„Sufletul meu, unde ești? ma auzi? Vorbesc, te sun - ești acolo? M-am întors, sunt din nou aici. Am scuturat de la picioarele mele ţărâna tuturor ţărilor şi am venit la tine, sunt cu tine. După lungi ani de lungă rătăcire, am venit din nou la tine. Ar trebui să vă spun tot ce am văzut, experimentat și am băut? Sau nu vrei să auzi de tot zgomotul vieții și al lumii? Dar trebuie să știi un lucru: singurul lucru pe care l-am învățat este că trebuie să trăiești această viață. ma mai cunosti? Cât a durat despărțirea! Totul a devenit atât de diferit. Și cum te-am găsit? Ce ciudată a fost călătoria mea! Ce cuvinte ar trebui să folosesc pentru a-ți spune pe ce drumuri întortocheate m-a îndrumat către tine o stea bună? Dă-mi mâna ta, sufletul meu aproape uitat. Cât de caldă este bucuria de a te revedea, suflet demult dezavuat. Viața m-a dus înapoi la tine. Să mulțumim vieții pe care am trăit-o pentru toate orele fericite și pentru toate cele triste, pentru fiecare bucurie, pentru fiecare tristețe. Sufletul meu, călătoria mea ar trebui să continue cu tine. Voi rătăci cu tine și voi urca în singurătatea mea.”


Carl Gustav Jung, Cartea roșie: Liber Novus

„M-am gândit și am vorbit mult despre suflet, știam multe cuvinte învățate pe această temă, îl judecisem și făcusem din el obiectul științei. Credeam că sufletul meu poate fi obiectul judecății mele și al cunoștințelor mele; judecata mea. şi a mea să ştiu, ele sunt tocmai obiectele sufletului meu. Prin urmare, spiritul adâncurilor m-a obligat să-mi vorbesc sufletului, să-i adresez ca o făptură vie, înzestrată cu propria sa existenţă adâncurile consideră sufletul: îl vede ca pe o făptură vie, înzestrată cu propria ei existență, și cu aceasta contrazice spiritul acestui timp, pentru care sufletul este ceva dependent de suflet, care poate fi judecat și clasificat și ale cărui limite le putem înțelege a trebuit să înțeleg că ceea ce eu înainte consideram sufletul meu nu era deloc sufletul meu, ci o construcție doctrinară inertă, trebuia deci să vorbesc sufletului ca și cum ar fi ceva îndepărtat și necunoscut nu există datorită mie, ci datorită căruia eu însumi am existat...”


Carl Gustav Jung -„Cartea Roșie / Liber Novus”