Cu mare dragoste iti trimit ac materiale adevarate.Cunosc acest fenomen de 8 ani,il cunosc pe Nenea Ion si il pretuiesc,ca pe un miracol al vietii mele,sunt fericit ca ma aflu printre cunoscutii lui.


Formula AS - Societate
10.jpg (6719 bytes)Minunile crestine de la Ionesti
Cand se intampla departe, in alte tari, minunile sunt mai usor de acceptat. Preluate la mana a doua, din paginile presei occidentale, ele sunt gata girate, asumate de altii, raspunderea cade asupra lor. Ce te faci insa cand minunile se petrec langa tine, la cativa pasi, cand esti sortit sa le constati si sa le certifici, dezvaluindu-le realitatea in pagini mari, de ziar? O realitate cu totul aparte, alta decat aceea cu care suntem obisnuiti, dar o realitate care-si impune evidenta, prin marturii si dovezi. E si cazul "Minunii de la Ionesti", o localitate din Arges, unde Iisus si Fecioara Maria li s-au aratat copiilor si satenilor. De atunci inainte, Troita inaltata pentru a marca evenimentele sfinte a devenit un izvor de miracol crestin
Miracolul crestin de la Ionesti-Arges a inceput anul trecut, cand nea Ion Marin, un taran batran si credincios, a avut trei zile la rand aceeasi vedenie. Speriat cumva, a mers la preotul Cornel Popescu, marturisindu-se. Maica Domnului, invesmantata intr-o mantie stralucitoare, ii cerea sa ridice o Troita la marginea satului, in catunul Prodanesti, acolo unde locuiau sapte vaduve singure si fara ajutor.
Cateva luni mai tarziu, trei fetite din sat (Alexandra, Bianca si Cristina) au zarit in apa Teleormanului chipul lui Christos, inconjurat de pesti si cu coroana de spini pe cap. Impresionate si cumva speriate, au dat fuga sa-si cheme la fata locului si parintii. Multi sateni din Ionesti au vazut atunci si dupa aceea chipul Mantuitorului, El aparand de mai multe ori in apa, asa cum in ziua in care s-a sfintit Troita au vazut trei cruci mari, inaltate pe cer. De fata nu era un singur om, ci sute.
Ionestiul tinde sa devina un fenomen crestin - cel mai mare de la Maglavit incoace, mai ales ca la Troita Maicii Domnului de aici au inceput sa se implineasca vindecari miraculoase. Nu e loc de vorbe sau de indoiala. Marturiile sunt prea numeroase ca totul sa fi fost o simpla impresie, un joc al intamplarii. Ca la Medjugorje, Maica Domnului si-a facut salas din curatenia unor copii, trimitand mesaje de intarire si de pocainta poporului. Saracia si neprihanirea ii sunt dragi lui Dumnezeu.
Nea Ion Marin vorbeste despre toate acestea cu mare cumpanire. Sunt lucruri cu care nu te joci. In timp ce ne insoteste la Troita, vorbele lui urmeaza parca ritmul si calcatura pasilor: apasat, rar si fara trufie. Repeta de mai multe ori ca nimic nu-i apartine. El este doar un intermediar, un mesager. "Cine imi da gandurile? Nu eu. El le stie pe toate." Visele si aparitiile aievea ale Fecioarei Maria i-au schimbat complet viata. Dintr-un pensionar cu patru copii si multe griji pe cap, a trecut la o viata aproape monahala. "Inainte, aveam drag de copii, de pomi, de animale. Acum, numai pe EL il iubesc."
Semnele pe care le-au vazut el si satenii din Ionesti te uimesc, oricat de neincrezator ai fi. In mai multe randuri, candela de la Troita s-a aprins singura. O femeie venita de la Medias s-a spalat pe ochi cu apa de langa Troita si a plecat fara a mai avea nevoie de ochelari. O alta, plina de bube, s-a curatat la fata imediat.
Vindecarile miraculoase de la Ionesti se inmultesc in fiecare zi. Incurajati si plini de speranta, oamenii vin din toate colturile tarii - unii impinsi de necazuri, altii din simpla curiozitate.
Credem sau nu cu adevarat, ceva se intampla totusi. Multe semne si minuni s-au savarsit in ultimul timp la noi. Sa fie Romania o tara aleasa de Dumnezeu, asa cum spun unii vizionari si oameni ai bisericii? In vedeniile de la Ionesti, Maica Domnului vorbea chiar de o biserica uriasa, a tuturor neamurilor pamantului, care va fi zidita in Romania , pe un varf de deal. In vis, lui nea Ion Marin i s-au aratat mai multe despre viitor, dar - cum singur marturiseste - sunt lucruri pentru care inca nu a primit dezlegare sa le vorbeasca. Cuvantul lui Dumnezeu e greu. Nu oricine poate sa-l asculte, asa cum nu oricine poate sa inteleaga cum Sfanta Fecioara Maria si-a putut alege loc de popas intr-un sat sarac si uitat de lume, numit simplu, ca un nume de familie: Ionesti.
