Bolnavă vindecată cu apă din “Pomel Mântuirii”
Pelerinaj la “Fântâna Mântuirii”
Petrache Lupu era un om normal; nu şi cumpărătorii de minuni
În curtea casei Sfântului din Maglavit
Petrache Lupu, un om onest, într-o lume nebună, nebună, nebună
*
Minunea de la MaglavitNo CommentsOct14
Minunea de la Maglavit şi presa
Exagerările de presă, dar şi cele de “făptuire politici” nu au întârtziat să apară, Petrache Lupu din Maglavit devenind onestelor lui năluciri, o mină de aur şi pentru biserică, şi pentru media, dar şi pentru guvernanţi.
În media, s-a ajuns la nişte exagerări atât de penibile, încât onestul cioban de pe malul Dunării le-ar fi dezminţit cu repulsie, dacă nu ar fi devenit prizonierul bigotismului şi fariseismului tradiţional românesc.
Făcând o glumă pe socoteala lui Petrache Lupu,
Sfntii Petrache Lupu si Gigi Becali de la Maglavit
Piatra-Neamţ, 22. Un caz extraordinar s-a înregistrat, ieri, seara în localitate. Domnul Leon Solomonică, patronul localului „Metropol”, vorbea cu mai mulţi clienţi despre Maglavit şi Petrache Lupu.
Făcând o glumă pe socoteala ciobanului, manifestându-i necredinţa în „minunile” acestuia, în clipa când pronunţa numele ciobanului, un cuţit, pe care-l avea în mână şi cu care voia să ia un măr din raft, i-a tăiat două degete de la mână.
După ce i s-a dat ajutorul medical, fiind pansat, cârciumarul, galben ca ceara, deşi evreu, s-a îndreptat către portretul lui Petrache Lupu (pe care-l are atârnat în local), închinându-se în faţa lui şi cerându-i iertare.
Această întâmplare a impre*sionat profund clientela care se afla în local, şi care a interpretat-o ca o nouă minune (Glasul Bucovinei, nr. 4673 din 24.10.1935, p. 3).
Construirea unui debarcader la Maglavit
Zilele trecute, a venit la Maglavit, cu iahtul „Domniţa Florica”, domnul Mihailopol, directorul general al serviciului hidraulic, însoţit de domnul inginer Roşiu, subdirector, spre a studia, la faţa locului, posibilitatea construirii, în acest nou punct dunărean, a unui debarcader, în vederea întâmpinării mulţimii de pelerini, ce sosesc aici, pe Dunăre.
S-a hotărât construirea unui chei, a unei clădiri mari, destinată pentru sală de aşteptare, pe clase, şi o şosea pietruită, care să ducă, de la debarcader, la locul sfânt.
Lucrările vor începe, probabil, în primăvară (Gasul Bucovinei, nr. 4692, din 20.11.1935, p. 2).
Un loc sfânt, recunoscut ca atare şi de autorităţi, ce-i drept – într-un mod indirect, merita o mănăstire minunată, în care şi Gigi Becali, pentru făptuirile-i creştineşti, îşi are portretul de ctitor, alături de celălalt cioban, Petrache Lupu.
Minunea de la MaglavitNo CommentsJul21
Pronunţarea medicilor despre ciobanul Petre Lupu
Mulţi doctori din Oltenia s-au pronunţat că Petrache Lupu prezintă toate semnele unei firi liniştite, că el vorbeşte logic.
Domnul Dr. Dem. Paulescu, însă, a dat un raport negativ, ţinând pe ciobanul Petre Lupu de patologic, şi că ceea ce ciobanul ar fi văzut este numai o iluzie, amăgire. El nu crede în minuni, ci numai în rezultate ştiinţifice.
El şi-a făcut raportul asupra ciobanului Petrache Lupu, fără să-l vadă şi să-l audă vorbind. Nu-i just, nu-i nimerit, dar aşa-i firea lui.
Domnul Dr. I. Stănescu, psihiatru legist din Craiova, observă că vedeniile ciobanului nu sunt dovadă de tulburări psihice şi că Dumnezeu nu i se decât în formă de inspiraţie.
Observăm că propoziţia a doua corespunde adevărului, întrucât Dumnezeu se manifestă omului prin inspiraţie, dar nu exclusiv. Nu putem spune decât că Dumnezeu, ca Spirit absolut, se poate arăta lumii în felurite chipuri. Chiar ordinea în mişcarea planetelor manifestă puterea şi înţelepciunea lui Dumnezeu.
Puterea de manifestare a lui Dumnezeu n-are margini.
Domnul Dr. G. Marinescu, însă, medic de renume mondial şi membru al Academiei Române, a vizitat, înconjurat de mai mulţi medici, pe ciobanul Petrache Lupu, a stat de vorbă cu el şi cu lumea, şi expune, cu mare morală şi cu evlavie.
El zice:
„Pentru mine e mai mult decât un fenomen mistic, este reacţia unui suflet primitiv, dar cinstit, care a cunoscut, în armată, după mărturisirea lui, relele tratamente, iar în satul natal, numai dispreţ, dacă nu batjocură, în repetate rânduri, căci i s-au furat oi din turma. Pagubă cu mult mai mare, cu cât mica lui retribuţie era foarte insuficientă, ca că ducă o viaţă de om necăjit.
La toate acestea s-a adăugat izolarea completă şi contemplarea naturii.
Toţi aceşti factori, şi alţii, pe care încă nu-i cunosc, s-au adunat undeva, în acel labirint de activitate psihică, pe care-l numim subconştient sau inconştient, după împrejurări.
Suferinţele morale, care s-au îngrămădit în sufletul lui primitiv, dar cinstit, s-a tradus prin misticismul religios, care i-a dat vedenia „Moşului”.
