O mare parte a tezaurelor dacice au ajuns însă în afara ţării, începând cu perioada imediată a invaziei romane şi continuând până în zilele noastre

SCRIS DE DEPARTAMENTUL DE INFORMAȚII ROMÂNIA (DIR)
PE MIERCURI, 31 MARTIE 2021PUBLICAT ÎN: ISTORIA ROMÂNIEI, MISTERE ÎN ROMÂNIA


Distribuie!





Salveazăby

Salvează


Distribuiți




“Tezaure înstrăinate şi ascunse
O mare parte a tezaurelor dacice au ajuns însă în afara ţării, începând cu perioada imediată a invaziei romane şi continuând până în zilele noastre. Înainte ca Dacia să fie cucerită de romani, Decebal ar fi ascuns o parte a comorilor în albia râului Sargeţia, care curgea în apropierea capitalei Sarmizegetusa Regia, potrivit istoricului latin Dio Cassius.

„Decebal abătuse râul cu ajutorul unor prizonieri şi săpase acolo o groapă. Pusese în ea o mulţime de argint şi de aur, precum şi alte lucruri foarte preţioase, aşezase peste ele pietre şi îngrămădise pământ, iar după aceea aduse râul din nou în albia lui. Tot cu oamenii aceia Decebal pusese în siguranţă, în nişte peşteri, veştminte şi alte lucruri la fel. După ce făcu toate acestea, îi măcelări, ca sa nu dea nimic pe faţă”, relata Dio Cassius.
Autorul „Istoriei Romanilor” mai scria că invadatorii ar fi descoperit o parte din comori, după ce Biciclis, un get care ar fi ştiut locul ascunzătorilor, a fost luat prizonier şi ar fi dat în vileag povestea. Comorile au ajuns în Roma, o dată cu alte prăzi care au totalizat peste 160 de tone de aur şi 300 de tone de argint. Alte tezaure de aur şi bijuterii dacice au rămas nedescoperite, potrivit legendelor locale. Potrivit istoricului Iulian Marţian puţine erau satele din Ardeal în care nu circulau poveşti despre comori ascunse în ruinele unor cetăţi, în gorgane sau în peşteri.

„Dar nu este dat oricărui pământean de rând să poată pătrunde la ele, căci cele mai multe stau sub paza duhurilor necurate şi dacă întâmplător le găseşte un om mai slab de fire, acela trebuie să moară de moarte năpraznică. Altele iarăşi stau sub afurisenie şi cei ce le găsesc se nefericesc din cauza lor până în a şaptea viţă.

Când se apropie apoi primăvara cu indiciile cele mai neîndoelnice ale flăcărilor albastre, cari se ridică din comorile ascunse, mulţi oameni veghiază în tovărăşie nopţile senine, şi când se arată mult dorita flacără, aleargă la faţa locului şi împlântă semne în pământ”, relata Iulian Marţian, în studiul „Comori Ardelene”, apărut în Buletinul Societăţii Numismatice Române din martie 1921.”[1]
SURSE

  1. https://adevarul.ro/locale/hunedoara...f07/index.html
  2. Foto: Internet