Aparitiile Fecioarei
<De la Craciun si pana la Lasatul Secului, Maica Domnului mi-a aparut intruna in casa> - isi aminteste nea Ion Marin. <Intr-o noapte, dupa ce facusem un somn bun, m-am trezit si stateam asa in pat, uitandu-ma pe pereti. Si, deodata, a aparut un abur in casa la mine, si ma gandeam "ce, o fi luat foc ceva?", si in aburul acela s-a facut o gaura, si acolo a aparut o taina luminoasa - un om adica. Cand, ce sa vad? Era Maica Domnului! Asa lumina, de ziceam ca-i intr-un aur toata. Uite-asa faceau razele (gesticuleaza). N-am cuvinte sa va spun de frumusetea aceea ce era in aurul asta, asa era chipul Ei. Si era imbracata in rosu, cu pelerina lunga. (Numai vinerea, la Troita, vine imbracata in alb. Asa umbreste lumea si asa-i de bucuroasa, ca o mireasa!) Uitandu-ma la Ea, am inceput sa ma ridic asaaa, usurel de pe pat, si cum ma ridicam asa, m-a luat frica, fiindca ma uitam in jos la femeia mea, cum dormea in pat, si ma gandeam "cine stie ce-oi pati?".
Si atunci, a-nceput sa graiasca Maica Domnului si sa zica: "Sa-mi faci lacas, pentru ca am cutreierat pamantul si asa-i pamantul de murdar, asa-i de spurcat, asa-i cu copii aruncati in gunoaie si-n ape si peste tot, ca n-am unde sa poposesc si Eu. Asadar, sa-mi faci un lacas".
Atunci, eu ma gandeam: "Cum am sa fac eu lacas? Ce lacas?". Si atunci iar a zis: "Imi faci lacas, sa poposesc si Eu". Si-am zis la Maica Domnului: "Cum am sa fac eu lacas sfant, cand eu sunt un pacatos?". Si-atunci a pierit Maica Domnului. M-am jurat ca n-am sa spun la nimeni, n-am sa graiesc nimica din gura mea, ca nimeni n-o sa ma creada. Dar a doua sau a treia noapte, iar a venit Maica Domnului, tot asa in abur si-n stralucire de aur, si se lumina taina si aparea chipul Sfintei. Si iar ma ridica din pat, vreo jumatate de metru, de vedeam totul de sus. Si iar am tremurat de frica, iar Maica Domnului mi-a spus: "Sa-mi faci lacas, ca n-am unde sa poposesc". Si ma gandeam: "O sa fac la mine la poarta". Dar Maica Domnului a spus "Nu!". Vedeti, numai gandul ce-am gandit si Ea mi-a si raspuns. Apoi, m-am gandit: "Fac in dealul Burzii, la raspantie. Acolo e la sosea, o sa treaca oamenii sa se inchine". Ma gandeam sa fac o troita acolo - o cruce, asa, mai frumoasa. Maica Domnului iar a zis "Nu" - si-a pierit. Si eu am cazut pe ganduri, nestiind ce sa mai fac. Si iar a venit noaptea Maica Domnului si mi-a spus: "Mergi intr-un sat alaturi si vei vedea o fantana si locul". Eram tot asa, ridicat, si tot asa aparuse. Si cum pluteam eu acolo, ma gandeam: "Ce sat? - ca la noi e mai multe sate: e Serboieni, e Cornatal, e Vulpesti". Si Maica Domnului, ca sa-si arate puterile, m-a luat si m-a pus in mijlocul drumului, in catunul Prodanesti, langa putul lui Nea Victor, de vedeam casa tatei Florica. Numai ca, noapte fiind, afara era lumina ca ziua. Si atunci mi-am zis: "A, deci aici vrea Sfanta lacasul". Si zicand asa, a pierit Maica Domnului si eu m-am trezit iar in pat. Nici nu stiu cu ce m-am dus si cu ce am venit. Va spun sincer. Dumnezeu e sus, iar eu sunt neputincios. Si a doua zi, m-am dus sa vad locul din nou. Si cand am ajuns la fantana lui Nea Victor, n-am mai putut inainta, ca parca ma izbea ceva si nu mai puteam sa trec. Si se framanta pamantul sub mine. Atunci m-am inchinat si am plecat spre casa, fiind convins de dorinta dumnezeiasca.
Si noaptea iar a venit Maica Domnului, dar acum O asteptam si nu m-am mai speriat, si am avut puterea s-O intreb: "Sfanta Marie, Nascatoare de Dumnezeu, cum sa fie lacasul sfant?". Si atunci mi-a spus: "Sa-mi faci un lacas cu trei turnulete, cu trei trepte, cu trei scaunele si sa nu fie mai mare de trei metri pe trei metri. Si sa-l faci cu trei mesteri. Sa nu gresesti, caci asta-i voia Mea".