La început, uimit de această vedenie şi de ordinele ce i le-a dat moşul, ciobanul Lupu a ră*mas nehotărât şi, numai după alte două apariţii, s-a hotărât să împărtăşească, altora, ceea ce a văzut şi auzit, de la o fiinţă supranaturală, pe care a conceput-o, cu mentalitatea lui simplă, de analfabet izolat, cu un orizont de cunoştinţe restrânse, dar în contact intim cu natura şi pornit la misticism.
Dându-şi seama de nedreptăţile sociale, a dat semnalul de alarmă, după ce puterea (dinamismul) inconştientului a organizat un sistem de idei, o concepţie morală, care nu poate decât să-i facă cinste.
Oare un observator imparţial (nepărtinitor) şi luminat, care consideră starea actuală, ce stăpâneşte nu numai unele popoare, dar şi lumea întreagă, nu este izbit de lipsa simţului de solidaritate, de egoismul feroce, care duce la anarhia de azi şi stăpâneşte ca un tiran relaţiile dintre popoare?
Nu vedem, în ţara noastră, o stare îngrijitoare, de decadenţă, pe care a resimţit-o, în mod vag, şi păstorul simplu de la Maglavit?
Nu constatăm, la fiecare clipă, nedreptăţile sociale, necuviinţele ariviştilor, ale profitorilor, ale cumularzilor, ale îmbogăţiţilor de război?
Cu toate acestea, este oare vreun învăţat om politic, prelat, medic et caetera, care, oricât de multe mijloace ar avea la dispoziţie, să poată atrage, printr-o putere nevăzută, făcându-i să îndure greutăţile unei călătorii anevoioase?
Nu mai vorbesc de paralitici, transportaţi, cu cheltuială şi greutate, pe care i-am constatat la Maglavit, unde am văzut pe o mamă, ale cărei picioare au fost amputate de mult, cu fiica ei, care nu putea merge, din cauza unor consecinţe grave de encefalită, aşteptând mi*nunea vindecării, care încă nu s-a produs”.
Şi mai zice Dr. G. Marinescu:
„Pentru mine, fenomenul de la Maglavit are două aspecte (priviri): acel al vindecării bolii, în care Petrache Lupu înfăţişează pe taumaturg, şi altă latură, sufletească şi morală.
Despre vindecările minunate, n-aş putea vorbi, decât dacă aş fi văzut bolnavii, înainte de a fi binecuvântaţi de Petrache Lupu, şi să urmăresc cursul bolii lor.
Anumite boli, susţinea ilustrum meu profesor, Charcot, se pot vindeca prin influenta spiritului asupra trupului, prin purtare morală şi autosugestie. Domnia sa a asistat la atari vindecări sau le-a făcut el însuşi, cazuri de orbire, paralizii şi chiar, prin izolare, a vindecat corce ritmică histerică.
Pentru ca vinderea, prin credinţă, să aibă loc, la asemenea cazuri, este posibil. Dar oare, în starea actuală a domeniului supranaturalului, ceea ce se atribuie credinţei tămăduitoare şi ale cărei graniţe se restrâng, sub autoritatea ştiinţei, cunoaştem toiul?
Cu siguranţă că nu. Este nevoie ca,tot cercetând mereu, să ştim să şi aşteptăm.
„Eu sunt cel dintâi care stau şi aştept”, zicea ilustrul meu profesor, domnul Dr. Charcot. Şi a mai repetat Charcot fraza lui Hamlet: „Sunt mai multe lucruri în cer şi pe pământ, fără ca filosofia ta să fie văzută de ele”.
Pentru mine, în criza morală de astăzi, acest fenomen poate să aibă o înrâurire moralizatoare asupra minţii necultivate, dar credincioasă, a ţăranului, precum şi a oamenilor culţi, care îşi dau seama de influenţa sufletului asupra trupului. Această influenţă care apare ca o reacţie salutară, în timpul de restrişte morală şi ca o trezire a conştiinţei ţăranului şi orăşeanului, înăbuşită de atâta putreziciune şi atâta minciună. Ţin să spun că am un carnet, în care figurează un număr destul de însemnat de oameni de seamă, care cred că făgăduiala şi minciuna sunt lucruri identice.
Am vorbit de reacţia binefăcătoare, căci preceptele pe care le spune Petrache Lupu, cu o articulaţie defectuoasă, el vorbeşte peltic (gângav), dar din suflet curat, fără emfază oratorică, şi îndreaptă sufletul ţăranului, care pricepe înţelesul cuvintelor lui: „Să nu furi, să nu minciuneşti (minţi), să ne unim, căci altfel suntem pierduţi”, găseşte un răsunet adânc în sufletul mulţimii.
Şi dacă ar vorbi aceste cuvinte cel mai mare orator al Ţării româneşti, unei mulţimi de zeci de mii de oameni, nu vor avea acelaşi efect, căci n-au aceeaşi rezonanţă, în sufletul ţăranului, ca vorbele lui Petrache Lupu”.
Domnul Dr. G. Marinescu mai face amintire şi despre Pasteur, care a dat o lovitură de graţie „generaţiei spontane” şi care a fost un mare credincios, deşi el a descoperit lumea infinitelor mici (micro*bilor).
Cum vedem, domnul Dr. G. Marinescu, un mare suflet de savant, are părerea cea mai bună despre activitatea ciobanului Petrache Lupu, arătând că şi renumitul loc de peregrinaj din munţii Pirinei, Lourdes, se reazemă pe un asemene fenomen, ca şi Maglavitul.
Răspunde cu citat
Minune sau şarlatanie la Maglavit?
Marcaje