Spionajul PSI: Spionaj prin puterea minţii

[Adrian Pop]

Spionajul PSI: Spionaj prin puterea minţii

SCRIS DE DEPARTAMENTUL DE INFORMAȚII ROMÂNIA (DIR)
PE LUNI, 3 MAI 2021PUBLICAT ÎN: ISTORIE, PARANORMAL, ȘTIINȚĂ


Distribuie!



Salveazăby

Salvează


Distribuiți

“CIA este interesată de citirea gîndurilor şi vederea la distanţă
De curînd, NASA a creat un program care permite descifrarea gîndurilor nerostite ale unei persoane, prin analizarea semnalelor nervoase trimise de creier laringelui, corzilor vocale si limbii. Ideea că se pot citi gîndurile preşedintelui american sau se pot influenţa deciziile pe care le ia a reprezentat, de-a lungul timpului, o tentaţie irezistibilă, atît pentru CIA, cît şi pentru ruşi. În vremurile tulburi ale războiului rece, cursa pentru explorarea puterii minţii declanşată între Statele Unite şi URSS a fost cel puţin la fel de acerbă precum cursa spaţială.

Fără secrete
În urma unor investigaţii speciale, cercetători americani au descoperit, încă din timpul războiului rece, că atunci cînd o persoană citeşte în gînd, aparatul său fonator face aceleaşi mişcări pe care le-ar face dacă ar citi cu voce tare, însă la scară mai redusă. „O persoană care utilizează acest sistem subvocal gîndeşte în fraze şi chiar le pronunţă în gînd, atît de încet încît nu pot fi auzite. Limba şi corzile vocale primesc însă semnalele cuvintelor trimise de creier“, explica Chuck Jorgensen, cercetător la centrul Ames al NASA de la Moffett Field, California.