Inaltarea Troitei
A doua zi, mi-am luat inima-n dinti si i-am povestit preotului Cornel Popescu toate astea. Coana preoteasa nu m-a crezut. Si atunci, intr-o clipita, a bufnit-o sangele pe nas si pe gura. Si a cerut indurare: "Sfanta Fecioara, iarta-ma pe mine, pacatoasa!", si numai atunci s-a oprit sangerarea. Si vazand asa puterea lui Dumnezeu, preotul a spus oamenilor la slujba ce si cum si s-au adunat bani si s-a pornit constructia Troitei. Si, cand aveam nevoie de materiale - fiindca bani nu mai erau - Maica Domnului avea grija sa ne scoata in cale cate un credincios, care ne ajuta cu ce ne lipsea. Cand am ramas fara BCA-uri, s-a gasit un crestin care ne-a donat vreo suta de bucati, ramase de la o constructie. Alta data, cand sa invalim acoperisul, a venit cineva si s-a oferit sa ne dea tabla pentru asta. Cand totul a fost gata, dupa ce am pictat si sfintii asa cum mi i-a aratat Maica Domnului, Ea iar mi s-a aratat si mi-a spus: "La sfintirea Troitei, sa aduci trei fecioare, imbracate in rochite lungi, albe, imbrobodite si incaltate in alb, care sa duca un covor impaturit in trei, pe care sa-l pui pe scari, ca acolo va sta cineva si trebuie primit cum se cuvine". Cand i-am spus preotului acest lucru, preoteasa a vrut ca fiicele lor sa duca acel covor, dar Maica Domnului a spus "Nu!". Dar intr-o zi, cand m-am dus la Troita, Bianca - fata pictorului - era acolo si, cand am vazut-o asa mica si bucuroasa de mandretile de sfinti pictati pe pereti, am intrebat-o: "Talica stii Tatal Nostru?". Zice "da". "Ia spune..." Si a spus asa de frumos rugaciunea, ca i-am zis luŐ tata-sau: "Mai Naita, vrei sa lasi fetita la sfintire, ca asa mi-a cerut Maica Domnului?". Si cum vorbeam noi asa, fetita a zis: "Da, vreau sa vin, dar sa ma lasi cu prietenele mele, pentru ca si ele stiu Tatal Nostru, si ele sunt bune la Dumnezeu". "Asa sa fie, copila, cum zici tu." Si eram bucuros ca mi-a scos-o Dumnezeu in drum. Si, cand s-a intalnit fetita cu prietenele ei, au mers catetrele la rau si au vazut in apa chipul Mantuitorului. Ei, si-asa mi-am dat seama ca pe ele le dorea Maica Domnului. Mi-am zis "Doamne, Te slavesc". Si m-am dus la parintii fetelor si le-am spus cum sa le-mbrace, intocmai dupa cum imi spusese Sfanta Maria.
Cei trei ingeri si crucile de pe cer
11.jpg (7461 bytes)Si a venit ziua de Sfanta Treime, ziua in care s-a sfintit Troita... Eu, cand m-am desteptat, m-am spalat si m-am dus intr-o camera sa ma rog, si am spus: "Doamne, arata-Ti puterile Tale, pentru ca multi ma crede, dar mai multi nu ma crede". Si, cum ma rugam eu acolo, s-au facut trei stele in fata mea, si mi-am zis: "Doamne, azi e cu minunea". Si am plecat bucuros la sfintire. Dar, pe drum, ma gandeam: "Cum am sa stau eu in fata oamenilor, cum am sa stau eu in fata poporului? O sa vina oameni cu stiinta, oameni cu carte, si eu nici nu stiu sa vorbesc ca lumea... Cum am sa stau eu in fata popilor, protopopilor, ca daca ma-ntreaba unul ceva, nici n-o sa stiu ce sa raspund"... In clipa aceea, mi-a aparut in fata Mantuitorul, doar jumatate, asa, ca-n poza, intr-o gaura de lumina de aur, si numai ca-mi zice: "De ce te temi?". Si-mi era tare frica de Dansul, ca era aproape de-L puteam atinge cu mana. Si mi-am zis ca - chiar de m-o arde, chiar de mi-o lua graiul - trebuie sa-L intreb pe El ce sa fac. Si-am zis: "Doamne, eu sunt neputincios. Cum am sa stau eu in fata? De ce n-ati ales un popa, de ce n-ati ales un om cu stiinta? Eu n-am nici carte, decat patru clase. Nu pot eu sa explic tuturor minunatiile ce le-am trait, daca m-or intreba". "De ce te temi?" - mi-a spus Mantuitorul. "Ca Eu ti le voi grai tie pe toate. Si nu pe tine te vor asculta, ci pe Mine." Si a pierit.
Am luat fetitele de acasa, le-am dus la Troita si am intins covorul. Si la Troita au venit trei ingeri - eu ii vedeam - si luminau cum este soarele. Si-am intrebat multimea de lume: "Vedeti ceva pe covor?". Peste vreo ora am mai intrebat o data. Dar nu-i vedea nimeni. Si cand s-a terminat slujba, o data au pierit, ca si cum n-ar fi fost. Si am spus: "Doamne, acuma m-ai parasit!".
Slujba au tinut-o sapte preoti. Au fost invitati si P.S. Calinic, Episcopul Argesului si al Muscelului, si I.P.S. Teoctist, Patriarhul Romaniei, dar n-au putut veni, cica.
Cand mi-a venit randul sa vorbesc multimii, nu mai aveam nici un pic de curaj, de-mi tremurau picioarele si ma gandeam ca o sa ma fac de rusine si n-o sa ma creada nimeni ce-am vazut eu. Si, cum ma duceam catre microfon, a aparut de neunde un porumbel. Si lumea, cand a vazut porumbelul, si-a ridicat privirea spre cer. Dar, ce sa vezi? La miazazi era o cruce facuta din nori. Lumea a strigat "minune!". Si am vorbit acolo, pret de vreo jumatate de ora, si-n timpul asta simteam cand rece-rece, cand ma-nfierbantam deodata, ca Mantuitorul era langa mine si cuvintele mele erau cuvintele Lui. Si, la sfarsit, am zis ca va mai fi o minune. Imediat, pe cer, la miazanoapte, au mai aparut doua cruci. Si lumea iar s-a minunat, iar eu am spus "Doamne, Te slavesc!". Eram tare bucuros ca ma crezusera.
