Stimați Domni,
alăturat aveți referatul meu.
Până la data limita acordată - 15 martie 2021 - îl voi mai citi odată. Dacă va fi cazul, îl voi recorecta și retrimite.
Cu stima,
I. Birta
ARB - ASOCIATIA ROMANILOR din BALCANI
RO - 320067 Resita
31 Piata 1 Decembrie 1918
Tel.Fax: +40-722.600.600
E-mail: arb1.romania@gmail.com
Web site: www.karasevci.ro
Bank account number: RO50 RZBR 0000 0600 1815 2849
RaiffeisenBank Resita
Special NGO Trade registry number: 7/A/2015
Ivan BIRTA1 ARB România2 Departamentul de cercetări științifice Foto: DPA3 Wien (1998)
Motto Limba este forma cea mai înaltă, cea mai deplină în care se poate exprima sufletul unui popor
Cultura scrisă a Oltenilor
Prezentul referat reprezintă un excerpt din lucrarea autorului Cuvinte din bătrâni, volumul II –care cuprinde valorificarea manuscriselor românești din perioadă anilor 1600 -1700.
Textul a fost elaborat în vederea prezentării în cadrul simpozionului național din Craiova –OBÂRȘIA NEAMULUI NOSTRU -, organizat în perioadă 10-11 aprilie 2021, cu prilejul comemorării a 200 de ani de la Revoluția lui Tudor Vladimirescu din anul 1821.
Acest eveniment istoric, pornit din Oltenia Gorjeană a marcat începutul procesului de renașterenațională a României (elaborarea documentelor programatice pe principiul suveranității poporului, a unității naționale, reformarea școlilor și a armatei, reforme fiscale în scopulabolirii unor biruri - desființarea vămilor interne, alegerea dregătorilor pământeni6și nualogeni, după principiul meritocrației, etc.).
Prin acest referat aducem la cunoștință publicului, în premiera națională absolută, unul dintrecele mai vechi manuscrise românești prezervate până astăzi - Pilda vameșului și afariseului (VF). Manuscrisul nedatat este arhivat sub signatura 300, fiind redactat în anul prezumtiv 1609,deși o serie de indicii paleografice, analizate de noi și confirmate de cei mai renumiți slaviștidin lume (Iovanonovici, Vasiliev, etc.) îl plasează în cadrul redacției române de scriere chirilică aparținând sec. XIII-XIV. Dovezi incontestabile privind poziționarea culturii ancestrale a poporului român în context universal - v. Birta, Afurisania lui Doja7, scrieri tibetane (Dachine albastre), așazămanu scrisul analizat de noi printre primele dacă nu chiar cele mai vechi manuscrise românești prezervate până astăzi.Maniera de scriere a acestui text aparține indubitabil grupei meridionale de scriere românească (graiul oltenesc), un idiom complex, din păcate marginalizat de oamenii de știință din țară, probabil și pe fondul incapacității de a pătrunde esența vechilor graiuri naționale .Cuvinte cheie: Ad media, Birta, Craiova, Dachine albastre, graiul oltenesc, obârșia neamului românesc1arb1.romania@gmail.com2
Lucrarea elaborată și finanțată de Asociația Românilor din Balcani, în cadrul proiectului științific „Prezervarea ființei naționale a Românilor”.3 Deutsche Presse-Agentur, Wien.4Iorga, 1906, p.16.5 Respectând principiul istoric, etnonimele (substantive etnice) sunt redate cu majuscula, astfel cum au înțeles notarea lor Mihai Eminescu, Nicolae Iorga, George Enescu, Constantin Brâncuși (ne referim aici exclusiv la cărțile și manuscrisele originale ale acestora, prezervate în din arhiva noastră.6 Români, nu străini.7Ivan Birta, Afurisania lui Doja, 2021.
