Arte

[latan.elena]

Murim unul altuia zilnic. Ceea ce știm despre alți oameni este doar amintirea noastră a momentelor în care i-am cunoscut. Și s-au schimbat de atunci. A pretinde că ei și noi suntem la fel este o convenție socială utilă și convenabilă, care uneori trebuie încălcată. De asemenea, trebuie să ne amintim că la fiecare întâlnire întâlnim un străin.

T.S. Eliot


























Edouard Boubat

[latan.elena]

[latan.elena]

[latan.elena]

Photographers Capture Texas' Spectacular Variety of Wildflowers



https://www.google.com/search?sca_es...M&vssid=mosaic

[latan.elena]

„Regretarea experiențelor pe care le-am cunoscut înseamnă oprirea propriei dezvoltări. A le nega
înseamnă a pune o minciună pe buzele propriei vieți. Asta nu e altceva decât o negare a sufletului. "

Oscar Wilde




















Philippe Martz photography

[latan.elena]

„Nu suntem niște lucruri sălbatice idealizate.
Suntem ființe muritoare imperfecte, conștienți de acea mortalitate chiar
și atunci când o respingem, eșuate de însăși complicația noastră, atât de
conectate încât atunci când ne plângem pierderile ne plângem, la bine și
la rău, și noi înșine. Așa cum eram noi. Cum nu mai suntem. Așa cum
într-o zi nu vom mai fi deloc.”

Joan Didion, Anul gândirii magice





Singurul lucru pentru care ne putem simți nostalgici sunt paradisurile pierdute. Îngerii ascunși.
Ce lucruri minunate am întâlnit, poate trecător. Dacă există un lucru frumos în înaintarea în vârstă,
este în acest miracol: a ști să recunoști frumusețea. Când trece pe lângă mine acum, o prind.

Franco Battiato

Romualdas Rakauskas (Art Photographer)

[latan.elena]

Andrei Rubliov către Teofan Grecul:

- Când ceva nu merge cum trebuie sau ești epuizat și disperat și, dintr-odată,
privești în ochii cuiva e ca și cum ai fost la împărtășanie și greutatea ți-a fost luată de pe inimă. Nu-i așa?

-replică din „Andrei Rubliov” (Andrei Tarkovski, 1966)

[latan.elena]

Iertarea este obligatorie; reconcilierea este optionala.

Lysa Terkeurst





Glen Martin Taylor

Am devenit călătoria mea,
redefinit de drumul meu strâmb.
Pur și simplu complex în frumusețe
din toate piesele asamblate.
Nu sunt ceea ce am fost cândva
dar eu sunt tot ceea ce am devenit.




Glen Martin Taylor

[latan.elena]

Nu-mi amintesc când am întâlnit prima oară opera lui Glen Martin Taylor, dar pot spune că imaginile atât de vii mi-au rămas până în miez. Taylor practică vechea artă japoneză Kintsugi, actul de a repara practic vesela. Cine ar fi crezut? Dar omule e bine când mâinile lui Taylor sunt la lucru. Întunericul abundă aici și totuși rămâne o lumină drăguță de porțelan. Este imaginativ și cu siguranță sigur de sine. Aceste lucrări sunt imediate și captivante. Un coșmar familiar pentru unii și un mesaj plin de speranță pentru alții. Glen a fost destul de amabil să răspundă la câteva întrebări despre el și despre procesul său.



De ce vase de porțelan? Pare evident, într-un sens off-cuff, că aproape reprezintă o stabilitate liniştită între familie şi prieteni. O cină ciudată și o amintire de acasă. De aceea ați ales aceste obiecte pentru a reprezenta partea întunecată a noastră a tuturor și modul în care societatea noastră poate susține o oglindă falsă?
-Masa de cină pentru mine, în timp ce creșteam era dificilă, felurile de mâncare reflectă acea tensiune și durere.












Scrisul de pe piesele tale este întotdeauna atât de emoționant și la obiect. Ce vine mai întâi? Sentimentul scris sau piesa? Sau este un fel de o frază rapidă care rezumă cum sa simțit în timpul procesului?
-Nu am o ordine specifică procesului meu de creație, acesta curge în multe feluri.






Care este cea mai grea parte a lucrului cu materialele tale?
- Pentru asta trăiesc, nu există părți grele











Ce te-a atras inițial la Kintsugi?
-Repararea rupturii pe măsură ce am încercat să-mi repar ruptura.














De cât timp lucrezi în acest mediu?
-Noua ani.





Există o bucată specifică de vase care vă vorbește cel mai mult?
-Tot ce fac îmi vorbește, altfel îl arunc la gunoi




Ai o piesă preferată sau una care ți-a oferit cea mai mare satisfacție de a crea?
-Cea pe care am făcut-o azi este piesa mea preferată, cea pe care o voi face mâine va fi piesa mea preferată.







Ești interesat să explorezi și alte medii de artă?
-Nu am limite sau reguli, așa că voi folosi totul.





Care este cel mai ciudat material pe care ai spune că l-ai încorporat în munca ta?
- Interiorul sufletului meu.



Cum s-a schimbat sentimentul tău de sine de când ai început să creezi aceste lucrări?
-Am acceptat că voi fi mereu în proces de vindecare prin munca mea.


glenmartintaylor.com

[latan.elena]

[COLOR=var(--secondary-text)]Sasa Gyoker[/COLOR]


https://www.google.com/search?sca_es...M&vssid=mosaic