- De atunci, v-a mai aparut vreodata Maica Domnului?
- Nu, dar acum imi apare in fata Mantuitorul. Vine de patru-cinci ori pe zi si-mi spune ce si cum sa fac. Chiar si la sfintire, imi spunea: "Nu te teme. Ca Eu te-oi umbri in toate. Si graieste mai departe la oameni ca va veni vremea". Sa stiti ca asta-i chemarea lumii la credinta. Asta-i chemarea oamenilor la pocainta. Asta-i chemarea lui Dumnezeu ca sa-si vada alesii.
Minuni
VedetiĘ- continua nea Ion Marin - fantana aceasta este cu apa vie, nu apa sfintita, c-o sfintim noi cu agheasma - cum spun preotii. Vedeti banca aceea de marmura din fata fantanii? A venit cineva in haine zdrentaroase si a stat cu multimea de lume de vorba, si nu l-a cunoscut nimeni. O sa vina in haine de aur acuma, si iar o vorbi cu lumea, si iar nu l-o cunoaste nimeni. O sa vie, dupa aia, cu slava, sa ne judece. Pentru asta-i chemarea. Adevarul, mai departe, n-o sa vi-l spui cum o sa fie ziua. Asta nu-i dezlegata pentru lume.
Fantana asta sfanta e tot un semn trimis oamenilor, pentru ca oamenii sa se faca bine de toate bolile, pentru ca sa-si ia perdeaua de lucru diavolesc de pe ochi. Dumnezeu e milostiv si iarta, cum a iertat si pe talharul de pe cruce care a crezut in El. Daca ne intoarcem cu credinta, sa facem fapte bune, sa daruim dragoste, daca mergem in sfintele biserici sa ne rugam, Dumnezeu ne iarta pacatele noastre. Si iar va spun: Slaviti-L si ajutati-L pe Dumnezeu in opera Lui. O sa vina ziua. Iisus a spus: "Daca lumea s-ar intoarce la Tatal Meu, Eu m-as urca la El, in al noualea cer, si-as sta de-a dreapta Lui si iar v-as iubi cu mare drag". Adica, nu va veni Sfarsitul. Dar daca nu ne-om intoarce la El, sa stiti ca vremea soseste. Mesajul trebuie dus mai departe! Dumnezeu a zis: "Nu am nevoie de cei drepti. Ei sunt oricum cu mine. Eu vreau oile pierdute, sa-Mi reintregesc turma".
O sa vedeti timpuri asupritoare. Cutremure, inundatii, iarna grea, ploi cu stele - astea sunt tot semne. Intr-o zi, o sa apara o cruce mare pe cer. Mare. Si rosie. Sa stiti ca asta este prevestirea. Soseste! Odata, a venit la mine un baiat frumos - un arhanghel - si a zis: "Sa nu te temi, ca vremea soseste". A fost ingerul Mihail, ca el prevesteste mai inainte vremea. Cand o veni vremea, o sa piara Soarele, o sa piara Luna si stelele, o sa fie o crasnire a dintilor si un intuneric cum n-a fost. Multe o sa fie asupra noastra. Atunci o sa ne dam seama, daŐ degeaba om mai zice "Doamne, Doamne", ca nu ne mai iarta nimenea. Avem timp - a dat uietul asta-n lume, a dat suflul asta, s-a dus vocea Lui. A mea - nu. Eu sunt neputincios. El le graieste pe toate. Dar daca ne intoarcem la credinta si ducem vestea asta, poate Dumnezeu ne ingaduie mai departe. Dumnezeu a zis: "Trei trepte mai sunt". Intelegeti? Trei trepte poaŐ sa fie trei mii de ani, dar poaŐ sa fie si trei zile, saptamani sau luni. Asa ca trebuie sa ne intoarcem la credinta. Eu trebuie sa spun mai departe. Pentru oameni, e inspaimantator. Dar daca ne intoarcem cu credinta, aste vremuri nu vor mai fi.