INTRODUCERE
De aproape două mii de ani bisericile creștine titrează cunoscutul slogan Nihil sine Deo
8.Unele împrejurări legate de pregătirea prezentului referat conduc la ideea că Nimic nu este întâmplător. În fapt, evenimentul de la Craiova a fost pregătit de Nea Marin de la Băilești 9, autorul fiind invitat să participe cu mult timp în urmă, planificând prezentarea unui referat bazat pe artefacte personale ce aparțin Culturii Cucuteni, coroborat cu dovezi ale culturii arheologice din județele Dolj și Mehedinți –monumentele arheologice de interes național a culturii Gârla Mare (Epoca Bronzului): satul Nedeia, cartierul Schela Cladovei, satele Crivina și Țigănași, Devesel, Izimșa, Izvoarele, etc.), descoperind în detrimentul lor însemnările și descrierea sumară a manuscrisului enunțat mai jos.
Astfel, piesele originale ale Culturii Cucuteni – deși considerată apogeul artei neolitice – trebuia prezentată în paralel cu unele artefacte de piatră evidențiind scrierea cuneiformă preistorică, cu mențiunea pe care o datorăm onoratei audiențe: Cultura Gârla Mare, este considerată ca fiind cea mai importantă reprezentare a artei românești din Epoca Bronzului (1600 – 1150 î.Hr), deoarece ea scoate în evidență eleganța modelării ceramicii și a tezaurului de obiecte de podoabă descoperite în sateleoltenești, pe care mulți arheologi de marcă le consideră asemănătoare celor miceniene. Sub aceste auspicii, cultura scrisă a Oltenilor, deși până astăzi n-au fost păstrate dovezile scrise despre existența ei –, trebuie reconsiderată și poziționată ca fiind cea mai veche din țară. Ea nu trebuie și nici nu poate fi trecută sub tăcere. Redăm mai jos manuscrisul oltenesc, descoperit și uitat de decenii în noianul manuscriselor feudale românești.
Anul 1609. Pilda vameşului şi a fariseului (VF)
Textul de față este denumit de bisericile creștine Pilda vameșului și a fariseului (Luca 18, 9) și esteinventariat la noi sub signatura 300, anul scrierii fiind necunoscut. Din caietul inițial au rămas doar două file, respectiv 4 pagini, paginile 1, 2 și 3 fiind scrise cu câte 22 rânduri, in timp ce pagina 4, care încheie această pildă biblică, conține 19 rânduri. Nu cunoaștem dimensiunile manuscrisului arhivat la noi cu decenii în urmă, acesta fiind pierdut sau rătăcit în noianul de manuscrise din arhiva noastră medievală, așteptând smerit să-i vină rândul. În urma mai multor consultări separate avute cu slaviștii de la Moscova, Sofia și Belgrad, am încadrat data scrierii acestui text în anul prezumtiv 1609, deși din punctul nostru de vedere, bazându-ne pe expertiza paleografică și filologică dobândită în decursul mai multor decenii, textul ar trebui să aparținăunei redacții românești mai vechi – probabil din secolelel XIII-XIV. Aici trebuie avută în vedere prezența unor arhaisme dar și a unor grafeme dispărute din scrierea chirilică românească înainte de sec.XVI - ѫ ѧ, ca și prezența atipică a unor dublete - ѣ ꙗ, etc. De menționat faptul că a-ul preiotat are valoarea ”ia”, în timp ce în vechile scrieri sud-slave el poate avea semnificația triplă: e, ie și ia. În special, prezența în text a grafemului ѩ preiotat (= en) este o dovadă certă a vechimii acestui text. Amintim și faptul că nazalele ѫ și ѧ găsite în text au fost excluse din manuscrisele chirilice sud-slaveîncă din sec. al XII-lea, fiind înlocuite prin literele u și e. Aceste grafeme nu se mai regăsesc nici printre sutele de manuscrise românești prezervate în arhivele noastre aparținând sec. XVI și XVII.Mai trebuie analizat și motivul pentru care în text sunt întrebuințate literele я și ю, respectiv dacă încazul de față putem vorbi despre înlocuirea nazalelor ca urmare a evoluției scrierii chirilice din Țările Române, sau avem de a face cu idei novatoare specifice scrisului chirilic românesc din Evul MediuTârziu. O tematică pe care din lipsa de timp și spațiu n-o vom aborda acum și aici, ea urmând să fie eventual analizată după finalizarea valorificării textelor românești chirilice prevăzute a fi inserate în volumele II-VI a lucrării noastre Cuvinte din bătrâni.
Marcaje