Margherita Guidacci, a fost o poetă italiană născută în Florența, Italia. A absolvit Universitatea din Florența în 1943 și a călătorit în 1947 în Anglia și Irlanda. Guidacci s-a căsătorit cu sociologul Lucca Pinna în 1949 și s-au mutat la Roma în 1957. Wikipedia (Engleză)


Pentru cititorul ipotetic



Mi-am pus sufletul în mâinile tale.
Curvale un cuib. Nu vrea altceva
decât să se odihnească în tine.
Dar eclozează-l dacă într-o zi
îl auzi fugind. Să
fie atunci ca frunzele și ca vântul,
urmându-i zborul.
Și să știți că afecțiunea în adio
nu este mai mică decât în ​​întâlnire. Rămâne
același și va fi etern. Dar
uneori există moduri diferite de urmat
în ascultarea destinului.



Amintirea ta, în adâncul
singurătății mele,
își dezvăluie amploarea
și totuși o limitează.
Astfel, cântecul păsărilor
înmoaie imensitatea cerului
și o singură velă
face marea umană.


Margherita Guidacci


Stea căzătoare

Unele dorințe vor fi îndeplinite

altele vor fi respinse. Dar eu

Voi fi trecut prin strălucire

pentru o clipă.


Chiar dacă nimeni nu s-ar fi uitat la mine

ar fi la fel de justificat

- pentru acel moment luminos - existența mea.


Margherita Guidacci.




Te învești cu aerul,

atingeți copacii, culegeți florile, ești liber,

iar tu ești propria ta închisoare ambulantă





Lasă vântul să bată


Lasă vântul să completeze cuvintele
pe care vocea ta nu le poate articula.
Nu mai avem nevoie de cuvinte.
Suntem amândoi aceeași tăcere.
Ca două oglinzi, golite de fiecare imagine,
care una faţă de alta fac
o simplă rază. Și asta ne este suficient.


Cochilia

Nu-ți aparțin, deși în scobitura mâinii tale mă odihnesc acum, călător, Nici nisipului din care m-ai adunat Și unde zăceam de mult, înainte ca admirabila mea formă să se ofere privirii tale. Am fost tovarășul peștilor ageri și al algelor marine am avut viață din pântecele valurilor libere. Și nici ura, nici uitarea, ci furtuna amară m-a despărțit de ea. De aceea străvechea patrie plânge în mine și asiduu murmură și suspină pentru sufletul meu de mare, În timp ce-mi ții taina în palmă Și uimit-ți apleci urechea străină.

Margherita Guidacci