Pe un varf de deal se va zidi o biserica, de catre toate neamurile pamantului. Si-o sa fie aici, in Romania . Si nu numai noi o sa fim, ci toate tarile o sa vina, si n-or sa stie pentru ce o zideste. Si va fi o treapta de noua metri lungime. Si va avea trei usi si doisprezece trepte pana jos. Si va lumina mai abitir ca soarele. Fara sa mai fie soare. Cine va lumina? Dumnezeu va lumina atunci. Acolo va fi judecata. Adica aici, la noi. Nu se stie unde-i locul. Pana-n vremea aia atunci, o sa inceapa niste focare pe toate marginile. La noi in tara , n-are sa fie lovit nimic. Stiti... pentru ca ea, aproape-aproape sa spun, va fi mai credincioasa decat jurul asta al pamantului. Aici, in jurul nostru, este Mantuitorul. Adica este chipul Lui...>
Imaginea lui Iisus pe apa
"Ma numesc Alexandra Gabriela Georgescu, am 10 ani si sunt eleva in clasa a IV-a A la Scoala Generala nr. 8 din Pitesti . Asta-vara am mers la tara , la bunici, in satul Ionesti. Ma jucam cu prietenele mele, Bianca si Cristina, pe malul raului Teleorman; ne uitam la apa, aruncam cu pietricele si ascultam clipocitul lor cand se scufundau. Pe garla, apa era tulbure. Plouase cu cateva zile inainte... Deodata, in mijlocul raului s-a limpezit apa si am vazut acolo chipul Domnului Iisus Christos. Era de o frumusete neasemuita... Parca era viu... Le-am aratat si prietenelor mele ceea ce vazusem si ne-am uimit toate de ceea ce era acolo... Mantuitorul era ca in icoane: cu coroana de spini pe frunte, cu privirea indurerata, iar parul Sau lung se misca in unduirea raului. In jurul Lui erau o multime de pestisori mici. Am fugit si i-am spus mamaiei sa vina sa vada si ea, dar nu m-a crezut. Mi-a spus ca mi s-a parut, ca poate era vreo broasca cu picioarele intinse, vreo umbra de la copaci sau altceva prin apa. M-am dus inapoi - El era tot acolo. Mi se rupea inima de mila vazandu-L acolo, in apa, inconjurat de pestisori... Era atat de frumos, cum nu-L vazusem niciodata! Au venit bunicul Cristinei si mama Biancai, si au vazut si ei chipul Mantuitorului. Tatal Biancai, pictorul care a pictat Troita sfanta, L-a vazut si el. Pana la sfintirea Troitei, Mantuitorul nu s-a mai aratat. Pe mal, in dreptul locului unde apare de atunci mereu pe suprafata apei, s-a ridicat o cruce, iar nenea Iliescu Nicolae a pictat o icoana cu chipul lui Iisus, exact asa cum era atunci. Este nemaipomenit ce-am putut sa vad atunci. Toate cele ce le-am vazut imi vin mereu in gand si ma rog in fiecare noapte lui Dumnezeu sa ma faca vrednica sa mai traiesc asemenea momente."
Epilog
Troita de la Ionesti s-a binecuvantat la 8 iunie 1998, in ziua Sfintei Treimi. Istoricul evenimentului, scris de preotul satului, suna astfel: <Din voia lui Dumnezeu, Sfanta Troita a Sfintei Treimi, construita la poarta unei vaduve, in fata fantanii de la poarta altei vaduve, s-a binecuvantat prin mijlocirea Sfantului Duh. Enoriasii parohiei Ionesti, cele 12 familii existente in catunul Prodanesti - intre care sapte sunt femei vaduve - enoriasii din parohii invecinate, alti invitati, estimati la circa 1000 de persoane, au primit din partea Sfintei Treimi un semn de recunoastere sfanta - semnul Sfintei Cruci - pe cer, in trei locuri diferite, de la rasarit si miazanoapte. Cu acest semn se va marca si inceputul Judecatii de Apoi, ce nu poate fi utilizat niciodata de satana. "Crucea este semn spre neamuri" - spunea proorocul Isaia; "Noua, cei care ne mantuim, ni se arata puterea lui Dumnezeu" - spunea Sfantul apostol Pavel.
Revelatie divina a fost si cu trei zile inaintea sfintirii Troitei: cele trei fetite aflate la joaca pe malul raului Teleorman au vazut chipul Mantuitorului oglindindu-se in apa, asa cum este pictat pe icoana de pe cruce. Revelatii divine vor acoperi pamantul, pentru ca ceea ce este placut inaintea Bunului Dumnezeu sa se desavarseasca. Va trebui sa deschidem ochii cu totii, sa privim realitatea oranduita de Creator. Sa ne supunem vointei divine, cu toata indaratnicia de pana acum. Cu frica de Dumnezeu, cu credinta si cu dragoste sa ne apropiem, ca cine are frica de Dumnezeu, si rusine de oameni va avea.
A inceput razboiul pentru credinta. Micul Canaan romanesc de la Prodanesti va deveni noul Ierusalim pamantesc. Ocrotiti fiind de Maica Domnului, vom fi fericiti daca vom trai cu increderea in Dumnezeu in aceste vremuri si le vom suporta mangaiati de Duhul Sfant. Harul Domnului nostru Iisus Christos, dragostea lui Dumnezeu-Tatal si impartasirea Sfantului Duh sa fie cu noi toti, amin.>
Marturii
Aurelia Ion, Pitesti: "Multumesc Preasfintei Fecioare pentru ca, spalandu-ma cu apa de la Troita, mi s-a luat perdeaua de pe ochi de care sufeream de mai multi ani".
Popa Elilian, com. Sapata: "M-am rugat la Troita pentru zamislire de prunc si Dumnezeu mi-a auzit dorinta fierbinte, dupa ani si ani de asteptare".
Sima Ioana, com. Bascov: "Aveam o mana intepenita, de nu ma mai foloseam de ea. M-am rugat la Troita, m-am udat cu apa sfintita si, iata, acum ma grabesc a scrie drept multumire".
Vasile Maria, Curtea de Arges: "Eram bolnava de nervi. Nu puteam sa dorm si tremuram toata. Am plecat de la Troita sanatoasa si fara nici o problema".
Niculina Gheorghe, com. Cateasca: "Am avut 6 operatii si medicii nu-mi mai dadeau mult de trait. M-au trimis acasa, zicandu-mi ca numai Dumnezeu ma mai salveaza. Iata ca m-a salvat!".
Rizea Dumitru, com. Buzoiesti: "Piciorul drept imi era paralizat. Am venit la Troita cu masina unui prieten, adus pe brate. Am plecat pe picioarele mele".
