Dacă te numeri printre cei a căror minte a alergat liberă prin locuri fantastice stimulată de Ernest Hemingway, citind şi recitind scrierile premiantului Pulitzer şi Nobel, atunci „Reţetele lui Hemingway” reprezintă o inedită oportunitate de a-ţi lăsa şi stomacul să se bucure de fantezia americanului. Asta pentru că Hemingway a fost „un extraordinar băutor şi gurmand”, care a încercat să îşi satisfacă permanentul apetit pentru nou în toate geografiile pe unde a ajuns.
„Oare ce mănâncă un scriitor de succes? Cam asta ar fi întrebarea la care încearcă să răspundă Craig Boreth, cel care a reconstituit în mod remarcabil parcursul vieţii şi scrisului unuia dintre cei mai mari scriitori, Ernest Hemingway. Datele biografice sunt împletite cu măiestrie cu fel de fel de reţete de mâncăruri şi băuturi preferate, încercate sau chiar inventate de Hemingway…” – să pornim de aici fascinanta excursie prin geografiile propuse de Craig Boreth, umblând şi noi puţin pe urmele americanului.
Primele descoperiri culinare, în mijlocul naturii
Dacă la capitolul culinar influenţa mamei va fi nulă (Grace Hemingway s-a mulţumit cu stăpânirea unei singure reţete, cea a prăjiturii pentru ceai), nu acelaşi lucru se poate spune despre tatăl scriitorului, Ed Hemingway împărtăşind de timpuriu cu fiul său pasiunea pentru ieşirile în aer liber, pentru vânătoare şi pescuit. Aşa că dacă eşti un împătimit al evadărilor în natură, atunci e bine să ştii că mâncărurile pregătite de Nick Adams în „Marele râu cu două inimi” sunt variante perfecţionate ale reţetelor pe care Ernest Hemingway învăţase să şi le prepare în sălbăticie. Combinaţia de carne de porc, fasole şi spaghete, de exemplu, nu poate fi înţeleasă la adevărata ei valoare decât la capătul unei zile petrecute în natură, savurând frumuseţea ei.
Dacă e Italia, e… Harry’s Bar
În cazul în care ajungi în Veneţia, atunci primul loc pe care trebuie să îl cauţi este Harry’s Bar. Îl vei găsi pe Calle Vallaresso 1323. Deschis în 1931, a fost descoperit de scriitorul american în 1949. Odată ajuns la Harry’s Bar, îndrăznește și gustă celebra „Anitra Arrosto” (friptură de răţuşcă), despre care se spune – în „Dincolo de râu şi între copaci” – că este „un deliciu aproape de necrezut”. Tot în Veneţia, dacă adori să îţi începi ziua cu o adevărată sărbătoare culinară, trebuie să te inspiri din nou din „Dincolo de râu şi între copaci”, pentru a afla că la Hotel Gritti Palace s-a inventat „micul dejun care termină toate mic dejunurile”: rinichi la grătar cu ciuperci, omletă cu trufe şi bacon canadian.
Spania, cel mai vechi restaurant şi mult Rioja
Un sfat valabil şi azi pentru cei care călătoresc prin Spania pe care Hemingway a iubit-o nespus, revenind în această ţară iar şi iar: semnele unui bun loc de tapas sunt mulţimea de oameni de la bar şi grămezile de şerveţele de pe jos. Recomandarea americanului pentru un extaz culinar de profil: Portaletas din San Sebastian.
În Pamplona, Casa Marceliano era locul favorit al scriitorului. Deşi s-a închis la începutul anilor ’90, rămâne celebră reţeta lui Matias Anoz pentru „Bacalao de Pamplona” (cod sărat), despre care Hemingway ar fi spus în mai multe rânduri că este mâncarea lui preferată.
Pentru iubitorii de caracatiţă, Barul Gallego din Madrid reprezintă recomandarea lui Hemingway, acolo unde reţeta „Pulpo a la Vinagreta” (caracatiţă cu sos vinaigrette) transformă mâncatul într-o aventură extraordinară. Dar în Madrid escala obligatorie este Casa Botin – cel mai vechi restaurant funcţional din lume (a fost deschis în 1725), iar alegerea poate fi cea din „Fiesta”: purceluş de lapte fript, împreună cu Rioja Alta. Un vin suficient de bun ca să fie consumate trei sticle la o masă de prânz (dacă e să îi dăm crezare scriitorului) şi să îţi întipărească Spania pentru eternitate în suflet…
Daiqiri-ul lui Hemingway. Şi nişte whiskey…
În decorul barului El Floridita din Havana veche e bine de spus povestea despre Daiquiri-ul lui Hemingway. Constantino Floridita, patronul şi barmanul locului, amesteca cocktail-ul de rom, lămâie, zahăr, gheaţă zdrobită şi Maraschino care avea să devină celebru graţie lui Hemingway, care, însă, l-a personalizat: a renunţat la zahăr, iar apoi – pentru economie de timp – comanda mereu porţie dublă. Aşa s-a născut Daiquiri-ul lui Hemingway sau Papa Doble. O băutură care trebuie să fie „ca apa mării în siajul unei corăbii, când aceasta merge cu 30 de noduri”, după cum sună descrierea din „Insule în derivă”.
Deşi numele scriitorului este asociat cu Daiquiri, whiskey-ul este băutura cel mai des pomenită în opera lui Hemingway. Şi ca şi în orice alt domeniu, şi aici originalitatea americanului şi-a spus cuvântul. Hemingway prefera Mountain Stream Scotch, pe care îl prepara în felul său propriu, astfel încât băutura să îi trezească amintiri de la pescuit din decoruri sălbatice pe vremea dezgheţului de primăvară.
O geografie fascinantă de locuri, personaje și arome
Cartea îmbină în mod fascinant detalii din biografia scriitorului, amestecate cu preferinţe ale personajelor din scrierile sale şi recomandări de mâncăruri şi băuturi pe care americanul le-a apreciat sau chiar le-a inventat, totul într-un cocktail demn de numele şi renumele lui Hemingway. Reţeta bananelor prăjite pomenite în „Bătrânul şi marea” sau care era ginul care considera că putea cauteriza „orice rană interioară sau exterioară”; ce conţine sandvişul „Muntele Everest” pe care scriitorul îl credea potrivit doar pentru căpitani sau din ce băutură aprecia că o cantitate mai mică decât un ulcior întreg „nu ar fi bună de nimic”; ce cafenelele prefera în Paris sau de ce scria în „Moarte după-amiază” că vinul este „unul dintre cele mai civilizate lucruri din lume”; de ce Sloppy Joe’s era taverna preferată în Key West sau ce bere era nelipsită din lada frigorifică de la bordul vasului „Pilar” sunt doar alte câteva „detalii” pe care le veţi savura pe nerăsuflate în cartea editată de House of Guides Publishing Grup. O carte pe care o veţi lăsa din mână doar pentru a încerca să gătiţi… „reţetele lui Hemingway”.
Boreth, Craig – „Reţetele lui Hemingway”, editura House of Guides Publishing Grup, 2013
Ramona-Ioana Pop
Sursa:
„Reţetele lui Hemingway” – o carte care se citeşte cu
Momentan sunt 1 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 1 vizitatori)
Permisiuni postare
Răspunde cu citat
Marcaje