de spatiu,
    fiecare metru de suprafata pamantului si impregnat de minuni,
    furnica de miracole fiecare centimetru de subsol.
    Marea este pentru mine o minune nesfarsita,
    pestii care inoata – stancile – miscarea valurilor –
    corabiile care poarta oameni,
    precum cele mai ciudate minuni ale acestor


    apus
    (Giuseppe Ungaretti)

    Carnea cerului
    trezeste oaza
    la dragoste nomade.


    Soare frumos
    (Diego valeri)

    Soare frumos si trist pe care deja il simti si porti
    in tine noaptea lunga, ultimul soare
    topit in aerul alb al diminetii,
    pamantul tau este inca verde, verde
    gardul viu si pajistea si dealul bland
    cu vitele lui rosii atinse.
    Dar
    o ceata subtila
    de distanta se sprijina pe tot. Pentru ca esti departe
    , soarele nostru al iubirii. Si seara este
    deja dimineata
    si in curand umbra va avea tot cerul tau.


    Momente
    (Don Herold)

    Daca mi-as putea trai din nou viata.
    In urmatoarea as incerca sa fac mai multe greseli.
    Nu as incerca sa fiu
    atat de perfecta, m-as relaxa mai mult.
    As fi mai prost decat am fost deja,
    de fapt as lua foarte putine lucruri in serios.
    As fi mai putin igienic.
    Mi -as asum mai multe riscuri,
    mi-as face mai multe calatorii,
    As contempla mai multe apusuri, as
    urca mai multi munti, as
    inota in mai multe rauri.
    As merge in mai multe locuri unde am fost vreodata,
    as manca mai multa inghetata si mai putina fasole,
    as avea mai multe probleme reale si mai putin imaginare.
    Am fost unul dintre cei care si-au trait fiecare minut
    al vietii in mod rational si profitabil;
    Cu siguranta mi-am luat cateva momente de bucurie.
    dar daca as putea sa ma intorc, as
    incerca sa am momente bune.
    Ca, daca nu stii,
    viata e facuta din asta,
    momente: nu rata acum.
    Eram unul dintre cei care nu
    mergeau niciodata nicaieri fara un termometru,
    o sticla cu apa calda, o umbrela si o parasuta;
    daca as putea trai din nou, as trai mai usor.
    Daca as putea trai din nou, as
    incepe sa merg descult la inceputul
    primaverii
    si as ramane descult pana la sfarsitul toamnei.
    As face mai multe plimbari cu trasura, as
    privi mai multe rasarituri
    si m-as juca cu mai multi copii,
    daca as regasi viata inaintea mea.
    Dar vezi tu, am 85 de ani si stiu ca mor.


    Apusul lunii
    (Giacomo Leopardi)