Bogdan Vieru, sat Hioreni: "Nu mai vedeam cu un ochi. Medicii spuneau ca e definitiv compromis. M-am spalat cu apa de la Troita si acum vad".
Marin Mirela, Ionesti-Arges: "M-am rugat la Troita, pentru ca eram insarcinata, sa nasc fara dureri. Noaptea am visat-o pe Maica Domnului care ma ajuta sa nasc. Dimineata, cand m-am trezit, nici n-am apucat sa deschid gura, ca sotul meu, Petrica, mi-a povestit ca visase cum Maica Domnului ma ajuta sa nasc. Avusesem acelasi vis".
FLORENTIN POPA
SORIN PREDA
Formula AS - Societate
Noi miracole crestine la Ionesti10.jpg (15901 bytes)
Despre miracolul crestin de la Ionesti am mai scris in iarna anului trecut. Am scris cu teama, cu zgarcenie, cu vigilenta atentie, pe nuante. Nu voiam sa gresim, sa punem de la noi, sa exageram cu ceva. Intuiam pericolul ca Ionestiul sa devina un nou Maglavit, cu toate lucrurile minunate, dar si meschin lumesti de acolo. Un exces de entuziasm jurnalistic ar fi transformat lucrarea tainica a lui Dumnezeu intr-un simplu si nedemn spectacol.
Daca scriem in continuare despre minunile de la Ionesti, o facem pentru ca locul are o forta statornica si grea, pentru ca - in ciuda maruntelor dispute locale si a izului turistic pe care il imbraca uneori pelerinajele la Troita - aici continua sa se savarseasca numeroase vindecari miraculoase.
Poate ca multi se intreaba de ce si-a ales Maica Domnului salas intr-o pustietate ca Ionestiul. De ce Dumnezeu iubeste locurile mai sarace si oamenii mai smeriti? Vremea intrebarilor, credem noi, a trecut. Acum e timpul copt al credintei, ca singura cale de salvare. Prea multa suferinta e in lumea asta. Chiar daca nu va alunga nici razboaiele si nici disperarea, Troita Maicii Domnului de la Ionesti e un strop dumnezeiesc de intarire si de speranta, un semn ca Dumnezeu - in ciuda incercarilor - nu si-a luat fata de la noi.
"Doamne, fa o minune!"
- Parinte Corneliu Popescu, ca paroh al satului Ionesti, sunteti cel mai in masura sa ne vorbiti despre miracolul crestin ce a avut loc aici anul trecut. De fapt, cum s-au petrecut lucrurile? Cand v-ati convins ca la Ionesti exista o lucrare a lui Dumnezeu?
- Totul a inceput de la marturia unui credincios din sat, nea Ion Marin (a carui relatare a aparut, pe larg, in "Formula AS"), care mi-a vorbit despre minunatele aparitii ale Maicii Domnului si despre indemnul Preasfintei Fecioare ca sa se ridice o troita in josul satului. Ca om al bisericii, am ascultat marturisirea cu atentie, ca nu cumva sa fie o ispitire. Apoi, i-am dat binecuvantare si l-am ajutat, atat cat am putut, sa construiasca Troita, asa cum o vazuse el cu ochii mintii: 3 metri pe 3, cu 3 trepte si 3 scaunele etc.
Sincer sa fiu, la inceput nu am dat prea mare importanta "viziunilor" lui nea Ion. Voiam doar sa ajut un bun credincios si cu frica lui Dumnezeu, zicandu-mi ca omul lucra cu dreptate. Nu ceruse loc de crasma sau butic, ci loc sfant, de reculegere si inchinaciune. Apoi, a aparut viziunea celor trei copii si chipul lui Christos in apa. Totul statea sub semnul Sfintei Treimi si, prin urmare, am grabit lucrarile la Troita.
- De ce la sfintirea Troitei nu a fost prezent nici un inalt ierarh? Asta inseamna ca biserica evita sa se pronunte?
- Desi ne-am straduit in felul nostru, nea Ion ajungand pana la Patriarhie, lipsa timpului sau alte obligatii de moment au facut ca ierarhii sa lipseasca. Totusi, la sfintirea Troitei au fost prezenti sapte preoti, protopopul nostru si un minunat cor al seminaristilor. Vestea celor trei copii, care zarisera chipul lui Christos in apa, adunase o multime de oameni incat, vazandu-i, mi s-a facut teama. Era in joc prestigiul meu de preot si simteam o raspundere enorma. Mi-am zis, deci, cu mare tremur: "Doamne, fa o minune! Fa ca poporul sa-Ti dea slava". Ce a urmat, nu se poate povesti in cuvinte: porumbelul ce s-a pogorat din inalt, crucile care au aparut pe cer. Toata lumea a vazut si s-a cutremurat, chiar si cei veniti doar din curiozitate, cu inima indoita. Minunea nu s-a oprit, insa, aici. In aceeasi zi, la cativa kilometri distanta, in satul Suici, o furtuna cu grindina a distrus totul, provocand - dupa cum marturisesc localnicii - o scena apocaliptica. Pe noi, Dumnezeu ne-a miluit, aratandu-si pe cer semnele si marea Sa putere.
La asta s-au adaugat vindecarile miraculoase care au inceput sa se savarseasca la fantana de langa Troita, vindecari despre care a scris ziarul dvs. si despre care avem numeroase marturii.
