La acest nivel de credinta trebuie sa ajungem !!!!

[Adrian Pop]

A pornit apoi din Maglavit în pelerinaj prin toată țara, ca să ajungă cuvântul lui Dumnezeu și la cei ce nu reușiseră să vină în lunca Dunării.

[Adrian Pop]

La câteva zile după această întâmplare, câțiva bărbați cu genți diplomat, „de la regională”, au sosit la Petrache Lupu acasă și după ce au discutat mai multe ore cu el, l-au luat cu ei, și nimeni nu a știut nimic despre Sfântul, câteva zile. Se spunea că a fost ținut în arest, într-o casă secretă din Craiova, dar nimeni nu știa ceva sigur.
Petrache apărea tot mai rar printre oamenii satului. Stătea mai mult în casă sau sus, la vie, unde avea o bucată de pământ. Oamenii încă veneau la el să se vindece de boli sau să scape de necazuri. El îi trimitea „la buturugi”, acolo unde i se arătase Dumnezeu. „Mergeți, mă fraților, la buturugă, mergeți la cruce, stați acolo și vă rugați să vă ierte Dumnezeu păcatele și să nu vă mai canonească”. Așa îi indemna pe toți Petrache, cu vorba blândă.

[Adrian Pop]

În vara lui 1951, a fost o zi specială. Orice bătrân din Maglavit și-o amintește. Petrache anunțase că în două săptămâni va spune oamenilor „vorba cea mare” lăsată de Dumnezeu.

[Adrian Pop]

Era către prânz, când pe ulița satului a apărut o mașină neagră care a străbătut așezarea fără să oprească nici la casa sfântului, nici la miliție, ducându-se glonț, tocmai sus, la vii, între colibele oamenilor. Mai exact, s-a oprit în dreptul colibei lui Petrache Lupu. Doi bărbați au coborât din mașină, s-au apropiat de cioban și după ce au discutat cu el scurt, ceva, i-au pus cătușele la mâini și l-au urcat în mașină cu de-a sila, așa îmbrăcat cum era. Veniți din curiozitate mai aproape, să vadă mașina, oamenii au observat ce se întâmplă. Au văzut cum, după ce s-au urcat cu toții în mașină, șoferul acesteia a vrut să pornească, dar n-a putut. Motorul gemea, tușea, nu pornea. Șoferul s-a dat jos, a umblat la motor și a încercat din nou să o pornească: nimic. Motorul gemea și atât. Atunci au văzut oamenii cum cei doi bărbați de pe bancheta din spate coboară în drum împreună cu Petrache Lupu. Acesta le-a zis să îi deschidă cătușele. S-a așezat în genunchi în fața mașinii. A spus o rugăciune, apoi și-a făcut o cruce mare și a zis: „Iartă-i, Doamne, că nu știu ce fac”. S-a urcat din nou în mașină împreună cu cei doi bărbați și când șoferul a învârtit cheia, motorul a pornit dintr-o dată. Automobilul a dispărut în praful mare al drumului, nimeni nu știe unde. Petrache n-a mai apucat să spună vreodată „vorba cea mare”.

[Adrian Pop]

„N-a știut nimeni nimic de el timp de trei luni”, îmi spune Nicolae, nepotul lui Petrache, cel ce locuiește astăzi chiar în casa ciobanului.

[Adrian Pop]

A zis numa' după câțiva ani, ceva despre Jilava, da' altceva nimic”, își amintește Nicolae

[Adrian Pop]

În cazuri excepționale, când oamenii veneau recomandați de câte o ruda a lui Petrache, acesta îi primea. Însă tot noaptea. Nepotul Nicolae își amintește: „Venea lumea noaptea, ca să nu afle nimeni. Moșicu meu le spunea că nu e nici sfânt, nici medic, nici vraci, da' oamenii se rugau să îi atingă măcar, să pună mâna pe ei, să îi lase să stea în preajma lui nițel. Și-atunci, îi ducea în cămăruță, acolo unde avea iconița lui și unde mereu ardea candela. Acolo, îngenuncheau împreuna și Petrache se ruga pentru ei. Avea o anumită rugăciune pe care o spunea așa, bolborosit. Și dacă oamenii aveau vreo boală trupească, îi ungea cu o alifie dintr-o cutiuță de sub candelă. Atâta le făcea. Dar oamenii se vindecau sau izbândeau sau își găseau pacea sufletului. Treceau după aceea pe aici și îi mulțumeau”.

[Adrian Pop]

„Și nu e rău acu' în țară? Uite că se fură, nu mai există cinste și onoare, nu mai e respect, și banu' i-a înnebunit pe toți. N-a avut dreptate Petrache? A avut, săracu'!”, conchide Nicolae și mă conduce în casă, în camera lui Petrache Lupu. E cea mai mică încăpere din toată casa: are doar un pat, o masuță și un aragaz. „Aici a murit Petrache”, îmi spune Nicolae și se așează pe patul îngust. „Chiar aici, pe patul ăsta. Când eram copil, în patul ăsta mă ținea în brațe și adormeam seara cu capul pe pieptul lui. Când a murit, a murit el cu capul pe pieptul meu, tot aici, în patul ăsta”.

[Adrian Pop]

Dacă este cineva care îți poate vorbi trei zile despre minunile de la Maglavit, atunci „Profesorul” este acela, Gelu Dumitru, fostul director al școlii din Maglavit.

[Adrian Pop]

[18:55, 08.01.2021] Adrian Pop: Altădată, un om a venit să își dăruiască toată averea pentru facerea bisericii. Și Petrache nu i-a primit banii spunându-i: „Averea ta e făcută din hoții”.
[19:02, 08.01.2021] Adrian Pop: De-aia spun Cz si Petrica......ca ce facem noi ca profit la Papornita Mosului nu sunt orice fel de bani, chiar daca sunt atat de putini cati s-au facut dupa 5 luni....dar acestia sunt BANI CURATI care au puteri ceresti si din care, asa cum a fost gandit cu ani in urma o sa facem in zona Buturugi la Maglavit un Spital de Cardiologie si unul la Crainici de Oftalmologie, dupa care...in etapa 2, ne vom ocupa de constructia Orasului Sanatatii Zalmoxa - Arsenie Boca.
[19:02, 08.01.2021] Adrian Pop: De-aia nu vreau sa amestecam banii....si nici sa incalcam Principiile Zalmoxiene.....

Profitul, obtinut de mine, din intregul sistem ZALMOXA, o sa fie donat in 10 conturi diferite celor doua ONG-uri ale tinerilor, care au urmat Scoala de afaceri online Zalmoxiana:

1. 10% - ajutor pentru copii;
2. 10% - ajutor pentru batrani;
3. 10% - ajutor pentru biserica;
4. 10% - ajutor pentru refacerea sistemului de educatie;
5. 10% - ajutor pentru refacerea sistemului de sanatate;
6. 10% - ajutor pentru refacerea sistemului de cercetare;
7. 10% - ajutor pentru refacerea sistemului ecologic;
8. 10% - ajutor pentru dezvoltara artelor;
9. 10% - bani necesari dezvoltarii acestui sistem nou de lucru, dezvoltand toate proiectele postate pe forumul Sfatul Batranilor, pe care activam zilnic;
10.10% - bani necesari infiintarii Băncii de Reconstrucţie a României Mari. Unul din scopurile acestei Banci va fi acela de a imprumuta tinerii afaceristi, din acest Sistem, fara a plati dobanda.