    Care in noaptea singuratica,
    Peste peisajul si ape argintii,
    Zefirul pluteste,
    Si o mie de aspecte vagi
    Si obiecte inselatoare
    Fingon umbrele indepartate
    Sub valurile linistite
    Si ramurile si gardurile vii si dealurile si vile;
    Ajuns la hotarul cerului,
    In spatele Apennino sau Alpe, sau al Marii Tireniene In
    sanul infinit
    coboara luna; iar lumea este decolorata;
    Dispare umbrele, si un
    Intuneric valea si muntele se intuneca;
    Acum ramane noaptea,
    Si cantand, cu melodie trista,
    Alborul extrem al luminii trecatoare,
    Care cu ceva vreme in urma era conducatorul ei, Saluta carusul din
    calea lui;
    Tal dispare, iar astfel
    Lasa varsta muritorilor
    Tinerete.
    Van umbrele si infatisarile dilettosi
    inganni; iar
    sperantele indepartate esueaza,
    Unde se odihneste natura muritoare.
    Abandonata, Viata
    intunecata ramane.
    Privind la ea,
    Cauta in zadar calatorul confuz
    De plimbarea lunga care se simte ca un scop
    sau motiv de inaintare; si vede
    Ca daca scaunul uman,
    Este intr-adevar facut pentru a extrage.
    Prea fericit si fericit
    Soarta noastra mizerabila
    Parea acolo sus, daca starea de tinerete,
    Unde fiecare fantana din o mie de dureri si rod,
    Cursul vietii ar dura toata viata.
    Prea bland decret
    Ce condamna fiecare animal la moarte,
    S’anco jumatate de drum
    Lor nu a cedat inaintea
    mortii cumplite mult mai greu.
    De intelecturi nemuritoare
    Demni gasite, extrem
    De toate relele, sa redescopere vesnica
    Batranete, unde
    dorinta a fost nevatamata, speranta stinsa,
    Izvoarele placerii se usuca, durerile mai mari
    intotdeauna, iar binele nu se mai daruieste.
    Voi, dealuri si plaje,
    Cazuta splendoarea care
    a argintit valul noptii in apus,
    Orfani inca mult timp
    Nu veti ramane; ca de cealalta
    veti vedea in curand cerul
    albindu-se iar si zorii se vor rasari:
    Apoi, urmand soarele,
    Si fulgerand
    cu flacarile lui puternice,
    Cu paraie stralucitoare
    Inunda cu tine campurile eterice.
    Dar viata muritoare, dupa ce frumoasa
    tinerete dispare, nu este niciodata colorata
    de alta lumina, nici de alt zori.
    Vaduva si pana la capat; si catre noaptea
    Ca celalalt epoca intunecata,
    Semneaza ca Zeii vor pune inmormantarea.


    Daca nu as fi vazut soarele
    (Emily Dickinson)

    Daca nu as fi vazut soarele
    as fi putut indura umbra,
    dar lumina mi-a facut desertul
    si mai salbatic.


    O sole
    (Toto)

    I songo born addo sta ‘e casa’ o sole.
    ‘O sole me cunosce’ to piccerilio;
    ‘o prima vaza’ nfront – am fost tantillo-
    mi-a dat cand eram int ” sau spurtone.
    Si am crescut dint ” si arme soj,
    scanzanname ‘la dureri si boli.
    ‘Sau soare! „O soare… si tot” „in viata mea…
    eu fara” o soare calugarita bine traieste.


    Inca am pierdut acest apus
    (Pablo Neruda)

    Am pierdut inca acest apus.
    Nimeni nu ne-a vazut in seara asta cu mainile impreuna
    , cand vantul albastru a cazut peste lume.
    Am vazut de la fereastra mea
    sarbatoarea apusului pe muntii indepartati.
    Uneori, ca o moneda
    , o bucata de soare va ardea in maini.
    Mi-am adus aminte de tine cu un suflet cuprins
    de acea tristete ca ma cunosti.
    Deci unde erai Tu
    Printre care oameni
    Ce cuvinte care spun
    De ce toata dragostea imi vine dintr-
    o data cand ma simt trist si te simt atat de departe
    Cartea pe care o iei mereu la apus a cazut
    si ca un caine ranit la picioarele mele I da-mi gluga.
    Mereu, mereu pleci seara
    unde curge apusul, stergand statui.


    Sole d’Ottobre
    (Ada Negri)

    Si atat de pura este aceasta
    bucurie facuta din lumina si aer: aceasta
    seninatate a tot ce
    te inconjoara, a fiecarui gand din tine:
    aceasta armonie a sufletului cu punctul
    de timp si cu dragostea pe care timpul o ghideaza .
    Nu mai are cereale, nici fructe nu mai are acum pamant
    de oferit. Toamna este limpede
    in restul anului…
    Albastrul fix, nevazut
    de tunete si fulgere, isi intinde marele val
    de pace peste frunzisul roscat
    al padurilor. Cand urechea este cosita
    , dezlipiti stiuletele, rositi
    vinul in cuve si nucile de aur
    cheama mielul si din
    arici izbucneste.
    castanul, care importa amenintarea
    Iernii, pe pamant Lumina
    transparenta
    de octombrie
    , in a carei caldura nu se coace nimic
    pentru ca este deja copt complet: limpezimea
    pamantului face un lucru de rai.