- Ce minuni s-au mai intamplat de atunci?11-1.jpg (17127 bytes)
- Nu e usor a cuprinde in cateva cuvinte intamplarile si vindecarile miraculoase ce au avut loc la Ionesti. De Boboteaza, spre exemplu, sfintind agheasma mare la Troita, deasupra fantanii au pogorat trei porumbei care nu pareau lumesti. Erau foarte mari, ca niste pescarusi, albi ca zapada la culoare si nu bateau din aripi, ci pluteau, formand in aer un triunghi. Preotii aflati de fata, printre care si preotul misionar Nicolae Giurgian de la Valea Iasiului, au amutit de uimire, cu totii spunand: "Ce am vazut la Ionesti, nu am vazut in viata noastra".
Despre vindecari nici nu mai amintesc, ele fiind de ordinul sutelor. O fetita din Recea (Fagaras) a venit la Ionesti muta. Cand s-a inchinat la Troita, a iesit de acolo vorbind ragusit. Cineva din multime i-a spus: "Du-te si multumeste Maicutei Domnului". Fetita a intrat din nou la Troita, s-a rugat si a iesit vorbind perfect.
- Se pare ca locul are forta.
- Forta vine din prezenta Maicii Domnului, care nu-si paraseste niciodata locul ales de ea. Ginerele unei femei din sat, mare patron la Mioveni, s-a rugat la Troita pentru spor in casa si afaceri. Dumnezeu l-a ajutat si, drept multumire, a venit sa se inchine la Maica Domnului, in chiar Saptamana Patimilor. Cu capul descoperit si lumanarile in mana, a intrat, dar in Troita a dat peste o femeie imbracata in alb, care se ruga. Nu a vrut sa o tulbure si s-a retras la usa , asteptand sa iasa. Dupa un timp, a intrebat-o pe tata Ghica, de la fantana, de ce oare nu mai iese femeia aceea din capela. Tata s-a aratat mirata, pentru ca nu vazuse pe nimeni intrand si, intr-adevar, deschizand usa , in Troita nu era nimeni. Am discutat cu el, cerandu-i amanunte, si mi-a spus ca femeia care se ruga parea invesmantata in lumina, iar el nu a vrut sa o tulbure, simtind un tremur puternic al trupului si o sfiala de necuprins in cuvinte. Din asta, am dedus ca, de fapt, in Troita era Maica Domnului.
Un alt caz care m-a impresionat pana la lacrimi e al unei fete din Medgidia. Bolnava de cancer in ultima faza, a visat-o pe Maica Domnului, care o chema la ea: "Liliana, vino la mine, la Ionesti". Parintii, care nici nu stiau unde e satul, au facut tot posibilul sa-i implineasca ultima dorinta si au adus-o pe targa. Era un spectacol infricosator. La 23 de ani, sarmana arata ca de 70, iar trupul ii mirosea cumplit. La Sfantul Maslu, fata a simtit ceva deosebit si s-a coborat singura de pe targa, mergand pe picioarele ei. A mai stat o zi, rugandu-se si marturisindu-si pacatele cumplite pe care le facuse, ca apoi sa moara, cu surasul pe buze si cu crucea in mana. Atunci, am inteles ca Maica Domnului o chemase nu la vindecare trupeasca, ci sufleteasca. Mai mare decat vindecarea de cancer este minunea pocaintei si a iertarii.
- Ce alte intamplari v-au impresionat?
- Toate vindecarile si semnele ceresti sunt impresionante. Am vazut, de pilda, foarte multe cazuri in care s-au implinit rugaciunile de zamislire a pruncilor sau de cununie. Chiar nepoata mea, la aproape 40 de ani, dupa rugaciune si-a gasit imediat un sot minunat, inteligent si frumos, cum nici n-ar fi visat. Impresionante cu adevarat sunt, insa, exorcismele, pe care le facem la Troita cu mai multi preoti. Imi amintesc, spre exemplu, de trei tineri (Nicolae, Ioana si Paula) din Medgidia, veniti impreuna cu preotul de la parohia lor. In timpul rugaciunilor se zbateau cumplit, ne amenintau, strigand apoi: "Nu mai putem. Lacrimile multimii ne ard". La un moment dat, in furia ei, Paula a zis: "E o femeie care fumeaza la ultima masina". Cineva s-a dus sa verifice, caci era puhoi de oameni, si asa era. La ultima masina, o femeie fuma. In astfel de situatii, trebuie sa-ti tii cumpatul, caci se petrec lucruri infricosatoare.
- Dumneavoastra, personal, ati simtit forta Troitei?