Precizie remarcabilă
Jorgensen şi echipa sa au descoperit că nişte senzori plasaţi sub bărbie şi de o parte şi de alta a mărului lui Adam permit captarea unor semnale nervoase care, descifrate de un program, pot fi transformate în cuvinte. „Ceea ce analizează calculatorul este nerostit, este ceea ce îşi spune o persoană în gînd sau cînd citeşte fără a pronunţa cuvintele“, a mai spus Jorgensen. Deşi numărul de cuvinte pe care programul este în stare să le recunoască în acest moment este redus, testele au arătat că acesta are o precizie de 92%.
Contraofensiva rusească
Americanii nu sînt singurii care s-au aventurat pe un tărîm atît de periculos precum citirea gîndurilor. Liderii fostei URSS au tolerat, iar mai apoi au încurajat şi finanţat generos cercetările într-un domeniu precum parapsihologia, domeniu care, prin numeroasele mistere pe care le implică, sfida rigida concepţie materialistă impusă de comunişti. Înţelegînd potenţialul oferit de telepatie ori de vederea la distanţă, sovieticii au inclus cercetările de parapsihologie în categoria proiectelor secrete, alături de rachetele intercontinentale sau submarinele nucleare. După criza formulelor sale clasice, în anii 1950-1960, spionajul s-a diversificat şi a atins o sofisticare necunoscută pînă atunci: războiul psihologic, conspiraţiile, asasinatele s-au adăugat simplei culegeri de informaţii.
Prima misiune
În vara anului 1974, în Langley, Virginia, cîţiva ofiţeri CIA au lansat prima misiune de spionaj documentat psihic din istoria Statelor Unite. Ţinta a fost un centru secret de cercetări dintr-o regiune îndepărtată din Republica Kazahstan. La CIA, unde se ştiau puţine lucruri despre aceasta procedură, locul respectiv din Uniunea Sovietică era denumit URDF-3 (Unidentified Research and Development Facility Number 3). Pat Price, o persoană care avea capacitatea de a citi gîndurile şi de a avea viziuni ale unor locuri aflate la mare distanţă, lucra pentru CIA pe baza unui contract şi primise coordonatele ţintei.
Experiment revoluţionar
După ce şi-a limpezit mintea, concentrîndu-se, Price a plecat mental în căutarea acelui loc, pretinzînd că îl observă. O caracteristică şocantă a ceea ce a văzut a fost prezenţa unei macarale mari. Un ofiţer CIA desemnat să se ocupe de operaţiunea mai puţin ortodoxă văzuse cea mai recentă fotografie de recunoaştere a URDF-3 şi a fost uluit de ceea ce mai tîrziu el va numi unele descrieri uimitoare furnizate de Price. Există, într-adevăr, o macara neobişnuit de mare în acel loc, pe care Price a fost capabil să o schiţeze cu incredibile detalii. Acesta a fost experimentul care a stat la baza naşterii unei noi ere. Venise timpul ca spionii psihici să intre în acţiune.
Acces restrîns
Operaţiunea prin care Price a folosit tehnica vederii la distanţă (RV) şi ciudatele aplicaţii dezvoltate de lumea serviciilor secrete americane, care au pus bazele spionarii cu ajutorul psihicului, au fost descrise în detaliu cinci ani mai tîrziu, în 1979. Dar atunci povestea uluitoare a începutului activităţilor CIA care se bazau pe experienţele paranormale a fost accesibilă unui public foarte restrîns – numai comunitatea CIA. Iar un important raport CIA în acest sens a fost ignorat multă vreme.
Funcţie stranie
Făcut public în 1996, raportul a trecut mult timp neobservat, zăcînd într-o cutie la Arhivele Naţionale din University Park, Maryland. Intitulat „Parapsihologia în spionaj: o evaluare personală şi concluzii“, raportul îl are ca autor pe dr. Kenneth A. Kress, un inginer CIA care lucra la Departamentul tehnic (OTS). Kress s-a ocupat de acţiunile zilnice din cadrul proiectului şi a devenit unul dintre cei mai celebri suporteri ai parapsihologiei din CIA. Lucrînd în acest domeniu, Kress a ocupat ceea ce ar putea constitui una dintre cele mai stranii funcţii în CIA, cea de ofiţer pentru proiecte paranormale.
Arma teribilă
Tehnica vederii la distanţă a fost o opţiune firească pentru Kress, ofiţerul de informaţii care avea un gust aparte pentru ştiinţele paranormale. Tehnica RV este o formă de percepţie extrasenzorială (ESP), un fenomen psihic intenţionat, care a stîrnit vii dezbateri în rîndul oamenilor de ştiinţă. Dacă RV ar putea fi verificată ca o modalitate viabilă de a vedea oameni şi locuri îndepărtate, au spus Kress şi alţii ca el, CIA sau serviciile secrete ruse ar avea cea mai tare armă în domeniul spionajului. Puterea mentală, focalizată corect, ar putea dezvălui complet secretele şi măsurile de securitate ale inamicului şi nu numai.
Demonstrată, dar neînţeleasă
După ce a trecut în revistă operaţiunile CIA de explorare a psihokineticii (capacitatea de a afecta obiectele fizice prin puterea minţii), Kress s-a ocupat pe larg de chestiunile care ţin de vederea la distanţă. El a dezvăluit faptul că CIA s-a aventurat în studierea percepţiei extrasenzoriale cu zece ani înainte de începerea propriu-zisă a proiectului. El a menţionat un studiu din 1961 despre aceste fenomene, care a fost efectuat în mod secret, sub auspiciile proiectului MKULTRA – programul CIA consacrat experimentelor asupra minţii şi comportamentului. Studiul, făcut de cercetătorul Stephen Abrams de la Universitatea Oxford, pretinde că percepţia extrasenzorială a fost demonstrată, dar nu înţeleasă.
Investiţie modestă
După cum declară Kress, Russel Targ şi Harold Puthoff, doi fizicieni de la Stanford Research Institute, sînt cei care au reanimat cercetările CIA în domeniul citirii gîndurilor şi vederii la distanţă. Institutul din California este cel care a lucrat pentru agenţiile americane militare şi de informaţii, ocupîndu-se de cea mai mare parte a activităţii CIA în domeniul vederii la distanţă. Totul a început în 1972, cînd Targ şi Puthoff au convins Oficiul pentru Servicii Tehnice să investească modesta sumă de 874 de dolari într-un proiect de cercetare psihologică. Testul a decurs bine şi în curînd suma a crescut cu încă 2.500 de dolari. Oficiul a fost pe deplin convins de utilitatea efortului în domeniul cercetării psihologice şi şi-a mărit investiţia la 50.000 de dolari. În cele din urmă, CIA a cheltuit aproximativ 750.000 de dolari pe cercetarea şi dezvoltarea capacităţilor de spionaj prin intermediul abilităţilor psihice, potrivit unui raport dat publicităţii în anii ’90.
Risc politic
După cum susţine Kress, finanţarea unor asemenea proiecte a declanşat aprige dispute la sediul CIA. La mijlocul anilor ’70, şefii CIA erau atît de stînjeniţi de scandal, încît nu prea au arătat entuziasm pentru proiectul similar tehnicilor RV, dar care avea de-a face cu extraordinare şi stranii capacităţi ale simţului auditiv. Într-un astfel de moment de cotitură, scrie Kress, William Colby, pe atunci director-adjunct al CIA, şi directorul CIA, James Schlesin-ger, au decis că proiectul era prea sensibil şi stînjenitor pentru a fi continuat. CIA se afla în plin scandal din cauza rolului jucat în afacerea Watergate, aşa că a conside-rat că dezvoltarea acestei noi şi stranii forme de spionaj era un proiect ce comporta un risc politic prea mare.
Viziunile lui Pat Price
• Experimente în care era folosit Pat Price, cel mai bun subiect al CIA, au dus la rezultate a căror utilitate era contestabilă. El a realizat unele descrieri uluitoare. În noiembrie 1976, directorul CIA George Bush senior a devenit preocupat de progresele sovieticilor în parapsihologie şi i-a chemat pe cercetătorii RV din agenţie la o şedinţă. La finele anului 1975, CIA i-a solicitat lui Price să vizualizeze cîteva locaţii din Libia prin intermediul tehnicii RV. Price a văzut centre clandestine de antrenament pentru luptătorii de gherilă şi echipe pentru explozii subacvatice. Viziunile sale au fost confirmate de fotografiile de recunoaştere. Echipa CIA care se ocupa de tehnica RV a sperat că programul va supravieţui ca urmare a operaţiunii avînd ca ţintă Libia. Dar tocmai cînd lucrurile păreau a se îndrepta spre bine, programul a suferit lovitura de graţie. Price a făcut infarct şi a murit, iar programul a fost pur şi simplu închis.