    Ce cauti, poete, in apus
    (Antonio Machado)

    Gol si pamantul, iar sufletul
    urla pe orizontul palid
    ca un lup rapitor. Ce cauti,
    poete, in
    Amarul apus de soare sa mergi, caci
    calea apasa pe inima. Vantul rece,
    si noaptea care vine, si amaraciunea
    departarii… Pe poteca alba,
    copacii care se innegreau s-au ofilit;
    peste muntii indepartati sange si aur…
    Mort si soare…
    Ce cauti, poete, in apus


    Apus de soare
    (Juan Ramon Jimenez)

    Dulce tristete de la tara,
    se lasa seara.
    Un miros slab de fan
    vine din campurile recoltate .
    Plantele au adormit.
    Pe deal cerul este
    violet. Tandru.
    Awake canta o privighetoare.


    Pamantul nostru(Langston Hughes)

    Ar trebui sa avem un pamant al soarelui, al soarelui
    stralucitor
    si un pamant al apei parfumate,
    unde apusul este o batista moale de
    matase roz si auriu,
    si nu acest pamant
    in care viata este rece.
    Ar trebui sa avem un pamant de copaci, copaci
    inalti si grosi,


    aplecati-va la greutatea papagalilor vorbareti
    la fel de stralucitori ca ziua,
    si nu acest pamant unde pasarile sunt gri.
    O, ar trebui sa avem un pamant al bucuriei, al
    iubirii si al bucuriei si al vinului si al cantecului,
    si nu acest pamant unde bucuria este o greseala.


    Amurg
    (Heinrich Heine)

    Pe plaja palida zaceam,
    singur cu ganduri triste.
    Soarele a coborat in ​​mare la apus
    , aruncand straluciri stralucitoare
    de violet de foc peste apa;
    iar valurile albe indepartate,
    impinse de marea inalta,
    faceau spuma fosnind din ce in ce mai aproape , mai aproape

    Un strigat ciudat, un zumzet
    si suier, murmur si ras,
    un oftat, un zumzet:
    si, intre ele, un cantat bland
    de pene leganate.
    Sa aud legendele uitate mi s-au parut
    , basmele dulci
    ale vremurilor stravechi, pe care copil fiind
    le-am invatat de la copiii de alaturi,
    cand in serile de vara
    ne ghemuiam pe treptele
    din fata usii casei
    pentru a ciripit
    povestile in liniste. , cu inimioarele
    intinse sa asculte , cu ochi intelepti
    de curiozitate,
    in timp ce fetele mai mari,
    de la ferestrele opuse,
    intre vazele parfumate de flori
    isi ieseau chipurile de roz
    razand in lumina lunii.


    Apus si luna
    (Sappho) Apus

    si luna
    iar Pleiadele in miez de noapte
    chiar si tineretea mea deja dispare,
    iar acum in patul meu raman singur.
    Erosul imi zguduie sufletul,
    ca un vant pe munte
    care sparge printre stejari;
    si slabeste madularele si le framanta,
    dulce fiara amara, nestapanita.
    Dar pentru mine nu albine, nici miere;
    iar eu sufar si doresc.



    Sursa:
    Poezii despre apus - Andrei Gheorghe

    Ultima modificare făcută de latan.elena; 08.10.2022 la 11:51.

Informații subiect

Utilizatori care navighează în acest subiect

Momentan sunt 1 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 1 vizitatori)

Marcaje

Marcaje

Permisiuni postare

  • Nu poți posta subiecte noi
  • Nu poți răspunde la subiecte
  • Nu poți adăuga atașamente
  • Nu poți edita posturile proprii
  •