- Am trait un asemenea moment - cel mai inaltator din viata mea. Inaintea slujbei de Sfantul Vasile am avut o viziune. Era o catedrala impunatoare si, apoi, imi aparea in mozaic (nu in fresca) peretele cu Judecata de Apoi de la Voronet. Atat de puternica a fost aceasta aparitie, incat nu am mai avut liniste. Ma intrebam ce sa caute o catedrala la Ionesti. Nu intelegeam mesajul trimis de Dumnezeu. Dupa ce m-am framantat si m-am sfatuit cu membrii consiliului parohial, dupa ce m-am rugat si am postit, Dumnezeu m-a trimis la episcopul nostru Calinic, pentru a-i inmana o cerere de constructie a catedralei. Dupa ce a citit-o, m-a intrebat ce nume hotarasem sa poarte viitorul asezamant monahal. Am ramas incremenit. De unde citea dansul asezamant monahal? Recitind cererea, nu mi-a venit sa cred - in loc de catedrala scrisesem manastire. Dumnezeu voia, de fapt, o lucrare mai adanca si abia atunci am inteles mesajul. Ca aici e voia lui Dumnezeu, nu am nici o indoiala. In discutia cu Preasfintitul, m-am trezit spunand ca am teren de asezare, desi nu aveam. Ajuns acasa, am gasit in hartiile lui tata (el insusi preot, dintr-o familie de preoti, veche de 300 de ani) un document care atesta ca biserica are in posesie 5 hectare si ca terenul este chiar la Troita. Pe scurt, Dumnezeu a randuit totul (inclusiv locul de trecere, pe care ni l-a donat o batrana credincioasa, tata Licsandra) numai ca aceasta manastire sa fie in preajma Troitei. Mai mult decat atat - cautand in arhivele tatei, am dat peste un act de la 1707 prin care se atesta existenta unui schit pe acele locuri, schit transformat in manastire la 1787 de catre doamna Stanca, mama lui Mihai Viteazu.
- Banuiesc ca aceasta zidire nu e lipsita de incercari.
- Bineinteles. Fortele raului nu stau degeaba. Dupa ce, cu eforturi mari, am pietruit drumul de acces si am ridicat o cruce de marmura, cel rau l-a starnit impotriva mea pe nea Ion. N-am nici o teama. Chiar daca un asemenea proiect costa enorm (numai pietrisul a costat 22 de milioane) si va intampina opozitia unora, simt ajutorul lui Dumnezeu si aproape ca o vad terminata, putin dupa anul 2000.
- Am auzit ca Troita de la Ionesti e vizitata de foarte multa lume, ca o anume fundatie de radiestezisti e foarte activa aici. Cum aparati acest loc de anumite influente straine ortodoxiei?
- Primejdia exista, dar pana acum nu am avut probleme. La Ionesti vin si catolici, vin si baptisti (au insotit un demonizat), dar toti respecta canoanele ortodoxe, se inchina, se roaga impreuna si, cel putin pana acum, fara a ne fi propus acest lucru, s-a creat aici o adevarata atmosfera ecumenica. Chiar cei din fundatia "Sfantul Andrei", care sunt radiestezisti, ne-au donat o sfanta Evanghelie, un sfant Potir si alte cateva obiecte de cult. Cata vreme respecta canoanele bisericii si ale Sfintilor Parinti, toti cei ce cauta alinare la Dumnezeu sunt bine veniti la noi. Important e sa ne rugam impreuna.
- Intr-un loc atat de puternic ca Ionesti, si ispitele sunt mari. Cum va aparati de ispita banului, a comercializarii, a negotului cu cele sfinte?
- E o mare problema, intr-adevar. La un moment dat, locul a fost invadat de catre tarabisti si negustori de maruntisuri. Ba chiar, am surprins pe cineva care, profitand de marea aglomeratie de la fantana, vindea apa cu 10.000 de lei canistra. Mi s-a facut rau cand am vazut si, in cel mai scurt timp, am ridicat un rezervor de 5 tone din fibra de sticla, cu 13 robinete. Apoi, am facut o adresa la Politie, ca in zilele de mare sarbatoare sa ne dea sprijinul si, nu in ultimul rand, am pus niste tablite care ii blesteama pe toti cei care transforma in balci lucrarea lui Dumnezeu. In ceea ce ne priveste, nici noi nu suntem aparati de tentatiile cele lumesti. De aceea, i-am pus pe consilierii parohiali sa jure a doua oara si sa fie alaturi de mine in orice cheltuiala care se face legat de Troita, de slujirea altor preoti sau de ridicarea viitoarei manastiri. Bani au fost, dar la inceput ei s-au cheltuit pe mese date celor saraci, pe ajutoare pentru nevoiasi. La sfarsitul anului, aveam in cont doar 4 milioane. Pentru a evita orice suspiciune si pentru a sta curati in fata lui Dumnezeu, trebuie sa tinem o socoteala riguroasa a cheltuielilor si o transparenta desavarsita a lor. Constructia viitoarei manastiri va rezolva, cred eu, si aceasta problema. Banii vor gasi o intrebuintare corecta si usor de verificat.
- Pentru ca ati pomenit de manastire, de ce ati ales ca nume "Infricosata Judecata de Apoi"?
- Sunt mai multe motive, cel principal fiind legat de acea viziune despre care v-am spus. Sigur ca numele, mai putin obisnuit, a starnit multe nedumeriri. In discutia avuta pe aceasta tema la Episcopie, ajunsesem chiar intr-un impas, cand un mirean luminat de Dumnezeu a venit cu solutia. Manastirea se va numi "Judecata de Apoi", cu hramul "Sfanta Treime". Toata lumea fost multumita, pana la urma. Stiu ca mereu vor fi probleme, dar la fel stiu ca manastirea va fi construita. Semnele o spun fara tagada. De pilda, dupa ridicarea crucii si sfintirea locului manastirii, am masurat treptele din postament. Toate aveau 33 de centimetri. De Pitesti ne despart fix 33 de kilometri. Biserica manastirii va avea, de asemenea, 33 de metri. Totul sta sub semnul Sfintei Treimi si, ca bun ortodox, refuz sa cred in intamplare.