Spionaj prin mijloace psihice
• La sfîrşitul anului 1995, CIA a recunoscut implicarea sa secretă în proiectele de parapsihologie şi a comandat unor experţi independenţi un raport care să evalueze meritele metodei RV. Deşi, aparent, CIA a abandonat tehnica RV la mijlocul anilor ’70, diferite departamente ale Pentagonului au preluat tehnica şi au aplicat-o mult mai mult decît Agenţia Centrală de Informa-ţii. Din 1995, tot mai multe relatări din presă, memorii şi cărţi de istorie a spionajului au dezvăluit faptul că unele agenţii guvernamentale au folosit spionajul prin mijloace psihice.
Regrete
• Spionajul psihologic a atras chiar şi atenţia Casei Albe. În 1996, fostul preşedinte Jimmy Carter a dezvăluit că, în timpul administraţiei sale, guvernul a folosit tehnica RV pentru a localiza un avion-spion american doborît. În perioada cînd se ordonase încetarea acestor programe, Pentagonul a investit o sumă evaluată la 20 de milioane de dolari în studierea tehnicilor RV şi a celor înrudite. Agenţia nu a determinat niciodată în mod categoric dacă spionajul prin puterea minţii functionează, pentru că, scrie Kress, „circumstanţele, inconsecvenţa şi teama de ridicol au împiedicat CIA să desăvîrşească o investigaţie ştiinţifică a parapsihologiei şi a relevanţei ei pentru securitatea omenirii“.
Autor: Bogdan FELDMAN , 17.09.2004″[1]